4,485 matches
-
crede flămîndului, mă rog, nu se poate achita întru totul, dar e tot atît de adevărat că flămîndul e greu de săturat, oricît l-ai îndesa. Și ce să mai zici, fiecare cu soarta lui, o zicere pe care o freacă pînă ia foc, în afară că fiecare le știe pe ale lui... Le știe și se-ntîmplă că le spune și altora, să se ușureze, o meteahnă din care poate ieși ce nu te aștepți: maică- sa, uite, îi povestise Brîndușei
Diavolul tot mai sigur pe viața lui by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/4228_a_5553]
-
specială care fusese înainte. Apoi am mers în culise. Bobby părea fericit. Ne îmbrățișă pe toți. Frumos?, întrebă. Straniu, răspunse Luca. Dar imediat ce termină de spus asta prinse capul lui Bobby între mâini și-și sprijini fruntea de a lui, frecând-o ușor - între băieți nu facem, de obicei, asemenea gesturi, nu ne folosim de trup când ne înduioșăm sau ne emoționăm. Dar Sfântul, ce zice Sfântul?, întrebă Bobby. Sfântul era cu un pas în urma noastră. Zâmbi frumos și clătină din
Alessandro Baricco - EMAUS () [Corola-journal/Journalistic/4296_a_5621]
-
întinde mâna, prea asprită de muncă, și mă trage încet într-o parte, câțiva pași mai încolo. În acest timp, oaia blondă grăiește că ar pofti înăuntru, ceea ce și face în scurt timp, 111 iar Vasile rămâne locului și își freacă mâinile de frig, cu privirea în gol. Mi-e greu să citesc pe fața lui ceva: politețe? precauție? Mă gândesc că e beat și vrea să mă pocnească pentru cine știe ce și-o fi adus acum aminte; se apropie de mine
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
atinseseră apogeul într-o demență ridicolă și intolerabilă. În clipa aceea, se-ntâmplă cel mai mare rău și bine totodată care se putea ntâmpla pentru ca venirea lui acolo să nu fi fost cu totul zadarnică și absurdă. Apăru Tom! Se frecă la ochi să se dezmeticească, își făcu loc cu coatele, se-ndesă printre dansatori și bețivi și cu cât își dădea seama că nu se-nșela, cu-atât un frig tot mai mare luneca în el, făcându-l să dârdâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
apăru Invalidul. Era în cămașă, descheiat la piept, lăsând să i se vadă smocurile sure și învârtejite de păr care urcau mărăcinoase pe gât și pe obraz până-n ochi, sălbăticindu-i tot chipul. Fața roșie și zbârcită, cu care parcă frecase până atunci dușumelele, se lumină o clipă și se schimbă, netezindu-se spre bărbie și-n monturile obrajilor. Bătrâna, fără voia ei, simți că-și destinde și ea fața și-și simți buzele mișcându-se într-un zâmbet abia schițat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
câțiva pași de-a-ndăratelea parcă-l împingea cineva în piept -, apoi se întoarse cu spatele la ușă, fără nici un interes pentru ce se petrece afară, și, ocolind de cealaltă parte tejgheaua grosolană de scânduri nedate la rindea, netedă și lucioasă numai unde o frecaseră clienții cu coatele, se așeză pe scaunul larg de lemn, scobit ca o strană, poate chiar o strană de biserică, și se-ntinse în așa fel ca ciotul ascuțit de lemn să i se înfigă în scobitura anume făcută. Ziarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
înșele soarta, să se creadă că-i gata să primească tot răul ca să se poată bucura mai mult de nădejdile împlinite. Murim de foame, măicuță! își aminti scrisoarea lui Alexandru din lagăr. Târându-se în genunchi printre mese începu să frece dușumelele. Murim de foame, măicuță! Suntem obligați să muncim douăsprezece ore pe zi și câștigăm abia 140 de mărci pe lună, din care se fac următoarele rețineri... Învățase totul pe dinafară, știa cuvânt cu cuvânt. Nici nu băgă de seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
a fost dat să ne ne-ntâlnim. Își îndreptă pieptul, încordându-și trupul străbătut de-un zvâcnet lung și-l privi în adâncul ochilor, buimăcită de apropierea lui, tulburată și ea și încurcată de prezența soacrei. Nemaipomenit! repetă el. Își freca palmele, parcă-l scutura frigul. Nu știa cum să se stăpânească. Eram convins că ești refugiată cine știe unde în țară. Nici Tom nu știa nimic. Pe oricine am întrebat... Mi-a dat la un moment dat prin gând să te caut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
