240 matches
-
desfac o păstaie e ca și cum aș găsi un șir de bijuterii verde deschis. Și, când duc una dintre acestea la gură, e... Ei, OK. Trebuie gătite. Câh. Când termin cu fasolea, frământăm din nou aluatul. Îl aranjăm în formă de franzele, le punem în tăvi de copt, după care trebuie să mai așteptăm încă o jumătate de oră, ca să crească iar. Dar nu știu de ce, de data asta nu-mi mai pasă. Mă așez la masă cu Iris, curățând căpșuni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de la mine, dar închid ochii și-mi întind mâinile. Un moment mai târziu, simt că îmi pune în mâini ceva cald. Și că mi se ridică spre nări un miros de drojdie. Deschid ochii și văd în brațele mele o franzelă de pâine. Mă uit la ea de-a dreptul uluită. Arată ca o pâine adevărată. Ca o pâine adevărată, precum cea pe care o vezi în vitrina unei brutării. Mare, dolofană și rumen-aurie, cu striații fine și coajă crocantă, gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
că îmi lasă gura apă. — Spune-mi că asta nu înseamnă nimic, zice Iris, strângându-mă de braț. Tu ai făcut-o, scumpa mea. Și ar trebui să fii mândră de tine. Nu sunt în stare să-i răspund. Țin franzela caldă în mâini și simt că mi se pune un nod în gât. Eu am făcut pâinea asta. Eu am făcut-o. Eu, Samantha Sweeting, care nu eram în stare nici măcar să pun la microunde o supă la pachet. Care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
o supă la pachet. Care mi-am dat șapte ani din viață pentru a nu rămâne cu nimic, și care am fost ștearsă cu buretele, de parcă nici n-aș fi existat. Care habar n-am cine sunt. Am făcut o franzelă. În momentul ăsta, mi se pare că e singurul lucru de care pot fi sigură. Spre groaza mea, o lacrimă începe să mi se prelingă pe obraz, urmată de încă una. E ridicol. Trebuie să-mi vin în fire. — Arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Stă în picioare lângă Iris, și părul îi strălucește în bătaia soarelui. — Bună, zic fâstâcită. Credeam că repari... o țeavă sau așa ceva. Păi asta și fac. Încuviințează din cap. Am trecut doar puțin pe-acasă. Mă duc să scot celelalte franzele, spune Iris bătându-mă ușor pe umăr și dispare în iarba din direcția casei. Mă ridic și mă uit la Nathaniel peste pâinea din mână. Simpla lui vedere mă agită și mai tare : și mai mulți pești se zvârcolesc în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
totuși încurajator. Ce faci mâine ? — Nu știu încă. Ridică din umeri. O să fii pe-aici ? — Cred că da. Poate. — Păi... atunci poate ne mai vedem. Și, zicând aceste cuvinte, străbate cu pași mari iarba, și eu rămân doar cu o franzelă turtită în brațe și total bulversată. ȘAPTESPREZECE Cum am mai spus, ar trebui să existe un cu totul alt sistem. Ar trebui să existe nu știu ce fel de aranjament universal care să nu lase loc pentru neînțelegeri. Care ar putea, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
și încercă să tragă femeia afară din mașină. - Ce-ai... Ce... Eu nu... Bâiguia, somnolentă. Încerca să se opună, buimacă, agitând o plasă de ațică în care, de sub numărul festiv din Vestitorul sărăcean scos pentru oaspetele din Sudica, ieșea o franzelă „Delycya“, noul sortiment de pâine eco-europeană lansată pe piață de câteva zile de Brutăriile reunite „Brandaburlea & Brandaburlea“. Când îl recunoscu, coborî din taxi, încercând să chicotească, de parcă ar fi bucurat-o întâmplarea. - Ce... Interesant cuuummmaaa... Căăă... Cobor, dacă insiști. Venise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
fusese taxiul, ridică apoi din umeri și se răsuci spre el. - Tot cu nenorocita asta umbli? După câte ți-a făcut?! Gina o studia. Privire seacă, lămâie încă nestoarsă. Printre buze, șerpește, mai mult spre muscoiul care se oprise pe franzela femeii: - Intru puțin la Meli Melo, până vă rezolvați. Au băgat noutăți proaspete, după cum presimt. O zbughi printre mașinile ce începuseră să se urnească. Reuși să traversezespre prăvălioara din stația troleibuzelor ce veneau dinspre Hipodrom. O urmăreau amândoi concentrați, fascinați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
