1,248 matches
-
și ei să convertească japonezii. În 1596, vasul spaniol „San Felipe” a naufragiat în apropierea insulei Shikoku, și japonezii au confiscat încărcătura, s-a iscat o controversă între japonezi, iezuiți și franciscani. Hideyoshi Toyotomi a condamnat la moarte pe călugării franciscani și pe enoriașii lor din Kyoto, iar anul următor a crucifiat 26 de japonezi și misionari străini la Nagasaki. La acest moment se consideră că cca. 300,000 de japonezi converiseră la creștinism. Ieyasu Tokugawa, care a devenit conducătorul de
Creștinismul în Japonia () [Corola-website/Science/316910_a_318239]
-
Salah ad-DIn) în 1187 și căderea Regatului cruciat al Ierusalimului a permis accesul liber al evreilor în cetate. Comunitatea lor a revenit atunci pe Muntele Sion. La jumătatea secolului al XV-lea a izbucnit o dispută între evrei și călugării franciscani în jurul posesiunii Mormântului lui David pe Muntele Sion. Stăpânitorii mameluci ai orașului au pus capăt litigiului, izgonind amândouă părțile implicate din zonă și transformând locul în moschee. Creștinii au trebuit să se stabilească în Cartierul creștin, iar evreii s-au
Cartierul evreiesc (Ierusalimul vechi) () [Corola-website/Science/336754_a_338083]
-
conține picturi realizate de Francesco Bassano, Lazzaro Bastiani, Carlo Saraceni, Leandro Bassano, Palma cel Tânăr, Jacopo Bassano, Francesco Bissolo, Rocco Marconi, Paolo Veronese, Alvise Vivarini și un atelier al lui Tintoretto. Sacristia conține, de asemenea, o serie de capete de franciscani realizate în ceară în 1710. Biserica a fost pictată de Canaletto de mai multe ori, una dintre picturi aflându-se în prezent la Woburn Abbey, Anglia.
Il Redentore () [Corola-website/Science/333365_a_334694]
-
indirect și asupra unor texte ale lui Toma din Aquino, deoarece Toma se preocupase îndelung tocmai cu preluarea textelor aristotelice în cultura creștină. Or, episcopul Tempier al Parisului include pe lista celor 219 teze condamnate și câteva elemente care, unor franciscani, li se vor părea a fi enunțuri tomiste. În acest fel, cea de a treia tabără a „certei pariziene”, cea franciscană, a influențat decisiv întârzierea cu care sfântul Toma va fi corect perceput. Problema este nuanțată: franciscanii, de tradiție augustiniană
Condamnarea din 1277 () [Corola-website/Science/305549_a_306878]
-
elemente care, unor franciscani, li se vor părea a fi enunțuri tomiste. În acest fel, cea de a treia tabără a „certei pariziene”, cea franciscană, a influențat decisiv întârzierea cu care sfântul Toma va fi corect perceput. Problema este nuanțată: franciscanii, de tradiție augustiniană, nu aderau deloc la această preluare creștină a peripatetismului iar idealul tomist li se va părea indezirabil. Astfel încât, constată destui cercetători, lista propozițiilor condamnate la 1277 reflectă, sub umbrela unei decizii eclesiale, numai o anumită percepție asupra
Condamnarea din 1277 () [Corola-website/Science/305549_a_306878]
-
unei eventuale asumări a tezelor. Dezbaterile asupra lor deveniseră însă atât de dense încât posibilele confuzii din partea studenților trebuiau oprite. Este sigur că lista lui Tempier reușește să pună capăt acestor discuții și să marcheze, prin câștigul de cauză dat franciscanilor, o cotitură importantă a culturii europene. Consecințele ei vor fi de maximă importanță pentru istoria gândirii ulterioare, „articolele condamnate la Paris” devenind în vreme o sintagmă de largă utilizare. „Cearta pariziană” este deci evenimentul pe care condamnarea episcopului Tempier o
Condamnarea din 1277 () [Corola-website/Science/305549_a_306878]
-
lumii externe este și ea o problemă de credință și iluminare. Henri din Gand, unul din consilierii episcopului Tempier cu prilejul elaborării condamnării, își pune întrebarea dacă omul este capabil de vreo cunoaștere. Nominaliștii, ulterior, prin William Ockham (și el franciscan), vor nega orice posibilitate de a întemeia cunoașterea ca fiind certă (cunoașterea poate fi intuitivă, reprezentând un asentiment, sau abstractă, reprezentând o înțelegere). Pentru Ockham, există o corespondență naturală între concepte și lucruri, neproblematică și neintermediată de vreo „esență”, gen
