233 matches
-
nici măcar n-o mai vedea cum o zărea el în geam, și de aceea doar o mai ținea minte, născînd în jurul ei cercuri din ce în ce mai largi, mai puternice de admirație, de simpatie, de curiozitate. O nouă viață se năștea în Vladia, fremătătoare, plină de necunoscut, captivantă, în totală opoziție și de aceea primejdioasă, cel puțin de cîteva ori și-a spus cu glas tare sieși acest cuvînt o viață primejdioasă -, cu toate că era doar o viață imaginară, lăuntrică. Ori poate tocmai de aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
găurele!). Obișnuiți din pruncie să-l confundăm pe Balzac cu Comedia umană, facem ochii mari, cepoși, emerveiați, pavilioanele urechilor ni se transformă-n farfurii adânci de porțelan cartilaginos și străveziu, pipăitul furnicărește-n buricele degetelor agilități obscure, nările se lărgesc lacomoase, fremătătoare la izuri cu brizbrizuri, gustul caută bezmetic pipere aprig asmuțite-n cerurile gurii înstelate, umectate divin de salive licăritoare... când vedem, auzim, prindem în tact, olfacții și papile celălalt „masiv“ al operei sale, Les Contes drolatiques. Ca de obicei, Balzac
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
să stea singuri într-o cameră liniștită. Blaise Pascal În mașină, mă gândesc, din nou, la Imam. În el, și nu în reținutul japonez, trăiește Orientul acela cu care am crescut eu, Orientul descoperit prin Eliade, acea Maitreyi cu piele fremătătoare, cu ghirlandele ei de flori, cu buzele groase, desfăcute umed și hrănite cu ulei de cocos, Orientul descoperit prin Șeherezada, dunele de nisip răsfrânte sub voal, o femeie uriașă, cu oase de mosc, care ți se târăște sub piele, otrăvindu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
lipsă de curaj, nici lașitate, nici derută, nici dezgust pentru câte se întâmplaseră, ci doar că trece într-o altă etapă a vieții și încă, printr-o întâmplare, în modul cel mai fericit cu putință. Intraseră în iarnă și puhoiul fremătător de lucruri ce trebuiau făcute a prins-o în vârtejul lor și nu-i mai era frică, nici chiar atunci când sunetul ciocănelului izbind în toacă nu se mai auzea, acoperit de glasul lupilor ieșiți în haite din pădure. Se sculau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nu acum, pentru că acum se spusese tot ce era necesar. Ajunseseră în sfârșit la acel moment irepetabil când nu e nevoie de vorbe și nu e nevoie nici chiar de priviri, întrucât prezența numai, în acealași spațiu în care liniștea fremătătoare te învăluie cu calm, este tot ce-și poate dori un om, tot ce poate dobândi mai valoros într-o viață întreagă - prezența cuiva, care să se fi deschis într-atât încât să acopere golul. Adică asta ar însemna un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
prăpădea de râs, își fabrica anecdote, avea "material" pentru bârfă...! Mare parte, ajunsă la urne, nici nu l-a votat! Cezar Ivănescu era un om de o singurătate înfiorătoare. I-o simțeai, chiar atunci când poetul se situa în mijlocul unei lumi fremătătoare. Mai rar, ca în cazul lui Cezar Ivănescu, ca Scylla și Caribda să "ființeze" într-un singur om! Și să se fi bătut cap în cap, o viață întreagă, lovind deopotrivă pe prietenii și neprietenii care voiau să treacă printre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
devenit limpede că n-avea să crească mai înaltă de-atât. Măsurând abia un metru și cincizeci și doi de centimetri, Jina avea posibilitatea să tragă cu ochiul la o sumă de locuri sensibile. Gâturi palide, mere ale lui Adam fremătătoare, firele de păr de sub bărbie pe care lama aparatului de ras le ratase. Bărbatul ăsta era bronzat până-n dreptul cămășii, dar, atunci când respira profund, așa cum a făcut când Jina a început să se îndrepte către el, de sub gulerul cămășii s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
de-ale lor, toate neinteresante pentru el. Nu păreau să-și dea seama că el avea nevoie de ființe vii. Idul nu era doar o substanță, ci un complex de substanțe, care nu putea fi obținut decât din țesuturile încă fremătătoare de viață. Minutele treceau. Corl continua să se stăpânească și să stea cu ochii la pânda, deși își dădea seama că oamenii știu că-i pândește. Îi văzu scoțând din navă o mașinărie metalică, pe care o duseră la blocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
