1,147 matches
-
l-a constituit ceremonia de decernare a premiilor din seara zilei de luni. Astfel, Marele Premiu OVIDIUS, acordat de Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național, înmânat de însuși ministrul Toader Paleologu, i-a revenit scriitorului maghiar Péter Esterházy. O coincidență frapanta pentru cei care-i cunosc opera a făcut ca distincția să-i fie oferită chiar în preajma datei de 16 iunie. Pentru Esterházy, ziua această, frecvent invocată în românele sale, are o dublă conotație. Pe de-o parte, literar, reprezintă momentul
Festivalul Internațional „Zile și Nopți de Literatură” ediția a VIII -a by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/7214_a_8539]
-
se întoarcă, o nostalgie de extraterestru care face eforturi disperate să devină pămîntean. Anul acesta i-a mai apărut, în afară de Dumbrava morilor, un roman în limba germană, intitulat Die uns angebotene Welt (Lumea ce ni s-a dat). Cred că frapanta asemănare cu titlul memoriilor semnate de Annie Bentoiu, Timpul ce ni s-a dat, nu poate să nască suspiciuni, cu atît mai mult cu cît romanul lui Wittstock e un fel de Bildungsroman în buna tradiție a marilor clasici germani
în orașul de jos vezi ce-ai uitat by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/8826_a_10151]
-
o grefă într-un corp străin), aceste notații sunt relevante și pentru traiectoria artistică a lui Țepeneag, și pentru cea socio-politică. Bibliografia a la page, decartată aici, îi servește diaristului în clarificarea concepției literare, ca și în articularea opiniilor politice. Frapant, cu adevărat, mi se pare altceva: faptul că acest jurnal atât de bogat are, cum să zic?, o asemenea pauperitate a referințelor familiale. O mamă în vârstă și un băiat lăsați în România, o fetiță care vine cu dezagrementul apariției
Imposibila întoarcere (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8862_a_10187]
-
mai larg. Acestea fiind zise, sînt totuși șanse mari ca sintagma prin abstract să-i fi aparținut cu adevărat lui Nicolae Ceaușescu. Înainte de 1989, ea circula cu eticheta ironic-subversivă a originii prezidențiale. Desigur, nu era nici pe departe cea mai frapantă dintre particularitățile lingvistice din discursul fostului conducător comunist. Alte forme atrăgeau atenția mult mai tare, motiv pentru care erau folosite în bancuri și în parodii orale, atunci cînd era nevoie să se imite felul de a vorbi al dictatorului, într-
"Prin abstract" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9796_a_11121]
-
că aceasta s'a autoedificat în timp tocmai printr'o acută voință de singularizare. Nu la modul clamoros-ostentativ, ci prin acțiune tenace, meticuloasă, discretă dar inflexibilă. De-a lungul secolelor, această sedimentare identitară a generat o amprentă stilistică de o frapantă originalitate, recognoscibilă (dintre toate artele) cu precădere în arhitectură: ancadramentele ferestrelor și volutele bisericilor; pinaclurile montate pe colțurile acoperișurilor; fațadele și curțile interioare placate cu azulejos (plăci de faianță, preponderent alb-albastre); dantelăria în piatră a catedralelor și marmura fântânilor; crenelurile
Frânturi lusitane - Tărâm al ambianţelor faste by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/9848_a_11173]
-
urmă publicații, până să ajungă la textul propriu-zis, cititorii dau peste imagini cu eternele căruțe delabrate și/sau figuri de estropiați rimând cu ciclopica Casă a Poporului (cacofonia se impune) din fundal. Pentru jurnalista Ana Margarida de Carvalho, cel mai frapant aspect din București "este lipsa de culoare. Un oraș fără culoare și fără suflet, desfigurat de 45 de ani de comunism." Dacă la noi scăderea populației devine preocupantă, în Público Isabel Arraiga e Cunha ne alertează... tot pe invers: "Cei
