4,121 matches
-
griji împovărată, cu-a vieții veșnicie, din noapte poți face zi. Ești universul lumii în suflete de copii. Din blestem dumnezeies îți duci povară-n soartă. Menirea-ți scalzi în lacrimi de patimi și durere, când alții vor să-ți frângă iubirea de ai tăi fii. În veac de nemurire duci iubirea inimii, până când pe chip se-așterne veșnică tăcere. Îți port recunoștință, că sprijin mi-ai fost la greu și ai vegheat speranța din visurile mele. Că-n ochii tăi
DESTIN DE MAMĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382671_a_384000]
-
din poarta liceului, la sosirea în liceu. Vorbeau că dacă plătesc suma cerută de Chiștoroaia, aceasta le dă diplomă de bacalaureat. Așa le promisese. Și trecuse demult chiar a doua sesiune a examenului de bacalaureat. Era luna octombrie. Țipătul puternic frânse șirul gândurilor Sonia. - Să nu mai vorbiți la telefon, că vă dau afară pentru totdeauna din liceul meu! „Liceul ei?” gândi Sonia. „Ce l-a primit de la mama sa, care vindea semințe la colț de stradă, ca moștenire, să se
LICEUL „HORROR” AL CHIŞTOROAIEI de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382638_a_383967]
-
la altul vină, viermele mușca din măr și lovea în rădăcină. N-am știut ce-i ascultarea și-n blestem cade pământul, buruienile-i trag seva, pângărit a fost Cuvântul Cu sudoarea frunții mele dospesc pita unei zile și mă frâng ca trei nuiele, când dau naștere copilei... Pe Adam îl doare coasta.. iar femeia nu-l ascultă, amândoi își duc povara c-au călcat sfânta poruncă. foto sursa internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Izgonirea / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
IZGONIREA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382745_a_384074]
-
parfum de flori de tei. Azi îți scriu că noaptea trece Și mă trec și eu ca ea Însă dorul mă petrece Precum setea-nspre cișmea. Eu mă rog că ziua plânge Cu o lacrimă de vis Și în inimă îmi frânge Un amurg de Paradis. Dacă pleci rămâne umbra Prinsă-ntr-un izvor de dor Printre nopți cu lungi penumbre Scuturate în decor. Am să-mpart la doi durerea Printre versuri zi de zi Desfrunzind în van puterea Miilor de poezii
LUMEA E O AGONIE de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382781_a_384110]
-
În cartea vieții, dalb, caduc poem. Tresar sub pașii tăi muguri și frunze, Fulgi poposesc pe pleata-ți de argint, Ne contopim, încinși... Îți simt pe buze Păcatul, gingaș rai, celest alint. Mă simt atât de singur... Astă iarnă Se frânge elegiacă... Jar și ger! Tu?... Ești departe, dulce-amară taină... Ești lângă mine, caldă... Leru-i ler! Mugurel Puscas ( Liga Scriitorilor din România, Uniunea Scriitorilor Europeni din Moldova ) Referință Bibliografică: SOLITUDINE HIBERNALĂ / Mugurel Pușcaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2239, Anul
SOLITUDINE HIBERNALĂ de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382819_a_384148]
-
de polițiste de la circulație, am fost nevoită să le arăt legitimația și să le spun de unde mi-am luat furoul ca să mă lase să plec. La Guvern era o foșgăială înfiorătoare. În frunte cu Premiera, toate ministresele plângeau și-și frângeau în mânuțele manichiurate, care colțul de la pijama, care capodul, care bikinii, mă rog, fiecare își frângea ce apucase să pună pe ea, înainte de a pleca de-acasă, în mare viteză. Am reușit, cu greu, să aflu ce se întâmplase. Printre
Cromozomul Y e ca şi mort, trăiască oja şi cromozomul X! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19959_a_21284]
-
mi-am luat furoul ca să mă lase să plec. La Guvern era o foșgăială înfiorătoare. În frunte cu Premiera, toate ministresele plângeau și-și frângeau în mânuțele manichiurate, care colțul de la pijama, care capodul, care bikinii, mă rog, fiecare își frângea ce apucase să pună pe ea, înainte de a pleca de-acasă, în mare viteză. Am reușit, cu greu, să aflu ce se întâmplase. Printre suspine și înjurături. Tot guvernul plângea și înjura. Venise chiar și Președinta, care e o superfinuță
Cromozomul Y e ca şi mort, trăiască oja şi cromozomul X! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19959_a_21284]
-
Golopenția, Introducere la vol. III, fragm. reprodus din H.H. Stahl, Monografia ca utopie), Un om, un caracter, un excelent profesionist, un prieten, un autor al cărui nume rămâne, un savant în devenire, Anton Golopenția rămâne pentru noi emblema un destin frânt de călăii închisorii comuniste. Prietenie și colaborare, altruism și bucurie sinceră la succesul celuilalt, fairplay și luptă de idei - iată ce se degajă din multe mesaje. Corespondența cu Ștefania, corespondența cu colegii de generație, cea cu rudele sau cu membrii
