1,352 matches
-
de glaucom, era mai mare decît dreptul. Ochii se mișcau Însă destul de vioi după lumină. Stîngul avea să Înceteze curînd cursa de urmărire, Înlocuit fiind, peste vreo șapte ani, cu unul de sticlă. Dreptul Însă avea să nu Înceteze a fremăta Încă zece ani, tresărind pentru ultima oară la raza răsfrîntă de apa mării de la Carmen Sylva. O cățea albă Dar de ce s-a arătat Maica Domnului tocmai la Pișcari?... Era un sat mic, trudit și sărac, unul dintre puținele din
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Se descolăcea Înainte iar textul cărții odată cu ea nevăzut dar pretutindeni auzit pretutindeni simțit. Asemănător veți proceda și dumneavoastră mi-a spus vocea este tocmai ce ne trebuie: miere limpede floare de salcîm adiere de mai. Mă-nnebunise cu metaforele fremătam. Simțeam că mă soarbe cu privirea aceea a lui interioară că-mi umblă cu ceva de-a lungul corpului mi-l scanează de la glezne spre creștet: SÎnteți Înaltă, domnișoară și foarte frumoasă! Cum vă nchipuiți că arăt? Mi-a răspuns
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
pe toți farsorii și țepuitorii care ne-au băgat țara în ruină și pe noi ne-au adus la sapă de lemn. Noi vom face curățenie în țară și pe hoți îi deratizăm ca pe niște șobolani! Fără menajamente! Mulțimea freamătă de bucurie: Uraa! Uraa! Uraa! Salvatorul nostru drag! Mesia de România! Să ne trăiești întru mulți ani! Dar asta încă nu e tot, oameni buni!.. Odată ajunși la butoane, vom acorda un salariu mediu pe economie de 900 €, o pensie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
sută nouăzeci și unu de centimetri de nesimțire, doi japonezi realizează și ei, oarecum tardiv, că promenada este calea cea mai scurtă și mai sigură până la spațiile libere de pe promontoriu și se lansează în urmărire. Între timp, plaja începe să fremete; mii de priviri se întorc pentru a contempla ceea ce niponilor nu le-ar trece prin minte nici măcar într-o mie de ani: încălcarea flagrantă a unui regulament (cu atât mai puțin de față cu omul legii). Acesta, cufundat într-o
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
era principele de Wales. Și infanta. Pălăvrăgeala curtenească era pigmentată cu știrile referitoare la războiul care reizbucnise În Flandra. Îmi amintesc că soarele strălucea pe un cer foarte albastru și foarte curat deasupra acoperișurilor caselor dimprejur, iar locul de taifas fremăta de mulțime. Căpitanul Alatriste, care continua să se arate În public, aparent netemător de consecințe - mâna, bandajată după Înfruntarea de la Portița Sufletelor, era ca și vindecată -, purta cizme Înalte, pantaloni cenușii și pieptar Întunecat la culoare Închis până la gât; și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
nu am încotro. Așa se explică faptul că, deși mă mișc, respir și trăiesc aproape exclusiv printre cărți, nu sunt și colecționar. Nu am și nu visez la ediții rare, nu cumpăr cărți doar pentru valoarea lor bibliofilă. Pe vremuri, fremătam să am orice carte despre care se spunea sau știam că e "bună". Astăzi, canalele s-au îngustat: cumpăr doar ceea ce cred că-mi va fi util, conștient că deja am adunat mult prea multe cărți. Iar o bună parte
Ce tabieturi de lectură aveți? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7400_a_8725]
-
Bovary, teribila Anna Karenina, isterica Nastasia Filippovna, lenta și preafrumoasa Eula a lui Faulkner, tebecista cronică și rusoaică, Clavdia Chauchat etc. Femeile lui Turgheniev mă dau gata prin posibilitatea lor de a discuta bazaconii politice, umanitare, sociale, în vreme ce coapsele le freamătă tulburător a rut prin tufișuri, pe sub mesteceni, în preajma vechilor conace cu țugui! Puști fiind, am adorat-o pe Ana de Austria, iubita regală a lui George Villiers, duce de Buckingham. Permiteți-mi un citat din suprarelistul istorico-pueril Alexandre Dumas: "Ana