Corespondență din Lisabona - Iarna integrării noastre by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/9931_a_11256]
-
și... Adrian Păunescu (câte 9 pagini), Macedonski, Camil Petrescu, Mircea Eliade, Marin Preda și Dumitru Radu Popescu (câte 8 p.). Bacovia ocupă 5,5 pagini, ca și Maiorescu sau Coșbuc. Surprinde supralicitarea lui Eugen Barbu și a lui Adrian Păunescu, frapantă în contextul întregii literaturi române. Alți scriitori contemporani se înscriu destul de în urmă: Emil Cioran, Zaharia Stancu, Nichita Stănescu, N. Breban au câte 6 pagini, iar Marin Sorescu și Fănuș Neagu câte 5. Privită în ansamblu, partea cea mai vulnerabilă
Tristetea istoriei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8936_a_10261]
-
Până în a doua jumătate a secolului al XX-lea Africa neagră sau, cum mai este denumită, sud-sahariană, a fost un continent foarte puțin cunoscut la noi, doar prin filme și scrieri ale exploratorilor și colonialiștilor străini care urmăreau senzaționalul, exoticul frapant și aspectele unei colectivități umane ne-evoluate, nu întotdeauna conforme cu realitatea. Prin eliberarea din condiția de colonii supuse unor puteri străine, îndeosebi franceze și engleze, țările din Africa neagră și-au dobândit identitatea statală și au ocupat locul cuvenit
Literatura negro-africană by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/9010_a_10335]
-
Zamfir Prezența lui Asachi în tabăra "poeților pașoptiști", în care majoritatea covîrșitoare erau munteni, se explică prin afinități elective netăgăduite, ca și prin spiritul operei asachiene: moldovean autentic - ba chiar regionalist, antiunionist spre sfîrșitul vieții -, Asachi se situează într-un frapant paralelism nu doar cu Heliade, ci și cu ceilalți poeți din grupul heliadesc. Atinge excelența în poezie și rămîne, primordial, poet; deși a mai scris proză și teatru, deși s-a manifestat ca jurnalist și teoretician, marea și unica lui
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
luate în seamă în nici un fel în paginile de reviste, părând să spună: "Criticul nu și-a făcut datoria până la capăt, iată despre câte alte cărți nu am putut să scriu! Mea culpa!" Figura stilistică cea mai frecventă și mai frapantă e enumerarea: nume de scriitori și titluri de volume sunt amintite periodic, uneori agasant, dar dintr-un reflex al informării. Criticul, lucid și conștiincios, funcționează ca un birou de registratură. Ordinea și obligația lecturilor îi impun un răboj al cărților
O cititoare profesionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9053_a_10378]
-
ei. Jurnalul pare o situare în context. Ce se întâmplă în lume simultan cu viața Eugeniei Ionescu. Parcă pentru provocarea unor corelații, a unor cauzalități care n-au cum să nu apară din moment ce două povești se juxtapun." (pag. 85) Nu frapanta coincidență de nume dintre creatorul Rinocerilor și călugărița nițel cam grafomană ne interesează, nici acuitatea remarcelor privitoare la traseul reziduurilor dense din lumea rurală, nici faptul că - valoric - cele două micro-studii sunt departe de a fi cele mai izbutite din
Același Sorin Stoica by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9073_a_10398]
-
la pian, poate vreo câțiva elfi mai educați." (pag. 54) În partea a doua, când universul se desacralizează, iar personajele coboară în stradă (devenind redactori de reviste, hangițe sau ermiți), pretextul și farsa literaturii se încheagă în chip și mai frapant. Axinte Abramovici Papadopulos și Rur Khan - scriitorași fără simbrie - primesc oferta de a pune, periodic în pagină povești pentru o comunitate românească din munții Pindului. Toate sunt bune o vreme, gloria pare a le da târcoale, până când audiența începe să
Testul de paternitate by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9135_a_10460]
-
