1,279 matches
-
primul rând Melania cea Bătrână, Rufin, Ieronim), sau sunt amintite în trecere (de ex. Paulin din Nola sau Augustin). Numeroase și importante, deși risipite, sunt amănuntele referitoare la liturghie cărora textul le acordă multă atenție. Bibliografie. Editarea textului grec, trad. franc., amplă introd. de D. Gorce, Vie de sainte Mélanie (SChr 90), Cerf, Paris 1962 care reia textul publicat de M. Rampolla, Santa Melania Giuniore, senatrice romana, Tipografia Vaticana, Roma 1905 (și cu textul latin, cu introd. și comentariu amplu). b
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
adresate călugărilor, compuse probabil din citate extrase dintr-un document scris chiar de protagonist. Stilul e simplu, bogat în forme morfologice și sintactice proprii limbii vorbite, iar sintaxa e fără complicații însă nu lipsită de anacoluturi. Bibliografie. Ed. critică, trad. franc., introd. de G.J.M. Bartelink, Callinicos. Vie d’Hypatios (SChr 177), Cerf, Paris 1971. c) Marcu Diaconul Este autorul unei Vieți a lui Porfir din Gaza. Acesta, născut la Tesalonic într-o familie de creștini prin 47, a plecat, în jurul vârstei
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
I Nume divine, ed. B.R. Suchla (PTS 33), 1990; II [celelalte tratate și scrisorile] ed. G. Heil și A.M. Ritter (PTS 36), 1991. În col. SChr: Le hiérarchie céleste ed. îngrijită de G. Heil (SChr 58 bis: text grec, trad. franc., introd. note), Cerf, Paris 1970. Trad. ital.: Dionigi Areopagita. Tutte le opere, trad. de P. Scazzoso, introd. etc., de E. Bellini, Rusconi, Milano, 1981. Introd. în studiul operei: R. Roques / și alții /, art. Denys l’Aréopagite (Le Pseudo-), în DSp
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
care l-a și dirijat câteva luni în 1925). Semnătura lui apărea (mai ales între cele două războaie mondiale) în diverse publicații străine, de la ziare și reviste franceze sau în limba franceză („Le Figaro”, „Le Temps”, „La Revue bleue”, „La France nouvelle”, „La Muse française”, „Journal de Genève”, „Revue de Genève”, „L’Europe Orientale”, „Le Monde slave” ș.a.), la periodice germane, italiene, poloneze, suedeze, sârbești, grecești ș.a. A crescut, mai ales după instalarea la Vălenii de Munte, în 1908, a Tipografiei
IORGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
VI-lea. în Gallia fuseseră vestite, și au continuat să fie în tot secolul al V-lea, școlile de retorică care au încurajat cultivarea asiduă a poeziei, a omileticii, a narațiunii istorice. însă, o dată cu stabilirea definitivă în Gallia a invadatorilor franci, o populație mult mai puțin civilizată decît burgunzii și goții care avuseseră deja în trecut contacte cu Imperiul Roman, situația s-a schimbat radical, și decăderea a început să se facă simțită mai ales în a doua jumătate a secolului
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
murit la puțin timp după aceea, în 518. a) Epistolarul Așa cum era obiceiul în epoca precedentă, Avitus s-a dedicat genului epistolar și a scris 86 de scrisori pe care le-a trimis unor personaje ilustre din Gallia, principalilor nobili franci și chiar regelui Clovis, care chiar în acea perioadă, se converteau la catolicism; de asemenea, le-a scris unor senatori romani și împăratului Anastasius. Modelul ales de Avitus pentru scrierile sale literare a fost Sidonius Apollinaris care se bucura de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
masă de compoziții frivole, găunoase și convenționale”. Totuși, Venantius reușește uneori să înnoiască prin modificări profunde unele genuri literare, de exemplu epitaful. De altfel, necesitățile vieții de curtean, la care Venantius trebuise să se adapteze în aspra și semibarbara societate francă, l-au constrîns să producă o serie aproape neîntreruptă de celebrări encomiastice ale regilor și potentaților. b) Operele în proză Venantius a mai scris, în proză, șapte scurte Vieți de sfinți locali, cum sînt Ilarie de Poitiers, Marcellus, Germanus și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
devastărilor provocate de invazie, începînd cu a doua jumătate a secolului al VI-lea, cultura vizigotă produce personalități, ale căror scrieri conțin motive și idei autonome și originale; producția literară a regatului vizigot începe mai tîrziu, după cea din regatul franc, va continua cu energie și vivacitate pe toată durata secolului al VII-lea, cînd în Gallia și Italia se va lăsa tăcerea, și va constitui unul dintre elementele fundamentale ale culturii medievale. Literații din regatul romano-vizigot sînt preocupați în secolul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
însă probleme grave. Chiar dacă e adevărat că tonul e frecvent „ștrengăresc”. Numai în aparență I. ia în glumă realitățile literaturii românești contemporane cu el. Găsește jignitoare, de exemplu, „fața veșnic întoarsă modelelor străine”, care „ar trebui să fie o acceptare francă, integrală, a învățămintelor Occidentului”. Fără slăbiciunea entuziasmului, dar și fără slăbiciunea revoltei, „fără neîncredere, trebuie să continuăm să învățăm”. Și cu o formulă ce îndeamnă la meditație, „deocamdată, trebuie să fim cât mai pașoptiști cu putință. Iar despre autenticitatea noastră
IONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287581_a_288910]
-
faimos”, cu excelente date fizice (dar care a murit orb), să capete și o umflătură la picior, provocatoare și ea de dureri mari. Opinia lui Iorga despre natura acestei maladii: „Se părea că și el, ca și Francisc I al Francii și mulți prinți contemporani, fusese atins de boala urâtă pe care, ca «francezăț (termenul a trecut și în românește) sau «napolitanăț, națiile și-o trimiteau una alteia”93. Moartea, care - pentru omul medieval (afirmă Jacques de Goff) - era o vecină
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de fapt nimic despre Buddha - dar, de cum au aflat cel mai mic amănunt despre una din religiile Indiei (iar amănunte erau atunci numele divinităților), le coroborează suspect de entuziast și, În fluxul de manuscrise al primelor societăți asiatice, reunesc În franca nonșalanță a raptului erudit toată frugalitatea mărturiilor. Suntem Încă În epoca În care o bună parte a Orientului Mijlociu, centrului, sudului și sud-estului Asiei nu au Încă o identitate confesională sau culturală (și, de asemenea, nu există nimeni care să
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
prăpăstii - / până la os te pătrunde delirul rece al peisajului. / Picură a galben clipele astea. Vântul aprinde mari focuri în câmpie / deconspirând tristețea calmă a miriștilor”. Pe alocuri, în Recviem pentru potcovari, bunăoară, fondul de modernism al sensibilității poetului se declară franc: „Nu mai există potcovari. Nu mai există nici cai care să-i caute pe potrcovari. Copiii nu mai descoperă în praf / potcoave de fulgerătură dură / pe care să scuipe și să le-arunce-n urmă / ca să aibă parte de noroc. / Nu mai
STRATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289972_a_291301]
-
timpului, în special grație substanței sufletești a autoarei: romantică, frumoasă, pe cât de suavă, pe atât de energică, ziarista adoră drumețiile, peisajul viforos și amalgamat, știe să extragă ce e de preț în peisajul uman, stilul este cald, alert, proaspăt și franc, nerefuzându-și patetismul de calitate. O parte din această frenetică activitate va fi selectată în volumele Viața cere viață (1974, în colaborare cu Gabriela Melinescu), Propuneri pentru paradis (1975) și Scrisori din linia întâi (1984), iar rezonanțele ei se vor
POP-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288892_a_290221]
-
ale autorului. În discuții se emit păreri și constatări de natură politică, dar și reflecții cu iz filosofic. Componenta mai interesantă a scrierilor lui P. este, în cele din urmă, memorialistica. Cu o detașare ce se vrea deplină, cu asumarea francă a subiectivității, fostul înalt demnitar rememorează în Timpul lepros (1992), Am fost și cioplitor de himere și în Elefanții de porțelan (1997) fapte, evenimente, resuscită situații în care fusese implicat, portretizează personalități istorice de prim rang, românești și străine, construind astfel
POPESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288928_a_290257]
-
aminte iar de seara / Și-amurgu-acela violet, / Când toamna și-acorda încet, / Pe frunza-galbenă, chitara?” (Intimă). Senzualismul e discret și gingaș, mai mult visat (Visez o iubire), discreția sufletească însoțește chiar și despărțirea (Frumoasa mea), dar destăinuirea sentimentelor e câteodată prea francă: „Am spus la o alta întâi / Cuvinte, de patimă pline... Când știu c-am mințit-o pe ea / La ce să te mint și pe tine?” (Cântec). În câteva poezii P. încearcă să schimbe registrul, să se obiectiveze liric, impresionând
PAVELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288739_a_290068]
-
dat mai tare... Probabil că ne și merităm soarta... Oamenii au mentalități diferite în România? Categoric... categoric... Noi avem și avantaje față de ceilalți; acolo dacă te duci trebuie să te anunți... Dacă are timp, te primește; dacă nu, îți spune franc: «Nu veni astăzi, că nu am timp de tine». Pe când aici, dacă vine la tine cineva, chiar dacă n-are decât 50 de mii, fuge repede la chioșc, cumpără o pâine, un salam, o sticlă de țuică și plătește când are
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
amestec de insolență și ostilitate caracteristice în cel mai înalt grad personajelor. „Furia morală” se exprimă, în cazul lor, prin adoptarea unei ironii devastatoare, a unei agresivități pe care trucul retoric preferat - comparația - o face simpatică. Argoul, expresiile „tari”, abordarea francă, cel mai adesea ireverențioasă, razzle-dazzle-ul lumii interlope și, mai ales, o sintaxă perfect controlată, fragmentată și strunită cu autoritate sunt atuuri la care Chandler n-a renunțat niciodată. Dacă Hammett a fost maestrul absolut al persoanei a treia (adică a