accepta pentru că numai așa putea trăi, nădăjduind că toate se vor schimba. Se opri să-și deznoade spinarea și să-și tragă răsuflarea. Lui, ce-i pasă? Lor, ce le pasă? Înfruntă primejdia în față zilnic, dar cel puțin... Își frecă cu monturile mâinilor, îndelung, fața jilavă de sudoare. Ochii o usturau. Parcă avea nisip fierbinte sub pleoape. Gura-i era uscată, buzele arse. Simțea înțepături mici urzicându-i pielea pe spate. Sângele îi zvâcnea în tâmple. Îi vâjâiau urechile. Lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
alunecă pe marginea mesei metalice. A venit Tom. "Hei, băiețaș!" auzi vocea lui Tom, și încercă să se ridice. Lampa era aprinsă. Lângă el stăteau Cerboaica și maică-sa, în picioare. Tom, pe un scaun, îl privea, și el se frecă la ochi și-l văzu ca printr-o sticlă aburită. L-am visat pe Alexandru, spuse, și nu știa dacă visa în continuare sau era treaz. Tom nu se mișcă. Nici nu tresări. I se păru slăbit, îmbătrânit poate din pricina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
când se trezi, ca de obicei, nemișcarea stăpânea totul. Plutea în aer, ieșea din pământ. Trase cu urechea și i se păru că zace sub o apă adâncă, și, prin apă, ceva fulgeră ascuțit și se-nfipse în ea. Se frecă la ochi. Rămase cu urechile țiuind, așteptând. Văzu cerul, gardul de la stradă, cu rouă pe el, scânteind în soare, parcă cineva ar fi presărat sticlă pisată, și-aceeași sticlă ar fi jucat și-n aer și s-ar fi prefăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
găinile și se scula înainte de-a auzi bufnitura cerbului în ușă. Călărea un căluț huțul cu pielea mătăsoasă de căprioară spălat în fiecare zi mai la vale de "bulboana lui Tudor", în râul în care se spăla și cerbul, frecat cu peria până-i lucea părul ca zăpada-n soare. Îi plăcea, să-i simtă coastele umflându-se sub apăsarea pulpelor ei, călărind pe deșelate, aplecată pe coama lui stufoasă, fără frâu și fără bici, dirijându-l numai din strânsoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
dar se împiedică de o treaptă și se agăță de ușă. Fără să vrea, căzu cu toată greutatea și împinse ușa, care se închise cu un zgomot asurzitor, iar Shelley se trezi cu clanța veche, de lemn, în mână. Își frecă genunchii loviți și apoi încercă să deschidă ușa, dar nu reuși să potrivească clanța la loc. Încercă din nou. Degeaba. Speriată, se întoarse tremurând spre pivnița de piatră cu pereții plini de oase. − Nu cred în fantome, nu există fantome
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3078]
-
Bărzăunul scoase dintr-o nișă a unui zid, acoperită cu o lespede, vreo trei tăblițe lucioase de argilă, cu un fel de litere sucite pe ele. Parcă el așa ceva căuta! Dar, de. Le privi pieziș, scuipă pe una și o frecă puțin cu mîneca, să vadă dacă nu cumva e de aur, apoi le aruncă pe toate deoparte, văzîndu-și în continuare de treabă. Ce-ai găsit acolo, Bărzăune? îl întrebă Ilinca, foarte atentă la ceea ce făcea fiecare. Bărzăunul se opri o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
să-i mai spună cîteva vorbe usturătoare, dar nu mai putu continua din cauza emoției. Nea Petrică, de cum văzu semnele, păru de nerecunoscut. Se întorcea ca o sfîrlează cînd spre o lespede, cînd spre alta și clipea de parcă l-ar fi frecat cineva cu ardei la ochi. Vlad își dădu seama, văzînd interesul actorului, de faptul că ar putea fi ceva deosebit și încetă să-l mai tachineze pe Bărzăun. Ești dat dracului, Ticule îi strigă nea Petrică în culmea bucuriei. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
probabil că trebuie hrănite, hârțoagele uitate în coșul bicicletei și amintirea lui Auguste cel plin de bunăvoința (Doamne, ce-o să mă fac?), băiatul alergând prin bucătărie și ea răsturnând, din greșeală, găleata plină cu apă, rămasă de dimineață, de când a frecat po delele cantinei (Nu sunt bună de nimic, de nimic...) ca să fie curate, să le găsească oaspeții curate, dar nici azi nu au avut nici un client (Nu ai avut. Tu. Ești numai tu, singură) și, brusc, mâinile lui mici care
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
nimic, a aprins lampa, și a prins tâmplele între palme și a închis ochii, i-a închis strâns, strâns de tot, ca și cum ar fi vrut să alunge o rămășiță de coșmar, după care i-a deschis brusc și și-a frecat creștetul capului cu palma deschisă, s-a uitat din nou pe fereastră, la cerul mov care se limpezea în valuri de lumină fosforescentă și, în cele din urmă, și-a îndoit genunchii descărnați cu pocnet și și-a sprijinit în