cap. XVII), Teatrul în }ara Românească (cap. XX) și altele, fragmente oarecum străine ansamblului. în fine, există și o ultimă parte, capitolele XXIII-XXXII, complet nereușită, artificială și neverosimilă: pe măsură ce se apropie de final, romancierul își pierde suflul. Dar cel mai frapant dezechilibru nu se percepe la nivelul ansamblului (există, în fond, și mari romane compuse din părți inegale valoric), ci la nivelul fiecărui capitol. Aici, înregistrăm doi Nicolae Filimon. Pe de o parte, îl avem pe autorul scenelor conflictuale, dramatice, care
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]
-
Daniel Cristea-Enache Întâia observație ce se cuvine făcută pe marginea cărții lui Mircea Martin, Singura critică, se suprapune perfect peste impresia primă, la lectură. Aflată la a doua ediție, ea dovedește, după două decenii, o frapantă actualitate. Nu e vorba neapărat despre acea durată extinsă a operelor literare de vârf, rezistente, prin profunzime, complexitate și relevanță estetică, eroziunii timpului. Deși, trebuie spus, o veritabilă operă critică poate beneficia de aceleași avantaje pe termen lung, derivate din
Despre obiectivitate by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9138_a_10463]
-
unei revelații tăcute, fără a se usca ori a-și pierde "nimbul mitologic" (Nicolae Manolescu). La cele două extreme s-ar putea situa, simbolic, două poeme (și nu neapărat doar acestea): Totuși iubită și Moloz. în cel dintâi, vizionarismul este frapant și totuși discret. Protagonistul poetic, pradă melancoliei, adastă pe un pod de beton privind apa, dar și "pietrele mărunte și cenușii/ monede ruginite mâl cutii de conserve și brusc o milă enormă m-a cuprins de acele vechituri aruncate/ o
Transpoezia by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9160_a_10485]
-
Deocamdată am găsit titlul: Groapa". Prin urmare, scriitorul însuși, din momentul în care i se revelează acest univers de lângă el ca o mare descoperire, își propune să-l înfățișeze ca "o lume exotică". În anii ´50, exotismul era și mai frapant, prin comparație cu ceea ce era acceptat oficial ca lumi acreditate sau verificate ideologic. Mahalaua nu era printre lumile acreditate și tocmai de aceea surprinde. Groapa a beneficiat considerabil de pe urma acestui efect de surpriză. Gorki e modelul declarat al scriitorului nostru
Viața ca o panoramă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9253_a_10578]
-
culturii portugheze contemporane. "Acest poet de o mare puritate a avut neșansa de a fi poet religios; acest romancier extraordinar, inițiator al prozei portugheze cu adevărat moderne, a avut neșansa de a fi criticat public așa-numita <>; acest dramaturg de frapantă originalitate și-a ales subiectele pieselor din Biblie și din istoria Portugaliei - altă erezie scump plătită. în fine, ca unul dintre marii critici literari ai secolului XX (poate cel mai mare, s-a manifestat drept partizan ireductibil al esteticului și
Epistolar portughez (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9423_a_10748]
-
Cronicar Un sfat Sunt rari publiciștii români de azi care să nu aducă vorba, una-două, despre Caragiale și lumea lui, în care văd asemănări frapante cu a noastră. Este aproape un tic. Atât că mult invocatul clasic nu prea este și recitit de toți care îl invocă. Iar pe amintirile vechi de lectură nu te poți bizui totdeauna. Se învălmășesc până la confundare, trădează. O recitire
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9438_a_10763]
-
în deceniul nouă, atâtea și atâtea romane ale falsului curaj, în care - cu o vorbă a lui Ion D. Sîrbu - se ascunde un biet ac sub un morman de câlți. Prin contrast cu acestea, într-o lectură comparativă, e aproape frapantă lim-pi-di-tatea protestului moral exprimat de Octavian Paler pe toate palierele cărții sale. El și ea fug de ei, îmblânzitorii de cobre și dresorii de câini ce răspândesc pe străzile orașelor "epidemia de frică" și "religia urii". Drama celor două personaje
