58,680 matches
-
în Germania, Providența se arătase mult mai darnică. La 1800 trăiau în această țară o pleiadă de artiști și de gînditori pe care posteritatea le-a calificat drept genii: în anul 1800 erau contemporani Goethe, Schiller, Hölderlin, Novalis, Von Kleist, frații Humboldt, frații Schlegel, Kant, Hegel, Beethoven, Haydn - și lista poate continua, lăsîndu-ne cu răsuflarea tăiată. Miracole s-au petrecut nu doar în Germania, la pragul dintre secolele XVIII și XIX, ci și în țări mai mici, mai modeste, mai puțin
Scrisori portugheze - Coincidențe by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/14295_a_15620]
-
Providența se arătase mult mai darnică. La 1800 trăiau în această țară o pleiadă de artiști și de gînditori pe care posteritatea le-a calificat drept genii: în anul 1800 erau contemporani Goethe, Schiller, Hölderlin, Novalis, Von Kleist, frații Humboldt, frații Schlegel, Kant, Hegel, Beethoven, Haydn - și lista poate continua, lăsîndu-ne cu răsuflarea tăiată. Miracole s-au petrecut nu doar în Germania, la pragul dintre secolele XVIII și XIX, ci și în țări mai mici, mai modeste, mai puțin cunoscute. De
Scrisori portugheze - Coincidențe by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/14295_a_15620]
-
printr-o delicată înclinare a capului meu de chinez mica lor iubire? Ce rău li se făcuse stelelor? Futalău nenorocit, i-am zis, de câte ori, de cinci sau șase? Ah, zâmbi F., durerea ne face exacți! Deci, ca să se știe, irochezii, frații Catherinei Tekakwitha, și-au primit numele de la francezi. Ei își spuneau Hodenosaunee, ceea ce înseamnă Poporul Casei Lungi. Și dăduseră o nouă dimensiune conversației. Își încheiau fiecare alocuțiune cu hiro, cuvânt care înseamnă "precum am zis". Astfel, fiecare individ își asuma
LEONARD COHEN by Liviu Bleoca () [Corola-journal/Journalistic/14261_a_15586]
-
de Curtea-Veche, scriere a lui Mateiu Caragiale considerată de E. Lovinescu în Memorii, a concentra sub semnul unicității, arta scriitorului. Aceeași, despre care într-un dialog cu F. Aderca, Ion Barbu o declară "o preferință peste proza românească, în lumina Fraților Karamazov". Mă voi constrânge să urmăresc doar mișcarea acestor personaje, în lumea creată de Mateiu Caragiale, cu noblețea imprimată caricatural vulgarului, sordidului, subteranului, insolitului suferinței și a morții, întrucât nu mai este demult un șoc al revelației faptul că opera
Ideea totalității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15047_a_16372]
-
ca În fața unui Dumnezeu, la spovedit. - Pentru colind, uite, moșule, ia de la mine bănuții ăștia și ascultă-l pe băiat! E, o idee, mai copt! Din ei, dă-i și lui, că ați crescut Împreună! Și Împreună să fiți, ca frații, oriunde ați fi!, m-a scos din Încurcătură bătrânul. Elena s-a uitat mai Întâi spre bani, apoi, la mine. Nu știa ce să facă. - Lasă, că Îți dau eu! N-ai auzit? Să-i Împărțim ca frații! Și-o să
Acvariul cu fâte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/81_a_326]
-
fiți, ca frații, oriunde ați fi!, m-a scos din Încurcătură bătrânul. Elena s-a uitat mai Întâi spre bani, apoi, la mine. Nu știa ce să facă. - Lasă, că Îți dau eu! N-ai auzit? Să-i Împărțim ca frații! Și-o să-i Împărțim noi, nu?!... Am rămas nemișcat. Uneori, gesturile ei de fâță, În marele acvariu, sau vrăbiuță care, acum, ți-ar fi ciugulit din palmă, și tot acum, zbâc! - mă Înduioșau. O simțeam, de fiecare dată, Încă un
Acvariul cu fâte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/81_a_326]
-
