1,800 matches
-
pășeam încet către cabanele veșniciei, presărate printre ținuturile aceste înalte cu miresme puternice ale vegetației coniferelor. Din toate părțile cuprinsului, o panoramă de înălțimi adevărate măsoară enorma catedrală a pădurilor ca într-un templu uriaș ce străjuiește zi de zi freamătul pădurii, șuietul apei și aerul curat de munte. În lumina fermecată a cerurilor albastre, calde, mângâiat de razele aurii și dulci ale soarelui, pe întinse revărsări de plaiuri pasc turme de oi, iar ecoul transmite în nemărginirile depărtărilor clinchetul răsunător
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
orașele și pustiiau pământurile în calea lor. În munții aceștia s-a închegat tăria și unitatea neamului românesc. Ca într-un templu s-au păstrat aici, surate și tăinuite credințele, limba, datinile poporului nostru. Aici, în murmurul izvoarelor și în freamătul oceanului verde al coniferelor, a început realitatea sufletească, din care a izvorât unduitoarea potrivire de cuvinte: Pe-un picior de plai, pe-o gură de rai... De când plaiurile românești au un chip și un nume, munții au luat parte la
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
valuri cu discul ei roșu, parcă de foc. Lumina ei se propaga pe undele, liniștite acum, ale mării, aducându-mi în ochi acea lumină dulce. Cerul era minunat, pudrat cu stele, care luminau vesel. Nu era deloc liniște, ci un freamăt continuu al adâncului. Pescărușii țipau, luna și stelele străluceau, marea cânta melodios din lira-i uriașă ca întotdeauna, șoptindu-mi parcă: Noapte bună!... Noapte bună!... Noapte bună! Antoneta Romila, clasa a VII-a A Priveliștile mării Într-una din vacanțele
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
română este patria mea de cuvinte, confirmând dezideratul testamentului văcărescian unde cultivarea limbii se identifică cu cinstirea patriei. A-ți iubi patria înseamnă a-ți iubi întâi de toate limba prin care sufletul tău vibrează și simte glasul frunzei cu freamăt tânăr de pădure, clinchetul tălăngilor coborâtoare pe-un picior de plai sau sunetul prelung al buciumului departe, mai departe în veșnicii... Gabriela Neagu, clasa a VI-a A 6. COMPOZIȚII DESPRE PRIETENIE Prietena mea Am o prietenă de încredere cum
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
pe toate părțile și o păstrez ca pe o comoară. Fiecare carte este frumoasă în felul ei și de aceea ea va fi întotdeauna prietena mea. Nicușor Crăciun, clasa a VI-a C Minunata împărăție a cărților Cartea este un freamăt de frunze, un cântec alintător de vioară, cartea este o aripă albastră, o boare de cetină, o slovă, nu gând, o prietenă neplictisitoare care nu-ți laudă nebuniile, ci te îndrumă corect pe drumul vieții. Autorii o definesc ca pe
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ați însemnat totul pentru mine. Dumneavoastră ați fost cel care ați arătat vieții cărările care duc spre bine și, de aceea, am stimă multă și vă respect nemărginit. Țin minte că în prima zi de școală, când am intrat în freamătul de copii cu teamă, dar și cu bucurie, lipit de mâna tatălui meu, am văzut în curtea școlii părul din care ne dădeați câte două la începutul fiecărei vacanțe. Tot asta era curtea în care, iarna, înălțam împreună adevărați uriași
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
eroice, cum să cântăm după tonul diapazonului, dar mai ales cum să venerăm eroii altor vremi trecute pe care îi făceați să reînvie sub tavanul scund al clasei, împodobindu-i în cununi de glorii. Îi urmăream înfrigurat și auzeam parcă freamătul luptelor, iar acasă, îi visam nopți în șir. Dumneavoastră erați mereu bun cu noi și ne învățați numai de bine. Niciodată n-am să uit, cred și sper, că nici dumneavoastră nu ați uitat inspecția celor doi străini care v-
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Înțelege ceva. Ce limbă vorbesc ei? O limbă cu miros de găină opărită. Porcule, cum vorbești așa? Negaționistule, antisemitule, peremistule! N-are nume? Ceva cu iș. Chiar nimeni nu Înțelege limba asta? Liniște! Mai țineți minte mitingurile noastre? Ce mai freamăt, ce mai zbucium! De organizare nu te puteai plânge. În fond ce poate spune? Chiar așa ... Că are emoții, bunăoară. Și că e onorat. Cred și eu, cu primaru' lângă el. Plus consilierii din discurs. Plus. La urma urmei, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
odihnă, în dimineața aceea. Pe bancă ceva mă aștepta, ceva care schimba totul. Un plic gros, căptușit, pe fața căruia scria E PENTRU TINE. Drumul de întoarcere la hotel a durat zece minute și a fost dominată de vuietul vântului, freamătul copacilor, zgomotul tocurilor mele pe asfaltul drumului și apoi, brusc, un sunet ascuțit și electric. M-am poticnit, frecând de asfalt vârful pantofului și crezând speriat o secundă că pachetul de la subsuoară mea scosese acel sunet, dar apoi am înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