Condamnarea din 1277 () [Corola-website/Science/305549_a_306878]
-
e Amor profano". După patru ani de războaie, Lucreția e schimbată: poartă mereu sub haine un ciliciu, nu mai poartă rochii decoltate, merge des la biserică, ascultă slujbe religioase în timpul meselor. Într-un final aderează celui de-al treilea ordin franciscan împreună cu marchizul de Mantua. Toate acestea nu o împiedică să rămână de mai multe ori însărcinată: în 1515 dă naștere unei fetițe, botezată Eleonora, iar în 1516 unui fiu, Francesco. Numeroasele sarcini alternate cu avorturi nu-i alterează frumusețea, dar
Lucreția Borgia () [Corola-website/Science/312388_a_313717]
-
apoi semnează testamentul înaintea soțului. Moare în 24 iunie 1519 în vârstă de treizecișinouă de ani. Lăsând familia și orașul într-un doliu profund, este înmormântată în pământ, la mănăstirea Corpus Domini, îmbrăcată în uniforma călugărițelor din al treilea ordin franciscan. Ca dealtfel tot restul familiei, de-a lungul secolelor, Lucreția a fost subiectul a numeroase calomnii și acuzații. Faima sa scandaloasă se întrerupe în timpul perioadei din Ferrara, "în care nici o bârfă nu a mai atins-o", după cum spune Indro Montanelli
Lucreția Borgia () [Corola-website/Science/312388_a_313717]
-
de Administratori apostolici de Valahia cu sediul în Cioplea, de la înființarea acestei comunități . "„Dintre acești Episcopi de Nicopole, Paul Dovanlia a început din când în când să locuiască la București. În timpul epidemiei de ciumă (1792-1793), a stat la Mănăstirea Fraților Franciscani din București, astăzi Biserica Bărăția din București, mănăstire aflată sub conducerea preotului și starețului Ambrosius Babich, unde a murit la 6 iulie 1804. Succesorul lui Dovanlia a fost pr. Francesco Ferreri, mai târziu consacrat episcop, care a locuit la mănăstire
Biserica Romano-Catolică din Cioplea () [Corola-website/Science/314751_a_316080]
-
și expus mazilirii, Petru a abandonat tronul, a plecat în Polonia de unde a trecut în Austria și s-a stabilit la Tirol, unde a și murit în vara anului 1594. Este înmormântat în orașul Bolzano (Bozen) din Tirol, lângă biserică franciscanilor. În exilul sau autoimpus, alături de portretul sau și al fiului său, îl luase și pe cel al strămoșului sau Vlad Țepeș (tabloul a ajuns ulterior la muzeul castelului Ambras din Tirol). La porunca și îndemnul sau, călugărul Azarie a continuat
Petru Șchiopul () [Corola-website/Science/299239_a_300568]
-
fericiților" din Bazilica "San Giovanni in Laterano". Picturile din Roma îl fac celebru, Giotto încă nu împlinise patruzeci de ani când la Florența are deja câteva case, atelier și numeroși elevi. Comenzile sosesc de pretutindeni. Pictează la Rimini pentru călugării franciscani fresce reprezentând minunile Sfântului Anton, picturi care - din păcate - s-au deteriorat în decursul anilor. Între anii 1304-1306 artistul decorează cu picturi capela ""Scrovegni"" din Padova, aceste fresce fiind considerate cele mai însemnate opere ale sale. În anul 1311 Giotto
Giotto di Bondone () [Corola-website/Science/298440_a_299769]
-
în cadrul anchetării jafului de la colegiul Navarra, conform documentelor găsite de Longnon). S-a pornit o altercație al cărei responsabil principal a fost un anume preot băut și pus pe ceartă Rogier Pichiart - care a izbutit să fugă cu ajutorul unor călugări franciscani - și în care unul dintre cheflii, Robin Daugis a scos pumnalul și l-a înjunghiat superficial pe notar. Villon, care se considera nevinovat, a plecat acasă, la chilia lui, și s-a culcat. Dimineața a fost sculat de jandarmii care
François Villon () [Corola-website/Science/298721_a_300050]
-
