646 matches
-
toujours à une poupée, une pale et ravissante petite poupée blonde, inventée et créée par le diable lui-même pour la damnation des grands enfants à barber!" [Maupassant, Notre cœur, p.151]. Imaginea Parizienei că păpușă prețioasă de porțelan, care sugerează frivolitate diafana și eterica, trimite la un vid existențial. Dincolo de aceste aparente însă, Pariziana are profunzime și substrat metafizic. Femeile pariziene au, de regulă, reputația unor femei inteligente 118. Massival o caracterizează astfel pe Michèle de Burne: "pleine d'intelligence" [Maupassant
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
un caracter asertiv, fondat mai mult pe evidente decât pe o demonstrație logică. Printre aceste lucrări, cea a lui E.Marc Lipiansky are meritul de a prezenta un ansamblu mai amplu de trăsături ale parizianului: vivacitate, deschidere, spontaneitate, nervozitate, instabilitate, frivolitate, grație, diletantism, obsesia modei, spirit rebel, individualism, gust, elegantă, rafinament, necesitate de excitare și de divertisment [p.96]. Alte surse menționează de asemenea versatilitatea, spontaneitatea și deschiderea parizienilor. Parizianul se caracterizează prin gustul și renumitul sau chic parisien, si este
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
povestirile de dragoste” din Fratele meu, femeia (1976) Ș. revine la o mai veche obsesie și anume aceea că femeia este o ființă superioară, condamnată de realitatea ostilă la nedreptate perpetuă. Monografie a feminității, surprinsă în câteva posibile ipostaze - sensibilitate, frivolitate, agresivitate, gingășie -, cartea e alcătuită din mici schițe caracterologice. Aventură la Brașov (1980; Premiul Asociației Scriitorilor din București) continuă firul întâmplărilor narate în Băiat de București, cu unele reminiscențe autobiografice. Dacă anterior fusese investigat universul mirific al copilăriei, acum e
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289903_a_291232]
-
abordată problema modei, văzută ca o oglindă a istoriei civilizației. Comentariile, purtând semnăturile lui Mircea Malița, Andi Bălu, Vasile Andru, Radu Cosașu, Gh. Păun ș.a., au rostul de a sugera semnificațiile subtile ale unui fenomen asociat nu de puține ori frivolității. Aventura cunoașterii e intitulat numărul din 1989, aici fiind prezente multe texte de Mircea Eliade, Gaston Bachelard, Mozart, Einstein, Cocteau, toate, mărturii despre creație. O proză a lui Bedros Horasangian se intitulează Prin București fără baston. În măsura în care literatura reprezintă un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285267_a_286596]
-
accelereze. Formele erau desigur mai ușor de schimbat decât fondul. Dar și formele Își au rostul lor; departe de a fi simple ornamente, ele definesc valori și simboluri și marchează puternic viața oamenilor. Moda vestimentară, de pildă, nu este o frivolitate. Oamenii nu se Îmbracă oricum, ci În funcție de ideile și atitudinile lor. Îmbrăcămintea „europeană“ a fost avangarda modelului occidental În societatea românească. Gravuri de pe la 1840 Înfățișează saloane pestrițe unde, cel puțin prin vestimentație, se confruntau două lumi. De regulă, femeile — mai
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Codru-Drăgușanu (1818-1884), Își publică În 1865, sub titlul Peregrinul transilvan, impresii de călătorie din mai multe țări europene, incluzând și trei „corespondențe“ din Londra, datate septembrie 1840 și noiembrie 1843. Admirator În primul rând al Franței (deși le reproșează francezilor frivolitatea — stereotip des Întâlnit!), Îi apreciază și pe englezi, pentru gradul lor de civilizație („Fără Îndoială, Marea Britanie e statul cel mai civilizat În lume“), pentru seriozitate și perseverență (calități opuse francezilor). Franța și Anglia combină, fiecare În felul ei, trăsături ale
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Început astfel conviețuirea, plină de ciondăneli și Încăierări. Uniți de discriminare și sărăcie În lupta zilnică pentru supraviețuire, ei se despart radical În ce privește modurile diferite de a-și duce viața: negrul e indolent și visător, Își cheltuiește micile venituri pe frivolități sau băutură; europeanul are o tradiție de muncă și economii, care l-a propulsat pînă În aceste colțuri ale Americii și care Îl Împinge spre progres, chiar și dincolo de aspirațiile sale individuale. La această Înălțime, casele de beton au dispărut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
nu știu cum e la Iași, la București am senzația că nici unul din factorii de decizie nu a iubit și nu iubește acest oraș! Un oraș trebuie și iubit. Or, oameni care n-au nimic în comun cu Bucureștiul, decid cu o frivolitate spectaculoasă ceea ce ține de atmosfera veche a acestui oraș. Există, însă, și în tânăra generație, trebuie să spun asta, unii arhitecți postmoderni care socotesc că și acest exces al conservării denotă oarecare provincialism, că se impune să încetăm odată cu imaginea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
