228 matches
-
a făcut să tremur de plăcere și fericire și am avut chef să opresc mașina lângă marginea drumului, să o iubesc acolo. — Vino lângă mine. Mi-a dat ascultare, și-a așezat capul pe umărul meu, căpșorul ei osos și fremătător, și a rămas așa privind strada împreună cu mine. Conduceam, iar din când în când era destul să mișc puțin maxilarul ca să-i ating urechea, ori altceva din ea, să o sărut. Ea respira calm, și încetul cu încetul o mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
cu o litanie redusă la „fiul meu!, fiul meu!“, îl boteza cu lacrimi de foc. Plânsese și el, ghemuindu-se lângă maică-sa și necutezând să-și întoarcă fața sau să și-o smulgă din întunericul blând al sânului ei fremătător, de teamă să nu dea de ochii devoratori ai lui Baubau. Și astfel se scurseră zile de plânset și înnegurare, până când lacrimile se retraseră în adâncuri și casa își risipi întunecimile. Era o casă blândă și călâie. Lumina intra printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
viața, organism, nu mecanism. Și nu e de niciun folos să deschidem capacul ceasornicului. Întâi de toate pentru că un adevărat roman, un roman viu, nu are capac, iar apoi pentru că ceea ce vrem să arătăm nu este un mecanism, ci rărunchii fremătători de viață, calzi de sânge. Și asta se vede și la exterior. E ca furia ce se vede pe față și-n ochi, fără a fi nevoie să deschizi niciun fel de capac. Ceasornicarul, mecanic fiind, poate deschide capacul ceasornicului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
cu care să se joace. Genul ăsta de comportament e destul ca să mă facă să-mi doresc să îmbrățișez celibatul. Ei, în lipsa unei denumiri care să-mi placă, o să recurg la un limbaj romantic și-am să-l numesc Bărbăția Fremătătoare. Din fericire, Adam nu mi-a prezentat Bărbăția lui Fremătătoare folosind un nume. Deși eu nu eram sigură că eram gata să mă împrietenesc cu Bărbăția lui Fremătătoare. Mă cam obișnuisem cu Bărbăția Fremătătoare a lui James. Nu c-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
destul ca să mă facă să-mi doresc să îmbrățișez celibatul. Ei, în lipsa unei denumiri care să-mi placă, o să recurg la un limbaj romantic și-am să-l numesc Bărbăția Fremătătoare. Din fericire, Adam nu mi-a prezentat Bărbăția lui Fremătătoare folosind un nume. Deși eu nu eram sigură că eram gata să mă împrietenesc cu Bărbăția lui Fremătătoare. Mă cam obișnuisem cu Bărbăția Fremătătoare a lui James. Nu c-ar fi fost vreo chestie tare (să-mi scuzați sugestia), dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
o să recurg la un limbaj romantic și-am să-l numesc Bărbăția Fremătătoare. Din fericire, Adam nu mi-a prezentat Bărbăția lui Fremătătoare folosind un nume. Deși eu nu eram sigură că eram gata să mă împrietenesc cu Bărbăția lui Fremătătoare. Mă cam obișnuisem cu Bărbăția Fremătătoare a lui James. Nu c-ar fi fost vreo chestie tare (să-mi scuzați sugestia), dar mie-mi convenea. N-aveam nimic împotriva Bărbăției Fremătătoare a lui Adam (așa, lipită de coapsa mea, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
și-am să-l numesc Bărbăția Fremătătoare. Din fericire, Adam nu mi-a prezentat Bărbăția lui Fremătătoare folosind un nume. Deși eu nu eram sigură că eram gata să mă împrietenesc cu Bărbăția lui Fremătătoare. Mă cam obișnuisem cu Bărbăția Fremătătoare a lui James. Nu c-ar fi fost vreo chestie tare (să-mi scuzați sugestia), dar mie-mi convenea. N-aveam nimic împotriva Bărbăției Fremătătoare a lui Adam (așa, lipită de coapsa mea, cum era), dar aveam emoții când mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
că eram gata să mă împrietenesc cu Bărbăția lui Fremătătoare. Mă cam obișnuisem cu Bărbăția Fremătătoare a lui James. Nu c-ar fi fost vreo chestie tare (să-mi scuzați sugestia), dar mie-mi convenea. N-aveam nimic împotriva Bărbăției Fremătătoare a lui Adam (așa, lipită de coapsa mea, cum era), dar aveam emoții când mă gândeam la momentul în care aveam să facem cunoștință. Ca și când și-ar fi dat seama de asta, Adam m-a prins de braț (Nu, Adam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
din cărțile simple, simple, simple, din filmulețele nostime de la televizor, din teatrul de păpuși, făcut cu bani puțini, sfâșietor cumva, pe care-l vedeam duminica la Țăndărică (ea cu gura căscată, eu cu lacrimi în ochi privind scena și copiii fremătători din sală și copilul meu luminos, la propriu luminos, cu buclele aurii înconjurându-i capul în sala aia întunecată - și ea întrebând : „De ce plângi, mama ?“, și eu dând din umeri : „Așa“, și-apoi ducând degetul la buze - „șșșșșt“). Copilul aducea
