240 matches
-
Însă poezia încalcă regula, dă să spună ceva despre ce nu se poate vorbi, chiar atunci când discursul pare simplu și limpede. E adevărat, o poezie minimalistă, care mizează pe sărăcia tematică și stilistică, pe o retorică austeră, pe brevilocvență și fragmentarism, are mai multă nevoie de tăcere (de albul paginii) ca să se poată face auzită... Prea multă? Cum vezi Bucureștiul din/ de sub carapacea ta? A fost vreodată o tentație? Dacă nu ai trăi la Iași, unde ți-ar plăcea să te
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
care să stimuleze adevărul estetic, nu văd nici o șansă în următorii ani să se facă ordine în grădina în care bălăriile sunt declarate crini imperiali. Critica literară pare a fi comodă și lipsită din ce în ce mai mult de metodă. Foiletonismul, afinitatea electivă, fragmentarismul, preferențialitatea tematică sau personalizată nu pot duce la o sistematizare și ierarhizare canonică a valorilor noastre literare. Probabil Academia face eforturi, însă nu-i cunoaștem criteriile. Suntem singura literatură din Europa care nu are o istorie completă sau un dicționar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
scrie Pavel Căruț nu există absolut nici o legătură. De ce? Pentru că Marin Preda era scriitor. in afara timpului Secolul XX a fost, din punct de vedere literar, agitat. S-a contestat tot ce s-a făcut în secolul XIX, promovându-se fragmentarismul în locul construcției monumentale, absurdul în locul logicii, antiliteratura în locul literaturii. După acest război de o sută de ani, apare un poet care scrie calm, surâzător, exact ca în secolul XIX... ‹ Poetul se numește Ionel Câmpeanu și a publicat nu demult o
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
nu este vorba de viziuni ale unor noi deschideri creatoare, afirmatoare ale omului, ale existenței pe planuri superioare neîntrevăzute încă, ci o luptă acerbă a destructivului în sine împotriva așezărilor armonioase ale vieții și ale culturii. Epocă a confuziei, a fragmentarismului și disoluției desfigurativul a năpădit nu numai pictura și sculptura, dar și muzica, literatura, filozofia întreaga cultură. Numai că, așa cum s-a întâmplat cu marile schimbări din istoria omului, un asemenea gol, asemenea stare negativă, cu cât se accentuează, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
și de canalii. E burghezia? Specula. E boierul? Mândrie și greociune. E străinul? Corupție și vicleșug. 77 {EminescuOpXV 78} ÎNCEPUTUL REGENERĂRII 2285 Organele conștiinței naționale, puține fiind la număr, silite a deveni universaliste. Lipsa de continuitate în dezvoltare, de aceea fragmentarism în producere. Politica rusă cu clasa nepozitivă de semidocți. Starea politică actuală, consecuența acestei politice și a lipsei de clase pozitive. Cauza sărăciei și decadenței poporului de jos: prea marea productivitate naturală și lipsa de esport (începutul secolului) care-i
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
autentismului antiromanesc, va fi apreciat după război Jurnalul unei surori de caritate al doamnei Fulmen, mărturie a experienței de infirmieră din perioada retragerii în Moldova. Garanții ale autenticității sînt consemnarea personală a istoriei necunoscute „din spatele frontului”, prezentarea nudă a suferinței, fragmentarismul modern și observația poetică: „Cartea aceasta nu e un roman. Nu propune și nu dezleagă, printre peripeții și episoduri, o factice intrigă literară. E o suită de crochiuri, de priveliști...” (în Adevărul, an XXXIII, nr. 11056, 20 aprilie 1920). Articolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Autorul are o tăioasă inteligență discursivă și o îndrăzneață facilitate de combinații lexicale”, care însă - aici e punctul nevralgic... - „nu se pot topi într-o sinteză emotivă”: „virtuozitatea” și „intenția artistică” sufocă „germinările spontane ale creațiunii”. Din nou, artificiul și fragmentarismul impietează asupra „sintezei organice”. Altfel, „într’un studiu mai puțin generos decît al nostru, (Vinea) ar fi unicul reprezentant al extremismului liric despre care s’ar putea vorbi. Ceilalți sînt mai mult sau mai puțin simpli tolerați”. În cazul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Moise”, „degetul de lumină al lui Maiorescu” sau „Arca lui Noe” sînt cîteva dintre metaforele definitorii pentru acest ideal tip critic. Există, pe de altă parte, un model „feminin” (urmînd linia prejudecăților tradiționale de gen...), caracterizat prin disponibilitate comprehensivă, empatie, fragmentarism subiectiv, eseism artist, mefiență față de poza autoritară, lipsă a apetitului pentru ordine ierarhică și judecăți de valoare discriminative, preferință pentru texturi, nu pentru structuri, pentru impresionismul „pur”, așadar pentru cultivarea capricioasă a vagului, a nuanței și a detaliului „minor”, în detrimentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