mult încă, în Rusia timpului, erau la modă acele "muzee de curiozități", deseori incluzând obiecte și creații a căror valoare consta în bizareria lor, în "curiozitas". Se puneau bazele, felurite, ale spiritului colecționar, deseori fără interes științific. Nimic din aceste frivolități, care constituiau amuzamente pentru cercurile deseori de snobi în donațiile medicilor ieșeni. De la început s-a evitat excesiva facilitate vulgarizatoare. Se adună în schimb o nouă colecție de minerale în 1835 donată de doctorul Kiriacopol, 20 minerale indigene de către spițerul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
rămân totuși și se plimbă în mijlocul cetății, de parcă nimeni nu s-ar sinchisi și nu i-ar vedea cum se preumblă în chipul unui erou sculat din morți? Ba încă mulți am văzut! Dar îngăduința și, nu în ultimul rând, frivolitatea ei, disprețul pentru ceea ce noi am lăudat când am durat cetatea, anume că, afară doar dacă cineva nu ar avea o natură excepțională, nu ar putea cu nici un chip ajunge un bărbat de ispravă în cazul când, copil fiind, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
orânduiri este seducătoare, pentru cetățean nu există obligația de a exercita magistraturi, nici dacă ar fi capabil de a conduce, nici obligația de a se supune, nici de a se duce la război, dacă nu vrea acest lucru. Însă și frivolitatea acestui regim este la fel de mare, nu există dorință de cultivare a îndeletnicirilor frumoase, iar pentru a intra în politică nu se cere o educație adecvată, este suficient un comportament plin de bunăvoință față de mulțime. Alte însușiri înrudite ale acestei guvernări
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
pe fața pământului, în proză sau în versuri, pe care Convorbirile literare să nu se grăbească a le primi în sânul lor, cu singura condițiune esențială ca să nu cuprindă nimic românesc. Drept probă luai condeiul și improvizai pe loc următoarea frivolitate rimată: eu și ea (Din Gablitz) Ca o liră fără sunet, Ca un fulger fără tunet, Ca un râu fără murmur, Ca o pasere tăcută, Ca o casă ce stă mută Și pustie împrejur; Astfel sunt și eu, vai mie
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
care o propun, parțială, personală, contaminată de propria biografie, mă transformă de la bun Început Într-un adept al respectivei epistemologii postmoderne. Nu pentru că este o teorie la modă (Îi desfid pe cei care m-ar jigni atribuindu-mi o atare frivolitate), ci pentru că sunt partizanul unei istorii scrise de oameni, despre oameni și pentru oameni. Ca urmare, este o istorie cu suflu scurt, pe termen scurt, la fel ca Însăși viața la care se raportează. Ea refuză modelul istoriei cu morgă
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
că De frica bărbatului Rupsăi furca patului Cu ficiorii satului și chiar Își justifică atitudinea: Nevasta care-i nevastă Slobodă-i să se iubească Și cu unu’ și cu altu’ Dacă i urât bărbatul. Dar cum se Împacă o atare frivolitate cu rigorile moralei creștine? Uneori, țăranul ardelean rezolvă această tensiune printr-o infinită candoare: „Și-asară fusei la fete”, ne mărturisește; Însă: Dumnezeu sfântu’ mă ierte. Pentru că le sărutai, Dumnezeu m-o duce-n rai! În acest caz, el reușește performanța
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
instituționalizate este faptul că tema principală abordată de non-ficțiunea din acea perioadă era America. După cum afirma Kazin, "Orice formă a acestui tip de literatură - ghidurile statelor și ale șoselelor scrise în perioada Administrației Progresului Muncii, reacția împotriva scepticismului și a "frivolității" devenite legendare a anilor '20, noul folclor pe jumătate sentimental, pe jumătate comercial, ce a creat sau a umflat semizei comici din trecutul regăsit, documentarea continuă a expropriaților din America - stă drept mărturie a extraordinarei autocercetări naționale" (On Native Grounds
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
decantare a lirismului, descripția (și așa sumară) se contrage în imagini lapidare și sobre, stil caracteristic de acum înainte. Zăpezile de acasă (1972) și Noapte cu privighetori (1973) reiau, într-o disciplină stilistică matură, temele copilăriei, satului, familiei, tratate fără frivolități neosămănătoriste, cu un real fior elegiac. Poetul știe că, inevitabil și ireversibil, s-a rupt de acea lume: „De ce te-ai lepădat și tu, Ioane?/ Cine mă strigă?/ Cine reînvie?/ E numai satul din copilărie.” Mitologia personală, cea locală sau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285850_a_287179]
-
breșă înalt-perturbatoare spre și întru transcendență? Experiența Erosului ca survenire ce se relevă incompatibilă numirilor și definirilor raționalului proiectează oniric spre primordialitatea întemeietoare ce pulsează dincolo de timp și spațiu? Este îndrăgostitul un cronicar abisal și aparent naiv al tensiunilor transcendente? Frivolitatea sa nu este semnul unui alt tip de putere decât cel ancorat imanentului, imaginea unor stigmatizări dinspre absoluturi ce înnobilează? Resurecția aferentă inaugurării trăirii întru ascensiunea mistică impune saltul ontic peste complexitatea epuizantă a mundanului ca dimensiune cuprinsă în cadrele
