933 matches
-
arabă clasică (pentru întreaga lume musulmană), sanscrita (pentru subcontinentul indian și Asia de Sud-Est), chineză clasică (pentru estul Asiei). În vechime acest rol l-au avut și alte limbi precum sumeriana, egipteană clasică, maya clasică etc. Limba vehiculara (de comunicare interetnică, lingua franca 207) este o limbă care înlesnește comunicarea dintre diverse comunități sociolingvistice. Rolul de lingua franca l-au jucat în decursul timpului, în diverse zone ale lumii, numeroase limbi: akkadiana (sec. XX-XV i.C. în Orientul Mijlociu), apoi sumeriana și arameica în
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
estul Asiei). În vechime acest rol l-au avut și alte limbi precum sumeriana, egipteană clasică, maya clasică etc. Limba vehiculara (de comunicare interetnică, lingua franca 207) este o limbă care înlesnește comunicarea dintre diverse comunități sociolingvistice. Rolul de lingua franca l-au jucat în decursul timpului, în diverse zone ale lumii, numeroase limbi: akkadiana (sec. XX-XV i.C. în Orientul Mijlociu), apoi sumeriana și arameica în aceeași zonă, sanscrita și chineză clasică în Orientul Îndepărtat, nahuatl în America Centrală, quechua în America de Sud
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
lămuritoare și de aceea este recomandabila. În general este acceptată ideea după care un pidgin începe să se transforme într-o creola în momentul în care ajunge să aibă vorbitori nativi. Cel mai vechi pidgin din lume este considerat lingua franca (sabir) un amestec de limbi folosit de negustorii și marinării din bazinul mediteranean între secolul al XIV-lea și sfîrșitul secolului al XIX-lea. Cele mai multe cuvinte proveneau din dialecte italiene (mai ales din cel genovez), dar și din alte limbi
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
și sfîrșitul secolului al XIX-lea. Cele mai multe cuvinte proveneau din dialecte italiene (mai ales din cel genovez), dar și din alte limbi romanice (spaniolă, portugheză, catalana, occitană). În timp, au intrat și cuvinte din greacă, turcă, arabă, malteza, ebraica. Lingua franca a fost o limbă folosită în mod aproape exclusiv oral. Vocabularul era alcătuit dintr-un număr redus de cuvinte, iar gramatică aproape că nu există, verbele fiind folosite, cel puțin la început, la modul infinitiv. Ethnologue consideră că o varietate
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
familii de limbi ale aborigenilor din insula Tasmania (sud-estul Australiei) care au dispărut efectiv că limbi de circulație în prima jumătate a secolului al XIX-lea, desi ultimul vorbitor tasmanian a murit pe insula Flinders în 1888, iar o lingua franca tasmaniană a fost înregistrată de ultimă vorbitoare cunoscută (Fanny Cochrane Smith, moartă în 1905), care a înregistrat pe cilindri de ceară cîteva melodii în tasmaniană. Limbile tasmaniene mai sînt cunoscute azi doar sub forma unor liste de cuvinte, cum ar
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
malayo-polineziană, grupul polinezian; VSO transcriere latină 140. herero (otjiherero) N Namibia, Botswana, Angola; limba bantu, vorbită de populația herero familia nigero-congoleză, ramura benue-congo, grupul bantu alfabet latin 141. hindi-urdu (hindustani) O India (hindi), Pakistan (urdu), Fiji (hindustani de Fiji); lingua franca în India; denumirea hindustani desemnează limbile hindi și urdu înainte de separarea lor (1947, din motive politice; scrise cu alfabete diferite) familia indo-europeană, ramura indo-iraniană, grupul indian central; SOV devanagari (hindi, hindustani), persano-arabă adaptată - nasta'liq (urdu) 142. hiri motu O
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