Anton Golopenția - Rapsodia epistolară by Mihaela Albu () [Corola-journal/Journalistic/2717_a_4042]
-
întâmplare (nu se știe pe unde), care se vroiau numai șefi. Am plecat de la Roma cu lacrimi în ochi, tot într-o primăvară de mai 1984, ajungând în țara tuturor posibilităților plină de elan și speranțe care mi s-au frânt repede sub securea neiertătoare a unui alt fel de exploatare neștiută de noi. Chiar așa fiind, explozia fiecărei primăveri în West chester, New York a fost o mare alinare datorită vegetației sublime a locurilor împădurite de pe Rockefeller Estate, a păsărilor atât
Primăverile noastre.... In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Monica-Ligia Corleanca () [Corola-journal/Journalistic/93_a_113]
-
e tot. Să fii tânăr e o boală, Pojărel, vărsat de vânt. Strânge jucării în poală, Și le-nchide sub pământ. Asta-nseamnă pumni și șuturi, șișuri și cuțite lungi, Tot ce definește-un tânăr. Dar de vei clădi nu frânge Bucuria-ți va ajunge. AB: Mulțumesc, domnule, ah... ALEX: Bog să te binecuvânteze, nu am terminat încă. Nu fi o mecanică portocală, Libertatea e nespus de vocală. Aici e rău, acolo bine, Privește-le pe amândouă și-alege una-n
Anthony Burgess - Portocala mecanică by Carmen Ciora si Domnica Drumea () [Corola-journal/Journalistic/2624_a_3949]
-
cum este, e de neuitat. Exemplele se înmulțesc la aproape fiecare pagină: „O formă apropiindu-se de o altă formă/ încet ca freamătul sărutărilor” (p. 13); „iarba albă a timpului/ țesută de melodia acestor degete fără oase” (p. 15); „cuvinte frânte semne de ani și de ani/ toate adunate de pe pietre de pe unghii/ adunate de pe urne sparte/ și adunate poate/ din inima unui vultur tăcut” (p. 24). În anumite momente ale sale, placheta aceasta e atât de stănesciană încât, parafrazez, gestul
Încă 11 elegii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2764_a_4089]
-
accidentul aviatic din Munții Apuseni, Romanița îi dedică acestuia, pe contul e socializare, poezii scrise de tatăl ei. Creatoarea de modă a postat pe Facebook și o fotografie cu Albert, fiul ei și al lui Adrian Iovan. Totul s-a frânt în vuiet crud de brad Într-o pădure ce și-acum suspină, Și pe zăpadă conifere ard În candele tămâie de rășină; Cu viața ta, pierdută prin nămeți, Deși puteai ca să rămâi în viață, Ai dăruit la oameni alte vieți
Romanița nu poate trece peste MOARTEA lui Iovan. Ce gest a făcut by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/27874_a_29199]
-
personală, povestea emoționantă. Ne-am gândit, care ar fi cel mai rău lucru ce s-ar putea întâmpla cu el? Adică el îl avea pe Vesper care l-a trădat și apoi s-a sinucis, iar acest lucru i-a frânt inima. Această relație i-a definit întreaga viață emoțională. Acum avem răzbunare după care a urmat o perioadă de odihnă, iar acum ne gândeam ce mai putem face cu el? Ai dreptate, decizia de a pierde cea mai importantă persoană
Interviu cu Barbara Broccoli [Corola-blog/BlogPost/98291_a_99583]
-
vrut la popas Să nu-ți poată plânge, la cap și picioare, Cei dragi ce rămas-au cu inimi-răcoare, Doar soare... Doar soarele, luna și-o stea te-or mai plânge Dar steaua se-anină de-un vis și se frânge, Se frânge-n fărâme, se zbate la greu Și-ți cere odihnă la Sfânt Dumnezeu Mereu. Aș vrea să te am cu mine la greu Să-mi fii pe vecie doar soare mereu... Referință Bibliografică: Cu mine, la greu / Eugenia
CU MINE, LA GREU de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381616_a_382945]
-
popas Să nu-ți poată plânge, la cap și picioare, Cei dragi ce rămas-au cu inimi-răcoare, Doar soare... Doar soarele, luna și-o stea te-or mai plânge Dar steaua se-anină de-un vis și se frânge, Se frânge-n fărâme, se zbate la greu Și-ți cere odihnă la Sfânt Dumnezeu Mereu. Aș vrea să te am cu mine la greu Să-mi fii pe vecie doar soare mereu... Referință Bibliografică: Cu mine, la greu / Eugenia Mihu : Confluențe
CU MINE, LA GREU de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381616_a_382945]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > DUEL (DIN VOL."ARIPI FRÂNTE") Autor: Ileana Vičič Stanca Publicat în: Ediția nr. 1935 din 18 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Duel Când încerc să mă înalț pe scări de Lumină, sufletul se zdrobește de zidul realității, ce-mi strigă:cobori! Încet cobor,să nu
DUEL (DIN VOL. ARIPI FRÂNTE ) de ILEANA VIČIČ STANCA în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381640_a_382969]
-