Emil Brumaru „M-au eliminat de la grădiniță pentru că, iarna, trînteam fetițele în nămeți...” by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7573_a_8898]
-
jochei fercheși / în același timp antrenori arbitri sportive și grăjdari - // iată-le izbind cu copita gazonul / și nechezînd arse pe dinlăuntru de nerăbdare - / un aer cît se poate de războinic respiră iarba și gardul / viu dincolo de care se bănuiește că freamătă spectatorii" (Pariind pe gonaci imberbi). Ambițios, poetul se joacă de-a gravitatea fără a o părăsi. Chiar parodiată, bravura disciplinei se menține: "se zîmbește / �nainte marș / stîng drept stîng drept/ stîngul stîngul / stîng drept stîngul // ce-ți închipuiai/ că-n
O sensibilitate transilvană by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7337_a_8662]
-
ridica la rangul de matrice stilistică, ca alternanță dintre deal și vale, în perfectă consonanță cu sufletul românesc. Pe dealurile pe care le vedem urcă sau coboară turme de oi însoțite de ciobanii lor, ca într-o veche pastorală. Pădurile freamătă, se aude permanent sunetul liniștitor, cântat, al talăngilor, pașii călătorilor se pierd în iarbă, ei înșiși urmează desenul vălurit al reliefului, urcă, coboară, urcă, coboară. Acest peisaj care, în stilistica blagiană, comanda o stare de nostalgie, de dor, de tristețe
Pe-un picior de plai... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7139_a_8464]
-
cruzimea. Poetul își proiectează propria „destrămare" (cu un punct de referință blagian) asupra unui univers tot mai ostil, deși decepția e vătuită, stilul ceremonios, împiedicînd patetismele: „cade destrămarea / în noi și albastrul în zi / peste fiindul de inimi // unde vom fremăta / păsări prinse de cer/ cele de aici și cele ce vin" (12). Cîntate fiind „neîntîmplările", irealul se impune asupra unui real ruinat. Cu o tactică „diplomatică" totuși, ce evită ascuțișurile conflictuale. Actantul stă „lungit șerpește sub clipe / mestecînd neuitări", cu
O ipostază a iluziei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6065_a_7390]
-
cărei buzunar se află posibilitatea unei schimbări în bine, țîșnesc din baie, cu părul ud atîrnînd peste rochia lipită de corp, nu iau în seamă țîrîitul telefonului și fug la ușă, picăturile de apă mi se evaporă pe pielea care freamătă sub impulsul speranței neliniștite de a-l vedea în cadrul ușii. Ce-o să ne facem cu tine, Ella, cînd ai să înveți să răspunzi la telefon, mă tachinează el, cu telefonul mobil încă lipit de ureche, țîrîitul lui subliniind parcă refuzul
Zeruya Shalev - Thera by Any Shilon () [Corola-journal/Journalistic/6189_a_7514]
-
dacă vorbim amîndoi despre el, dacă vorbim tot timpul despre el, îl protejăm împreună, da? - Da, da, așa este, Ora, vei vedea că... - Dar dacă e exact pe dos? - Ce anume? Ce să fie pe dos?, șoptește el. Trupul ei freamătă spre trupul lui. Îi strînge brațul cu putere: - Vreau să-mi promiți! - Da, orice vrei! - Că îți vei aminti totul. - Da, știi bine că îmi voi aminti. - De la început, de cînd ne-am întîlnit, de cînd eram copii, cu tot cu războiul
David Grossman - Pînă la capătul pămîntului by Ioana Petri () [Corola-journal/Journalistic/4828_a_6153]
-