Facultatea de Arte Liberale, apoi în 1243 devine "magister in artibus". În același an se înscrie la "Facultatea de Teologie" unde preda cel pe care Bonaventura îl va numi „părinte și profesor”, Alexandru din Hales, intrând și în Ordinul minoriților (Franciscan), ordin care deținea una din catedrele Facultății de Teologie din Paris (cealaltă aparținând dominicanilor). În 1248 primește licența în teologie, devenind astfel "Magister regens", ocupând catedra în locul lui Alexandru din Hales. A continuat să lucreze la facultate și începând cu
Bonaventura () [Corola-website/Science/303278_a_304607]
-
Comentariul la Cartea Sentințelor lui Petru Lombardul". Între 1254 și 1255 a existat o întrerupere a activității universitare a celor două ordine datorită scandalului izbucnit între profesori și călugări. Mai întâi, Papa Inocențiu al IV-lea anulează dreptul dominicanilor și franciscanilor de a preda, apoi Papa Alexandru al IV-lea revine asupra deciziei dar polemica este redeschisă de către Guillaume de Saint Amour, prin lucrarea sa "Despre pericolele vremurilor noi" (1256), în care acuză cele două ordine de îndepărtare de la doctrina creștină
Bonaventura () [Corola-website/Science/303278_a_304607]
-
să ocupe cele două catedre de teologie. Astfel încât, după un an de amânare, cei doi acceptă în 1257 numirea papală. Totuși, după primirea titlului de doctor, Bonaventura se va retrage din Universitate și va alege o viață dedicată întăririi ordinului Franciscan (fusese numit și Ministru general al ordinului) care trecea printr-o criză internă. Ordinul era deja fracționat în două „partide” numite "Spirituales" și "Relaxti". Prima facțiune insista asupra respectării în literă a regulamentului ordinului, mai ales a regulii sărăciei, fiind
Bonaventura () [Corola-website/Science/303278_a_304607]
-
tradiția spirituală augustiniană și cea a Sfântului Anselm, compunând tratatul "Itinerarium mentis in Deum" („Itinerariul minții în Dumnezeu”, 1259). Va scrie și o biografie a Sfântului Francisc din Assisi, numită "Legenda maior" (1260), care va deveni versiunea oficială a ordinului Franciscan. Printr-o serie de conferințe intitulate " Despre cele zece precepte" (1267) și "Despre cele șapte daruri ale Sfântului Spirit" (1268) se va implica personal în cearta pariziană, combătând ideea unității intelectului, a eternității lumii și a determinismului astral. Conferințele sale
Bonaventura () [Corola-website/Science/303278_a_304607]
-
câteva luni după Toma din Aquino. A fost înmormântat la Lyon și canonizat în 1482 de către Papa Sixtus al IV-lea, întârzierea datorându-se disensiunilor din sânul ordinului, care au continuat după moartea sa. Condamnarea din 1277 va oferi satisfacție Franciscanilor prin introducerea, pe listă, și a câtorva propoziții tomiste. Bonaventura reprezintă un exemplu celebru al conservatorismului augustinian care se opunea aristotelismului din secolul al XIII-lea, reprezentat de Albert cel Mare și Toma, fără a fi un necunoscător al lui
Bonaventura () [Corola-website/Science/303278_a_304607]
-
Toma, fără a fi un necunoscător al lui Aristotel. Dimpotrivă, se poate spune că, dacă am lua în considerare numărul de trimiteri la Aristotel, Bonaventura l-ar putea concura în mod direct chiar pe Toma. Astfel, Bonaventura a fost călugăr franciscan, dar niciodată un adversar pătimaș al dominicanului Toma din Aquino. Există, de altfel, o îndelungată tradiție a „comparării” celor doi doctori. Se spune că Toma era analitic în timp ce Bonaventura sintetic, apoi că Toma ar fi fost un „Aristotel creștin” în vreme ce
Bonaventura () [Corola-website/Science/303278_a_304607]
-
sa păstrându-și azi valoarea artistică. Este unchiul pictorului Emanoil Panaiteanu-Bardasare. Grafică: litografiile "O mamă cu fiul ei", "Două surori", "Bătălia moldovenilor cu cavalerii teutoni"; Pictură: "Fata cu fluturele" ("Venus în baie"), " Femeia cu tamburina", "Surâsul", "Peisajul în Bavaria" (acuarelă), "Franciscanul", "A. Lochmann".
