25,627 matches
-
în capcană»”. Tertipurile mincinosului sau ale șarlatanului, descoperite pînă la urmă, sînt doveditoare în acest sens. Al treilea grup, socotit cel mai „inocent”, include cusururile etic neutre, de care omul nu e vinovat: împiedicarea în mers, bîlbîiala, nimerirea alături, stîngăcia, frica de oameni, zăpăceala: „Nu privim în același mod, însă, precizează autorul nostru, ghinionistul naiv și ghinionul vicleanului care cade în groapa săpată altuia. Aici ghinionul este ironia sorții care sancționează. Acțiunea ridicolului este aducerea la realitate. Dar omul ridicol o
Despre ridicol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13528_a_14853]
-
vedea. Între grec și franțuz se cască o prăpastie enormă. La autorul antic, Fedra, culcându-se cu fiul ei vitreg Hipolit, care o violează pur și simplu... vim corpus tulit... îl denunță ea însăși pe acesta soțului ei, Tezeu, de frică să nu i-o ia celălalt înainte... În prefață, Racine explică: Această josnicie mi s-a părut mai potrivită unei doici (cum e Enona) care putea avea înclinări mai slugarnice... Cum ar veni: o cenzură de clasă. Altă deosebire: Hipolit
„Intenția veritabilă a tragediei” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13549_a_14874]
-
având ceva din „tragediile” noastre de la Fapte diverse... Să deschidem postul t.v. Antena 1 sau să răsfoim ziarul Ziua, de exemplu... Ionică Popescu, tânăr fără ocupație, cartofor, alcoolic, întreținând relații sexuale cu mama sa vitregă, Petruța Popescu, aceasta, de frică să nu i-o ia fiul ei vitreg înainte, violatorul incestuos, i-a povestit întâmplarea soțului ei legitim, dl N. Popescu, angrosist de profesie, care, într-un moment de furie, și-a înjunghiat mortal odrasla... Soția sa, Petruța, în urma unei
„Intenția veritabilă a tragediei” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13549_a_14874]
-
în vigoare prevede: Soțul bătăuș ajunge în stradă”. Așa o fi, dar după ce se întoarce acasă domnul soț, ce face el oare? Credeți că-i aduce flori doamnei? Dar să dea Dumnezeu să se înșele Cronicarul și să bage legea frica în domnii care își bat nevestele. ZIUA anunță că s-a furat “Dacia” lui CVTudor. Motiv pentru care PRM-ul a dat un comunicat care se încheie astfel: “Dacă și lui Vadim i se fură mașina, atunci orice e posibil
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13584_a_14909]
-
ascunse într-un pod. Evocări amănunțite s-au legat și de obiceiurile țărănești, la care participase (Măturatul curților, Paparudele, Caloianul, Călușarii...). Copil visător, care transforma mătasea de porumb în păr de zâne, Rica a învățat carte de la cinci ani, de... frica morții. O mătușă îi spusese că, atunci când Cometa Halley va lovi Pământul, acesta, care este un disc, se va răsturna și toți cei care nu știu carte, vor cădea în Iad. Așa că, pune-te pe învățat... Clasele primare le-a
Enigmatica doamnă R... by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13594_a_14919]
-
de ouă s-a lăsat furată de geantă, în care n-avea decît șase mii de lei. Într-un tramvai pe trei sferturi gol, bătrîna doamnă n-a îndrăznit să strige după ajutor. S-a lăsat furată în tăcere, de frică să n-o încaseze. După cîteva zile, Poliția îi dă înapoi poșeta, tăiată cu o lamă bine ascuțită, probabil un cutter. Din poșetă nu lipsesc nici măcar cei șase mii de lei. Hoțul, veți spune, a fost cumsecade, fiindcă a aruncat
Hoții, dintre noi și pentru noi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13607_a_14932]
-
a furat bătrînei poșeta, el s-a purtat ca un terorist. Nu a profitat de neatenția ei, ci a tîlhărit-o pe față, iar, dacă ceilalți pasageri ai tramvaiului or fi băgat de seamă ce se întîmplă și au tăcut, de frică, avem de-a face cu un act de terorism de cea mai pură speță. Dar, cum se întîmplă, la noi, adesea, chiar și terorismul e ridicol. Nu se întîmplă într-un avion, ci într-un tramvai, iar femeia terorizată nu
Hoții, dintre noi și pentru noi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13607_a_14932]
-
Îmi simți dezmierdarea? Nu ești o ființă interzisă, frate al meu... Abia când te vei crede distrus și singur, îți voi aduce aminte că prin poezie suntem sau putem fi împreună. Ține de un curaj atroce să-ți învingi o frică atroce. (Titu Șerban)
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13629_a_14954]
-
are simț arhitectonic, G. Călinescu revine la polul opus, și nu e de mirare pentru labilitatea opiniilor sale, zicând acum că el e constructor. Numai din cauze istorice a devenit prudent: "construiește minuscul, solid și pitit în munte". "Îi e frică să atragă atenția aruncând clopotnița spre cer." Să repetăm, criticul nu e un doctrinar, așterne de obicei pe hârtie simple impresii și nu totdeauna în modul cel mai consecvent. Cu foarte puține excepții, articolele ( nu prelegerile și cursurile universitare) lui