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
și cască disoluția sub aroganța mersului său prin lume. Există însă, și opțiunea asumării unei atitudini pozitive, stare și modalitate de a fi care se poziționează într-o extremitate opusă negativității agresorului distructiv. În această versiune, cel care a depășit frivolitatea naivității își utilizează maturitatea dobândită doar pentru a evita posibilitatea unor noi incursuni ce ar violenta propria sa interioritate. Ieșind în întâmpinarea demersului ofensiv al celui rău, al feței ce-și arată ne-menescul renunțând la masca bufonică, spiritul ce alege
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
extazierile credinței. Dimpotrivă, ele pot surveni ca încercări, drept baraje ce solicită efortul înălțării peste sine, obstacole purificante ce stimulează perfecționând autoprogresia spiritului astfel solicitat. De asemenea, aceste stări de viditate și descendență a sufletului survin și ca mărturie a frivolității umane în fața opțiunilor dăruite de infinitatea divină, ca dovadă pentru conștiința umană a existenței propriilor sale penumbre și dispoziții spre rătăciri în obscuritatea uitării transcendenței. Privirea ce coboară dinspre zeu abandonându-l cunoaște, adesea, reîntoarcerea lacrimară spre perspectiva acestuia, revenirea
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
beneficiul prosperității lumești. Mirenii îmbunătățiți privesc cu durere aceste „pricini de sminteală”, ocrotite de slujbașii unei instituții care s-ar dori definită ca umanitate îndumnezeită. Redescoperirea sensului apartenenței la comunitatea luminată de Evanghelie este urgentă pentru cei confruntați doar cu frivolitatea goală a vameșilor îmbrăcați în haine de farisei. Arta orientală a mușamalizării nu va putea rezista asalturilor din afară. Da: gura păcătosului grăiește, adesea, un adevăr spinos. Când uniformele răutății vor defila în paginile presei, vom avea oare smerenia de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
evanghelice. Mereu egal cu sine, arhimandritul Teofil nu complică existența dar nici nu se pripește în răspunsuri. Cuvintele sale, „totdeauna plăcute și drese cu sare” (Coloseni 4, 6), pot transmite îngrijorare fără accente dramatice, după cum știu să răspândească bucurie fără frivolitate. Ca duhovnic, părintele Teofil își recoltează autoritatea din acribie, iar popularitatea din dragoste. Părintele are, totodată, acea „nestricăcioasă podoabă a duhului blând și liniștit” (I Petru 3, 4) ce ne amintește de cuviosul Zosima din Frații Karamazov - monahul care glumea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
cu sediul unei reprezentanțe comerciale, efectuează un exercițiu demonstrativ: sinuciderea nu este decât „soluția comodă” de scăpare, la care apelează toți cei care nu-și asumă povara cunoașterii de sine, este, în egală măsură, un act de vanitate și de frivolitate. Într-un dozaj bine controlat, sistemul de teme și subteme se întâlnește atât în prozele scurte, cât și în piesele-reper ale lui M. - Proștii sub clar de lună, Somnoroasa aventură, Acești nebuni fățarnici, Mobilă și durere. Deși gustul pentru dramaturgie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
cu gustul poeziei și simțul relativului, o inductivă cu mari apetențe teoretice. PAUL CORNEA Vocația cercetătorului și a universitarului, defel neglijabilă, determină, la Ioana Em. Petrescu, profesarea riguroasă și exactă a categoriilor disciplinelor angajate în demersul științific întreprins. Refuzându-și „frivolitatea” lecturilor influențate de componenta emoțională a receptorului, chiar și avizat, ea raționează sacrificând impresiile, obținând în schimb o geometrie a interpretării, marca și expresia studiului pasionat, fascinat de conceptele disciplinelor [...], dar și de mesajul textelor chemate să depună mărturie prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288787_a_290116]
-
prin căsătorie în "palatul Walter", întrezărește ceva din fosta demnitate în decorațiunile "frivole" aduse la scenă de tînăra amică Hilda Gert: "Numerose panglici, tuluri, dantele, prin îndemînarea Hildei fusese scoase din sertarele Lenorei și transformate în păpuși, abajururi și alte frivolități. În odaia astfel pestrițată de cîrpe și culori, Lenora regăsea ceva din existența ei trecută și din personalitatea nimicită." La o primă impresie, semnificația apare metonimic în aderarea "personală" la obișnuința de interior a fleacurilor domestice. În fapt, recompunerea decorului
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
de pe scena mondenă. Hotărîrea Damei cu camelii de a rupe legătura cu cel iubit fără nici o explicație comportă riscul enorm al oprobriului partenerului. Sfîșierea lui, oglindind-o, în fond, pe cea a femeii, se transformă previzibil, acolo unde personajul suspectează frivolitatea, în furie. Motivul regăsirii îndrăgostiților sub semnul funest al unui prea tîrziu, în pragul morții Margueritei, lasă să se întrevadă, cum ar fi spus Hugo, vîna tragică a destinului pulsînd pe frunțile lor. Dama cu camelii reprezintă, dincolo de orice, tiparul
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]