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
lipsă de curaj, nici lașitate, nici derută, nici dezgust pentru câte se întâmplaseră, ci doar că trece într-o altă etapă a vieții și încă, printr-o întâmplare, în modul cel mai fericit cu putință. Intraseră în iarnă și puhoiul fremătător de lucruri ce trebuiau făcute a prins-o în vârtejul lor și nu-i mai era frică, nici chiar atunci când sunetul ciocănelului izbind în toacă nu se mai auzea, acoperit de glasul lupilor ieșiți în haite din pădure. Se sculau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nu acum, pentru că acum se spusese tot ce era necesar. Ajunseseră în sfârșit la acel moment irepetabil când nu e nevoie de vorbe și nu e nevoie nici chiar de priviri, întrucât prezența numai, în acealași spațiu în care liniștea fremătătoare te învăluie cu calm, este tot ce-și poate dori un om, tot ce poate dobândi mai valoros într-o viață întreagă - prezența cuiva, care să se fi deschis într-atât încât să acopere golul. Adică asta ar însemna un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de liberă... mă simțeam în elementul meu. Când turul se termina și coboram pe pod la Iuju, purtam în suflet o ușoară părere de rău. Mă prindea însă tumultul și uneori era atâta gloată, încât cu greu răzbăteam prin mulțimea fremătătoare într-o înghesuială gen -om la om-, care se unduia ca valurile marii și te purta cu ea... Parcă îl și aud pe nenea Nicanor Croitoru, un prieten de-al tatălui meu din Bosanci, strigând ca un adevărat negustor și
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
o invită la dans. Clara acceptă cu o reverență grațioasă și, în timp ce se scula de la masă, făgădui cu voce tare că următorul dans este pentru domnul Neacșu, destinzând din nou atmosfera printre invitați. — E o seară minunată! îi șopti ea fremătătoare la ureche dom nului Ionescu. Totul este așa cum trebuie să fie pentru soții Ionescu! îți mulțumesc că ești de acord să mergem mâine la mare! Domnul Ionescu se opri din dans și o privi nedumerit, apoi izbucni în râs. — Tu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
scânteiau pureceii de argint viu, să dospească, afară, cu toții, la soarele mângâios, prin care Vara Sfinților Arhangheli binecuvânta, poate, cel din urmă răstimp, cu ceasuri plăcute, călduțe ale anului. Profetul își apleca, tot mai des, pletele-i crețe și botișorul fremătător către Vartolomei: Mult place la mine, fata Caterina, zicea el. Iov și Koșon cel tărcat surâdeau înduioșați și binevoitori, când vedeau că Profetul nu se mai codea, sfios, bătând pe ocolite șeaua, să priceapă iapa, ci dădea de-a dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
nu-i acordară atenție. Ea striga în continuare, dar Profesorul, fără să răspundă, fără să-și încetinească pașii ori fluturarea poalelor sau fâlfâirea pletelor lui cu geometrie variabilă, se afunda tot mai decis printre trunchiuri magnifice de copaci, dispărând sub fremătătoarele zale de clorofilă. O pornise fără țintă anume, doar pentru a obține un răgaz în care să-și despovăreze cugetul de vălmășagul și de povara ușuraticelor gânduri ale gloatei. Circula, circula, făcea pas după alt pas, fâlfâia din plete, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și de violoncelistul Valentin Răduțiu născut la München în 1986. Prima piesă audiată a fost prima audiție la București a lucrării Uber Unstern de Peter Ruzicka, un univers sonor scris pentru orchestră mare, un univers conturat cu alternanțe tulburătoare și fremătătoare de pianisime și de fortisime, într-un alter ego al condiției umane, și al miracolelor, poate și triumfătoare. ale acesteia dincolo... dincolo de stele. Valentin Răduțiu solistul Simfoniei concertante pentru violoncel și orchestră de George Enescu, a dăruit ascultătorilor, într-o
Un concert simfonic de excep?ie by Mircea Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/83539_a_84864]
-
voiam să arăt lumii aceleia, golite de orice valori, declinul mizer al trupului meu. Am râvnit singurătatea unei păduri sacre în care să părăsesc viața neștiut de nimeni; n-am iubit niciodată atât de mult ca acum stranietatea naturii. Obscuritatea fremătătoare din frunziș, murmurul difuz al apei, ciripitul păsărilor de aici aduc sufletului meu însetat de liniște o seninătate nesfârșită, aproape religioasă. Mi-a fost teamă că la Roma n-aș fi știut să mor împăcat. Aici nu mă mai tem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