G. Călinescu despre cultură și națiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13662_a_14987]
-
Au urcat și au coborât colina; au traversat grădina de zarzavat. Mirosea a mentă și a pământ reavăn. Dar dincolo de stânci n-au găsit izvorul. Nu era aici, a spus bărbatul. Aici era, a spus femeia. Aici era. Mi-e frică. Să ne întoarcem repede la șosea. Și au luat-o înainte pe șosea în căutarea mașinii. Când o să ajungem în ținutul unde ne ducem, ai să te odihnești, întinsă pe iarbă, la umbra pomilor și a poamelor. Trebuie să găsim
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
a foame, a spus femeia. S-au așezat și au mâncat. Și acum? a întrebat femeia. Ne înapoiem la șosea și mergem mai departe, a spus bărbatul. Au ieșit și au străbătut păduricea de pini. Dar șoseaua dispăruse. Mi-e frică, a spus femeia. Acum mi-e tot mai frică. Totul dispare. Suntem împreună, a spus bărbatul. Dar ce-o să ne facem fără șosea? O să revenim aici, la casa asta, a spus bărbatul, și o să așteptăm până se întorc locatarii ca să
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
au mâncat. Și acum? a întrebat femeia. Ne înapoiem la șosea și mergem mai departe, a spus bărbatul. Au ieșit și au străbătut păduricea de pini. Dar șoseaua dispăruse. Mi-e frică, a spus femeia. Acum mi-e tot mai frică. Totul dispare. Suntem împreună, a spus bărbatul. Dar ce-o să ne facem fără șosea? O să revenim aici, la casa asta, a spus bărbatul, și o să așteptăm până se întorc locatarii ca să ne arate drumul și să ne ajute. Și din
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
Nu mai putem face nici un pas. Uite aici a răspuns femeia. Și a arătat o cărare îngustă care înainta pe marginea prăpastiei. În stânga se înălța o faleză de piatră, iar în dreapta era hăul. Să mergem, a spus bărbatul. Mi-e frică, a spus femeia. Suntem împreună, a răspuns bărbatul, nu-ți fie frică. Și au pornit pe cărare. Bărbatul mergea înainte și femeia în spate se ținea cu mâna stângă de pietre și cu mâna dreaptă de umărul bărbatului. Înaintau în
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
a arătat o cărare îngustă care înainta pe marginea prăpastiei. În stânga se înălța o faleză de piatră, iar în dreapta era hăul. Să mergem, a spus bărbatul. Mi-e frică, a spus femeia. Suntem împreună, a răspuns bărbatul, nu-ți fie frică. Și au pornit pe cărare. Bărbatul mergea înainte și femeia în spate se ținea cu mâna stângă de pietre și cu mâna dreaptă de umărul bărbatului. Înaintau în tăcere sub strălucirea obscură a stelelor, cumpănind fiecare gest și fiecare pas
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
ținut Laudatio, iar eu sînt a doua, asta am aflat-o chiar de la rector. Sigur, e puțin neobișnuit, lumea se așteaptă să vadă bărbați serioși și demni, și apăream eu, acolo, în roba mea cam lungă, în care îmi era frică să nu mă împiedic, în care mă simțeam, evident, costumată, și de aceea eram și eu destul de veselă. Dar mă și bucuram că domnul Nicolae Balotă are parte de cuvintele mele, pentru că îl iubesc, el este unul dintre cei doi
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
cînd ceilalți sînt încă tineri și chiar au nevoie de încurajare. D.P.: Ai scris eseuri, ai abordat multe genuri literare... M.P.: Eu public puțin, Dora, nu știu dacă se vede asta, că eu mă feresc să public prea mult, de frică să nu mă urască lumea dacă sînt prea prezentă. D.P.: Mai sînt și alții care publică mult, de pildă Liviu Ioan Stoiciu. M.P.: Da, dar eu nu sînt bărbat, nu uita. În cultura română, în mediul românesc, funcționează încă discriminarea
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
mulțime de admiratori în jur, gata să facă orice, gata să-l iubească pînă la capăt. Tot ce făcea Andrei era o provocare, un fel de spectacol fără de sfîrșit, o trepidație spirituală menită parcă să ne scoată din inerție, din frici, din prejudecăți. Avea alt ritm, alt mod de a privi lumea și timpul, avea un soi de teribilism, de plusare în gesturi și comentarii, un soi de revoltă continuă față de tot și de toate. Mai detașată, mi se părea cu
Zile de naștere by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13775_a_15100]
-
