511 matches
-
interarabe (29,1%), în raport cu conflictele arabo-israeliene (16,4%), cele cu vecinii limitrofi nonarabi (9,1%) și cele anticoloniale (2,7%). Lumea arabofonă este așadar încărcată cu un volum mare de conflictualitate, sub forma unei benzi de agitație conflictuală amplasată între frontonul sud-european, Africa subsahariană și Asia, în care latura europeană reprezintă componenta de stabilitate și securitate, iar celelalte două componete definesc spații marcate de diferite alte probleme conflictuale. Este o bandă teritorială de instabilitate încadrabilă “brâului vulnerabilităților”, ce separă “miezul funcțional
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3055]
-
indicelui de potențial geopolitic, relevă existența a trei state-pivot (Egipt, Arabia Saudită, Maroc) ce structurează o construcție spațială simetrică prin poziționare, dar asimetrică ca “greutate”. Totodată, nucleul est-arab se înscrie în aria pivotală mai largă turco-arabo-iraniană, ceea ce îi conferă statutul de fronton dublu periferic de racord și de tranzit între spațiile european și asiatic. Restul spațiului arabofon aparține domeniului periferic, structurat pe patru componente: o periferie interioară între cele două nuclee-pivot (Libia, Tunisia, Algeria), două arii periferice de contact cu pivoții limitrofi
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3055]
-
ulterior adăpostind sediile mai multor instituții oficiale precum Isprăvnicia ținutului Bacău, Brigada de pompieri, Primăria orașului. Construcția degajă o impresie de monumentalitate, efect la care concură masivitatea, volumul amplu, dar și maniera de decorare a fațadelor, prin utilizarea ancadramentelor și frontoanelor triangulare la ferestre. Edificiul a fost refăcut în anul 1880, ocazie cu care, odată cu amenajarea cochetei grădini publice dinspre bulevard, se punea punct epocii zarzavagiilor bulgari din centrul orașului. Până la apariția acestei grădini, locul, nefiind împrejmuit, a fost închiriat de către
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
indică ruperea de pantă și mansarda acoperișului. Fațadele, remarcabile prin consecvența compoziției, unitatea detaliilor sculpturale și rafinamentul elementelor decorative - coloanele angajate și pilaștrii -, degajează, de asemenea, impresia de măreție și sobrietate a construcției. Un element interesant al întregii compoziții este frontonul cu ceas ce încoronează intrarea principală, inițial încadrată de dou) statui feminine în ronde-bosse, pierdute de-a lungul refacerilor succesive ale clădirii. Bacăul a păstrat frânturi din atmosfera „locului de popas” de altădată până la sfârșitul Epocii Moderne. Singura diferență este
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
muchii drepte și ascuțite, de parcă cineva le-ar fi tăiat anume. Stau astfel împrăștiate pe o întindere destul de mare, precum ruinele unor temple, palate sau porticele unui oraș cuprins de ape din care ai putea crede că vezi fragmente de frontoane, capiteluri și cornișe pe care alge verzi s-au prins demult și-acum plutesc, într-o parte și în alta, legănate de valuri. (81) Aruncînd des priviri în direcția cornului de lemn, trăgătorul deschide cartea cu imagini. Se uită la
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
41-42 b) Ghilimelele Autorul recurge în acest mod la atribute aproximative, semnalate astfel prin folosirea ghilimelelor. Încercară mai întîi să evalueze, cu ajutorul sondelor cu ultrasunete, grosimea stratului de nisip ce acoperea "panorama" "orașului" mort [...]. De aproape, predomina impresia de haos. Frontonul "clădirii" era format din dale triunghiulare, acoperite cu niște "perii" din sîrmă [...]. pp. 43-45 c) Metafora și comparația Asigură, cum am văzut deja, introducerea nenumitului în universul a ceea ce este cunoscut, fără ca pentru acesta să fie garantată în mod absolut
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
autorității; proceduri de comunicare, cum ar fi seturi prestabilite de exemplare de notificare; reguli de negociere a disputelor, spre exemplu apelul la cele mai apropiate instanțe. Coloanele sunt coordonate de la vârful ierarhiei de către un grup restrâns de manageri care constituie "frontonul". Se presupune că aceasta este singura coordonare de tip personal de care este nevoie, deoarece, în măsura în care coloanele își fac datoria, așa cum este ea prezentată în reguli și proceduri, rezultatul final va fi cel anticipat.") 74 Ibid., p. 189. ("... cultură caută
Relațiile Publice Din Perspectivă Sociologică by Răzvan Enache () [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
