1,748 matches
-
care a durat ceva mai mult de trei sferturi de oră. Relatarea concisă era tipărită cu litere mari. Dedesubt, cu litere mai mici, era o relatare mai amănunțită a tentativei. Domnișoara Warren rămase cu ochii pe ziar. Avu un mic frison și era conștientă că i se uscase gura. Își simțea mintea limpede și goală. Dr. Czinner Îi explică: — Au acționat cu trei zile mai devreme. Domnișoara Warren se oțărî la el: — Ce-ați fi putut face dumneavoastră În plus? — Oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Ne simțim extraordinar. Vede că s-a șters la ochi cu mâna pe care are mănușa, cu degetele pe care mi le-a băgat în fund, și rupe mănușa cu un țipăt scurt. Întreg trupul i-e scuturat de un frison puternic și azvârle cât colo mănușa plină de unsoare. Îi spun polițaiului tânăr că doar stăm de vorbă un pic. Și polițaiul cel tânăr îmi vâră pumnul sub ochi și zice: — Tu să taci dracului din gură! Polițaiul cel bătrân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
lunecă privirea lui Mihai. Dacă nu obțin o reacție de dorință din partea ei, înseamnă că nea Toader e doar un paravan, că ea are altfel de gusturi, și-atunci... O, nu! E monstruos!..." se înfioară el îngrețoșat, scuturat de un frison. Maria s-a mișcat puțin cu fotoliul, ridicînd privirea. Să-ți mai torn puțină vodcă șoptește Mihai, aplecîndu-se puțin, cît să ia sticla, înainte ca femeia să-l întrebe de ce a tremurat așa vizibil. Nu-nu, te rog! rîde Maria spontan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
se află, începe să clatine din cap îndurerat: Unde-o fi Aura? Uite ce transpirat sînt. Am avut un coșmar... Lazăr încearcă să-l îmbărbăteze, mergînd împreună spre locul unde doarme Dorin, care tresare mereu prin somn, scuturat uneori de frisoane puternice. Arhitectul, treaz, la gura sobei, aruncă din cînd în cînd cîte un lemn peste jăratec. Letiția doarme profund, cu un aer inocent, de fetiță culcată devreme, să se poate trezi a doua zi de dimineață. Pavel vine dinspre bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
țină deoparte. Nu cred că ții neapărat să te bucuri de această mise en scène. Mă îndoiesc că ai putea fi un VPE autentic. Mă îndoiesc că ai capacitatea să suporți pipăielile și mozolelile de sub cuvertura cu model. Nasol. Un frison de excitare o făcu pe Carol să nu se țină deoparte. De fapt, o făcu să întâmpine mâna lui Dan și să o ghideze cu propria ei mână spre un sfârc... El se avântă flămând spre una din urechile ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
transpirând) cărți despre Himalaya, Tian-Shan, Cordilieri, Alpi și Polul Sud, bunicul meu a transmis cale de șapte kilometri, tocmai până-n pătuțul metalic al fratelui meu cel mic, visul seducător al crestelor albe, tainele alchimiei alpine, limbajul norilor și al vântului, frisonul escaladelor izbăvitoare. Un puf minuscul, asemănător funigeilor (dar care nu era unul din ei, fiindcă toamna nici nu se întrezărea), trebuie să-și fi luat zborul din centrul orașului, mai precis de pe strada Crăciun, de la numărul 21, să se fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
n-ar fi și nu s-ar mai povesti că „bunicul meu a transmis cale de șapte kilometri, tocmai până-n pătuțul metalic al fratelui meu cel mic, visul seducător al crestelor albe, tainele alchimiei alpine, limbajul norilor și al vântului, frisonul escaladelor izbăvitoare“. La fel, în logica rostului și temeiului oricărei întâmplări, într-o vacanță de primăvară din liceu am mers la Sinaia împreună cu Mateiul mic și cu doi prieteni; și nu doar că am mers la Sinaia, dar, la rugămintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
brune, mai potrivite pe un sân mai plin, pubisul strâmt și ascuțit, în formă de triunghi isoscel (cuvântul „isoscel“, asociat cu pubisul Irinei, se încarcă pentru mine cu o senzualitate atât de profundă, încât nu-l pot pronunța fără un frison). Apropiindu-se de centrul scenei, liniile tind să se răsucească, să devină sinuoase, ca fumul de la un vas cu jeratic, unde ard bietele arome, relicve ale unei drogherii armenești a cărei faimă - uzurpată de localul în care se fuma opium
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
