851 matches
-
a instalat decis, încă de acum cincisprezece ani, când a înființat revista, în mijlocul evenimentelor literaturii române, ceea ce înseamnă în mijlocul curentelor de idei, al polemicilor, al lansării sau relansării unor opere literare semnificative. Uneori, dintr-un exces de entuziasm și de frondă, a exagerat (așa cum s-a întâmplat atunci când l-a propus pe Norman Manea, un autor de valoare modestă, pentru Premiul Nobel), însă, în general, a dat dovadă de discernământ și responsabilitate. Secretul succesului său este, probabil, un amestec de seriozitate
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11943_a_13268]
-
fi plecat din Iași, d. prof. Mih. Ralea, una din cele mai frumoase figuri ale intelectualității noastre de azi, spunea malițios: "...Căci nu e așa de ușor să părăsești acest oraș cu farmec straniu de cimitir, de muzeu și de frondă..." Iar în ancheta ziarului Vremea, de care am pomenit puțin mai înainte, prima întrebare era formulată așa: "De ce mor Iașii?" ca și cum ideea că orașul acesta, inundat de liniște și de sunete de clopote, e pe punctul de a-și da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
de existență precum bugetul armatei, legea socialiștilor, în proiecte de impozite, partidul catolic, unit ca un singur om, stă în contra noastră și ia sub scutul lui orice tendență inamică Imperiului. Pornească o asemenea tendență de la socialiști, de la poloni sau de la fronda velfilor, sistemul rămâne constant același, de-a combate cu energie guvernul împăratului. Se zice că fracțiunea e adusă pe căi rătăcite de cătră unii din conducătorii ei cari trăiesc din luptă și cred că în caz de pace ar deveni
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
alert și decomplexat, capabil să bată pe umeri ocrotitor ori cârtitor-condescendent personalități culturale reputate ale literaturii, esteticii, filosofiei, mitologiei, criticii structuraliste, arhetipale, tematiste, psihanalitice. Această familiaritate atitudinală se poate explica în mai multe feluri. Siguranța tonului, dezinvoltura, bravada, fandarea critică, fronda polemică sunt date neîndoielnic de asumarea competentă și pertinentă a prerogativelor exegetice, susținute de lecturi temeinice, meticuloase, îndelungi, în complementaritate cu însușirea limbajului critic, stăpânirea conceptelor-cheie și remarcabile însușiri analitico-sintetice. Se prea poate ca acest subtil "complex de superioritate" să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
obsedata respingere a mitizării, până la cea mai joasă demolare. Evident, nu orice reacție critică echivalează cu o denigrare. Hagiografia stă față în față cu blasfemia și mitul se află dincolo de ele. Unii defăimători nici măcar nu o fac din spirit, de frondă, ci, pur și simplu, din abjecție. Cabala intră în infernul turpitudinii, care a culminat în anii comunismului (când Neculuță era mai prețuit decât Eminescu) și s-a prelungit până în vremea postdecembristă. Cum s-ar zice, represalii antume și postume, parcă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
pentru "campaniile" criticilor, scotocind prin magazia cu locuri comune. Pricină pentru care Al. Dobrescu, am văzut, s-a ocupat de detractori, cercetând textele și contextele. El nu se împacă, nicidecum, cu dictatura mitului, cu bigotismul; dincolo de cabalele politice, comploturile iudaice, fronda juvenilă și puerilă vrea să afle în ce măsură adversitatea, iscată și de resorturi psihologice, iritată poate de frustrante "ziduri de iubire" cade în gesturi blasfemiatoare, devenind hulă logoreică. Nu cumva se întreabă fals-inocent criticul ieșean și denigratorii au lansat observații demne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
o "înnoire", de o "transformare" după chipul "omului nou" care să oprească ceea ce peceria nu putuse stopa altfel: afirmarea intelectualității autentice în arena socială. Ori, o "mișcare", o "nouă mișcare", o "elită înnoitoare", prin lansarea ei spectaculară, cu gesturi de frondă simulată putea oferi un nonconformism, dar unul dirijat, celor care nu se puteau adapta conformismului roșu. Revendicarea majoră a acestui tip de comportament "cultural" era, în "revoluția" sa, uniformismul. Un fel de a scrie "la fel". Și, în jongleria aceasta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
un "spirit alert și decomplexat, capabil să bată pe umeri ocrotitor sau cârtitor-condescendent personalități culturale reputate ale literaturii, esteticii, filozofiei, mitologiei, criticii structuraliste, arhetipale, tematiste, psihanalitice", că "familiaritatea atitudinală" a lui se sprijină pe "siguranța tonului, dezinvoltura, bravada, fandarea critică, fronda polemică", adică tocmai acele calități dobândite atât prin "asumare competentă și pertinentă a prerogativelor exegetice, susținute de lecturi temeinice, meticuloase, îndelungi, în complementaritate cu însușirea limbajului critic", cât și prin "stăpânirea conceptelor-cheie", totul dublat de remarcabilele sale "însușiri analitico-sintetice". Ei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ceea ce altminteri s-ar pierde în infinite decupaje analitice; departe de fi un simplu sincretism, un inventar epigonic, sinteza critică este înțelegerea „ființei adânci a unei epoci”, așadar un act creator în adevăratul înțeles al cuvântului. Fără o atitudine de frondă ostentativă și fără veleitate contestatară, volumul pune în lumină un spirit eminamente clasic, H. situându-se în descendența spirituală a lui G. Călinescu. De altfel, ideile maestrului, prezente la tot pasul, se constituie în pietre de temelie ale celor mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287420_a_288749]