Gheorghe Panaiteanu-Bardasare () [Corola-website/Science/321591_a_322920]
-
1726 o biserică și o școală, însă numărul elevilor era foarte mic, de exemplu în anul 1769 în toate cele șase clase erau doar 20 de elevi. În anul 1778 gimnaziul a fost închis, după desființarea ordinului iezuit în 1773. Franciscanii sosiți din Bosnia au zidit între 1733-1736 o biserică în stil baroc. După venirea piariștilor activitatea franciscanilor scade, iar biserica lor trece în proprietatea piariștilor, care o vor folosi până în anul 1911, când va fi demolată, iar pe locul ei
Liceul Piarist din Timișoara () [Corola-website/Science/313023_a_314352]
-
în toate cele șase clase erau doar 20 de elevi. În anul 1778 gimnaziul a fost închis, după desființarea ordinului iezuit în 1773. Franciscanii sosiți din Bosnia au zidit între 1733-1736 o biserică în stil baroc. După venirea piariștilor activitatea franciscanilor scade, iar biserica lor trece în proprietatea piariștilor, care o vor folosi până în anul 1911, când va fi demolată, iar pe locul ei va fi construit în anul următor Palatul Băncii de Credit. La începutul secolului al XIX-lea în
Liceul Piarist din Timișoara () [Corola-website/Science/313023_a_314352]
-
bisericii, inclusiv cele șase linii orizontale. Greutatea pronaosului se descarcă prin coloane și pilaștri. Coloanele sunt decorate cu motive florale și cruciforme. Interiorul bisericii este zugrăvit în alb și auriu. În interior biserica păstrează câteva elemente din vechea biserică a franciscanilor, demolată în 1911. Altarele secundare au fost executate la München.
Liceul Piarist din Timișoara () [Corola-website/Science/313023_a_314352]
-
capele construite în formă de cruce. Ctitorul mănăstirii a fost căpitanul István Lázár cel Bătrân, cu sprijinul căruia au demarat lucrările de construcție. Anul de întemeiere este socotit a fi 1642. Nobilul István Lázár i-a adus la Lăzarea pe franciscanii Bartolomeu din Cluj și pe Fulgentius Esio, originar din Roma. Aceștia au murit la Lăzarea după doi ani, răpuși de ciumă. Administrația capelelor și lucrările de construcție au rămas în grija unui eremit. În anul 1665 István Lázár a donat
Mănăstirea Franciscană din Lăzarea () [Corola-website/Science/323438_a_324767]
-
Aceștia au murit la Lăzarea după doi ani, răpuși de ciumă. Administrația capelelor și lucrările de construcție au rămas în grija unui eremit. În anul 1665 István Lázár a donat capelele și o mare parte din terenul din jurul acestora ordinului franciscanilor. Mănăstirea este o clădire sub formă de patrulater, construită în stilul caracteristic al mănăstirilor franciscane din Transilvania, la colțul din sud-est fiind alipită biserica barocă. Clădirea s-a construit pe vremea lui P. Taplocai Görög István, unul din cei mai
Mănăstirea Franciscană din Lăzarea () [Corola-website/Science/323438_a_324767]