669 matches
-
care au ajuns senatori - Corneliu Vadim Tudor, Ungheanu, cei care au ajuns În sfera politică. Marius Lazăr: Vadim Tudor e optzecist. Doru Pop: Da, dar Adrian Păunescu nu e. Anca Hațiegan: Dar astea sunt câteva cazuri particulare, dintre care unele frizează, trebuie spus, patologicul. Nu cred că sunt foarte edificatoare pentru „ethosul” unei generații. Sanda Cordoș: Dar voi credeți că cei pe care i-ați nominalizat au mai multă putere? Doru Pop: Ei au avut un proiect cultural-politic. Pentru Păunescu și
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
de el, preferă viața morții și bucuria pasiunilor triste, atunci gnosticii aparțin într-adevăr continentului hedonist. în această privință, urmele platonismului persistă și încă foarte clar. Astfel încât, în mod paradoxal, unii vor fi catalogați drept platonicieni hedoniști, un gen care frizează oximoronul... Cinstit ar fi să înapoiem Orientului tezele platoniciene citate mai sus: în mod categoric. Platon datorează mult - dacă nu cumva esențialul gândirii sale - lui Pitagora. Dar filosoful căruia nu-i plăceau bobii datorează conținutul doctrinei sale gimnosofiștilor, adică, de
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
activități de slabă varietate. După cum s-a precizat în capitolul anterior, creații ce pot apare în timpul viselor, consumurilor de droguri, febrei sau producții ale bolnavilor mintali pot fi caracterizate de o imaginație debordantă, dar fără posibilitatea transpunerii în practică deoarece frizează absurdul. De aceea, vom lua în considerare doar imaginația creatoare care conduce la creații cu valoare socială probată. Este adevărat, au existat creatori cu experiențe în consumul de droguri, alcool, exces de cafeină sau nicotină. Iată câteva nume: Baudelaire (consumator
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
să ne gândim fie și numai la faptul că intriga se bazează pe practicile incestuoase ale naratorului față de fiica lui în copilărie, adolescență și la maturitate. Dar, fiindcă personajele au nume fanteziste ("Montencon", "Doamna Poilsoyeux", "Brideconin", "Vitnègre"*...), iar scenele reprezentate frizează adesea delirul, se produce o îndepărtare de real care eufemizează această violență. În orice caz, nu trebuie exagerată diferența dintre cele două ramuri ale pornografiei, canonică și non-canonică, mai ales când vine vorba de literatură. Ele se hrănesc din aceleași
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
francez”, chiar dacă scriitoarea crede că le-a părăsit „înainte de a le da formă materială”) e mult mai complexă. Ceea ce leagă fluxurile narative, trei la număr, nu este doar trecerea unor personaje prin fiecare dintre ele, ci confluența problematică. Insolite, situațiile-pivot frizează absurdul, și chiar îl produc. Răspunzând invitației de a vizita, într-un grup de scriitori, un fel de școală, Alexandru Șerban se pomenește închis în ospiciu. La țară, cultivatorii de pământ își procură hrana de la oraș. Pâinile găsite asupra celor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285758_a_287087]
-
cochetează cu cel mai abrupt ridicol: „oile behăie, tălăngi, Petruc doinește”. O piesă de teatru cu brigadieri dă Al. Kirițescu (La răscruce de drumuri, 11/1948). Semnificativă este obediența revistei față de criticile ce îi sunt adresate în „Scânteia”, spiritul autocritic frizând autodenunțul. Când, în „Scânteia” din 15 iulie 1948, în articolul Mai multă principialitate în tratarea problemelor artei și literaturii, i se impută „slăbiciuni cu caracter ideologic”, faptul că e „ruptă de problemele centrale ale mișcării muncitorești”, că „nu reușește să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287012_a_288341]
-