țărmurile Mării Mediterane mai ales de marinari și negustori; cuvinte luate mai ales din limbile romanice (italiană, spaniolă, catalana, portugheză, franceza), dar și din arabă, malteza, turcă etc.; limba utilitara, practic fără gramatică și fără scriere; prin extindere, astăzi lingua franca denumește orice limbă vehiculara pidgin limba orală, transcriere latină 222. lituaniana O Lituania Este poate cea mai apropiată limba de indo-europeană primitivă. Similitudini surprinzătoare cu forme din sanscrita vedica și din greacă homerica. Prima tipăritura, cu alfabet gotic, un catehism
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
entitatea indirect implicată sau secundar afectată de acțiune (Țintă, Sursa, Experimentator, Pacient, Beneficiar, Locativ) familia sino-tibetană, ramura tibeto-birmană, grupul naga-kuki-chin semisilabară meitei mayek, înlocuită de un alfasilabar bengali 252. mende N Sierra Leone, Liberia, Republica Guineea; principala limba indigena și lingua franca în Sierra Leone familia nigero-congoleză, ramura mande, grupul mandingo; tonala cu fenomen intonațional suprapus; SOV; subst. - adj. proprie (silabar kikakui citit de la dreapta la stînga); transcriere latină (alfabetul "Africa") 253. meru N Kenya familia nigero-congoleză, ramura benue-congoleză, grupul bantu; reduplicare morfologica
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
Iran; limba a uneia dintre ultimele populații nomade ale lumii (pastori nomazi) marea familie uralo-altaică, familia turcica, ramura de S-V (oguz); SOV arabă adaptată 302. quechua O Bolivia, Peru, Ecuador / N Argentina, Chile; cea mai răspîndită limba amerindiana; lingua franca a civilizației incase familia amerindiana, ramura quechua; aglutinanta; SOV "scriere" quipu (sistem de frînghii înnodate, de culori diferite); scriere ideografica locală quillca, fără separarea cuvintelor, rîndurile în continuare, de la stînga la dreapta și invers; transcriere latină 303. quenya limba artificială
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
Man (Insula ~) Europa Douglas manx, engleza Mariane de Nord (Insulele ~) Oceania Saipan chamorro, caroliniană, engleza Mari El (FR) Europa Ioșkar-Ola mari, rusă Maroc Africa Rabat arabă, tamazight; tarifit, franceza, spaniolă Marshall (Insulele ~) Oceania Majuro engleză, marshalleza Martinica America Centrală Fort de France franceză; creola martinicană (antileză) Mauritania Africa Nouakchott arabă, franceza; peul (fula), soninké, wolof Mauritius (Insulele ~) Africa Port-Louis engleză, franceza; creola mauritius cu baza franceză Mayotte Africa Mamoudzou franceză; shimaore, malgașa Mexic America de Nord Ciudad de México spaniolă; 67 de limbi naționale
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
19, 21, 25, 26, 28, 29, 30, 34, 41, 51, 65, 99, 100, 124, 206, 209, 212, 226, structura ~îi 27, proto-~ 51, 105, 138, 140, 176, 253, 268 limburgheză 280, dialect flamand limburghez 88 lingala (ngala) 280, 321 lingua franca 106, 109, 112, 115, 202, 210, 245, 251, 268, 280, 281, 285, 286, 293, 295, 299, 304 lingvistică 12, 15, 17, 20, 25, 26, 28, 29, 30, 32, 37, 38, 41, 53, 55, 57, 65, 69, 80, 103, 119, 125
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
Franța nu mai este acea țară de meșteșugari, de prăvălieri și de mici proprietari care a fost mult timp în realitate, mai mult timp chiar decît imaginea pe care atîtea eseuri, în jurul lui 1950 încă, o dădeau despre ea: La France à l'heure de son clocher 20, pe care o descria eseistul elvețian Herbert Lüthy, Le Village du Vaucluse 21, unde a trăit antropologul american Laurence Wylie. Dar această Franță a schimbării și a modernității, a deschiderii către Europa și
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
L'Ancien Régime, 1610-1770, de Emmanuel Le Roy Ladurie, La Révolution, 1770-1880, de François Furet, La République, 1880 à nos jours, de Maurice Agulhon. Nouvelle histoire de la France médiévale, Paris, Seuil (col. "Points Histoire"), 1990, 6 vol. Nouvelle histoire de la France moderne, Paris, Seuil (col. "Points Histoire"), 1990-1997, 5 vol. Nouvelle histoire de la France contemporaine, Paris, Seuil (col. "Points Histoire"), 1972-1998, 20 vol. Histoire de la France (sub direcția lui André Burguière et Jacques Revel), Paris, Seuil, 4 vol., 1989-1993, 1 L