Gară pentru doi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9492_a_10817]
-
p. 213-215) și refuzul violent de a accepta avansurile unuia dintre ei, refuz care îi va schimba întristător viața (p. 246-249) etc. Sunt numeroase scenele antologice la nivelul senzorialității și al senzualității. E chiar de notat, ca o caracteristică stilistică frapantă, frecvența enumerărilor și a juxtapunerilor. Inventarul substantival, verbal, adjectival, sintagmatic realizează un cumul luxuriant de realități secvențiale, relevate prin aglomerarea de senzații, detalii, fulgurații în veritabile enciclopedii (cum ar fi, de pildă, enciclopedia ierbii, p. 255-256). Cât despre faptul că
Savoarea impudorii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9543_a_10868]
-
de contextul istoric în care a fost scrisă. Ori, vai, coborând dintr-o logică similară, metoda proletcultistă de menținere în cărți a unui autor care a știut - cum se zicea - să pună la zid tarele burgheziei exploatatoare. În fața unor asemenea frapante obtuzități, e ciudat cum de un studiu ca acesta al Ioanei Pârvulescu iese pe piața ideilor abia acum. Și ar fi cu atât mai de neînțeles dacă apariția nu va tulbura întrucâtva apele. Adică dacă ne vom rezuma să ne
Lumea lui Caragiale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9561_a_10886]
-
localitate, viu în împuțita aia de Americă nu te mai întorci". A califica drept "jigodie bolșevică" și "jigodie jidovească stalinistă" pe coordonatorul Raportului pe baza căruia președintele Traian Băsescu a calificat drept "ilegitim și criminal" regimul comunist din România amintește frapant de stilul securiștilor care-și atacau victimele întorcând pe dos realitatea: dacă erai afemeiat te prezentau drept homosexual, dacă ascultai "Europa liberă" erai etichetat drept "turnător" și dacă erai inamicul lui Ceaușescu, ți se punea eticheta de legionar sau chiar
Asasinii printre noi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9577_a_10902]
-
că-mi/ iubesc poeții, că nu pot trăi fără ei." (Mi-a murit un poet, pag. 337) În poezia lui Cosașu, unitatea minimală de informație devine din document, valoare. Uneori arhivată conștiincios, alteori doar rememorată fragmentar, ea participă intens la frapantul efect de originalitate al volumului. Zeci de coloane de presă au fost topite în acești nemaipomeniți epitalami. Ca și în cazul seriei Gabriela Adameșteanu, reproșul pe care-l aduc frumoaselor ediții de Opere alcătuite în lunile din urmă de Polirom
Delfinii personali by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7728_a_9053]
-
marilor literaturi europene și care vrea ca acest lucru să se știe. în mod normal, cultura n-ar trebui să se observe cu ochiul liber în proza de ficțiune, deoarece, cu cît cultura explicită a unui prozator e mai puțin frapantă, cu atît e mai bine pentru proza lui. Regulile generale nu acționau însă cu aceeași forță în primul nostru romantism și nici în cazul unei literaturi incipiente: față de alți scriitori ai epocii, Negruzzi se revendică direct din cultură, punînd mereu
Nașterea prozei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8189_a_9514]
-
străbătută, din 1990 încoace, de asemenea severități, dileme, contradicții și scepticisme. Dar este oare adevărat că nu avem nimic semnificativ în literatură care să ne reprezinte drama pe care am trăit-o în comunism? Mi se pare de o evidență frapantă că avem destule exemple. La cea mai exigentă alegere, rezistă transferului dintr-un regim în altul Galeria cu viță sălbatică de Constantin }oiu, Fețele tăcerii de Augustin Buzura, F de D. R. Popescu, Supraviețuirile lui Radu Cosașu, Cel mai iubit
Romanul conștiinței etice by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9633_a_10958]