din relatările altora; el nu mi le-a dezvăluit niciodată, dintr-o pudoare neobișnuită pentru el, ce ținea doar de frăgezimea vârstei. Lumina Și Bătrânul se gândea cumva admirativ, cu oarece invidie la viața tumultuoasă și bogat afectivă a străbunicului, freamăt pe care el nu a reușit să-l atingă, cu toate călătoriile lui zbuciumate până la capătul lumii. Bătrânul a plecat într-o zi din satul său și s-a însurat, a avut copii și nepoți departe de aceste locuri, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
o caretă romană, condusă de un ofițer care-și flutură creasta roșie a coifului. Caii sunt împietriți în avânt, roțile carului nu se învârt, grupul e dus de o bandă rulantă invizibilă, încet, încet, până se pierde în zidurile Teatrului. Freamătul nărilor, încordarea gâturilor, boturile deschise, gâfâitul cailor, strigătele romanului și zgomotul roților, apoi copiii din alte timpuri vin lângă tine, pe bancă, Mama trece prin secolul tău pentru a-și altoi progenitura care imită pe puiul de dac, tu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de informații care miroseau a dedesubtul Pământului, a tuturor straturilor ce-l compun, atât de puternice, atât de chemătoare, încât îți venea să te întinzi tăcut și să asculți foșnetul materiei, să o fărâmi între degete pentru a-i stârni freamătul și parfumul pe care numai Bărăganul poate să-l aibă. Toate ființele care-l populează sunt întruparea susurului materiei, a murmurului său, fiecare geamăt e zumzet, e cântec al Mamei-Pământ, acum lehuză, pentru că a născut pe copiii săi; copiii-fuioare se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ce personaje evoluau, câte erau reale și care era scopul ficțiunii. Știind că ești, e dureros să revii. Singura cu adevărat fericită, pisica. Ea nu se străduia să fie. Era pur și simplu. D e-atâta liniște Dumnezeu își încetase freamătul. O ascultă și noaptea ținând în palmă globul magic al Lunii. Era auzită de la mari depărtări de Lumile care inspirau prima gură de necunoscut, inima expirând primul gong al singurătății. Celălalt avea să fie ecoul întâiului care punea în vibrație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și gustul dulce-acrișor. Alte ori, vara, mergea cu cele două fete ale Ochenoaiei la Coada-Bălții, pentru Va, un loc mirific, unde minunile se țineau lanț, emoțiile o luau razna, inima Își accelera ritmul bătăilor, iar În mintea sa era un freamăt continuu. Mergeau la „pământul nostru”, cum se spunea În casă, pământ ce se oprea exact În malul bălții Peletuci. Ce nume! Balta era mare și Întinsă iar pentru Va, devenea un adevărat ocean, neputând să cuprindă cu privirea decât o
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
de versuri Pasărea din tâmple de Bogdan Nicolae Groza (Grinta, Cluj-Napoca, 2007): „Versurile își păstrează prospețimea, iar unele aduc un prinos de energie, o bogăție de sănătate, sunt un izvor de reîntinerire sufletească, decupate parcă dintr-un decor anume, unde freamătul cuvintelor înfloresc [!] versuri.“ (Maria Prochipiuc) Și iată cum sună versurile: „în fiecare week-end m-apucă cele mai abominabile / colici abdominale / medicul de familie îmi spune că e din cauza / alimentației proaste și neregulate.“ „Amețite, ploile / urinează fără nici o jenă / de câteva
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
textele lor tot suferă de diluție. Ei practică un fel de vorbărie inutilă în propoziții scurte. Scriu scurt, dar nu și cuprinzător. Această performanță paradoxală o realizează, printre alții, Ștefan G. Theodoru, autorul unui volum de poeme într-un vers, Freamăt (Amurg Sentimental, București, 2008). În prefață, autorul face o distincție teoretică (inutilă) între haiku și „poemul românesc într-un vers“: „În linii mari, dacă haiku-ul este percepția în hotarele unei secunde, poemul românesc într-un vers se naște din
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
În drepturi și ono ruri, iar un alt Înțeles al semnelor ar fi acela că oamenii e bine să nu mai dea cote la stat, ci să păstreze roadele tocmai pentru nevoile reînvierii bisericii. Poate că nu tocmai de la acest freamăt, poate de la altele, Partidul Începu să reacționeze. Nu o făcuse În prima fază tocmai din cauza disprețului față de superstiții și misticism. Cum să se compromită organele ocupîndu se de asemenea manifestări de obscurantism?... Era un cuvînt greu de pronunțat acesta, „obscurantism
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