Întorcându-se din centrul găunos al Brewerului, în șirurile înghesuite de case din cărămidă construite cu un secol în urmă, când marile fabrici, acum abandonate sau transformate în magazine, unde marfa se vinde la preț de producător, încă fumegau și fremătau pline de viață, torcând textile și turnând oțel, viața merge înainte la fel de vivace ca întotdeauna, deși într-o nuanță ceva mai întunecoasă. Îi place să șofeze pe aceste străzi. Cel puțin în aprilie, dau pe-afară de-o energie inocentă
John Updike - Rabbit se odihnește () [Corola-journal/Journalistic/5309_a_6634]
-
seama ce face el, se plimbă să-și clătească ochii cu un pic de viață de pe scena Brewerului de sud, viețile astea sunt tinere, se înalță viguroase ca seva, pe când a lui e bătrână și pe ducă. Străzile astea obosite freamătă de viață. Vechile case cu ziduri comune au fost revăruite, reproiectate, modernizate cu marchize din aluminiu și cu balustrade de fier forjat care au început și ele să prindă patină. Sunt niște fante umplute și pe mai departe, constructorii prind
John Updike - Rabbit se odihnește () [Corola-journal/Journalistic/5309_a_6634]
-
o clasă socială, ci pe o națiune". Șunt cuvinte dintr-o notă introductiva a volumului, insă care îi colectează esență. Răul ce și-ar fi recunoscut chipul în atît de neconvenționalele opinii putea fi necruțător. Acest risc asumat, aceasta semiclandestinitate fremătînd de candoare a comunicării celor doi tineri conferă verbului lor o tensiune de document neapărat necesar alcătuirii dosarului de acuzare a "epocii de aur", pe care junii de azi șunt înclinați a o exonera măcar prin uitare. Pe deasupra e vorba
Scrisori, scrisori... by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6735_a_8060]
-
cu trimiteri la realitați și experiențe din istoria recentă a Serbiei. În seara de după spectacol, cum și în ziua ce a urmat, aveam să mă conving că Petru a rămas la fel de tânăr și entuziast ca și în anii de odinioară. Fremăta de idei și proiecte. Am pus imediat la cale un spectacol pe texte de Marin Sorescu. Am imaginat pe loc un scenariu pe fragmente din volumele de poeme Puntea, La lilieci și Descântoteca și cu câteva pasaje din Paracliserul, Matca
Un an fără Petru Cârdu by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/4686_a_6011]
-
picioarele,/ mîinile, coșul pieptului, și inima/ și sprîncenele și ochii și buzele / care vorbesc”. Nașterea Mîntuitorului, evocată în liniile-i consacrate, apare ermetică precum un anume gen de poezie: „ a sosit noaptea, curînd vom șopti, / între cei patru pereți ce freamătă ca / membranele tobelor. alături asinul și vitele. / rumegînd./ aici încep gemetele fecioarei cuprinsă de dureri. / șoptesc sau plîng. iubi-Te-voi. / dintr-un vas curge puțină lumină. Și nici o ușă”. Totul e scăldat în atmosfera paradiziacă a prunciei. Într-un
Poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5654_a_6979]
-
beneficiara glosselor trimise atunci, să opereze un mesaj resemnat, printre continente, s-a ostenit a le recupera într-un fel, - exordiu necanonic, adaos coborînd parcă pe neștiute în deschiderea albumului său. Eu, însă, fiind vorba despre elanul ascensional de care freamătă înaripatele, nu-mi pot ascunde preferința pentru tot ce reprezintă înălțare exultantă. Cînd ni s-a părut posibil, organizînd la Bistrița ofranda numită chiar așa, Miracolul pasarilor, ne-am silit să-l sugerăm vectorial, amenajînd, de pildă, expunerea ca o
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
spectatori i-au văzut pentru prima oară în carne și oase au sedus și au demonstrat că fără cultură, nimic nu e. I-am privit, seară de seară, pe spectatori cum vin spre teatru. Ca la o sărbătoare. Eleganți, sfioși, fremătînd de emoție. Mai poate să fie adevărat? Da! Vestea s-a dus, au venit și din împrejurimi, de la Craiova. Miracolul s-a întins. Caracal este acum, pentru mine, spațiul prieteniei. Al concilierii. Al onoarei cuvîntului dat. Este teritoriul teatrului. Este