distanță de zeci de galaxii. De asemenea, a schimbat orbitele unor planete și a făcut să crească vegetația în lumea moartă a altora. Deșerturi arse de sori mai dogoritori decât cel ce ne luminează Pământul au fost înlocuite cu oceane fremătătoare de viață. Până și prezența noastră aici, în această navă uriașă, este expresie a puterii omului, putere mult mai răzbătătoare decât murmurul pe care-l auzim acum. - Scuză-mă, îi întrerupse Gourlay, dar omul nu și-a lăsat în Cosmos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
sângeroasă. Când substanța vitală a jivinei învinse începu să-i curgă prin trupul inform, Anabis simți o bucurie necunoscută până atunci, un adevărat extaz prilejuit de imensa cantitate de energie absorbită. În câteva ore, în timp ce învingătorul își devora prada încă fremătătoare, Anabis crescu de milioane de ori. În ziua și în noaptea următoare substanța lui învălui întreaga lume a junglei. Anabis se întinse peste toate mările și continentele, apoi se răsuci în sus, până dincolo de norii cei veșnici prin care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
mătase...“ (Flori de lavandă) Autoarea pozează în romantică și are grijă să aducă în fiecare schiță nopți înstelate, adieri de vânt înmiresmate și valuri ale mării înspumate. Ea crede, de asemenea, că veșmintele îndrăgostiților trebuie să fie neapărat foșnitoare, mâinile - fremătătoare și săruturile - arzătoare. Această aglomerare de frumusețe convențională transformă proza ei într-un kitsch. Termenul de comparație care ne vine imediat în minte este desenul cu „răpirea din serai“ de pe carpetele turcești. Iată o scenă din schița Pe bulevard: „Ridicându
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
discursive și grandilocvente. Chiar și cele cu caracter autobiografic, care ar presupune o anumită sfială, sunt concepute în stil declamativ-emfatic: „Eu m-am născut pe țărmuri legendare / În strigăte sinistre de furtună, / Când bolta, clătinată, își adună / Comorile de jar, fremătătoare. // Am încolțit în trupul Cosânzenei, / Când Făt Frumos o-mbrățișă la râu. / Și port stigmatul purului desfrâu, / Cu tot suspinul hărăzit Ilenei.“ (Autobiografie) Cu alte cuvinte, Augustin Popescu este fiul lui Făt-Frumos și al Ilenei Cosânzeana! Din nefericire pentru el
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
pentru ce stare de spirit anume. În general, Ștefănel trăia În starea de liniște Zanshin, calmul apei netulburate, atent la tot ce se Întâmplă În jurul lui, dar aparent distrat. Era cu totul altă lume decât cea japoneză. O lume mai fremătătoare, mai grăbită, mai superficială, dar și mai aplecată spre noutate. Japonia era Închiderea, China era deschiderea. Dacă vreodată se va descoperi un drum pe mare care să lege Europa de China, se gândi Ștefănel, atunci fără Îndoială China se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mari, de catifea trupul ivoriu al grecoaicei și dă fuga la căpătâiul oaselor strivite, ținute laolaltă de pielea mereu unsă cu pomezi aduse din Egipt. Genele ei sunt lungi. Atât de lungi... Nu le văzuse până acum. Mereu umede, mereu fremătătoare, ca antenele unui fluture. Isabel? Zbaterea se întețește, dar nu, pleoapele nu se deschid. Culoarea ochilor din spatele lor îi rămâne incertă... Albaștri sau verzi? Sau, poate, cenușii? Și din nou îi dezmiardă fruntea, îi atinge delicat brațul stâng, care se
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
se întorcea, răsucindu-se, în verdeața luxuriantă. Cînd și cînd, pierdeam din ochi rîul din cauza gardului viu, dar îl știam mereu lîngă mine, răcoros și larg, uneori cotind lînced, conștient că era mai mare și mai puternic decît toată vegetația fremătătoare de pe mal. Îmi lipsea, îmi lipsea contactul zilnic cu apa, dar rîului n-ar fi putut să-i pese mai puțin, nu avea reacție. Alergam în susul curentului și, odată, cînd am avut mai mult suflet și picioarele mele au vrut
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
-nduri Și lași ținutul veșted al nunții de-altădată! Zorește, iar pe faldul ușor de hiacint Îmbracă-ntîi armura, și vechea ta mândrie Se-nalță spre uitatul regat, ce te îmbie, Statura ta turnată în luminos argint. Vei trece... Marii codri fremătători de plângeri, Înfiorați de cîte-un romantic hallalí, Își vor bolti frunzișul; o clipă vor cocli Și coif și scut, în jocul virilelor răsfrângeri; Zori neasemuite, apusuri de castele Aprinse, sub metalul curat s-or oglindi Iar străvezia noapte va crește
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