-
un nou mod de lectură, care, multiplicând nucleele de interes, evită monotonia și linearitatea demersului critic tradițional. „Semnul epocii noastre, scrie autorul, este o capacitate nouă, fără precedent, de a resuscita întregul acumulărilor umanității”; eliberat de obsesia originalității și a frondei care a bântuit avangarda artistică până în anii ’60, postmodernismul îmbrățișează, fără deosebire, toate epocile culturale. Impresia generală este, în termenii eseistului, aceea de „proteism” și „paradoxal eclectism”, iar artiștii emblematici sunt Borges, T. S. Eliot și Picasso. Spirit clasic, H.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287420_a_288749]
-
conștientă de impunerea normei civilizatoare și tribul, cu preotul și șeful său de trib80. Atunci când un înalt funcționar al statului, care conduce aparatul administrativ dintr-un județ refuză să se urce în mașina poliției, el nu face acest gest din frondă sau din dorința de a se da în spectacol. Se întâmplă așa pentru că i se pare incredibil că poate fi arestat. Ce trib de pe planeta Pământ și-a arestat preotul său, inițiat în toate tainele lumești și dumnezeiești? Este firesc
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
Sunt puțini oameni care se declară anticapitaliști din convingerea că lumea în general este strâmbă și trebuie îndreptată prin acțiune umană. Cei mai mulți, imensa majoritate a anticapitaliștilor2, trăiesc această stare și se poziționează astfel din invidie, egoism și chiar dintr-o frondă ,,anti" care este chemată să le mângâie orgoliul personal și să-i ajute să-și trăiască propria viață ratată. Pentru că despre asta este vorba. A nu reuși într-o lume a prosperității, așa cum este lumea capitalistă, te pune ca individ
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
poem ș.a. cristalizează blândețea franciscană a impresiei și o muzicalitate subtextuală: „Și dac-ar fi mai liniște în mine,/ Tristețea ar putea să se audă” ( Liniște grea). Spiritul acestei poezii, care mizează pe simplitatea nu lipsită de o nuanță de frondă a expresiei, continuă în culegerea Întâlnirea cu focul. Tema morții, prezentă și anterior, este contextualizată aici prin experiența războiului. „Mai mult poet decât ostaș” (Cântec la Odesa), cel ce scrie în carnetul său de front practică un lirism sobru, condensat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287989_a_289318]
-
parte, nouăzeciștii sunt departe de a fi străini de rafinatele cuceriri ale scriiturii textualiste, iar sporul lor de gravitate și realism este dublat uneori de o exacerbare a ludicului, dar nu pe coordonate livrești, ci mai degrabă în registrul unei fronde dezabuzate. În focul unor confruntări polemice, optzeciștii i-au etichetat pe nouăzeciști drept continuatori - ori, mai bine zis, epigoni, imitatori inferiori esteticește - ai lor, în vreme ce nouăzeciștii, în replică, accentuează asupra diferențelor. În același timp, scriitori din generații - ori promoții - mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288484_a_289813]
-
obsesie la care se raportează, care Îi predetermină. Abia optzeciștii ajung să trăiască anti-sistemic, numai că nici la ei ostilitatea viscerală și ideologică față de sistem nu se convertește În revoltă politică, ci În evazionism estetizant, ceea ce duce, după revoluție, la fronda anti-Establishment și la refuzul de a accepta roluri politice. După revoluție, optzeciștii au dat În mod vădit un răspuns estetic evenimentului politic care le-a schimbat destinul: au edificat reviste, edituri, au scris cărți, au contribuit la Înnoirea universităților noastre
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
un post confortabil unde să poți publica, să poți scrie: acestea sunt de fapt motivațiile sau resorturile care Împing acest grup. Generația ’80 a văzut toate instituțiile Închizându-se În fața ei, de unde o anumită frustare și o anumită dorință de frondă. În alte condiții, poate, oamenii aceștia ar fi ajuns ca Adrian Păunescu și ca ceilalți. Și-au hrănit În timp resentimentele, pentru ca după aceea să se schimbe foaia. După 1990 - În momentul În care pot să facă Contrapunctul, Apostroful și
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