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
moschei, numeroase grădini publice, școli, biblioteci, asemuit fiind de călătorii occidentali cu Saint-Germain-ul sau cu Orléans-ul francez, era orașul bogătașilor, portul cel mai frecventat de navele sosite din Occident, punctul de întâlnire al marilor comisionari evrei, citadela construită după moda francă și populată de negustori latini și greci. Fără a exagera, cred că lumea acestui centru poate fi apropiată, măcar sub aspectul unor influențe, de modelul apusean, demonstrându-se astfel impactul civilizației europene asupra celei islamice, tentația deschiderii spre Europa a
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
romanele și povestirile versificate („sedii” ale „materializărilor” ficționare), multe de inspirație și model apusene, chiar atunci când puneau în mișcare eroii din Antichitatea greacă. O Ahileiadă (e drept, din secolul al XV-lea) maschează fondul homeric sub haine croite de scriitorii franci. Urme france, la fel de vizibile, apar în romanul Lybistros și Rhodamna (un text de peste 4 000 de versuri), care repetă, ca țesătură a intrigii, o scriere vestică de oarecare notorietate, Belthandros și Chryzanta. Vremurile împăraților din dinastiile Laskaris și Paleolog adăpostesc
BIZANTINISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
povestirile versificate („sedii” ale „materializărilor” ficționare), multe de inspirație și model apusene, chiar atunci când puneau în mișcare eroii din Antichitatea greacă. O Ahileiadă (e drept, din secolul al XV-lea) maschează fondul homeric sub haine croite de scriitorii franci. Urme france, la fel de vizibile, apar în romanul Lybistros și Rhodamna (un text de peste 4 000 de versuri), care repetă, ca țesătură a intrigii, o scriere vestică de oarecare notorietate, Belthandros și Chryzanta. Vremurile împăraților din dinastiile Laskaris și Paleolog adăpostesc niște epistolografi
BIZANTINISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
constă, paradoxal, în evocări ale trecutului (satul copilăriei, străbunii, propria adolescență). Dar încă din Cântecele pământului natal (1956) se anunțau tematica și, deopotrivă, limbajul cărților maturității lirice a poetului, prin evocarea orizontului autohton, de dimensiuni arhetipale, prin frazarea simplă și francă, de factură clasică. G. Călinescu remarca această simplitate și o ilustra cu versurile: „Numele meu, în univers,/ E ca o furnică/ Ce cade în mers/ Și iar se ridică...”, ce îi vor fi incitat spiritul ludic, dar, în același timp
BRAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285850_a_287179]
-
cadențele unui vers neobișnuit de amplu, iar în dialoguri, unde femeia și bărbatul își răspund sub vraja adorației, se distilează parcă arome orientale. Expansiunea, frenezia simțurilor, starea de beatitudine senzuală stau sub semnul panteismului și sunt exprimate într-o manieră francă, îndrăzneață. Câteodată, utilizând sugestii venite din basm ori dintr-o posibilă figurație medievală, poetul face ca aceste imnuri închinate iubirii să se deschidă către adâncurile sentimentului. B., care nu deține mari resurse imaginative, exploatează în schimb o intuiție fericită, ritmând
BADEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285534_a_286863]
-
una să te arză la ficați ! Amețit de băutură, un lucrător care venea dinspre uliță se opri în fața stivei de bolovani ce-i tăia calea. - Dedei cel din urmă leu, monologa el întorcându-și buzunarele pe dos. Cu o privire francă în ochii bleojdiți, conchise șovăind : Nu erau să fie ai mei. Lucrul mergea cu spor și către sfârșitul verii clădirea era gata. în ea urma să se facă o nuntă. Nea Sandu Pitulice, perceptor și om de vază în comună
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
va fi mănoasă în rezultate binefăcătoare pentru noua noastră provincie. Pe lângă acaestă lege, întemeierea școalelor în toate orașele și satele din Dobrogea, activarea și înmulțirea căilor de comunicațiune, punerea în lucrare a legiuirei care declară orașele Tulcea și Constanța porturi france și, în fine, legarea căiei ferate Cernavodă-Constanța cu rețeaua căilor ferate din România, lărgirea și îmbunătățirea portului maritime, aceste legiuiri vor avea de rezultat sigur și neîntârziat vindecarea ranelor resbelului de care Dobrogea a suferit mai mult decât oricare altă
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
nevăzutelor, a întâmplatelor și a celor încă neîntâmplate. Și am început cu cartea „Facerea” ca orice bun creștin care citește Biblia. Cu începutul, începuturilor, am dat-o în bară chiar de la începutul cărții, fiindcă fără preaviz Biblia mi-o trântește franc: „Dumnezeu a existat dintotdeauna”. Deci sărmanul a fost dintotdeauna fără mamă, fără tată, apărut și crescut de izbeliște și precum spun psihologii, în astfel de cazuri, nu este de mirare că uneori îi mai sare țandăra tam- nisam, din senin
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]