în vederea unor experiențe noi.” A o rupe însă cu trecutul (iar Aia, înțeleaptă emisară a lui Zalmoxis, îi lămurește că denumirea greacă a Tomisului derivă chiar din verbul „a tăia”) nu presupune automat repudierea zilelor bune petrecute în patrie, zilele fremătătoare din Amores, ale „efemerelor victorii de prin saloane și alcovuri”. Sfâșiat de durere și foarte contradictoriu se anunță în realitate raportul cu maeștri și idoli din tinerețe. Cu câteva rânduri mai încolo poți găsi ura și ranchiuna lui Ovidiu cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
al mării își schimba nuanțele, sub un cer palid, cu un singur nor mare, gălbui strălucitor, plutind deasupra orizontului, ca o lungă zdreanță de mătase. Purtam jerseul irlandez primit de la Doris. Am început să cercetez marea prin binoclu. Scrutam suprafața fremătătoare, împroșcată cu pete albe, și mă lăsam pradă unei anxietăți crescânde, dându-mi seama că ceea ce căutam eu acum, așteptându-mă să apară dintr-o clipă în alta, era monstruosul meu șarpe marin. Mi-am lăsat jos binoclul și am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
la Istanbul, apollinica pictoriță îi decantează esențele, răsărindu-le firesc în fluiditatea culorilor de apă, în alternanța ritmurilor cromatice, când vii, tumultoase, dense, abrupte, când lente, reflexive, revărsându-se în tușe ample, sugerâng structuri, pe cât de ascunse, pe atât de fremătătoare. Acuarelele ei dovedesc eficiența, profitabilă pentru frumos, de „tatonare pipăită a spațiului - înalțime - lățime - adâncime, spre a-l transpune pe o suprafață“ întru aducerea prin vizual a invizibilului. Adică a inefabilului. A farmecului estetic. VIORICA TOPORAȘ te face să simți
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
culoarea unui obiect anume, ci este un fel de etalon, de model ideal, și în freamăt al penelor sau scânteiere a fildeșului, penele sau fildeșul apar precum acele pene și acel fildeș care figurează în scena descrisă și precum substanțele fremătătoare sau scânteietoare prin excelență, esențele. Acest fapt se manifestă prin absența determinantului: nu se spune * o scânteiere a fildeșului. Se produce astfel o deplasare semnificativă: dacă, în limba franceză, subiectul este, prin definiție, un element care domină domeniul sintactic în
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
în care formele fură fond, adică ele înseși constituiau fondul, identificându-se provizoriu cu el în scopul de a-l genera. Și tot atât de adevărat este că, în orice timp, formele fură fond, așa cum ucenicul fură meseria: sunt goluri dornice, primitoare, fremătătoare, o întrupare sensibilă a spaimei de vid. Dacă vrei să ai o frumoasă alee de promenadă, trebuie mai întâi s-o trasezi, apoi să sădești puieții, în fine să aștepți preschimbarea lor în arbori. Până la vremea când aceștia din urmă
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
și schimburile de idei cu lumea exterioară au dus la o deschidere intelectuală a populației, faptul că femeile din Finlanda au fost primele din lume care au votat demonstrând acest lucru 183. "Văzută din avion, Finlanda pare o vastă pădure fremătătoare, întreruptă din loc în loc de sclipirea a zeci de mii de oglinzi de apă, cu luminișuri rare, punctate de ferme singuratice și, pierdute pe imensele întinderi, așezări omenești rînduite potrivit unor armonice linii, înșirate pe maluri de rîuri șerpuitoare sau statornicite
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
dintre ei. Mâna lui puternică, bine strânsă pe dârlogi, urnește rapid fermecătorul atelaj. Cei patru cai murgi ungurești, Junkerși frumoși, iuți ca vântul, înhămați potrivit gustului celui mai "simplu" cu putință, doar cu harnașamentul indispensabil care acoperă frumoasele lor siluete fremătătoare. Alergăm către Sans-Souci. Soarele ne inundă fețele din plin. Vântul abate borurile pălăriei mele de pai prea mari care-mi acoperă fața. Of! Pălăria asta odioasă, îmi ascunde pentru o clipă, tot peisajul, mă ascunde și pe mine, și sunt
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
asupra căreia lavajul cerebral izbutise într-o formă rafinată. O populație care fusese dresată și care reacționa pavlovian, temătoare față de orice ar fi scos-o din pasivitate, comoditate, orbire. Or, astăzi, acțiunile și inițiativele legate de astfel de lucruri sunt fremătătoare și chiar abundă în chip benefic: mă refer la crearea Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului (în fruntea căruia se află Marius Oprea), dar și la Comisia numită de Traian Băsescu (în fruntea căreia se află Vladimir Tismăneanu) - chiar dacă cele
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]