4,726 matches
-
îl scutește pe el să formuleze niște propoziții șchioape și să dezvăluie ori incomplet ori prea mult față de ceea ce are Florina nevoie să știe, ca să acționeze. Asta, dacă este capabilă, firește. - Florina, nu mă interesează cât știi din ceea ce mă frământă pe mine. Mă interesează dacă mă poți ajuta și să o și faci. - Domnule Georgescu, nu sunt așa grozavă cum vă închipuiți. Adică nu știu, concret, cu detalii, de unde vine blocajul pe bani pe care-l aveți. Știu doar că
III de LIA BEJAN în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 by http://confluente.ro/lia_bejan_1476542933.html [Corola-blog/BlogPost/374119_a_375448]
-
nesimțite și acum toată activitatea lui se reducea la postața aceea de pământ, pe care, înainte de a fi smulsă din ghearele comuniștilor, o smulsese Cosmosului, format, după cum prea bine se știe, din infinitul mic și infinitul mare. “Nu te mai frământa atâta! ” zise Pitagora, devenind dintr-o dată serios. Știi ce a zis Einstein? «La capătul tuturor descoperirilor l-am întâlnit pe Dumnezeu.»” Deși trecuți cu mult de optzeci de ani, unii veterani de război se interesau cum să facă să prindă
CARTEA CU PRIETENI- ION IFRIM-AMINTIREA UNEI MARI IUBIRI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Ioana_voicila_dobre_1396700630.html [Corola-blog/BlogPost/347740_a_349069]
-
MARTIE, de Mihaela Mircea , publicat în Ediția nr. 2252 din 01 martie 2017. MARTIE Mi-am pus cu grijă capu-n firul ierbii Și-am stat acolo mult în nemișcare Să văd cum vin să se adape cerbii Și cum frământă pământul în picioare Copacii prind pe ramuri mlădițe,mugurași Privirea liniștită străbate,se desfată Ai vrea să stai acolo și lumea să o lași Să nu mai i te alături niciodată! Printre brazii înalți lumina se revarsă O,câte lucruri
MIHAELA MIRCEA by http://confluente.ro/articole/mihaela_mircea/canal [Corola-blog/BlogPost/382765_a_384094]
-
-ndrăzneț? Nu putem lua cât el ne poate da Căci nu suntem decât grăbitul.......trist drumeț! Citește mai mult MARTIEMi-am pus cu grijă capu-n firul ierbiiși-am stat acolo mult în nemișcareSă văd cum vin să se adape cerbiiși cum frământă pământul în picioareCopacii prind pe ramuri mlădițe,mugurașiPrivirea liniștită străbate,se desfatăAi vrea să stai acolo și lumea să o lașiSă nu mai i te alături niciodată!Printre brazii înalți lumina se revarsăO,câte lucruri le lăsăm pierdute! Câți mor
MIHAELA MIRCEA by http://confluente.ro/articole/mihaela_mircea/canal [Corola-blog/BlogPost/382765_a_384094]
-
fost un sincer și adevărat îndemn spre a merge mai departe, înfruntând vicisitudinile acestor vremuri tulburi, când oamenii se simt oarecum dezrădăcinați. Și-a înțeles misiunea de la bun început, știa că a urma acest drum al credinței înseamnă a fi frământat, a-ți pune întrebări, a învăța mereu, a o lua iar și iar de la capăt ... Înaltpreasfinția Sa Nicolae Corneanu - Mitropolitul Banatului, s-a născut la data de 21 noiembrie anul 1923 la Caransebeș, județul Caraș-Severin, într-o familie de preoți
UN GÂND DE ALEASĂ RECUNOŞTINŢĂ ŞI DEOSEBITĂ PREŢUIRE ACUM, LA MUTAREA LA CEREŞTILE ŞI VEŞNICELE LĂCAŞURI A ÎNALTPREASFINŢITULUI DR. NICOLAE CORNEANU – MITROPOLITUL BANATULUI... de STELIAN GOMBOŞ în ed by http://confluente.ro/stelian_gombos_1412057070.html [Corola-blog/BlogPost/374411_a_375740]
-
braț ne coboram, Astăzi numai colbul, iată! Umple urma ce-o lăsam. Pașii mi s-aștern pe cale Căutând același drum, Prin covorul ierbii moale, Rătăcesc durerea scrum. Ochii prind în colțuri lacrimi Din adâncuri de izvor, Izbucnind în mine patimi, Frământate de-al tău dor. Câte-o geană de lumină Se așează împrejur, Și-n sclipirea-i opalină, Chipul tău e, pot să jur! Inima-mi tresaltă-n ceruri La așa o arătare, Printre nori, himere, râuri, Mă cuprind-'n-alor
NĂLUCIRI de DANIEL DAC în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 by http://confluente.ro/daniel_dac_1477057889.html [Corola-blog/BlogPost/384256_a_385585]
-