îl aștepta Smărăndița. Era ora la care închidea ghișeul de bilete pentru autobuze din stație și își lua „pauza de masă“. Mânca pe banca aceea, din borcănelele ei. Se ducea și el atunci și-și lua prânzul. O jumătate de franzelă cu doi cârnați oltenești înfipți în carnea pâinii, între straturi de ceapă și muștar. Își potrivea în așa fel traseul, încât la ora prânzului să golească toaletele din părculețul de la spitalul lui Wintris. Lucra până apărea Smărăndița. Glumea cu Smărăndița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Vè mulțumesc! Cu plècere! zâmbind cu zâmbet de femeie, pentru cè acest zâmbet, garantez cu viața mea! n-a fost un zâmbet profesional! Duceți-vè acasè și bègați-vè în pat! îmi surâde tandru! Așa voi face! Dar unde sè pun oare franzela?! N-am nici o pungè la mine și n-aș vrea, mè vede din nou neajutorat, zâmbind, ia o pungè cu reclamè la un medicament, trecând de tejghea, ajutându-mè, îmi pune pâinea în pungè, mi-o întinde, Mulțumesc! La revedere! Noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
eu informatică, am jucat zeci de partide de șah, la ultima el fècându-mè maț din câteva mutèri, n-am mai apucat niciodatè sè-mi iau revanșa, Îmi caut cheia de la poartè, în geantè trebuie sè fie, ce mè fac eu cu franzela asta?! aici locuiesc eu! Șerban care și el mi-e prieten, dar încè nu mi-a luat nici o femeie, zice cè eu sunt de vinè, explicându-mi cè femeile se cèsètoresc întotdeauna cu bèrbați că Vlad și nu cu bèrbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
în bucètèrie și geantă pe un scaun, apoi, intru la baie că mè schimb, trebuie sè fie trecut de miezul nopții, cu mare satisfacție mè las în voia sentimentului real de foame ce-mi roade stomacul și, în bucètèrie, în fața franzelei, incerc sè mè golesc de toate gândurile, apoi, hèmesit, mè arunc asupra ei, ca un lup asupra prèzii, rup cu dinții, mènânc și, ÎI Matei, te cheamè directorul! mè face atent un coleg, sunt tocmai în mijlocul unei aplicații pe calculator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
spre coada cozii, iar el era în față, cu un cap deasupra tuturor. Spre uimirea mea, m-a întrebat pe mutește, arătându-mi întâi un deget, apoi două, câte pâini vreau. Când a ieșit din prăvălie, mi-a întins două franzele calde, dar mi-a respins cu mâna banii: „Lasă, spune bogdaproste“. Am insistat să-i vâr monedele în buzunar, aschimodia de cățel s-a repezit lătrând la mine, lumea privea amuzată. Nu m-am îndurat să renunț la pâinea proaspătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
de mare ca să aibă o universitate. Când a cunoscut-o, se chinuia să instaleze un cort la Casa Vacanței. Operațiune delicată și pe un vârf de munte, darmite Într-o vitrină cât un lighean. Se Întorcea de la facultate cu o franzelă sub braț, și cam fără chef. Avea griji, și nu puține: plata chiriei la fiecare doi ale lunii, plus taxele pentru apartamentul său În care nu locuia, abonamentul R.T.V. și telecablu, rata la C.A.R., cercetarea științifică, Înfrumusețarea străzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
unduia În bătaia vântului sau se plia sub greutatea vreunei păsări minuscule În repaus. O basculantă plină cu var nestins moțăia și ea În căldura amiezii lângă balta cu trestie. Șoferul mușca dintr-o rudă de salam și dintr-o franzelă. Pe rând, bineînțeles. Muștarul Îl ținea pe bord și se servea din el cu arătătorul mâinii stângi. Masa a durat cam o jumătate de oră. Desertul era o bere Bucegi. În tot cartierul acela selenar, trestia doar era vie, grațioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de băutură, aduceau tuslamamele, defilând în genunchi. Lăutarii, cu contrabasuri și țambaluri, mai crăpate ca sicriele, pârțâiau din buze la cuvintele mai deocheate ale șlagărelor, unele maimuțărite direct în engleză. Zburdau, pe acolo, vrafuri de chelnerițe gâdilicioase și moi ca franzelele, de nechezau și-i mardeau, de oha, cu frunțile de frapiere, pe acei dintre clienți care c-o mână încercau să le șterpelească bonierele, iar cu cealaltă le împingeau bacșișuri împăturite, de 25 sau de 50 de lei direct în
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
