4,656 matches
-
între trecut și zilele pe care le trăim sînt mai izbitoare decît contrastul între condiția scriitorului în societatea burgheză și condiția scriitorului în epoca aceasta de construcție a socialismului. Lumea în care trăiește scriitorul de azi la noi e sănătoasă, frămîntată de lupta îndîrjită pentru construirea viitorului, de lupte necruțătoare cu canaliile trecutului, tocmai ale acestui trecut al cărui martir a fost Eminescu, iar cel mai puternic factor în crearea noii condiții a scriitorului este sprijinul neprecupețit pe care i-l
Un anticomunist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16925_a_18250]
-
nu pe deplin asimilat. Printr-un fel de gândire inversată, mult mai apropiată de descrierea newtoniană a universului mecanic decât de noile paradigme ale gândirii din timpul său, Adams a încercat să impună principiul ordinii unei realități contradictorii și pluraliste, frământate de forțe opuse." Și iată, în sfârșit, modul ingenios în care este sesizat textualismul paginilor autobiografice ale lui Leiris: "L'âge d'homme ne arată că schimbările din viața noastră încep o dată cu schimbările în interpretarea semnelor prin care ne situăm
Criticul literar ca don Quijote by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17017_a_18342]
-
corelația dintre trăire/sentimente și conștiință. Cum ajunge făptura umană să perceapă și să înțeleagă mediul în care trăiește și celelalte făpturi din jur? Care este structura experienței? Cum devenim conștienți de propria noastră persoană? Sînt întrebări care nu-l frămîntă doar pe Damasio. Întrebări la care scepticii (nu doar cei ai timpului nostru) insistă că nu ar exista vreun răspuns. Dar răspunsurile pe care le oferă Damasio sînt, dacă nu neapărat convingătoare, cel puțin încurajatoare. Originalitatea teoriei lui Damasio constă
Misterele conștiinței by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17098_a_18423]
-
ălora de le purtați 'mneavoastră trena - adică analfabetele Elena și Gâdea?! Și atunci, să ne mai mirăm că suntem taxați drept o țară de troglodiți? Că avem o civilizație în care e de la sine înțeles că bucătarul cu degetul puroind frământă dezinvolt aluatul prăjiturilor pentru cofetăria cutărui orășel din Moldova? Că abandonul copiilor a atins cote everestice ale dezinvolturii? Că bătaia orbească, jaful, violul, sudalma descreierate au ajuns modalitățile predilecte de dialog social? Adevărul e că văzând toate aceste figuri din
Sentimentul românesc al "procesului etapei" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15759_a_17084]
-
în proză, în versuri, în forma unei scene de teatru, dacă e monologal sau dialogal. Și nici să mă instruiesc, citind, n-am în gînd. Exista destule alte mijloace dacă vreau s-o fac, mai potrivite. Nici lungimea nu mă frămîntă. Miile de pagini din Iosif și frații săi, enormul roman al lui Thomas Mann, nu m-au speriat mai tare decît cele zece pagini ale Cursei de șoareci, povestirea Selmei Lagerlöf. Nici Divina Comedie mai tare decît volumașul Plumb cu
Observații naive despre cărți by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16201_a_17526]
-
în volumul Un deceniu văzut de aproape îmi erau așadar cunoscute. La un loc, ele mi-au prilejuit o impresie întrucâtva diferită de cea obținută "la cald", pe pagina a doua a amintitei publicații: de cronică a unui atât de frământat și de tulburat deceniu, precum cel abia încheiat (titlul cărții mi se pare din acest punct de vedere inspirat). E nevoie azi, la bilanț, de o cuprindere sintetică - nu atât, din nou, a evenimentelor în sine, cât a analizelor consacrate
Cronica unui deceniu by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16273_a_17598]
-
în care au existat lagăre sinistre și închisori, într-un veac în care chiar și omul poate fi clonat, în care satul universal este o realitate, în care întrebările despre om, univers, divinitate și viitor, despre amenințările știute și bănuite frămîntă mințile etc., etc., a te cantona în zona pitorescului, deci în afara durerilor lumii, și a apăra cu îndîrjire cetăți pe care nu le mai revendică nimeni sau teritorii de multă vreme abandonate, mi se pare destul de trist. Principala noastră infirmitate
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
Poeta răspunde, aparent sfidîndu-și imortalitatea, că atunci cînd această lume despre care scrie va muri, vor trebui să moară și versurile pe care ea le-a inspirat. E interesant de observat cum Berlin sesizează încă din 1965 problema care va frămînta pe bună dreptate, după 1990 majoritatea criticii literare pusă în fața unei inevitabile reevaluări și a unei generații căreia îi lipsește cifrul de deschidere a sensului anumitor texte. Reacția Ahmatovei sună însă paradoxal din gura unei poete care în 1946 era