zor se zbate Să m-aducă înspre mal, Glasul tău un far în noapte, Luminând un ultim val. Și în piept răsun bătăi Din adânc de suflet gol, Viața prinde vâlvătăi, Din suflarea lui Eol. La atingerea-ți divină Se frământă toate-n mine, Tulburi simțuri fără vină, Mă aruncă înspre tine. Timpu' se agață-n piscuri Ridicate printre nori, Scară vie pentru visuri, Din etern când te scobori. Tâmpla-mi zguduie văzduhul Prăbușit peste simțire, Revărsând întreg apusul, Peste-o
NĂLUCIRI de DANIEL DAC în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 by http://confluente.ro/daniel_dac_1477057889.html [Corola-blog/BlogPost/384256_a_385585]
-
să poposească pe umerii oamenilor apoi am chef să deschid hrisoavele străbunilor mei să citesc despre cum își duceau ei existența apoi însemnările bunicii când a rămas văduvă atât de tânără cu patru copii zilele și nopțile fără odihnă când frământa griji și se gândea cum să se mai descurce apoi a fost rândul tatei când s-a făcut mai mare să fie desemnat stâlpul familiei trebuia s-o ajute pe bunica și pe cei trei frățiori (două surori și un
ELEGIE PENTRU O PAUZĂ DE IUBIRE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1081 din 16 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Elegie_pentru_o_pauza_de_iubi_vasilica_ilie_1387213477.html [Corola-blog/BlogPost/363471_a_364800]
-
Publicat în: Ediția nr. 1288 din 11 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Eu mizer te pierzi pustiu Și-n distanțe te separi, Te-aș cunoaște. Nu te știu, Dar în negură dispari. Arzi pe margine de gând, Altă lume te frământă, Visul prinde viață când Dor lăuntric te încântă. Neștiut, zbori spre lumină, Sentimente te-mpletești, Cupa științei se-nclină, Poți s-o bei, dar nu voiești. Mă cotrobăi prin adâncuri Și când cred că te zăresc Fugi nălucă și mă
EULUI MEU de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1288 din 11 iulie 2014 by http://confluente.ro/Daniela_dumitrescu_1405100104.html [Corola-blog/BlogPost/349132_a_350461]
-
și chiar detestat pentru megalomanie, poate Eugen Ionescu ar fi fost cel mai mare critic literar român în viață, iar Mircea Vulcănescu ar fi continuat să se îngrașe spre necazul acestuia din urmă. Poate că Eliade, Cioran și Vulcănescu au frământat de-a lungul anilor multe din întrebările de mai sus. Și-au putut ei găsi vreun răspuns? Nu știm. În anumite împrejurări, istoria devine biografie, se adâncește în suflet și curge, liniștit sau dureros, printre șisturi și spade. Alteori, biografia
IN MEMORIAM – ÎMPLINIREA A 60 DE ANI DE LA MUTAREA LA VEŞNICELE LĂCAŞURI A UNUI MARTIR ŞI MUCENIC AL NEAMULUI ROMÂNESC – MIRCEA VULCĂNESCU (28.10.2012) ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 662 din 23 o by http://confluente.ro/In_memoriam_implinirea_a_60_de_ani_stelian_gombos_1350989877.html [Corola-blog/BlogPost/346523_a_347852]
-
se desprind, jucând, Ducându-mi gândul spre un an, În care-i culegeam cântând. Culoarea lor, parfumul fin, Pătrund prin minte și prin trup, Trăirile discret revin, Și fără știre se-ntrerup. Culori, trăiri , petale, zbor, Amestec de trecut curat, Frământă coca unui dor, Ce nu se lasă alungat ! FLOARE DE COLȚ Floare de colț, floare de rai, Te regăsesc doar prin ierbare, Și-n amintirile, ce le-ai Reordonat, pentru păstrare. Tu ești de- acum o taină mare, Toți te
PĂCATUL PRIMĂVERII (VERSURI) de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 by http://confluente.ro/virginia_vini_popescu_1408105677.html [Corola-blog/BlogPost/353121_a_354450]
-
de început de viață amestecat cu toamnă. Eram acolo în parc, începutul cu sfârșitul, jucăm pietricele. Dintrodată, Catinca, se uită în ochii mei și mă întreabă: -Tu ai mama? - Nu. - De ce? - A murit. - De ce? - Era bătrână. Catinca rămâne gânditoare și frământa, în mânuțele mici, pietricelele. Privește în zare cu ochii ei albaștri că cerul. Se întoarce spre mine: -Și tu murești? Dintr-un copac, din marginea parcului, zboară, cu croncănit puternic niște ciori. Frunze galbene cad, alene, spre pământ. Semn că