caută, cu înfrigurare, dar zadarnic. Nu doar Raoul nu are mamă. Și pe acest criteriu, al absenței mamei, e posibilă substituirea, într-o carceră de la Bastilia, dintre un episodic țap ispășitor, Seldan, cel care-și strigă, fără încetare, mama, și fratele cel geamăn al regelui Franței, iar apoi dintre acesta și regele Franței însuși. Singurul personaj care își găsește mama (de altfel, exclusiv spre a se plînge) e Philippe d'Orléans, efeminat și homosexual. Povestea spusă de naiadă și driadă e
Mitul Muschetarilor by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15034_a_16359]
-
tipsia de argint, care, în mica insulă Sainte-Marguerite, brăzdează cerul. În plină zi, cînd e mai soare și mai cald, și nicidecum în miezul nopții. Încă o dovadă că această lume e pe dos. Cum altfel ar putea fi, dacă fratele cel geamăn al regelui Franței e pe veci închis într-un donjon și poartă o mască de fier, precum armurile dintr-un muzeu?! Însă dovedește că e fiu de rege (încă un fiu, al cîtelea?) prin acest unic gest de
Mitul Muschetarilor by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15034_a_16359]
-
cultura de masă e tot cultură, prin urmare e de competența Domniei Sale. Întrebarea e retorică: oricare i-ar fi opinia, nu se așteaptă nimeni să și-o exprime, de vreme ce este secondat în minister - cu sau fără voie - de câțiva directori frați de cruce cu producătorii canalului Etno TV, care nu fac altceva decât să promoveze aceleași tipuri de gogomănii. Ce părere are Consiliul Național al Audiovizualului? Mă gândesc că ar fi de datoria sa să aibă o părere, pe care să
Refuz by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/15079_a_16404]
-
i-ar oferi peisajul american, ele nu pot înăbuși amintirea celor lăsate acasă, apte a articula contrastul productiv al acestui lirism ce reciclează cu energie o schemă perenă: "Pot vîna lei în jungla de sticlă, luneta trage linie/ de ochire, frații mei rătăcesc prin Est întrebîndu-se unde/ va răsări soarele peste 7 ore, nici o speranță, le simt/ umbra alături, pe aici, din casa din Woodside strălucind/ în beculețe ca beteala în părul unei mirese se vede/ atît de departe, de acolo
Orfism american by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15086_a_16411]
-
fel de pliu, o cută, un cuib de rîndunică thomian? Se adîncea deodată țeasta mea casa-n ruine și eu însumi în mijlocul ei, în fața oglinzii din mobila străveche? Mă găsesc deodată în centrul minții mele, ochi în ochi cu un frate tăcut?" etc. Astfel de dilatări nepermise ale întrebărilor retorice, ale imaginilor care aveau mai mult funcție de coagulare, își găsesc cu greu justificarea. Un exemplu foarte bun este un capitolul despre "primele amintiri". Cu el se încheie prima parte a Corpului
Complexul "Mendebilul" by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15108_a_16433]
-
îi mulțumim unei jumătăți din familia prezidențială pentru bunul simț dovedit", scrie România liberă citînd surse de la Cotroceni. Tot în acest ziar se scrie pe prima pagină că faimosul Ristea Priboi ar avea unele relații de afaceri cu doi sirieni, frații Omar, relație pe care ziarul citat o consideră incompatibilă cu calitatea de deputat a lui Priboi. N-ar fi prima oară cînd Ristea Priboi e dovedit ca incompatibil cu o funcție. Funcția despre care scrie însă România liberă nu credem
Voluptăți ca la "Săptămîna" by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15122_a_16447]
-
hidoșenie 90-60-90 și sfârșește metafizic: "Atâta doar mă îngrozește: gândul morții. De ce oare trebuie să murim?" în O lovitură de secole ni se povestește cum o mare familie de coțcari, pe numele lor Bulai, ale căror talente infracționale se distribuie fraților rămași în viață pe măsură ce ceilalți mor, și care reușesc să-și determine marile puteri să livreze statelor subdezvoltate un secol XX second hand, în locul unui secol XXI nou nouț. Altundeva, Valeriu Mârză din Dorohoi depune la banca "Credit moldav" un