român", indiferent de autenticitatea ei, plasează discursul în sfera oratoriei pure). E limpede că aici discursul-parodie are în vedere existența-virtuală a unui auditoriu persuadabil și, de aceea, pune în mișcare un întreg arsenal retoric, de la tonul inflamat și gesticulația care frizează ridicolul, la falsa argumentație prin paralogism și inserția gratuită (pentru impresie) a unor sintagme cu aer elitist, în latină sau franceză (un comic al extravaganțelor lingvistice, cum l-a numit Cornel Munteanu 251). ntre toate acestea, figurile dialogice (mai ales
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
În discursul antiiorghist, disimularea argheziană este, de cele mai multe ori, sursa unui umor de o intensitate variabilă: de la surâsul persiflant sau malițios, la caraghioslâcul savant al unui simplu gest, până la comicăria generalizată a situației și râsul necenzurat sau până la deriziunea sarcastică, frizând umorul negru sau tragi-comicul, așadar, gama afectelor în registrul comic este extrem de flexibilă. Atunci când își propune să denunțe atitudinea megalomană a adversarului, începe discret prin intermediul detaliului sugestiv -, stârnind ilaritate prin trimitere discretă la narcisismul aulic: "Domnul Iorga admite un tip
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Toată arta rezidă în abilitatea de a oferi ceva mai mult în schimb, fără a fi prins într-un angrenaj care ar conduce la o cheltuială din ce în ce mai mare și la ruina finală a familiilor, într-o rivalitate ostentativă care ar friza ridicolul. Există așadar o euritmie a relațiilor sociale. O mișcare de pendul care imprimă o cadență de respectat pentru schimburi. În privința recepțiilor private, cât și a bunelor oficii nu trebuie să rămânem datori: "Dacă acceptați o invitație, să știți că
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
poart-o semnătură făpturile toate..." La autorul Nebănuitelor trepte cuvinte-vedete, cuvinte-semnale, cuvinte investite cu "sarcină mitică", gata să opereze emblematic, acreditează ideea (plasată într-un aforism) că "toate lucrurile" sunt misterioase, unele fără corespondențe în limbaj. Păienjenișul indispune, îndoielile proliferează, tensiunea frizează disperarea: Unde și când găsi-voi singurul cuvânt/ în cercul nopții să te-ncânt?..." Însă nu de singurul cuvânt e vorba aici, ci de cuvântul eminamente propriu, atotcuprinzător, suprapus limbajului tocit, așezat ori copleșit de ambiguități. Ceea ce așteaptă întrebătorul, veghetor
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
prima vedere, paradoxul, poanta, enormitatea par să suscite pur și simplu umorul. La un "frumos joc" de cafenea (Biliard), un jucător își ia capul și-l așează pe masă fiind vorba de "un cap detașabil". Aici, deriziunea, nota de scherzo frizează absurdul. Haideți la biliard / Când lucrurile încetează să mai aibă un înțeles, / o legătură, / mă duc să joc biliard / ca să pot înțelege lumea..." Bineînțeles o lume întoarsă pe dos! Orice cunoaștere prin simțuri fiind relativă, să ne mulțumim oare cu
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
-l apropia, contactele cu integralitatea operei sunt obligatorii; nici o categorie poetică nu-l cuprinde îndeajuns. Succesiv sau simultan, iată-l jucându-și nu rolul, ci rolurile: transparent ori ermetic, neoclasic, baroc ori neoromantic, instaurator de sensuri dar și de contrasensuri (frizând absurdul), paradoxal și filozofând liber (nu o dată cvasi-didactic) iată-l mereu în gardă, totdeauna de o mobilitate ficțională enormă, în funcție de text. Mai toate demersurile lui, ca poet, sunt modulațiile unui căutător fără pace, ale unui solitar introspectiv și volubil, terorizat
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