vicii urcă însă până la versiunea din 1936 (gândită totuși bine în intenție). În 2001, Î.P.S. Bartolomeu Anania a publicat o altă diortosire a Bibliei, făcută, se scrie pe o contrapagină, „după Septuaginta”. Desigur, am deschis noua versiune cu un freamăt de încântare apriorică, sperând că voi găsi în sfârșit un text în spiritul a ceea ce scrisesem în articolul din 1996. Or, compararea sumarului LXX (ediția Rahlfs) cu sumarul diortosirii Î.P.S. Bartolomeu Anania, apoi confruntarea atentă, rând cu rând, a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
care ne sugerează să nu cerem mai mult decât putem avea, dar cât de pipernicit ne apare el, cât de sărac și de șters! Fără îndoială, îl putem admira și noi pe cel care se mulțumește cu datul imediat, fără freamăt în fața promisiunilor orizontului larg, dar să fim serioși: cine, cu capul pe umeri, îl va prefera vreodată pe Candide, cultivatorul de varză, sublimului Don Quijote? Cultura noastră, spre deosebire de cea japoneză, a glorificat și glorifică în continuare, sub diferite forme, dorul de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
plec spre casă, autobuzul este întotdeauna plin. De cele mai multe ori mă închid în mine și nu mai aud, nu mai văd și nu mai adulmec nimic din ce este în jurul meu. Dar în seara aceea m-am lăsat atrasă de freamătul din mica navetă terestră. Am observat că elevii de școală generală călătoresc tăcuți și îmbufnați, întrebându-se, probabil, ce caută în-tr-un spațiu închis plin de adulți. Unii se joacă pe mobil, alții privesc plictisiți pe geam. Nu prea vorbesc între
Să nu vinzi pianul! by Mirela Stănciulescu () [Corola-journal/Journalistic/7863_a_9188]
-
mai tineri. Am fost, în iulie, într-o seară, în Parcul Herăstrău pentru Gardienii se întorc, după scenariul și în regia lui Mihai Mălaimare. M-am dus din timp, cu fiul meu, am ocupat locuri, am intrat în atmosfera de freamăt și de așteptare pe care o degajă spectatorii veniți pentru un spectacol în aer liber. De data asta, am descoperit trupa tînără și performanțele ei. Mălaimare a făcut spectacolul în special cu actorii tineri, forțîndu-le limitele trupului, ale minții, ale
Centru și margine by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7022_a_8347]
-
public și mental, de terapeut al existenței efemere, de responsabil cu higiena corporală și simbolică a unei realități umane vii și dinamice. Dacă înainte totul se proiecta pe ecranul mental, acum totul se naște din coliziunea cu zidul urban, cu freamătul străzii, cu mărteția intrinsecă a deriziunii. Renunțînd la statutul său de privilegiat, de creator din nimic și de mediator plin de responsabilități al unei demiurgii preluate prin mandat și, tocmai de aceea, reziduale, pictorul și-a schimbat radical și țintele
Fețele lui Bochiș by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6851_a_8176]
-
vrea să țină de alt rost, mai leneș, mai singuratic, mai deosebit. Uniformitatea de furnal e cea care zguduie acest anotimp în care poeții au „brațele învinse". Sub pustiul pe care ți-l închipui, pustiu de lume fără rost, e freamătul acestor mașini ocupate, duduirea unei clase de străini aliniați. Care nu mai discută nici măcar nimicurile fără miez din berăriile lui Caragiale, ci au deprins, pînă la excelență, știința dea fi singuri. De-a trăi singurătatea obligațiilor, pe care fiecare și
Obligații by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6877_a_8202]
-
De fapt, „esențe" ale dansului modern românesc își află aici sorgintea și au găsit aici efervescența spirituală ce le-a conferit statutul permanenței. Pentru Miriam Răducanu dansul poate să însemne, înainte de toate, un concept. Marea artă nu este doar un freamăt vizavi de mișcare, sunet, culoare, ci un act intelectual în care atitudinea impresionistă și reacția reflexivă se întâlnesc, obligând la o disecție a fenomenului complex care este dansul în spectacol; artista determină interpretul și concomitent spectatorul să depășească simpla dispoziție
Miriam Răducanu la aniversare by Raluca Ianegic () [Corola-journal/Journalistic/6795_a_8120]
-
urzește". Fiecare dintre creațiile artistei funcționează ca întrebare și răspuns la fundamentale chestionări ale existenței umane. O personalitate care se organizează sub semnul unei alese ideologizări corporal-poetice, în jurul enigmaticului „de ce". Un fabulos univers, o incandescență a topirii materiei gestuale în freamăt spiritual, un alt fel de a trăi și a scrie despre clipe care nu se pierd și mai ales nu pier. Miriam Răducanu este în memoria mea o ființă a dansului, iar arta ei cultivă magia clipei.
Miriam Răducanu la aniversare by Raluca Ianegic () [Corola-journal/Journalistic/6795_a_8120]