într-un interval scurt de timp - Pelerinul serilor (1942), Arhipelag (1943) și Manifest liric (1945; Premiul Editurii Forum) -, reprezintă o primă etapă în cariera poetului, expresia unei sensibilități cu ecouri avangardiste ce se simte lezată și răspunde prin atitudine de frondă și bravadă: „Mi-am trimis umbra, în noaptea asta,/ ca să vă râdă în nas, prietenii mei,/ să beie cu voi (ca niște mișei)/ și să vă fure din brațe nevasta”. Influența lui Bacovia poate fi trasată nu doar în atmosfera
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286417_a_287746]
-
doar când dorește asta, nu când crede că tu vrei ca el să facă asta". Ceva mai jos adăuga: "Să nu arăți niciodată unui popor latin amiciție verbală, inutilă și sterilă. Nu vor fi cuceriți de asta, spiritul lor de frondă îi va face să îți zâmbească batjocoritor dacă încerci"56. Sunt considerații care preced sugestia ca destinatarul să vină să vadă Franța, nu Parisul, ci Lyon, Rouen, Lille, Bordeaux, deci provincia, rațiunea fiind clară: Cred că este un mare păcat
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
nu când crede că tu vrei ca el să facă asta. Trebuie să înțelegi foarte bine cum stau lucrurile. Să nu arăți niciodată unui popor latin amiciție verbală, inutilă și sterilă. Nu vor fi cuceriți de asta, spiritul lor de frondă îi va face să îți zâmbească batjocoritor dacă încerci. Poartă-te cu ei așa cum trebuie, cu imparțialitate strictă, astfel încât să te respecte, iar într-o zi își vor da seama de faptul că te plac. Măcar de-ai putea veni
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
afirmat precis ca un proiectil. Ardeau atunci violent toate buruienile ce înțeleniseră din timpuri poezia: anecdota, morala, luna, lacul, ochii albaștri”, în vreme ce tinerii distrugeau trecutul „cu frenezia devastării unui oraș invadat de dușmani”. Direcționată de aceste principii, în spirit de frondă, arta devine „dreptul suprem de a-ți bate joc de toți, de toate, după ce în prealabil îți bătuseși joc de tine însuți”. Două numere mai târziu alt text al lui Geo Bogza, Piedestal lui Ilarie Voronca, completează elogiul adus poetului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290381_a_291710]
-
Societății Scriitorilor Români, extinzându-și prestația literară în cadrul turneelor unor echipe de autori, conferențiind și citind din propria operă. Versurile din volumul Bulgări și stele (1933; Premiul Societății Scriitorilor Români) sunt mai degrabă o manifestare violentă a unei atitudini de frondă socială, morală și estetică, prin afirmarea ostentativă a preferinței pentru reperele de valoare și stabilitate ale spațiului rural, pentru formele naturale de viață și de simțire, pentru expresia directă, neaoșă, nesupusă interdicțiilor și normelor limbajului cult (Mărturie). După ce exaltă forța
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286492_a_287821]
-
1989). Pentru schițele de început, apărute în 1959 în presă, i se atribuie Premiul revistei „Luceafărul”. Doi factori generează în principal, dar și limitează, proza lui O.: temperamentul coleric, dublat de o melancolie ce izbucnește pe alocuri în semn de frondă, și, în al doilea rând, experiența sa de viață, care explică personajele, ca în proza americană, traversând rebele cele mai diverse medii sociale și practicând meserii dintre cele mai surprinzătoare. Cărțile se alcătuiesc și se succedă capricios: nuvele autoscopice, romane
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288534_a_289863]
-
par un ruban blanc, son vaste manteau écarlate à gros boutons d'argent, un chapeau noir dont l'aile était relevée à la catalane" footnote> Lucrarea intitulată L’Intrigue du cabinet sous Henri IV et Louis XIII, terminée par la Fronde și care este semnată de către un anume Enquetil, oferă informații despre complotul în care era implicat și Cinq Marș. Dorim să precizam că în unele ediții numele autorului este modificat în Anquetil, fapt ce ne conduce să calificăm această lucrare
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
pentru că nu mai satisfac interesul regelui. În timpul lui Ludovic al XIII-lea, chiar dacă regelui îi plăcea de ei, erau dizgrațiați pentru că nu-i plăceau ministrului"<footnote Anquetil, L’Intrigue du cabinet sous Henri IV et Louis XIII, terminée par la Fronde, Paris, 1711:"Leș favoris, leș maitresses et leș confesseurs des rois, lorsq‘ils perdent leur crédit, șont ordinairement privés parcequ‘ils cessent de plaire au monarque: sous Louis XIII, quoiqu‘ils plussent au roi, ils étoient disgraciés parce qu‘ils
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
are loc un eveniment foarte important atât pentru atitudinea de mai târziu a primului ministru, cât și pentru tânărul Louis al XIV-lea care va rămâne marcat pentru toată viața: nemulțumirea populară a răbufnit într-un scurt război civil, numit Fronda. Motivul resentimentelor francezilor de rand se datorau politicii demografice inițiată de Mazarin. În 1644 Parisul numără deja jumătate de milion de locuitori, iar condițiile precare de igienă îi puteau transforma în orice moment într-un focar pentru ciumă și holeră
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]