în avanpost N-am crezut că vreau să știu Să și plâng dar să și scriu, Nu credeam că am să pot Să scriu tot ce mă socot, Nu credeam că am să plâng, Vorba-n versuri să mi-o frâng. Vorba-n plânset mi-o înec Și în vers pustiu și sec, Plânsu-n vers mi-l înfășor Să pot trece mai ușor Și prin nori și prin furtună Și prin dragoste nebună. Versul cu plânsul e frate Iar izvoarele sărate
UN STRĂJER ÎN AVANPOST de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381653_a_382982]
-
unesc cu zâmbete de Lună Cu șoapte de timp ce s-au scurs demult Flămânzi cerșesc nopți, clipele-npreună Mușcând frânturi din mine... un vis ce s-a dus. În valuri amintiri, doruri își pierd pasul Ce curg în ploi, se frâng adânc în noi, Azi magigianul scoate din mânecă asul Invăluindu-mă cu brațul pe umerii reci și goi. E noapte, noapte albă în mine pe stradă Privesc în tăcere... un anotimp ce s-a dus, Picături de speranță pulsează în fragedă
TOAMNĂ, CU OCHII-MI TRIŞTI de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381630_a_382959]
-
de ierbi flămânde, Simt dincolo de mine o mână ce veghează Și c-o iubire mare mă mângâie pe frunte. Departe-n zarea neagră luminile se sting Ca lumânări de ceară ajunse la sfârșit, Pe pieptul meu cel rece armurile se frâng Și pacea mă cuprinde, mă duce-n infinit. Citește mai mult Amurgul ca o mantie din cer se așazăPe trupul obosit, ascuns de ierbi flămânde,Simt dincolo de mine o mână ce vegheazăși c-o iubire mare mă mângâie pe frunte
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
adamantine. Pe steaua ta lucind în cer Te-ai stabilit și-ți pleci privirea, Îmi aperi sufletul de ger Cu palma ta. Și cu-amintirea. Din lacrimi calde ce le plângi Revarsă peste mine ploaie Iar mâinile când ți le frângi Iubirea-ți tandră mă îndoaie. Măicuță bună, te aduc În gândul meu din nopți cu lună Și chiar de-s doar un pui de cuc Cuvântul tău îmi mai răsună În minte și vorbim ades, Tu mă întrebi dacă sunt
PE STEAUA TA de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381664_a_382993]
-
stinsă Iar soba gemând, de foc e cuprinsă Și ninge cu oameni ce cad lângă tine, Aminte- ți aduci de cele senine Zile, ce-odată venite au fost, Când viața și soarta se-mpleteau cu un rost, Cad păsări prea frânte de gandul cel rău,, Grauntele vieții din pântecul tău Tanjeau lângă apa de vis dătătoare, Să- și uite de moarte, să -nvețe să zboare, Cu tine pe aripi, cu tine-n pustiu, Să uite căderea sărutului viu, Căderea iubirii, în
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
care lumina e stinsăIar soba gemând, de foc e cuprinsăși ninge cu oameni ce cad lângă tine,Aminte- ți aduci de cele senineZile, ce-odată venite au fost,Când viața și soarta se-mpleteau cu un rost,Cad păsări prea frânte de gandul cel rău,,Grauntele vieții din pântecul tăuTanjeau lângă apa de vis dătătoare,Să- și uite de moarte, să -nvețe să zboare,Cu tine pe aripi, cu tine-n pustiu,Să uite căderea sărutului viu,Căderea iubirii, în negura
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
face cruce, mulțumind, și mâinile-și ridică Iar hohote-i țâșnesc din piept și cerul îl despică. Trei puișori de om plăpânzi îi bat timid la poartă Iar biata babă plânge-ncet, gândind la trista soarta Ce-a-ngenunchet-o și i-a frânt și bruma de putere Și-a izolat-o-n vise reci și fără mângâiere. Cu glasuri mici trei copilași colindul și-l avântă Cătând spre lacrimi care curg din inimioara frântă. Colindă-ntruna,-nduioșați, vreo cinci colinzi, piticii, Iar perlele
COLINDUL COLȚULUI DE PÂINE de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381667_a_382996]
-
ce răscolește totul în a lui odaie, din lanțul amintirii văd astăzi un băiat cu pieptul lat și chipul lui bronzat. Se scutură destinul, apoi întors acasă așează amintirea pe un crâmpei de masă, și nostalgia iar, ușor, ușor, ne frânge în picături de rouă apoi în roșu sânge. Mă obsedează timpu, încet, transfigurat privesc într-o oglindă cu semnul ei schimbat, se scutură destinul în sunete și semne, pe față chiar apare o cută și pesemne aducerea aminte, întoarce amintirea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
fiind, a fost și mai agresiv și din câteva mișcări brutale și rapizi m-a imobilizat, în câteva secunde. Mi-a imobilizat mâinile amândouă, întruna a lui și asta a fost. Am cedat și eu, pur și simplu, m-am frânt și nu am mai avut vlagă să mă lupt. Atunci, ce să vă mai descriu și povestesc, am fost a lui, a făcut ce a vrut din mine, m-a sărutat, m-a avut, m-a mușcat de gât, de
POVESTE CU ÎNGERI ȘI FLUTURI de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381650_a_382979]