opere din Antichitate: numai că ele au fost făcute să stea În locuri publice, unele În temple sau În fața templelor, În lumina mediteraneeană. Din epoca greacă clasică (secolele V-IV), cu excepția statuilor fără existență independentă și a reliefu rilor de pe frontoane și frize, s-a păstrat o singură statuie: Hermes de la Olimpia, a lui Praxitele. Dincolo de această maximă restrîngere a inventarului de care dispunem, există o serie de rezerve: statuia nu este finisată de autor, iar scriitorii antici care vorbesc despre
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
pentru aceia care doresc să știe date reale cu privire la viața și descoperirile astronomului", anunțînd în acest fel faptul că textul său se îndepărtează de adevăr. O dezmințire oarecum diferită apare în romanul lui Nathaniel Hawthorne (1900:xxi-xxiv), Casa cu șapte frontoane, scris în 1851. Hawthorne vorbește pe parcursul a patru pagini, insistînd că personajele sale sînt "doar invenția autorului sau, cel puțin, văzute din perspectiva acestuia", însă își arogă dreptul de a proceda astfel spunînd că opera sa nu este un roman
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
eu... Frank pusese o mînă pe umărul lui, gata să-l arunce În drum. — Am putea merge la mine acasă, zise Jim. E și mai luxuriantă. — Luxuriantă? Basie savură cuvîntul În aerul cenușiu. Se uită la casele din jurul lor, la frontoanele În stil Tudor și la fațadele albe moderne, la replicile de castele și la acele hacienda cu acoperișul de țiglă verde. Se urcă În camion și Închise portiera. — În regulă, Frank, o să aruncăm o privire la casa lui Jim. Înaintară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
-se. Acolo ar fi vrut să-și aibă și el echipa, doar era mai îndreptățit să facă parte din acel cerc decât W., și acest lucru ar fi făcut ca vila care se înălța, cu cuburile ei de beton și frontoanele ferestrelor, să devină mai vizibilă. W. trebuia să-l ajute să intre în cercul acela mai degrabă închis, care ființa doar pe baza unor relații vechi, dar tata se afla prins într-o forfotă de musafiri, vorbea, ținând paharul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
încheia, cocoțat pe muchia unui povârniș de munte. Prin fereastra larg deschisă a căsuței spânzurate, vezi Posada, risipită în valea adâncă, până dincolo, peste pârâu, pe unde trenul trece ca o jucărie, ce, totuși nu se vede niciodată întreg, din cauza frontonului verde al arborilor laterali, cu ramuri clătinate de adieri. De sus de la casa lui Anton Peticilă, poți urmări leșinul unui arbore, atins la măduvă de sulița fierbinte a soarelui. Ceva mai târziu, norii din spate acoperă ca niște țâțe cenușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
plăcere să privească în urmă: „Grele timpuri, atunci...“; „Nu-nu, nu m-a denunțat nimeni...“ Că fusesem un elev slab la latină, asta părea să fi uitat cu generozitate. Am vorbit despre Danzig, despre vremea când, având încă toate turnurile și frontoanele, arăta ca în cărțile poștale. A ascultat cu plăcere scurta mea relatare despre călătoriile repetate la Gdańsk - „Aud că Sankt Trinitatis a fost reconstruită și că e la fel de frumoasă ca odinioară...“ -, dar, atunci când am încercat să vorbesc despre tăcerea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și să merg zi de zi cu tramvaiul, linia cinci, din Langfuhr până în Danzig și, după școală, din orașul vechi înapoi în suburbie. Străzile înguste, cărămida roșie, Evul Mediu ce se lăsa bănuit dincolo de zidurile strâmbe și de fațadele cu frontoane, toate aceste lucruri pe care le oferea istoria în ipostază pietrificată aveau un efect, dacă nu atenuant, atunci totuși de distragere, cu atât mai mult cu cât, la Școala medie Petri, o profesoară de desen cu prenumele Lili, artistă obligată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Johann. Oricine ar fi făcut-o: în picioare rămăseseră doar zidurile carbonizate. Mai târziu, pe dalele de piatră crăpate ale bisericii rămase în picioare sub formă de ruină și pe dărâmăturile aflate acolo au fost adunate rămășițele orașului: ornamente de frontoane din piatră, fragmente de plăci în relief, balustradele teraselor de pe străzile Brotbänken, Heiliger Geist și Frauen și ornamente baroce din granit. Frumoasa dantelură rămasă din fațada de la Artushof și tot ceea ce mai putea fi recuperat din mormanele de ruine ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
citind, verificam acustica bisericii, acea parte din gândurile mele căreia îi place să se întoarcă în timp îl căuta pe băiatul care a părăsit orașul într-o vreme în care acesta stătea încă în picioare, zdravăn, cu toate turnurile și frontoanele lui. Cum am învățat să mă tem Oare în timpul călătoriei la Berlin mi se va fi redeșteptat, cât de cât, amintirea primului meu drum în această direcție, întorcându-mă astfel în timp până la a redeveni copil? A fost în ‘36
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