venit un gardian, să te cheme din celula ta și te-a pus să traversezi coridoare, să cobori scări, să parcurgi încăperi subterane, să urci trepte, să traversezi anticamere și birouri, o senzație de anxietate te umplea de fiori și frisoane. De fapt, voiau pur și simplu să răspundă reclamației tale în legătură cu În jurul unei gropi goale de Calixto Bandera! În locul angoasei, simți trezindu-se în tine dezamăgirea avută când ai luat în mână o copertă dezlipită, înăuntru cu niște foi destrămate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
s-o sprijin de barele pătuțului de metal, n-am înțeles de ce trebuie să rămână acolo. Se părea că eu am să mă curăț, eram vânăt și mă zgâlțâiau convulsiile, temperatura nu scădea, horcăiam ca pentru sfârșit, mă scuturam de frisoane, „are pe Necuratu’”, își făceau cruce vecinele. Mi-au dat să beau cărbune stins în apă, mi-au făcut cruce pe piept cu ulei din candelă, m-au descântat și mi-au suflat în ureche celălalt nume, de-acu’ nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
în spusele acestuia. Se ghemui, își strînse umerii și înjură în gînd amorțeala care iarăși își făcea simțită prezența. La urma-urmelor nu venise pînă acolo ca să asculte tîmpeniile lui Basarab Cantacuzino, ci să-l întrebe direct dacă... Un fior, un frison mai bine spus, îl străbătu din vîrful picioarelor pînă în creștet. Era să facă o prostie, o prostie pe care niciodată n-o mai făcuse tocmai pentru că o știa și se ferise de ca. Niciodată nu trebuie să pui întrebări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
lumina, pentru că ochiul Își putea Închipui albastrul cerului, pentru că auzul Își putea Închipui cântările și sunetele muzicii. Numai că acum era iarăși liniște, iarăși beznă, iarăși Încremenire, contenise orice mișcare, dispăruse lumina și totuși el Își Închipuia lumina, Își Închipuia frisonul frigului și dorea cu Înfiorare să mai fie tulburat de lumina soarelui, ca atunci când i se aninase pe umeri, când Îi apăruse cruciș, pe când fusese În stare de vis sau În stare de veghe, pe când Îi Încolțise În pântece, pe când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cărțile legate În piele - față de edițiile recente, care, Într‑un fel, evidențiază profilul intelectual al unui fost ofițer al Ohranei, despre care, de altfel, se știe cam puțin. 10. După ce le va răsfoi nu fără curiozitate și cu un anume frison metafizic - (Dar după noi ce va rămâne, domnilor? Scrisori de dragoste... Și facturi de hotel neachitate.) -X vârî iarăși cărțile În valiză, care mirosea a cizme noi și a lavandă, și Începu să se uite prin cărțulia fără coperte. (Mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
la Ziua Independenței. Arăta mai subțire, și după părerea ei avea o Înfățișare mai tinerească. Pe vremea aceea Încă mai arăta ca un revoluționar, nu ca un om de stat cu experiență. S-a simțit dintr-odată traversată de un frison la amintirea acelor zile de vis, când viitorul țării i se părea luminos, plin de posibilități. și-a adus aminte de furia colectivă, de indignarea resimțită până și de ea la refuzul Olandei de a Înapoia Indoneziei Noua Guinee. I
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
zile, să i se dea supă de pasăre iar ea, somnolentă, să perceapă din când în când prezența părinților, îngrijorarea lor, neputința și somnul s-o târască de-a lungul mai multor zile. Deja își simțea coloana vertebrală scuturată de frisoane. Să fie febra? Febra comandată, dorită de creier? Nu, astea sunt simple impresii sunt subterfugii puerile și ea nu trebuia să recurgă la ele. Se întoarse din drum și plecă la Elena. Fusese o decizie spontană, nu se mai gândise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
două stânci de granit, neclintite și cădeau la pământ neputincioase. Sidonia avusese o perioadă tulbure, era obsedată de viziuni amoroase, dorința se zvârcolea în ea ca un șarpe, mușca din intestine, simțea înțepături în sâni, pielea îi era cutreierată de frisoane, privea la bărbatul ei prăbușit în somn, cu părul lui blond fără nici un fir alb, cu fața întinsă, ca de copil, cât de mult o impresionase cândva cu figura lui de scandinav, cu ochii serafici, așa de sensibil, îndatoritor. Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
sângele i se înfierbântă brusc și pornește înspumat către capilare. Își simțea toată carnea înfierbântată, săgetată, electrizată. Se lăsă să cadă moale pe scaun. Astăzi vine, își zise în gând, astăzi vine. Înfiorată de neliniști, se cutremură, scuturată ca de frisoane. Era cât pe ce să lase să-i scape un țipăt, își încleștă dinții, ar fi vrut să se ascundă undeva, să fie singură. Ce demență! Ce demență! Căută cu privirea ceva de care să se agațe dar nimic, nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