prea bine lirica de tinerețe a lui Vasile Voiculescu, la acele versuri ortodoxiste m-au dus cu gândul poemele Valeriei Grosu, deși, cum spuneam, există și intenția unui ermetism conceptual, cum altfel, nichitastănescian: "Apoi să te învelești fără oroare și frică / Cu ea, neadormita, mereu în așteptare / Să apuce, să înghită, să dezdoaie / Spirala vibrând în cercuri de înălțare." ( Să-i lași secundei) sau "Pășesc pe ape brusc pornite la vale / și axa oceanului țintește oarbă / prin degetul mare către diamantul
La o primă și ultimă lectură by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13764_a_15089]
-
sau suprarealist în care lumea se naște, se face și se preface, cu linii drepte, strîmbe, curbe, cu întrebări și mirări, cu răspunsuri și explicații fabuloase. Este răvășitoare candoarea felului în care observă lumea, sînt sfîșietoare dozele cruzimii, violenței, riscului, fricii din și dincolo de cupola circului, cantități presărate în silabe, în cuvinte, în pagini. Peste tot. Născută în 1962 într-o familie de artiști de circ, Aglaja Veteranyi părăsește România în 1967 împreună cu părinții. Colindă prin Franța, Anglia, Spania, Africa, America de Sud
Dumnezeu e trist by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13826_a_15151]
-
scenă capătă alt ritm și altă tensiune. Pe acest drum, trupa n-a ezitat și n-a întîrziat să se înscrie, să accepte să-l parcurgă. Sînt convinsă că n-a fost simplu pentru nimeni. Sînt convinsă că au existat frici, opinteli, baricade, neîncredere, hîcuri, îndoieli. Mai cred însă că nu degeaba Meșterul Vlad Mugur a iubit acest loc. Ceva din ludicul lui Vlad Mugur, din tinerețea uluitoare a spiritului său, din tentația neobosită a aventurii s-a imprimat și există
Dumnezeu e trist by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13826_a_15151]
-
în special pe cei doi actori importanți ai trupei, Adriana Trandafir și Ionel Mihăilescu, Mama și Tat’su. Antoaneta Zaharia, protagonista, Copila, iese în evidență printr-un soi de energie extraordinară, dar nici personajul ei nu are nuanțe, mirări, întrebări, frici, autoironie, este structurat de la început și pînă la sfîrșit la fel, deși parcurge mai multe vîrste și întîmplări. Aerul brechtian abundă mai tare pe scenă decît cel fellinian din cartea Aglajei. Sora (Ada Milea)este tarată în spectacol, de exemplu
Dumnezeu e trist by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13826_a_15151]
-
fost la mijloc mereu promisiunea solemnă, aș fi avut astăzi, din și așa puținul strâns, mai nimic. Stăruie parcă numai pentru mine, necesar și crud pentru ieșirile mele neglorioase din izolare, acel din tinerețe vers al meu "cu mult curajul fricii", în voia căruia m-am abandonat de atâtea ori, îndurând o stare de imensă trudă interioară pe gol, sufletul meu în atingere cu somnul, cu boala, cu moartea amânată, nu știu, dar când l-am formulat m-am liniștit în
Curajul fricii by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13850_a_15175]
-
anchilozant, sufletul meu intră și se lasă cuprins ca o insectă în agonie în chihlimbarul care n-o devoră, mântuind-o instantaneu, ci o lasă fragilă și aurie, la vedere... Nu cred că mai este mult până ce jocul acesta cu frica și încercarea de a o metamorfoza în ceva bun, și care nu e, după cum m-am lămurit între timp, aparținător unei nevinovate trufii, jocul acesta va lua sfârșit. Și dacă nu neapărat liniștea, măcar împăcarea, transfigurarea faptelor înfloritoare, poezia și
Curajul fricii by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13850_a_15175]
-
Compozițiile Adei Milea nu sînt nici armonioase, nici simpatice, ele transpun într-un alt registru suspinele copilului care fierbe în mămăligă. Antoaneta Zaharia a găsit trăsătura de unire între adult și copil spaima: lumea în care trăiește e groaznică, dar frica de a o pierde e mai teribilă. Departe de melodramă, actrița descoperă accidentele și surprizele vieții pe un traseu căruia îi găsește armonia interioară, pe muchia îngustă dintre ludic și tragic. În cîmpul de forță emanat de ea, Adriana Trandafir
Circul și restul lumii by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13851_a_15176]
-
țările civilizate. Probabil că și aceștia se tem de eventualele atacuri mafiote, dar își asumă condiția de demnitari. La noi, demnitarul vrea toate privilegiile cu putință - și le obține -, dar la o adică face pe sărăntocul. Asta însă nu de frica mafioților autohtoni, ci din motive electorale. l Președintele Iliescu nu-i iartă însă nici pe demnitarii care se declară săraci cu neveste bogate, cazul premierului Năstase. Afirmația cu pricina a președintelui e citată pe pagina întîi numai de ROMÂNIA LIBERĂ
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13858_a_15183]