biserică, orice rămășiță de fațadă, pentru ca, mai târziu, clasele de elevi să recunoască... În minte, însă, imaginea neatinsă a orașului putea fi vizitată în continuare, turnurile încă mai puteau fi numărate de la stânga la dreapta. Nu lipsea nici un ornament de fronton. Drumurile până la școală și înapoi. De asemenea, mă forțam s-o văd pe mama în spatele tejghelei magazinului, pe tata în bucătărie. Sau mă chinuia cumva temerea că părinții, cu sora mea și prea puțin bagaj, își vor mai fi găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
înainte să vii, s-a uitat în palma mamei și i-a promis: în trei zile, băiețașul tău e aici.“ Cu doar vreo doi ani înainte - și totuși parcă într-o preistorie demult apusă -, când Danzig-ul, cu toate turnurile și frontoanele lui, era încă neatins, în septembrie ‘44, tata mă condusese la gara centrală. El purta fără un cuvânt valiza mea de carton și insigna rotundă de partid la reverul de la sacoul costumului. Eu, la șaisprezece ani, în pantaloni până la genunchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
aripă deschisă vizitatorilor, unde stă expusă o fabuloasă colecție de porțelanuri și inimi de aur (cele din urmă, donația unui cardiolog umor belgian). Parlamentul, Biserica Ioan Botezătorul, În stil baroc mixt, italian și flamand. Închisă. Ne-am mulțumit să contemplăm frontonul triplu, o fațadă unică În Belgia, de o amețitoare armonie. Străzi, magazine, becuri colorate pentru reveionul ce tocmai trecuse, tentațiile acelei rue de petits bouchers, decorată, strivită sub nenumărate tarabe cu fazani, iepuri, pești, raci, fructe de mare, restul Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu pași mărunți pe scară În rochiile lor stil empire și-n pantofii cu tălpi moi, Încălecînd și ducîndu-se să călărească În Rotten Row. CÎnd era vremea rea, stucatura decolorată arăta oribil. Astăzi, Însă, strada era luminată din abundență, iar frontoanele caselor păreau Înălbite, ca niște oase proiectate pe cerul albastru. Londra arăta bine, se gîndi Helen. Trotuarele erau prăfoase - ca blana de pisică, după ce a stat tolănită ore În șir la soare. Ușile erau deschise, iar ferestrele ridicate. Erau atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de parcă un jucător singuratic și-ar fi așteptat În zadar adversarul după o scurtă ninsoare. De-a lungul fațadei dinspre mare a casei se Întindea o terasă de marmură, acum presărată cu țigle și bucăți de lemn ars căzute din fronton. Printre scaunele răsturnate și mesele cu postament Înfloreau netulburate flori În ghivece. Lipită de terasă, ca un bazin ornamental, era o piscină mare de formă rectangulară, construită În anii ’20, după cum mă informă Hennessy, la dorința magnatului andaluz care cumpărase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
soldați care se deforma din mers, după vectori preciși. Această mulțime de uniforme se alungi altminteri, ținând-o așa, întruna, devenind tot mai mult un solid meterez de furnici, de pureci-săritori și de sclipitoare tăișuri. Acest meterez, masiv ca un fronton de fortăreață, se deplasa cu totul spre tribuna de onoare și cu cât distanța se micșora, solul dedesubt începu să trepideze, tot mai tare și mai tare, la fel ca podina de gheață a unui fluviu ferecat de ger, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
deschidă geamul. Deja vede imaginea binecunoscută a acoperișului înalt acoperit cu ardezie neagră. De o parte și alta a străzii se aliniază vile impunătoare pe a căror pereți albi se vede plasa lemnoasă a rugilor abia înmuguriți de iederă. Pe frontonul uneia dintre ele, proprietarul montase într-un triunghi isoscel stema heraldică a unei vechi familii nobiliare. Strada este pustie, tipică pentru cei ce locuiesc acolo, dintre care mulți abia dacă deschideau ochii spre orele prânzului. Doar un șofer de casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
the hill", predică scoasă din contextul britanic inițial și devenită piatră de temelie a exceptionalismului american. Și în secolul al XIX-lea familia era foarte cunoscută. Atunci când Nathaniel Hawthorne a invocat în mod nepotrivit numele Pynchon-ilor în Casa cu șapte frontoane (The House of the Seven Gables), Pynchon-ii i-au trimis autorului câteva scrisori de protest. La fel ca și Lowell și probabil Hawthorne (acesta din urmă își schimbase numele din Hathorne în Hawthorne pentru a se disocia de un strămoș
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
dintâi decretul, sigiliul, steagul și sceptrele. Alături de vechile edificii din secolul al XVIII-lea și de alte resturi de zidiri din secolele al XVI-lea și al XVII-lea, stă cu demnitate vechiul local al Universității care avea cândva pe fronton inscripția ACADEMIA, îmbrățișat de clădirea Universității de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa”. Îl putem contempla, împreună cu portalul, pe aversul unei bijuterii medalistice inițiată în anul 2004 de rectorul de atunci, prof. univ. dr. Vasile Burlui, la împlinirea a 125
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]