puțin pe un versant, unui ludic sociabil; pe versantul opus, rațiunii i se supune un control al inimii, încât polaritățile contrarii vorbesc de aventura cuvântului și autoexil, de revelații fulgurante și închidere în dezolare. Conștient că gravitatea gânditoare din Elegii frizează retorismul, ducând inevitabil la frigiditate, experimentatorul, truditul de căutări fără răspuns izbucnește în apostrofe, descărcându-se; câte un interludiu ironic sugerează alteori o fugitivă detașare. Câte o mostră de discurs frânt (brisé), ca acesta din A unsprezecea elegie, rupe brusc
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
alții, vreo treizeci în totul. Craiova văzută din car e "cel mai frumos oraș din lume..." De cu totul altă factură, cele șaptezeci și cinci de confesiuni soresciene din Puntea (subtitlu: Ultimele) apăreau postum în primăvara 1997; pagini excedate de neliniști, notații frizând tragicul. Jurnalul ante-mortem, zguduitor, include mărturiile lui Sorescu de final, care, bolnav incurabil, speră, se amăgește, se roagă și își întrevede sfârșitul produs la 8 decembrie 1996. Document uman sfâșietor, sub imperiul thanaticului; trei luni torturante, pe puntea "între viață
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
suită de interviuri, selecție datată 2001 și intitulată Cine sunt eu? edifică multiplu). În postură de poetă a condiției umane în integralitate, o Ana Blandiana cogitativă se abandonează relativismului universal; lirismul cedează pasul lucidității. Ia naștere o stilizare aforistică, uneori frizând paradoxul: Nici un răspuns nu se naște / Decât când nimeni nu mai are nevoie de el (Contratimp). Ne naștem, Doamne, atât de tineri, încât / Din miile de vieți posibile / Nu ni se poate pretinde / Să știm alege doar una (Nehotărâre). Sufletul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
intelectuală, etică, metafizică); iscoditorul se proiectează repetat în oglinzi deformante opunând sordidului, profanului și rutinei o detașare specifică, travestită în surâs. Două poeme cu același titlu, Missa solemnis, și un al treilea, Missa brevis, instaurează spectacole nu neapărat liturgice, însă frizând colosalul, ermetizând și sugerând neliniște. Întâia "Missă", text în proză (un proem), combinație de romantism, de simbolism și expresionism, e un montaj lirico-epic pompos, în genul așa-numitului spectacol cu aparat. Un lac în "munții de sus", o corabie ciudată
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
liniar și copleșit de bucle, transparent și ocult, balcanic (matein și barbian) și deschis modernității; autohtonismul său coabitează cu universalul. Vizual prin structură, mai puțin ispitit de sonorități (acestea, la Barbu, cu finalități melodice), privitorul tentat de șarjă și parodie frizează delirul imagistic; linii frânte, volume insolite, reprezentări piezișe (între pseudo-figurativ și decompoziție) intră în relații turbionare mozaicale, departe de intenția vreunei sinteze. Ochiul perseverează în suprafețe. O întâlnire în pod e pretext de inventariere a vechiturilor stocate: "scaune tapițate", "rufe
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
unui rostitor oracular respirând credință și eticism. Într-o ipostază, lucrurile se scaldă în fantezie, în legendă și mit, în cea de a doua figurația limpede, sobră, directă, lăsând jelirea în urmă, punctează traumatisme, crize, stări de impas, realități perturbatoare frizând absurdul. Pe scurt, Grigore Vieru nu e nici auroral, adamic, nici vesperal, ci un poet al amiezii, un solar fără nimic criptic ori încifrat; opera sa, în totul, se vrea un portret al vocilor din juru-i în dialog cu vocea
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Hașegan. În pofida modificărilor perpetue din aria curriculară, alături de colegii de la Arte, de la Teatru, Muzică și Balet - secții ale colegiului promovații examenului de admitere studiază noi valențe ale morfologiei și sintaxei limbajului artistico-plastic. Studiul formelor, volumul, compoziția riguroasă și fără rest, frizînd științele exacte, se desfășoară în emulația boemei specifice Colegiului nostru. La vremea scăderii apetenței pentru studiu individual și lectură, a exasperant de influentului computator (aspect care are amploare mondială) „G”-ul a știut să-și dezvolte aptitudinile polivalente, nedezmițindu-și rolul