Întîlnirea dintre Anna Ahmatova si Isaiah Berlin by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16546_a_17871]
-
și ceea ce e obligată să facă pe cont propriu și din proprie inițiativă. Sîntem, crede Frankfurt, produsul unei istorii pe care nu am ales-o, dar și al alegerilor și intențiilor noastre. Spune-mi de ce anume îți pasă, ce te frămîntă, că să-ți spun cine ești. Nu rațiunea ne definește, ca făpturi superioare animanelor, ci faptul că luăm decizii, că ne exprimăm voința personală într-un mod distinct de toți cei din jurul nostru sau de oamenii altor secole și ai
Cine sîntem cu adevărat by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16582_a_17907]
-
a cunoscut oameni și a legat prietenii. Mereu atentă la ce se petrece în jurul său, nu a pierdut niciodată contactul cu lumea în care trăiește. A fost și este la curent cu marile evenimente politice și culturale, nimic din ceea ce frămîntă, la un moment dat, conștiința umanității nu o lasă indiferentă. Post-scriptum. Însemnări 1997-2002 este o carte destul de neobișnuită. Scriere autobiografică, nici jurnal, nici memorii, sau cîte puțin din ambele, volumul publicat de Editura Institutului Cultural Român readuce în atenție numele
Portretul unei doamne by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11947_a_13272]
-
Marina Constantinescu Am plecat în ultimul moment, copleșită de treburi, frămîntată de gînduri și de tot felul de obligații. Ca de cele mai multe ori în ultimii ani. Nici acum nu înțeleg de ce nu m-am dus cu avionul. Am făcut acest drum într-un stil retro, cu trenul, cu vagonul de dormit
Charlotte by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11982_a_13307]
-
voi fi liberși voi plecadar tu să nu plângi iubito,căci după mine va urma, Începutul...... XII. MOMENT DE SEARĂ, de Marius Horvath, publicat în Ediția nr. 1526 din 06 martie 2015. Moment de seară undeva,în adâncuri brațe descarnate frământa vechi dureri sunt brațele demonului ? sunt brațele îngerului ? nu știu. poate sunt brațe de Sisif căci durerile se frământa lung așa că pâinea. undeva,în adâncuri pașii tăi mici și albi sunt scriși pe lespezile unui timp când nu erau dureri
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
SEARĂ, de Marius Horvath, publicat în Ediția nr. 1526 din 06 martie 2015. Moment de seară undeva,în adâncuri brațe descarnate frământa vechi dureri sunt brațele demonului ? sunt brațele îngerului ? nu știu. poate sunt brațe de Sisif căci durerile se frământa lung așa că pâinea. undeva,în adâncuri pașii tăi mici și albi sunt scriși pe lespezile unui timp când nu erau dureri. undeva,în adâncuri, îngerii stau nemișcați și tăcuți așa,ca statuile într-o expoziție. brațele descarnate frământa vechi dureri
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
durerile se frământa lung așa că pâinea. undeva,în adâncuri pașii tăi mici și albi sunt scriși pe lespezile unui timp când nu erau dureri. undeva,în adâncuri, îngerii stau nemișcați și tăcuți așa,ca statuile într-o expoziție. brațele descarnate frământa vechi dureri pașii tăi mici și albi duc departe unde totul se îmbracă în întuneric sau se inneacă în cea mai albă mare... Citește mai mult Moment de searăundeva,în adâncuribrațe descarnate frământa vechi durerisunt brațele demonului ?sunt brațele îngerului
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
ca statuile într-o expoziție. brațele descarnate frământa vechi dureri pașii tăi mici și albi duc departe unde totul se îmbracă în întuneric sau se inneacă în cea mai albă mare... Citește mai mult Moment de searăundeva,în adâncuribrațe descarnate frământa vechi durerisunt brațele demonului ?sunt brațele îngerului ?nu știu.poate sunt brațe de Sisifcăci durerile se frământa lungașa că pâinea.undeva,în adâncuripașii tăi mici și albisunt scriși pe lespezile unui timpcând nu erau dureri.undeva,în adâncuri, îngerii staunemișcați
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
unde totul se îmbracă în întuneric sau se inneacă în cea mai albă mare... Citește mai mult Moment de searăundeva,în adâncuribrațe descarnate frământa vechi durerisunt brațele demonului ?sunt brațele îngerului ?nu știu.poate sunt brațe de Sisifcăci durerile se frământa lungașa că pâinea.undeva,în adâncuripașii tăi mici și albisunt scriși pe lespezile unui timpcând nu erau dureri.undeva,în adâncuri, îngerii staunemișcați și tăcuțiașa,ca statuile într-o expoziție.brațele descarnate frământa vechi dureripașii tăi mici și albi duc
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