liric care se simte ultragiat de real, în abordarea căruia se manifestă însă cu dezinvoltură, deși nu poate fi ignorată autocenzura, până la un punct, a expansiunilor sufletești, pe care și-o impune. Scrise în vers liber, apropiindu-se uneori de fragmentarism, poemele din volum pot fi considerate o ilustrare a postmodernismului, aici regăsindu-se multe dintre atributele fenomenului cultural amintit, între care desolemnnizarea discursului, apelul la intertextualitate, la parafrază, prezența ludicului (spre exemplu în etimologii fanteziste: domnule Becket / pare-se / am
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
moartea, singura instituție care-mi impune respect, și care, față de apocalipsa de fiecare zi, sosește enervant de încet. Ipostaziind cei doi poli amintiți, poetul apelează, prin urmare, la elemente de estetică postmodernistă (ironie, autoironie, ludic, cotidianul ca sursa de inspirație, fragmentarism, transtextualitate sub diferitele ei forme definite de G. Genette, oralitate la nivelul expresiei etc.), fără a dezavua, de exemplu, temele consacrate ale literaturii, a căror tratare e străbătută de o tristețe profundă, incurabilă a insului hipersensibil, care ia totul în
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
în care transcenderea, gardată de îngeri albaștri sau numai rază / altoită pe mine, se face doar fragmentar, când Se iscă de-a valma ferestre / În cer. Este o poezie inițiatică, scrisă în vers liber, pusă sub semnul postmodernismului (prin intertextualitate, fragmentarism, amestecul de gravitate și ironie etc.) încă din titlul, unde absența inițialei majuscule oferă un incalculabil șir de conotații, cu toate că, de obicei, se consideră că poezia de inspirație religioasă e, cu precădere, apanajul literaturii tradiționaliste. Pisarul - ipostază a artistului creator
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
face altceva decât să te lași scris de textul care s-a acumulat În tine și care nu găsește decât o supapă de expresie. Convenționalitatea limbajelor artificiale Îndepărtează de acest text originar, a cărui schemă trebuie să fie genuină, nemaiîncercată. Fragmentarismul oralității ar fi probabil asemenea tentativă de sustragere de la convenționalitate, iar pericolul de a institui o altă convenționalitate este oricum mai redus. Când scriu, mă străduiesc să comunic stări și expresii reale, iar nu stereotipii de limbaj; dacă individul ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
În material de arhivă, aceasta nu mai există. Rămâne doar cuvântul care o preia, falsificând-o pe măsură ce o povestește. Un jurnal este autentic numai dacă se scrie simultan cu actio; orice discurs trebuie suprimat Înainte de a recurge la un model. Fragmentarismul jurnalului este poate cea mai apropiată formă de discursul nud. Între cioburile discursului rupt, Încerc să recuperez sisific intervalele realului. (miercuri) Jurnalul lui A. 17 aprilie 1963 (miercuri) Scârbă de viață! Fii cât mai plină! Dacă nu vei fi, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
doilea face abstracție de cronologie. Eul, de astă dată, trăiește În unitate cu sine, În perspectiva absolutului. Retrospectiva În scris permite autoanaliza lucidă, severă, viața trecută fiind interpretată acum ca un „posibil itinerar amoros“, odată cu probele succesive ale devenirii spirituale. Fragmentarismul notației convine metodei autenticiste, evidențiază concentrarea de sens pe spații mici și poezia imanentă a ideilor. Se face simțită la tot pasul polemica autorului cu ceea ce el numește proza mimetică: „Probabil că limbajul este insuficient spre a exprima ceea ce este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
fond, a mitului Galateei, pp. 88-89, constată că povestirea devine autonomă, eliberându-se de legătura cu adevărul faptelor ei, pp. 281-282, descoperă că „limbajul este insuficient spre a exprima ceea ce eu am mai autentic“, p. 283, insistă asupra avantajelor jurnalului: „Fragmentarismul jurnalului este poate cea mai apropiată formă de discursul nud. Între spațiile dintre cioburile discursului rupt de imprevizibilitatea notațiilor Încerc să recuperez intervalele realului“, p. 292), se Îndoiește iarăși de autenticitatea paginii scrise („Mă străduiesc să prind autenticul, dar acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
din copilărie În romanele ce se scriu precum Moromeții și Desculț. Bine că mai există și Patul lui Procust, și Bietul loanide“ (p. 332). Lângă falsitatea prozei, M. crede - cum am văzut - ca și Marin Mincu de astăzi În șansa fragmentarismului notelor de jurnal (v. și pp. Î60, 382-383 etc.). O posibilă cheie pentru Intermezzo este pasajul despre Memoires d’un fou, pagini autobiografice ale lui Flaubert, „materie primă“ pentru Educația sentimentală (cf. pp. 369-371). M. se regăsește În acel „text
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
effect). În cadrul teoriei modei, mecanismul inovației subculturale și difuzarea acesteia sunt doar schițate și fără dovezi empirice. Cele mai multe împrumuturi teoretice provin din studiile culturale dezvoltate cu precădere în deceniul al șaptelea al secolului XX, când opțiunea unor cercetători pentru tematica fragmentarismului cultural a atras atenția asupra practicilor culturale ale unor grupuri sociale și asupra mecanismelor simbolice de creare a identităților diferențiate (feminismul, problemele rasiale și etnice, categorii de vârstă). Miza acestor abordări este de a identifica relațiile de putere transmise prin intermediul