Apogeul by Ovidiu Ciumașu () [Corola-publishinghouse/Science/878_a_1814]
-
Ai tu, individ de rând, dreptul să știrbești imaginea de onorabilitate a hoțului sau a turnătorului? Defazat și derutat de ceea ce-i În jur - de zgomote care provoacă aproape durere, de răcnete guturale, gesturi obscene, violente și intervenții publice ce frizează patologicul - pe mine acest lamento m-a atins. Am trimis prezentarea și altora, fără să sper Însă la coagularea unui reacții publice. Cei ce ar putea-o iniția nu au cuvânt și nici forța să-l impună. Lumea oamenilor care
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
astfel observate numeroase discrepanțe în ceea ce privește abordarea tematică și stilistică a creațiilor actuale pe tematică sacră și religioasă. De altfel, evoluția stilistică amintită echivalează în plan spiritual cu resimțirea unui gol tot mai acut, problematizând caracterul "sacru" al unor imagini ce frizează, uneori, cu kitsch-ul și prostul gust. Alături de exemplele autentice ale artei sacre, contemporaneitatea așează deopotrivă în fața privitorului și unele realizări artistice continuatoare ale valorilor consacrate, "golite" însă de încărcătura lor sacră, dar și unele creații ale artei laice, purtătoare
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
pentru emanciparea femeii. Organizarea politică a femeilor și afirmarea unor militante feministe de marcă a permis adoptarea a numeroase reforme în plan legislativ cu privire la drepturile economice și politice, mariaj, avort, sexualitate. Unele dintre acestea se situau în zona libertinajului și frizau dezordinea socială. În epoca stalinistă, perspectiva asupra problematicii femeilor s-a schimbat atât prin scăderea ponderii acesteia pe agenda politică, cât și ca abordare. Emanciparea acestora urma să se realizeze "firesc" prin transformările economice și sociale ale regimului comunist, strict
[Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
și ireductibil, pe care lucrurile ar merge, chipurile, de la sine. Tocmai la astfel de nuanțări nomazii erau însă extrem de sensibili. Cât e de ușor să fii tu însuți, sincer cu tine și fără mască față de ceilalți, când importanța răspunsului lor frizează derizoriul! Domnii pot rămâne impasibili în tranzacțiile cotidiene pentru că dispun de suficiente resurse pentru a contracara ușor vicisitudinile șansei, fie că e vorba de personalitatea partenerului, fie de alte variabile ale situației. Nu-și are domnia, dominația, rădăcinile în chiar
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
să tot fie vreun an, nu? Ian părea un bun conviv, iar de-o intruziune de genul ăsta zău dacă l-aș fi crezut capabil! Și-apoi, voi ați dus-o bine împreună atâta vreme. Privite din afară, manierele lui frizau ireproșabilul - ceea ce, evident, nu exclude posibilitatea tiraniei în relațiile intime. − Nu, nu de tiranie e vorba; aș zice mai degrabă de-o finețe extremă în cultivarea slăbiciunilor mele. Ian devenise arhitectul vieții de care-am fugit și oarecum pivotul funcționării
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
întinsă, primind pasiv în vârful ei taurul năpustit asupra lui. Ca și cum animalul și-ar căuta singur acolo îngusta cale glorioasă de întoarcere acasă, mânat de-o necesitate pe care toreadorul nu face decât s-o slujească - atât de pasiv încât frizează inocența. Neclintit, depersonalizat, epurat de agitația pasiunilor, fraternizat funerar cu victima, marele stil iese la iveală în primirea finală a adevărului. La apogeu, arta își disimulează măiastru artificiul în înțepenirea asta impunătoare, recită Ondine cu ochii pierduți în gol. − Doamne
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]