Iași by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15149_a_16474]
-
și al mitului. C.T.: Ultimul meu roman, Farul din Blackwater, se bazează vag pe mitul Electrei. Pe mine m-a fascinat întotdeauna Antigona. într-o anumită măsură, Povestea nopții este anti-Antigona. Antigonei i se oferă posibilitatea de a-și îngropa fratele și ea spune nu, nu vreau să-l înmormîntez. Va ceda mai apoi. Eu lucrez împotriva mitului. Așa cum Richard Garay nu este curajos, nici alt personaj al meu nu este curajos. Și punînd o asemenea lipsă de bravură în roman
Colm Tóibín - "Ca romancier, sînt captiv pe undeva, prin secolul al XIX-lea" by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15139_a_16464]
-
apoi, amuzată pe semne de situație, izbucnise într-un hohot de rîs limpede, tînăr, lăsînd imperceptibil capul pe spate. Mișcarea firească a unei păsări care ar începe să cînte. Pe Caragiale îl enerva cel mai mult rîsul necontrolat. "Toată copilăria, frate-meu și cu mine am auzit de-o mie de ori: "Destul! Nu vă mai esclafați"". Gestul de ușoară ridicare a capului îi punea în lumină arcada orbitală frumos tăiată; la peste 90 de ani cîți avea cînd murise linia
O amintire în anul Caragiale by Tita Chiper () [Corola-journal/Journalistic/15178_a_16503]
-
succesul Răului). Determinismele tainiene, metoda experimentală a fiziologului Claude Bernard, teoriile privitoare la ereditate propuse de Prosper Lucas conduc la o viziune sumbră, în care instinctualitatea, brutalitatea, maladia, degenerescența joacă rol de soliști. Indiscutabil, Hortensia Papadat-Bengescu i-a citit pe frații Goncourt, pe Zola, Maupassant, Daudet, Octave Mirbeau, Henry Necque, ca și pe precursorul lor, Flaubert, și tot atît de indiscutabil aceștia i-au înrîurit scriitura în cel puțin egală măsură cu Proust, în descendența căruia e îndeobște plasată, fără ca exegeza
Despre Hortensia Papadat-Bengescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15195_a_16520]
-
coloniță marginală, din care s-a tăiat finalul cu citatele, din lipsă de spațiu! Vreun telefon de mulțumire, ceva? Peste o săptămână, primești, totuși, un telefon: am fost plecat din localitate, a apărut cumva? Sau: a trecut o săptămână, măi, frate, măi, când apare? Cât să mai aștept? Dar a apărut, precizezi. Da? Când? A... Mi-a scăpat numărul ăla. Da, bine, uite ce te rog: fă-mi și mie rost de ziarul din ziua respectivă! Nu ai? Atunci fă-mi
Singurătatea jurnalistului cultural by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/15210_a_16535]
-
inspirație pentru Ioana Nicolaie, care scrie cu mult mai puțin aplomb livresc, fără sofisticărie, cel puțin la prima vedere. încă din dedicație, interesul cititorului e stîrnit într-un fel mult mai sentimental: o fată scrie pentru și despre părinți și frați, aceștia din urmă nu mai puțini de unsprezece. Biografism așadar, cum ne indică și Ion Bogdan Lefter pe ultima copertă. N-ar fi ceva nou, ne-am obișnuit cu biografismul optzeciștilor. Ioana Nicolaie a frecventat de altfel cenaclul lui Mircea
Istorie literară și istorie personală by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15215_a_16540]
-
celofan ars/ începe să crească/ să se vadă// ai țoale urîte/ singură ți le tragi la mașină/ răzuindu-ți cu lama buricele degetelor/ și pulovărul ți-e galben, demodat/ nimic cu el nu e de făcut"); ambiguitatea sexuală în vecinătatea fraților ("cu ei aceiași pistrui îmbrăcam/ în lumea dosită sub pistrui rotunjiți/ în neînsemnata putere din brațe/ sub sternul îngust de fată-băiat// cu toții împărțeam o mîncare acrită/ sub pirita spartă a amiezii/ în același joc al ierbii căzute/ peste frica rotofeie