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
du XIe au XVe siècle. Population, société, économie, Paris, PUF, 1996 (col. Thémis Histoire). Claude Gauvard, La France au Moyen Age, du Ve au XVe siècle, Paris, PUF, 1996. Olivier Guillot, Albert Rigaudière, Yves Sassier, Pouvoirs et institutions dans la France médiévale, 2 vol. Paris, A. Colin, 1994. Olivier Guyotjeannin, Les sources de l'histoire médiévale, Paris, Librairie générale de France, 1988. Jean Kerhervé, Histoire de France: la naissance de l'État moderne, 1180-1492, Paris, Hachette, 1998 (col. Hachette Supérieur). Régine
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
L'art roman en France, Paris, Flammarion, 1994. Karl-Ferdinand Werner, Naissance de la noblesse. L'essor des élites politiques en Europe, Paris, Fayard, 1998. Michel Zink, Littérature française du Moyen Age, Paris, PUF, 1992. Jean Richard, Saint Louis, roi d'une France féodale, soutien de la Terre sainte, Paris, Fayard, 1983. Jean Favier, La Guerre de Cent Ans, Paris, Fayard, 1980; reed. col. "Marabout-Histoire", 1986. Aspectele lingvistice, literare și artistice Philippe Wolff, Les Origines linguistiques de l'Europe occidentale, Publicația Universității din Toulouse
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Durliat, L'Art roman, Paris, Mazenod, col. "L'art des grandes civilisations", 1982. Alain Erlande-Brandenburg, L'Art gothique, Paris, Mazenod, col. "L'Art des grandes civilisations", 1983. SECOLELE XVI, XVII ȘI XVIII Jean-François Solnon (sub direcția), Sources d'histoire de la France moderne, XVIe XVIIe XVIIIe siècle, Paris, Larousse, 1994. Martine Sonnet, Chronologie de la France moderne (1415-1815), Paris, PUF, (Que sais-je?), 1996. Joël Cornette, Le livre et le glaive. Chronique de la France du XVIe siècle, Paris, Colin-Sedes, 1999, Les années cardinales (1599-1652
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Alain Erlande-Brandenburg, L'Art gothique, Paris, Mazenod, col. "L'Art des grandes civilisations", 1983. SECOLELE XVI, XVII ȘI XVIII Jean-François Solnon (sub direcția), Sources d'histoire de la France moderne, XVIe XVIIe XVIIIe siècle, Paris, Larousse, 1994. Martine Sonnet, Chronologie de la France moderne (1415-1815), Paris, PUF, (Que sais-je?), 1996. Joël Cornette, Le livre et le glaive. Chronique de la France du XVIe siècle, Paris, Colin-Sedes, 1999, Les années cardinales (1599-1652), Paris, Colin-Sedes, 2000, Chronique du règne de Louis XIV (1652-1715), Paris, Sedes, 1997
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
du Grand Siècle, Paris, Fayard, 1990. Guy Cabourdin et Georges Viard, Lexique historique de la France d'Ancien Régime, Paris, A. Colin, 1978. Pierre Goubert et Daniel Roche, Les Français et l'Ancien Régime, Paris, A. Colin, 1984. Lucien Bély, La France moderne, 1498-1789, Paris, PUF, 1994. Jo(l Cornette, L'affirmation de l'État absolu, 1515-1652, Paris, Hachette, 1993, Absolutisme et Lumières, 1652-1783, Paris, Hachette, 1993. Laurent Bourquin, La France au XVIe siècle, 1483-1594, Paris, Belin, 1996. Robert Descimon et Christian
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Mohan, Raj (coord.), The Mythmakers: intellectuals and the intelligentsia in perspective, New York, Greenwood Press, 1987. Moyser, George, Wagstaffe Margaret (coord.), Research methods for Elite Study, Boston, Allen and Unwin, 1987. Muchembled, Robert, Culture populaire et culture des élites dans la France moderne (XVe-XVIIIe siècle), Paris, Flammarion, 1991. Nastasă Lucian, Suveranii Universităților românești. Mecanisme de selecție și promovare a elitei intelectuale, Cluj, Editura Limes, 2007. Ory, Pascal (dir.), Dernières questions aux intellectuels, Paris, Olivier Orban, 1990. Ory, Pascal, Sirinelli, Jean-François, Les intellectuels