scânteiau pureceii de argint viu, să dospească, afară, cu toții, la soarele mângâios, prin care Vara Sfinților Arhangheli binecuvânta, poate, cel din urmă răstimp, cu ceasuri plăcute, călduțe ale anului. Profetul își apleca, tot mai des, pletele-i crețe și botișorul fremătător către Vartolomei: Mult place la mine, fata Caterina, zicea el. Iov și Koșon cel tărcat surâdeau înduioșați și binevoitori, când vedeau că Profetul nu se mai codea, sfios, bătând pe ocolite șeaua, să priceapă iapa, ci dădea de-a dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
nu-i acordară atenție. Ea striga în continuare, dar Profesorul, fără să răspundă, fără să-și încetinească pașii ori fluturarea poalelor sau fâlfâirea pletelor lui cu geometrie variabilă, se afunda tot mai decis printre trunchiuri magnifice de copaci, dispărând sub fremătătoarele zale de clorofilă. O pornise fără țintă anume, doar pentru a obține un răgaz în care să-și despovăreze cugetul de vălmășagul și de povara ușuraticelor gânduri ale gloatei. Circula, circula, făcea pas după alt pas, fâlfâia din plete, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de după umeri și o apropie de el gândindu-se: „Nimic din toate acestea nu e normal să se Întâmple. Nu În camera asta. Ba nu, nu În lumea asta“. Noriko, rămasă doar În bikini, Își simțea pielea mângâiată de aerul fremătător din jurul ei și scoase, fără sa vrea, un geamăt scurt. Ardea de nerăbdare să fie strânsă În brațe de acest bărbat, să simtă orgasm după orgasm, ca altă dată, apoi să-i cuprindă sexul cu buzele și să-i bea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
pe tine, surioară dragă!și Marea trimise alte valuri spre țărm care depășiră buzele mării, nisipul ornamental și mângâiară fiecare fir de iarbă, în semn de iubire veșnică. -Acum, numai a patra soră mai lipsește, strigă Gheața, din brațele mării fremătătoare. -Sunt aici și eu, cu voi! Care mă găsiți mai repede? - întreba petala cea mică, ascunsă în mulțimea de flori portocalii, de pe pomul impozant. Cele trei surori se uitau în jur nedumerite, pe pământ, apoi în apă și mai la
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
a făcut să tremur de plăcere și fericire și am avut chef să opresc mașina lângă marginea drumului, să o iubesc acolo. — Vino lângă mine. Mi-a dat ascultare, și-a așezat capul pe umărul meu, căpșorul ei osos și fremătător, și a rămas așa privind strada împreună cu mine. Conduceam, iar din când în când era destul să mișc puțin maxilarul ca să-i ating urechea, ori altceva din ea, să o sărut. Ea respira calm, și încetul cu încetul o mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
cu o litanie redusă la „fiul meu!, fiul meu!“, îl boteza cu lacrimi de foc. Plânsese și el, ghemuindu-se lângă maică-sa și necutezând să-și întoarcă fața sau să și-o smulgă din întunericul blând al sânului ei fremătător, de teamă să nu dea de ochii devoratori ai lui Baubau. Și astfel se scurseră zile de plânset și înnegurare, până când lacrimile se retraseră în adâncuri și casa își risipi întunecimile. Era o casă blândă și călâie. Lumina intra printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
viața, organism, nu mecanism. Și nu e de niciun folos să deschidem capacul ceasornicului. Întâi de toate pentru că un adevărat roman, un roman viu, nu are capac, iar apoi pentru că ceea ce vrem să arătăm nu este un mecanism, ci rărunchii fremătători de viață, calzi de sânge. Și asta se vede și la exterior. E ca furia ce se vede pe față și-n ochi, fără a fi nevoie să deschizi niciun fel de capac. Ceasornicarul, mecanic fiind, poate deschide capacul ceasornicului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
o pricină atât de Însemnată? — A trebuit să fug din Samarkand. Nu poate continua, glasul i se gâtuie, lacrimile curg. A Îmbătrânit de la ultima lor Întâlnire, pielea Îi e veștejită, barba i-a albit, numai sprâncenele rămân ridicate Într-un fremătător mărăciniș negru. Omar rostește câteva fraze de consolare. Cadiul Își revine, Își aranjează turbanul, apoi spune: — Îți amintești de bărbatul acela poreclit Studentul-cu-Cicatrice? — Cum să-l uit pe cel care mi-a fluturat moartea Înaintea ochilor? — Își aduci aminte că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
față. Vărul meu. În sfârșit... Nu ne era de ajuns ce adusese Soliteraj? Fii serios! Dar... Ce ne-a adus Soliteraj, zise el apropiindu-se de mine ca și cum s-ar fi temut să nu fim auziți de mulțimea zgomotoasă și fremătătoare de elevi din jurul nostru, ar fi fost de ajuns dacă am fi fost mai puțini, atât noi, cât și ei, cei care în câteva ore vor veni să ne omoare. În plus, nu avea rost să rămână acest surplus în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]