În Piața Fânului. Un VW 1300. Cadou de la rudele lui din Germania. Pe bancheta din spate erau două sacoșe. Câte una pentru fiecare. Mai voluminoasă parcă a Violetei. Cortul și sacii de dormit erau În portbagaj. Imaginea lor Îmi dădea frisoane. Violeta a urcat prima. Klaus mă ținea În brațe. I-am dat desenul lui Szántó. La nevoie Îl putea vinde În Galeria din Szolnok a Marusiei Klein. Cred că e cel mai bun nud desenat de mine, a zis Szántó
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
obrazul țepos, pomeții ascuțiți, buzele cărnoase. Cu vârful limbii obtură pentru o clipă fisura dureroasă dintr-o plombă veche pe care ar fi trebui să o arate unui dentist și Își spuse: cel din Întuneric sunt eu, Petru Șendrean, am frisoane și, după toate probabilitățile, halucinații. Scoase sticla cu lapte din frigider, Își turnă câteva picături Într-o cană smălțuită, cât să Înghită o aspirină, și se apropie de fereastră. Nu doar gustul aspirinei era cel cunoscut, ci și inventarul sumar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
maestru al improvizației, Începu să citească cele câteva anunțuri, convins că niciunul nu Îl putea Întrece În extravaganță pe al său. Erau Într-adevăr banale, obișnuite. Unul singur Îi atrase atenția. Mai mult: Îi tăie răsuflarea. Mai mult: Îi dădu frisoane. Îl citi și reciti. Acolo scria negru pe alb: „Donez un rinichi sau orice alt organ. Inf. str. S.Bărnuțiu, nr.6, ap.4, orele 8-20. Numai persoane serioase. Preț negociabil.” Îl mai citi o dată și se liniști. Seriozitatea agenției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
A Învățat ungurește fără să-și dea seama, doar uitându-se la Marta, cam șase ore pe zi, timp de patru luni. O vară Întreagă. Au fost vremuri grele. Nopțile, mai ales, Îl chinuiau. Pentru că visa Întruna buzele Martei avea frisoane și pete roșii pe tot trunchiul. Urticarie sau insolație, i-a spus felcerul Kitzco, pensionar și mare băutor de coniac, și i-a dat o alifie. O să-i treacă În cinci zile, așa i-a spus. S-a vindecat numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
plângând ca un bărbat adevărat. Spera că fata aceea să fi ajuns la Ferihegy 2 și de acolo mai departe. Uneori, mai departe poate fi chiar acasă, zise el Întinzându-mi petecul ăla alb de hârtie care ne dă nouă frisoane. Vinul era din partea lui. Am răsuflat ușurat. Să mai spun că era Cabernet Sauvignon de Recaș și că pe ecusonul ghidului scria cu litere de tipar Flavius-Tiberius Moduna. De ziua nașterii Domnului, am primit un telefon de la Teodosie. E bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
când ai vrea să vezi până unde poate să meargă acea desăvârșire a lui? Și ea se simțea precum privighetoarea lui Wilde cu pieptul apăsat în ghimpele trandafirului ce se urzea în roșu în plină iarnă. Un frig îngrozitor, cu frisoane, însoțit de o durere ascuțită o trezește lent din somn. Aprinde lumina, trandafirul cel roșu și trufaș încă stăruie în mintea ei. Abia aștepta să-l sune pe Damiel să-i povestească visul. Un astfel de vis merita a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
se retragă într-o retortă și, influențat de zumzetul de albine al atomilor, să-și direcționeze întreaga strădanie spre facerea LUMINII. D a, mai ales toamna, unde în nicio parte de lume nu e ca la noi. Întâi vine cu frisoane. Încep să tremure aripile păsărilor, e transmisă lanurilor de porumb, copacilor. Dacă ți se pare că tremură pământul, te înșeli. Rădăcinile tremură în adâncuri. Abisul de sub malul Dunării, pe sub care copacii noștri își dau mâna cu copacii Lumii. Tremură, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
bătrân înalt și slab, privind cu un ochi spre vest și cu unul spre est, bulbucându-i înspicați în galben de grâu. Trebuie să fie poet mi-am zis, numai ăștia văd Metafora precum câinele osul. Numai că metafora dădea frisoane orășenilor, iar turiștii englezi, veniți să caute în Brăila secretul traiului fără muncă, începură să filmeze. Dacă n-ar fi fost cârtițele și-a amintit peste ani un consilier pe patul de azil din celălalt capăt al țării, da, cârtițele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]