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
de pildă, a simțit nevoia să abordeze "antitradițional" multe chestiuni cu privire la continuitate, închipuind chiar și o nouă sinteză în acest spirit 22. Tot astfel, în niște "cugetări sintetice asupra istoriei românilor", Eminescu recunoștea "lipsa de continuitate în dezvoltare, de aceea fragmentarism în reproducere"23. La rîndul său, M. Eliade a definit relația românilor cu istoria prin apel la "eroul mioritic", care acceptînd moartea îi conferă un sens, transformînd-o în mister sacramental 24. Se pot aminti desigur și alți istorici (Vlad Georgescu
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
rupturii (precum un J. Baudrillard). Ar fi exagerat să vorbim despre o ruptură, scrie sec D. Kellner; deși, am constatat deja, chiar o ruptură își propune însuși Douglas Kellner prin noua politică culturală, doar schițată aici și, oricum, suferind de fragmentarism, incapabilă zicem noi de a fisura impresionantele conglomerate media. Să fim drepți, pledoaria autorului e convingătoare. Mass-media, intim legată de putere, a colonizat cultura. În plus, cu totală îndreptățire, D. Kellner desființează distincția dintre cultură și comunicare, observînd (și notînd
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
individului și istorie. "Dilemateca", anul IV, nr. 41, octombrie 2009 Un mister mai mare decât toate celelalte Considerat vreme îndelungată element marginal al operei lui Mateiu I. Caragiale, romanul Sub pecetea tainei 2 a intrat în atenția criticii relativ târziu. Fragmentarismul și impresia că textul ar fi rămas neterminat au sporitnebuloasa jin jurul acestui neobișnuit roman polițist. Reeditarea din 2008 a romanului poate fi înțeleasă ca o afirmare a singularității sale în literatura română și, într-un sens metaforic, ca o
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
loc, adecă străin, deci nare simț is toric, deci e incapabil de a guverna.<ref id=”1”>Mihai Eminescu, Opere, ediție îngrijită de D. Vatamaniuc, prefață de Eugen Simion, Editura Univers Enciclopedic, București, 1999, vol III, Publicistică. Cores pon dență, Fragmentarism, p. 965.</ref> Din acest unghi de vedere al recitirii formelor fără fond, tradiția este cheia de boltă fără de care guvernarea unei națiuni nu se poate imagina. Ostilitatea lui Eminescu este îndreptată, în descendență junimistă, spre cei pe care editorialistul
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
acest lucru, el transformă acest spațiu Într-un loc al violenței, prin exhibarea brutală a intimității sale. Într-adevăr, prin gestul său, el dezvăluie adevărul despre cultură, adică faptul că ea este un teatru Însărcinat să ascundă ignoranța individuală și fragmentarismul cunoașterii. Prin asta, el nu se mulțumește să se dea complet În vileag, ci Înfăptuiește un fel de viol psihic, agresându-i pe ceilalți. Violența reacției la care urmează să fie supus este pe măsura violenței pe care a exercitat
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
variabile" (Iulian Boldea), iar, pe de altă parte, avem motivația originalității și a unicității limbajului poetic blandian, născută dintr-o serie de principii și norme personale și exclusive, suprapuse structurii de norme ordonatoare de mai sus. Pendulând între coerență și fragmentarism, între rațiune și emoție, părând să-i acorde o atenție particulară acesteia din urmă, poezia Anei Blandiana constituie un amestec de neomodernism autentic, de la care preia numeroase episoade, recognoscibile în întreaga sa creație, și voce personală, izvorâtă din laturile cele
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
centru textul, ca procesualitate, Ioana Em. Petrescu abordează manifestarea deconstructivismului la nivel lingvistic, încercând să ofere o definiție a textului 44 deconstructivist sau, mai degrabă, o nouă definiție a textului, din perspectivă deconstructivistă. Găsind drept o particularitate a textului deconstructivist fragmentarismul, autoarea leagă această problematică de ideea de postmodernitate. Totodată, Ioana Em. Petrescu raportează textul la alți doi termeni care intră în discuție cu el, și anume text vs carte și text vs structură: "Trebuie, însă, specificat faptul că, practic, Derrida
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
of Modern Art, Deconstructivist Architecture, în 1988, în New York City de către Philip Johnson și Mark Wigley și deschiderea din 1989 a Wexner Center for the Arts, Columbus, Ohio, designat de Peter Eisenman 54. La fel ca textul deconstructivist, dominat de fragmentarism și de o aparentă non-liniaritate și chiar haos, deconstructivismul în arhitectură se caracterizează prin idei legate de fragmentare, printr-un interes deosebit față de manipulare a suprafeței sau a imaginii structurii, prin forme non-rectilinii, care au scopul de a distorsiona și
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]