sută de pâini negre. Pe la opt întorcea droașca și mâna spre Cuțarida. Mai târziu de ceasurile nouă nu ți-ar fi intrat în gura Filantropiei. Lăsa și ceferiștilor o sută de bucăți și apuca spre groapă cu marfa rămasă. De franzele și de cornuri nu s-atingea. Astea erau pentru pricopsiții de dincolo de Tarapana. La ei pica tocmai pe la unsprezece, unsprezece și jumătate, când făceau cucoanele ochi, că astea dormeau mai mult, de, obrazuri subțiri, nu puteai să le scoli cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Tanti, dă-mi și mie un coltuc din ăsta! În mână avea bucata de pâine neagră, atunci cumpărată de ta-său și ruptă. Muierea se rățoia la el: - Să-ți cumpere mă-ta și ție dacă ți-e poftă de franzelă! și intra în casă, acoperind pituștile cu șorțul. Știrbul privea bucata din care ieșeau aburi calzi. Bună și asta! Cam acră, e drept, dar pâine. Râdea ca prostul la ăilalți copii din jur: - Lasă, bă fraților, că mi-a spus
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
garsonierei mele. Bătrânul de pe trepte e într-o manta fostă cândva albastră, de milițian, are un maldăr de pungi din plastic cu ziare, zdrențe, fel de fel de cutii, sticle de apă minerală goale. Dintr-o sacoșă se ițesc o franzelă și o umbrelă galbenă, de damă. Întins într-o rână, ca la ospețele romane, cu capul sprijinit în mâna dreaptă, moșul privește defilarea Bulevardului, a mașinilor de pe Brezoianu, a schimbării luminilor de la intersecție, absent, cufundat în acea uitare de sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
în acea străfulgerare a clipei, când treci pe lângă banca ta, silueta vaporoasă a văduvei „magistrat Ț.“, care te-a agățat într-o dimineață de mai oferindu-ți gazdă și „alte înlesniri“. Te-așteaptă pe bancă încă ziarul pe care mâncai franzela și parizerul împreună cu S., bucuroși că mai trecuse o zi. 16tc "16" În preziua în care tatăl meu s-a internat în spital, de unde nu a mai ieșit decât să moară acasă, am mers cu el pe Bulevard să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
prea mult înapoi. În aer plutea un miros delicios și surprinzător de liniștitor de pâine caldă, contrastând ciudat cu aspectul ambalat, de produse de masă, al alimentelor aflate pe rafturile de pe ambele părți. Știam că asta înseamnă, desigur, doar că franzelele tocmai fuseseră scoase de la cuptor, dar, vreme de o clipă sau două, mi-am imaginat că mă aflam undeva în Franța, pășind spre o cafenea micuță dimineața devreme, ca să beau o café au lait și să iau vreo două croissante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
ajunși acasă, departe de apropierea obligatorie a unei vacanțe în familie. Mirosul pâinii te făcea negreșit să te gândești la o mâncare delicioasă, într-atât încât să nu te poți abține- și absolut intenționat, fără îndoială -, așa că am luat o franzelă în ambalaj de celofan, caldă încă. Am rezistat tentației de a rupe o bucată pe loc și de a o mânca, și am dat o tură rapidă prin magazin să iau carne tocată, cartofi și lapte. Felicitându-mă pentru viteza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
a mișcat puțin înainte și mi-am privit sugestiv fata-gogoașă. Stătea impasibilă, cu mâinile împreunate pe suprafața de cauciuc a benzii, privind ultima clientă cum își ridică încet cumpărăturile și se întoarce să plece, întinzându-se apoi înainte către o franzelă învelită în plastic și trecând-o prin fața aparatului de scanat cu un gest mecanic. Femeia în vârstă pe care o servea acum își ridică de pe braț o sacoșă veche, uzată și o întinse la capătul benzii, fără să-i arunce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
secundă sau a unui „pardon“ mormăit. La câteva minute de mers am dat peste o băcănie asiatică anonimă, perfectă, și după o scurtă deliberare am ales un borcan de orez pentru bebeluși ca fiind cel mai potrivit. Am adăugat o franzelă ca să-mi refac puterile și am reușit să le plătesc și să le îndes în mica sacoșă de plastic oferită fără să fie nevoie să întâlnesc ochii bărbatului indiferent de la casă. Mi-am dus prețioasa muniție afară din magazin, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
descurcî șoldovanu? Pentru că iel mișunî. Ardileanu sî umflî cu slăninî și palincî și sî prostești di cap. Da’ șoldovanu-i ajer și cu fimiei frumoasî. Și palinca nu fași comparațîie cu jinu nost, di Cotnari. O bătrână de pe un sac cu franzele întărește: - Aișea ai nimerit-o, niepoati! uiti Cotnariu cât îi di limpidi. Mata dă cârnațu și io sar cu jinu. Sticla e pupată pe rând de toți cei din compartiment. Eu trebuie să o pup chiar de două ori, o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]