poate sunt brațe de Sisifcăci durerile se frământa lungașa că pâinea.undeva,în adâncuripașii tăi mici și albisunt scriși pe lespezile unui timpcând nu erau dureri.undeva,în adâncuri, îngerii staunemișcați și tăcuțiașa,ca statuile într-o expoziție.brațele descarnate frământa vechi dureripașii tăi mici și albi duc departeunde totul se îmbracă în întunericsau se inneacă în cea mai albă mare...... XIII. DESTIN, de Marius Horvath, publicat în Ediția nr. 1522 din 02 martie 2015. Destin Mai am un vers și
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
Isus este Domn și e viu! Te-ndură de toți, Doamne Sfinte, Dă har și iertare deplină Și vindecă trupul și duhul Și pune în ele Lumină! Când plânge pe roată argila, Când doare a Ta modelare, Când mâna-Ți frământă și strânge Tot răul și-l arde-n cuptoare, Să știe că după furtună, Apare și-un Soare mereu, Că El poate da vindecare, Te-ncrede și tu, dragul meu! 13/02/17, Barcelona -Lucica Boltasu Referință Bibliografică: Doar Tu
DOAR TU MAI POȚI DA O NĂDEJDE de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382753_a_384082]
-
Mircea Publicat în: Ediția nr. 2252 din 01 martie 2017 Toate Articolele Autorului MARTIE Mi-am pus cu grijă capu-n firul ierbii Și-am stat acolo mult în nemișcare Să văd cum vin să se adape cerbii Și cum frământă pământul în picioare Copacii prind pe ramuri mlădițe,mugurași Privirea liniștită străbate,se desfată Ai vrea să stai acolo și lumea să o lași Să nu mai i te alături niciodată! Printre brazii înalți lumina se revarsă O,câte lucruri
MARTIE de MIHAELA MIRCEA în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382758_a_384087]
-
menghină, culegând cu nesaț savoarea vinului împrăștiată în frăgezimea guriței sale dulci, iar cu limba îi desfăcu buzele și îi invadă gura cu o precizie de expert. Făcând o mutare a mâinilor, începu să-i atingă sânul pe care îl frământă fin și insistent prin materialul rochiței sale subțiri de vară, apoi îi desfăcu fără grabă nasturii din dreptul sânilor și pătrunse ușor sub cupele sutienului, începând să-și plimbe degetele peste mugurașii ce începură să prindă viață, ridicându-se precum
CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382704_a_384033]
-
liberă frumusețea sânilor, ce fremătau de nerăbdare. - Ce frumos miroși! Parcă ai adunat toată mireasma florilor de primăvară de pe câmpie, spuse Mircea explorându-i lobul urechii, coborând apoi pe gât și pe sânii ce se legănau jucăuși în timp ce ea se frământa continuu prin patul larg, mișcându-și cu frenezie într-un ritm alert șoldurile lângă trupul atletic al tânărului. Doamne, ce dor îmi era să ating o femeie frumoasă ca tine, să o mângâi și să o sărut. Cât de mult
CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382704_a_384033]
-
aveau puterea și răbdarea necesară s-o facă. Implozia se declanșă cu toată intensitatea de care era capabilă, în cavitatea ascunsă de finețea mătăsoasă, devastată de lichidul ce inunda în zvâcniri cutremurătoare fierbințeala locașului așa de primitor și atât de frământat de flăcău, ascuns între șoldurile frumos proporționate ale tinerei sale iubite. - Ai fost fantastic, Mircea! Mulțumesc, armăsarule! Ah, vino să te sărut dulce! Cât de mult te iubesc, spuse a nu știu câta oară. A fost nemaipomenit de plăcut. Ce
CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382704_a_384033]
-
în una din ele sau mereu pe dinafară, Moldova nu ar reveni la matcă, ci precum se vede, se va prinde tot mai strâns în plasa de oferte a C.S.I., la mijloc va fi propria-i voință, asupra căreia Rusia, frământată de patima de a o ști cât mai grabnic întoarsă în străvechiul hotar românesc, n-are mijloace democratice de a ne-o pune în brațe și se va resemna a o absorbi. Va fi, oricum, vina părții române de a
Formula ideală a reconcilierii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16078_a_17403]
-
Simona Tache Mă frământă în continuare povestea asta cu violența în fotbal. Nu există să se-ntâlnească două galerii și să nu se ia la omor. Să nu-și spargă reciproc dinții și geamurile de la autocare, să nu se scuipe, să nu-și invoce
Cu galeriile la psiholog by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19859_a_21184]
-
te desparți măcar simți că trăiești și e mai bine așa chiar dacă te doare decât să te simți ca un mort pe care nu-l mai doare apsolut nimic. Văd că îmi pun tot felul de probleme ciudate și mă frământ și nam deloc liniște. Câteodată mă gândesc că era mai bine să fiu proastă ca să nu mă mai gândesc tot tinpul la tot felul de întrebări grele. Proști sunt mult mai fericiți, pe când deștepți sunt vai de capul lor, chinuiți
Jurnalul Elenei B. transcris de Simona T. – episodul 14 by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20048_a_21373]