INTREBARE FĂRĂ RĂSPUNS POVESTIRE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Intrebare_fara_raspuns_povestire_de_titina_nica_tene.html [Corola-blog/BlogPost/355734_a_357063]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > FRĂMÂNTĂRILE DE AZI! Autor: Virgil Ciucă Publicat în: Ediția nr. 1757 din 23 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Frământările de azi! Poetei AP Ne frământăm adesea în tăcere Nepăsători când pietrele suspină Le ignorăm durerea în surdină Și savurăm dansuri cu baiadere Chiar de vibrăm la cântul de vioară Și ne lăsam, în vis, purtați de vrajă Privim în gol când soarele coboară Uitând iubirii
FRĂMÂNTĂRILE DE AZI! de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 by http://confluente.ro/virgil_ciuca_1445601581.html [Corola-blog/BlogPost/368205_a_369534]
-
menghină, culegând cu nesaț savoarea vinului împrăștiată în frăgezimea guriței sale dulci, iar cu limba îi desfăcu buzele și îi invadă gura cu o precizie de expert. Făcând o mutare a mâinilor, începu să-i atingă sânul pe care îl frământă fin și insistent prin materialul rochiței sale subțiri de vară, apoi îi desfăcu fără grabă nasturii din dreptul sânilor și pătrunse ușor sub cupele sutienului, începând să-și plimbe degetele peste mugurașii ce începură să prindă viață, ridicându-se precum
CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1425974717.html [Corola-blog/BlogPost/382704_a_384033]
-
liberă frumusețea sânilor, ce fremătau de nerăbdare. - Ce frumos miroși! Parcă ai adunat toată mireasma florilor de primăvară de pe câmpie, spuse Mircea explorându-i lobul urechii, coborând apoi pe gât și pe sânii ce se legănau jucăuși în timp ce ea se frământa continuu prin patul larg, mișcându-și cu frenezie într-un ritm alert șoldurile lângă trupul atletic al tânărului. Doamne, ce dor îmi era să ating o femeie frumoasă ca tine, să o mângâi și să o sărut. Cât de mult
CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1425974717.html [Corola-blog/BlogPost/382704_a_384033]
-
aveau puterea și răbdarea necesară s-o facă. Implozia se declanșă cu toată intensitatea de care era capabilă, în cavitatea ascunsă de finețea mătăsoasă, devastată de lichidul ce inunda în zvâcniri cutremurătoare fierbințeala locașului așa de primitor și atât de frământat de flăcău, ascuns între șoldurile frumos proporționate ale tinerei sale iubite. - Ai fost fantastic, Mircea! Mulțumesc, armăsarule! Ah, vino să te sărut dulce! Cât de mult te iubesc, spuse a nu știu câta oară. A fost nemaipomenit de plăcut. Ce
CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1425974717.html [Corola-blog/BlogPost/382704_a_384033]
-
sunt astea? Ee- he! Nu se pomenește pe la noi așa ceva, dragă! Încă nu-i spuseseră ce se întâmplase și Anca gândea că poate era mai bine, dacă nu o vor implicau și pe ea în povestea aceasta ca să nu se frământe fără rost. Îi va face această propunere tatălui său. Acum Maxim îi stă mereu prin preajmă, ca o umbră și el a rămas în restaurant să debaraseze mesele acolo, pe măsură ce clienții pleacă, ca să nu dea de bănuit. După miezul nopții
PETRECERE NEFASTĂ(2-CONTINUARE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1467919520.html [Corola-blog/BlogPost/368508_a_369837]
-
în brațe trupul doamnei Luiza, mama lui Iustin, pentru a o liniști. Nu a fost chiar ușor. Biata femeie s-a abținut până aproape de plecare. Se ambiționase să reziste, să nu-și dea în vileag teama și grijile care o frământau. Momentul care a rupt echilibrul păstrat cu stoicism a fost cel în care l-a îmbrățișat pe Iustin, de rămas bun, la ușa apartamentului. Atunci a izbucnit în lacrimi și l-a strâns pătimaș, tremurând din tot trupul. În parcare
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (12) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1432078283.html [Corola-blog/BlogPost/367707_a_369036]
-
am cunoscut niciodată numele de familie... Dacă poți, iartă-mă, Eugen! - Păi, da! Ajunserăm ca muierile... Iartă-mă! Ești iertat dinainte de a greși, oricum. Te înțeleg foarte bine și realizez cât de mult ai suferit... Alte gânduri? Observ că te frământă și altceva... Hai să lămurim totul! - Da, ar mai fi ceva, dacă ai răbdare cu mine. Știu cât ești de nerăbdător să ajungi la ofițerul stării civile. Am simțit în spital cât de mult te-ai atașat de Iulia și