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
știe nici cugeta și, în consecință, nici scrie, în timpul ce a urmat încheierii romanului Annei, nu ne-ar mira să-și fi râs în barba ce pornise a bate în sur, ușurat de propria-i greutate, și să-și fi frecat mâinile de încântare, gata să mai comită o crimă pe care o putem numi, fără spaima de a fi considerați răutăcioși, „tolstoiana răzbunare a contelui rus“. Ce procedee a urmat autorul în darea spre ființă a acestui personaj este prea
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Ringabellchester, a demisionat ieri seară, invocând o durere de măsea răvășitoare, măsea pe care, declară domnia sa, și-a scos-o singur în propria baie cu ajutorul unui topor.“ Le Monde, mai norocos, avusese parte de o știre și mai reușită, așa că, frecându-și palmele ștrengărește, dădu peste nas întregului mapamond aruncând o bombă de presă de interes aproape internațional: „Pierre Rochambeau, proaspăt uns ambasador al Franței la București, a recunoscut oficial că este de fapt transsexual, că numele lui de fată este
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
candid dintre chiloții înșirați pe sârma din bucătărie. De fapt, nu era nici o mătușă în chiloții lui, dar lui Gigi Pătrunjel i se părea că o zărește atârnând de un cârlig urecheat, din lemn brut, încheind cu succes șiragul. Își frecă tâmplele, se repezi la chiuvetă și își umplu un pumn cu apă rece. Bău hulpav, pe nerăsuflate, dar senzația de sete nu-l părăsea, indiferent de can titatea de lichid pe care o ingurgita. Ba chiar arsura din gât i
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
da în gură când nu vrea, nu, adică nu vrea să mănânce; învață să spună tăcând da și nu, cele două unice expresii ale voinței virgine. Tatăl său, fără îndoială, își dedică o parte din timp în fiecare zi să frece bine capul copilului, în vârful urechii stângi, pentru a excita așa circulația în partea corespondentă celei de-a treia circumvoluțiuni frontale de stânga, centrul limbajului, apoi ceva din excitație are de traversat craniul, ajutând copilul să înceapă să vorbească. Capitolul
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
că Vasile ăsta e marea speranță a literaturii române, care va spăla imaginea partidului În ochii poporului. — Asta cu căruța Îmi place, s-a Înveselit Parolică. — Păi da, tăticule, așa Birică va uita de porcăriile pentru care vine să Îți frece ridichea și de ce nu sunt cireșe sau mai știu eu ce. — Ai grijă, nu Întrece măsura... — Are dreptate copilul. Planul e genial, s-a băgat În vorbă și Vasilica. Știi că mereu te Întreabă Birică de ce nu mai dă Buzăul
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
în timp ce privirea Sophiei rămâne pe țeava care scuipă apă clocotită și abur, și vocea lui Cavanosa se aude spunând hai să mergem, și Sophia iese din baie și închide ușa, iar eu rămân rezemat de gresia deja aburită și-mi frec mâinile ca un personaj dintr-un desen animat. Un câine șmecher. Nu-mi amintesc cum îl cheamă. Unsprezece seara. Închide robinetul și iese din cabina de duș. Ră mâne în picioare în fața oglinzii. Apa șiroiește de pe trupul lui, iar el
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
din baie. Ceața începe să se șteargă de pe oglindă, iar el stă și își înțelege trupul. Un minut. Totul e la locul lui și totul e cum trebuie să fie. Apu că prosopul, iese din baie și trântește ușa. Își freacă trupul cu prosopul. Părul lui scurt e acum zburlit. Își trece mâna prin el. Merge spre dulap, îl deschide și apucă o pereche de pantaloni largi, de in. Un tricou vechi. Curat. Le îmbracă și se trântește pe canapeaua din
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
închide ușa în nas și o încuie. Mă fac mic-mic ca o monedă de un cent și subțire ca o foiță de țigară și intru pe gaura cheii. Turistul a redevenit actor. Vede patul și se trântește pe el. Își freacă ochii. Fruntea. Nasul. Apoi mâinile lui se relaxează încet și el rămâne nemișcat, privind drept înainte. Nu vede obiectele din cameră. Se uită prin ele. Rostește încet și clar am omorât un câine. Nebuna a rămas în picioare și tot
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]