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Prose (Le Spleen de Paris); Le Jeaune Enchanteur, Notices, Notes et Éclairgissements de M.Jaques Crépet, Louis Conard, Paris, 1917 [1869]. Bénichou, Charles, Le sacre de l'écrivain. 1750-1830. Essai sur l'avènement d'un pouvoir spirituel laïque dans la France moderne, Gallimard, Paris, 1996. Bergson, Henri, "Introduction à la métaphysique", "La pensée et le mouvant. Esasis et Conférences", în Henri Bergson, în Oeuvres, textes annotés par André Robinet, introduction par Henri Gouhier, Leș Presses Universitaires de France, Paris 1970 [1903
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
Literary Theory, pp. 299 308; tr. rom. in: Pentru Europa, pp. 130-140. 4 Ibidem. Etiemble ou le comparatisme militant (Paris, Gallimard, 1982), pp. 63-81. 5 Roma, Bulzoni, 1991. 6 Minimo commune multiplo (Roma, Bulzoni, 1991), pp. 61-74. 7 Armando Gnisci Franca Sinopoli, Letteratura Comparata. Volume primo (Roma, Sovera, 1995), pp. 205-218. 8 Europa Provincia Mundi. Essays in Comparative Literature and European Studies offered to Hugo Dyserinck on the occasion on his Sixty-Fifth Birthday. Ed. by Joep Leersen and Karl Ulrich Syndram
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Paris, 1966 (prima edi?ie 1935). [38]�BESNARD Philippe (ed.), �Leș Durkheimiens�, Revue fran�aise de sociologie, nr. special, 1979. , Revue fran�aise de sociologie, nr. special, XXXII (3), 1991. [42]�BOURDIEU Pierre et PASSERON Jean-Claude, �Sociology and Philosophy în France since 1945: Death and Resurrection of a Philosophy without Subject�, Social Research, 34 (1), 1967, p. 162-212. [43]�BOURRICAUD Fran�ois, �La sociologie fran�aise�, Transactions of the Fourth World Congress of Sociology (Milan-Stresa), 1959. [44]�BRESLAU Daniel, �Robert Park
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
în 1979”. S-au pierdut, oare, valorile umanismului arab care au făcut, secole la rând, gloria unor mari centre de cultură precum Bagdadul, Damascul și Ispahanul, Cairo, Cordoba, Granada și Palermo? Cum și-a pierdut limba arabă statutul de lingua franca a tuturor elitelor savante, din Iran în Andaluzia? Răspunzând, Arkoun alege un element cheie: soarta nefericită a însuși conceptului de umanism (adab). Înainte, acest concept, afirmă Arkoun, îngloba totalitatea preocuparilor cunoașterii. Azi, el este restrâns doar la desemnarea operelor literare
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
procesului de globalizare ține de păstrarea echilibrată a eclectismului cultural al popoarelor și indivizilor. Filozoful și istoricul J. G. Herder aprecia că limba, literatura și memoria artistică constituie punctul forte al fiecărui popor și actul său de identitate. Deși "limba franca" a globalizării engleza este necesară pentru facilitarea contactelor umane cu oricine de oriunde (chiar dacă a fost promovată din rațiuni preponderent economice), pentru noi, românii, păstrarea limbii române are încă semnificația "vechilor cazanii". Dar este dificilă rezistența în fața presiunii americanizării, europenizării
Globalizare etică. Responsabilitate socială corporativă by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
religia. Cultul religios s-a dezvoltat cuprinzând și tradiții care nu făcuseră parte din ritualul religios din epoci mai vechi. Ritualul religios a păstrat și limba ebraică, (asociată cu sora ei, limba arameică, ce devenise în vremea perșilor ahemenizi lingua franca a Orientului Apropiat), utilizată mereu ca limbă a cultului, chiar și în lungile perioade istorice în care în viața de zi cu zi limba uzuală era alta. Din limba ebraică provin un număr de împrumuturi lexicale în alte limbi, cuvinte
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]