Istorie literară și istorie personală by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15215_a_16540]
-
doctorii și bomboane/ cheltuindu-se picătură cu picătură/ în intersecțiile lipicioase ale orașului/ unde părinții ei o măritaseră/ pe la 16 ani// mama rîdea mult și-mi spunea/ cum e cu prostiile, cum e cu țîncii din vecini/ cu numeroșii mei frați/ cu sandalele rupte, iubiții de mai tîrziu/ nefericirile și neliniștea/ și rîdea și mai mult/ printre fericiri solidificate între certuri/ și spălat rufe/ ducîndu-mă la doctor/ luîndu-mi uniforma albastră de școală/ printre fericiri și uitare// și rîdea ș...ț". Am
Istorie literară și istorie personală by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15215_a_16540]
-
asta? Acest fond este compus din cuvintele cele mai vechi ale limbii, care exprimă noțiuni ce provin din timpuri îndepărtate, fără modificări. Aparțin fondului lexical comun cuvinte care definesc părți ale corpului (cap, braț); termeni de înrudire fundamentală (tată, mamă, frate); noțiuni religioase ancestrale (suflet, dumnezeu); denumiri de culori; cuvinte care indică vicii sau virtuți (bunătate, răutate, mândrie). Există vreun cuvânt englezesc intrat în acest moment în limbă care să substituie un cuvânt din fondul lexical comun? Nu. Uite, asistăm la
Un interviu cu José Luiz Fiorín ("Jornal do Brasil") Limba portugheză OK by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/15253_a_16578]
-
suflet, dumnezeu); denumiri de culori; cuvinte care indică vicii sau virtuți (bunătate, răutate, mândrie). Există vreun cuvânt englezesc intrat în acest moment în limbă care să substituie un cuvânt din fondul lexical comun? Nu. Uite, asistăm la incorporarea termenului brother (frate). Doar că, în portugheză, brother înseamnă amic. Așadar, limba nu-și pierde caracterul specific, fiindcă nu este atinsă în sistemul ei fonetic, în sistemul gramatical sau în fondul lexical comun. Dar cu un brother pe aici, un printat pe colo
Un interviu cu José Luiz Fiorín ("Jornal do Brasil") Limba portugheză OK by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/15253_a_16578]
-
îndepărtați prostește din funcții de administrația actuală. Am putea adăuga și noi cîteva. De exemplu pe dna Grete Tartler și pe dnii Mihai Zamfir și Vasile Popovici, scriitori toți și extraordinare prezențe în diplomația din anii din urmă. Vizită la fratele Le Pen Mai nou, în România a apărut și editorialistul expert în Săptămîna Patimilor, din specia ziariștilor gureși care își dau cu presupusul despre orice. Probabil că în pană de idei, Lelia Munteanu de la ADEVĂRUL a produs o meditație discutabil
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15257_a_16582]
-
dimensiunile), despre foștii luptători în Spania și în Rezistența franceză (pe care i-a sprijinit), despre Lucrețiu Pătrășcanu (la a cărui condamnare s-a împotrivit, deși nu se simpatizau) și despre emigrația evreiască din anii '50 (pe care o aproba; fratele ei era sionist). Nu era cu siguranță o sfîntă, a plîns la moartea lui Stalin, deși doar moartea lui a salvat-o de la un proces cu rezultate imaginabile, și a crezut pînă în ultimul moment în comunism și în triumful
Ana Pauker, nici sfîntă, nici diavol by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15262_a_16587]
-
înfrigurat, în școli neîncălzite? Și mi-a părut rău că nu l-am poftit în fața ușii mele, să-i trec o pereche de ghete, odată ce purtăm același număr la pantofi, o țoală mai puțin ponosită, o pălărie și adresa altui frate, care să-i repare dantura. Acesta e statutul regretelor: sunt întotdeauna târzii - și zadarnice. Berea, în schimb, a fost grozavă. Iar Constituția s-a votat. Uff!
În competiție cu dublul meu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13394_a_14719]