Promisiunea (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5508_a_6833]
-
care împlinește, cu iubire și pietate, ritul desprinderii de viață. Michaela Murgia scrie povestea inițierii unei fete într-un rit arhaic, pe care depărtarea și întoarcerea o fac să înțeleagă prețul plătit de accabadora. Cartea cucerește cu poezia ei aspră, fremătând de mistere, cu istoriile unor iubiri frânte - cea din tinerețea Bonariei și din adolescența Mariei, cu iubirea perpetuă a mamelor pentru copii, fie ca mama dintâi sau mama ultimă. A amâna moartea Întâlnirea cu moartea și amânarea ei repetată de la
Revelații italiene by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3702_a_5027]
-
doar vorbe goale inspirate de o retorică ușoară 59. Acesta este unul dintre caracterele cele mai atrăgătoare care s-ar putea întâlni. Un suflet tandru, delicat, vibrând la toate emoțiile, o inimă puternică, dur cu el însuși, nemilos cu viciile, fremătându-se în prezența răului, dar în același timp un spirit insuficient pregătit exigențelor luptei și <<condamnat>>, prin natura sa, la o suferință continuă, suferința oamenilor loiali, care se lansează cu greu într-o luptă și nu găsesc în fața lor decât
Sfântul Ioan Hrisostom - păstor de suflete. In: Anul XVII (LXXXIII), Nr. 7-12/Iulie- Decembrie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/172_a_492]
-
Torouțiu prezintă toți pașii de evoluție ai revistei. Partea cea mai interesantă a prezentării o constituie: Încrestări pentru viitor, din care reținem: „Pășind la acest post de conducere, Între două generații, una care se pleacă spre apus și alta care freamătă vijelios din anii tinereții, Întindem un braț Înspre cei de la dreapta noastră și altul spre Înviorătoarea primăvară, schițăm simbolic semnul crucii și În numele ei chemăm pe toți la muncă spirituală, pacinică și Împăciuitoare. Nu vom Înceta de a aminti și
Destinul unei reviste. In: Editura Destine Literare by Livia Ciupercă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_391]
-
obraz, șapte, pe celălalt, puncte pistruiate... Încă de la primele planșe, Corto Maltese își apăra cu un amestec de brutalitate și cinism dreptul de a lenevi, cultivând o răceală agresivă față de cei din jur. El se plasa la antipodul eroului care fremăta să se avânte într-o nouă aventură, identificând situațiile conflictuale cu eficacitatea unui radar ultraperfecționat. Tot ce-și dorea Corto Maltese era să fie lăsat în pace. Universul lui mental nu părea să se întindă dincolo de fotoliul de bambus în
Prima întâlnire cu Corto Maltese (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2981_a_4306]
-
care însă plana spaima frîntă între noi ca o pîine nici dăruită și nici primită. Ne uram reciproc cu iubirea, formă abrazivă a imposibilității de a fi unul celălalt cu singurătate cu tot așteptînd nimic iar timpul cu nervuri vinete fremăta la fereastră într-un rămuriș invizibil. Ne îmbrățișam spasmodic cu neputința ce-și întinde mîinile dar le și ascunde nefericirea unuia sufla în palmele degerate ale celuilalt să le trezească la viață cînd pe buze beam flăcări stinse. Și a
Poezie by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/15131_a_16456]
-
surâsul primului miel pornit pe podul inocent cu două tăișuri: unul pentru aducerea-aminte și-altul, aidoma, pentru ziua uitării... O transparență de sânge subțire în spaima fiecărui copac ștreanguri roase de vis, franjuri sticloase clinchet de stele-n auz stejarii freamătă uluitor în urechea de sticlă...
Poezie by Monica Rohan () [Corola-journal/Imaginative/2746_a_4071]