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (12) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1432078283.html [Corola-blog/BlogPost/367707_a_369036]
-
Care tulbură în mine tot ce-i pur și integru, Că, văzându-se singur, obosit și hoinar, Ar pleca spre amurg, înveșmântându-se-n negru. Îmi mai zdrumică mintea niște sloiuri de foc, Niște lame-arzătoare, care-mi seacă puterea; Mă frământ și mă sperii: ce-aș mai pune în loc, Dacă tu mi te-ai duce, pribegind nicăierea? Și-mi jelesc niște doruri, și mă plâng ochi de rouă - Inima-mi speriată tânguiește și-ngaimă... Tu răsari din lumină, când în suflet
SPAIME de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2036 din 28 iulie 2016 by http://confluente.ro/nicolaie_dinca_1469683621.html [Corola-blog/BlogPost/371126_a_372455]
-
vara noastră, cum de-am putut s-o pierdem amândoi, cum crinul alb ce-a înflorit în glastră, s-a ofilit uitâd chiar și de noi . Ai să tresari la fiecare șoaptă, a vântului nebun printre copaci, și te vei frământa noapte de noapte, ai fi putut vorbi, dar ai ales să taci. Și toamna-și cerne mai departe, stropi grei de ploaie peste noi, o veșnică tăcere ne desparte, și ne-adâncim în noapte, fără zori. Flora-2009 Serenitate Sunt șoapta
MELANCIOLII DE TOAMNĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Grupaj_liric_flora_margarit_stanescu_melanciolii_de_toamna_.html [Corola-blog/BlogPost/356677_a_358006]
-
apuse. - Hmeeehh, heehh, mneee, făcu Eracle ca să pară un obișnuit al locului, nutrind speranța că domnul acela distins îi va călăuzi pașii spre victorie. Domnul întoarse privirea spre el și-i spuse cu puțină tristețe în glas: - Ce necazuri te frământă fiule, descarcă-ți sufletul căci numai așa vei avea parte de mângâiere și alinare... Eracle, destul de uimit de vorbele moșului îi povesti, de-a fira-păr, cum stau lucrurile, neuitând să-i spună, că totuși nu putea spera la un ajutor
ET AVERTIZEAZĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1420825091.html [Corola-blog/BlogPost/350100_a_351429]
-
comparația. Imaginile vizuale îți dau impresia că te afli în fața unui pictor măiestrind penelul și dirijând pensula cu mâna-i plină de har spre fixarea reperelor, pe care le îmbracă apoi într-o feerie de culoare. „Prin sălcii vântul se frământă./ La nesfârșit fixându-și straiul/ Ca fata, ce de mijloc frântă,/ Își bate rufele cu maiul.// Deposedat, se-mpleticește,/ În propria-i intimitate,/ Ca fata ce, pălind, roșește,/ C-o prinzi cu poale suflecate.// Ca salcia ce nu mai scapă
ADRIAN ERBICEANU: „PRINTRE SILABE” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 by http://confluente.ro/Elena_buica_adrian_erbiceanu_prin_elena_buica_1340618634.html [Corola-blog/BlogPost/358036_a_359365]
-
CEASUL?, de Lucia Tudosa Fundureanu , publicat în Ediția nr. 1355 din 16 septembrie 2014. Doamne,cît e ceasul? Nu la mine, Ci la Tine Ceasul meu cu Cerul Tău, Nu se potrivesc mereu. Și mă-ntreb și mă gîndesc, Mă frămînt , Cu Ceru-n gînd, Să-ntorci ceasul, Să-mi conducă pasul. Ritmul Tău Cu ritmul meu, Gîndul Tău Cu gîndul meu, Potriveste-le mereu. Cerul Tău , Cu ceasul meu, Inima-Ți bună de Tată, Pentru mine o să bată, Veșnicind vecia
LUCIA TUDOSA FUNDUREANU by http://confluente.ro/articole/lucia_tudosa_fundureanu/canal [Corola-blog/BlogPost/365290_a_366619]
-
Autor: Cristina Crețu Publicat în: Ediția nr. 2127 din 27 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului O zi mă-mbracă-n alb, mai multe-n negru O zi mă-mbracă-n alb, mai multe-n negru, În scăpătat de soare mă frământ, Eu cântul bucuriei îl ascult, Dar peste el răsună-un marș funebru. Cu ochii goi, împovărați de ceață, Văd poza ta, ce pe un raft atârnă Și un pustiu de vânt în dimineață Împrăștie trăirile din urmă... Referință Bibliografică: O
O ZI MĂ-MBRACĂ-N ALB, MAI MULTE-N NEGRU de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 by http://confluente.ro/cristina_cretu_1477544034.html [Corola-blog/BlogPost/366425_a_367754]