191 matches
-
Ștefan Augustin Doinaș Lucrurile Lucrurile prea convingătoare stau ca-mpietrite: totul le sperie. O liniște se-ncoronează-n arborii prăfuiți. Pe vrăbii le apucă iar nebunia zborului. Un vânt urgisit derutează dâra melcilor, se aud frunzarele foșnind ca niște zdrențe. Obrajii păpușilor se spălăcesc în memorie. Împleticindu-se trece furnizorul de doctrine vechi. Unul dintre noi adoarme. Pajiștea permite ierburilor să-și expună tulpina galbenă. Se produce o imensă confuzie printre îngeri. Cu grația unor făpturi
Poezie by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-website/Imaginative/15346_a_16671]
-
a lungul gardului șurii sau al celui de pe lângă casă pentru a-i da rezistență. La o anumită vârstă, acești copaci toamna se ciontau - se retezau la înălțimea de 2 - 3 metri, iar crengile bogate în frunze se împachetau într-o frunzare, crengi care se despachetau iarna și se dădeau hrană oilor pentru a economisi fânul. Frunzele de frasin și cele de mesteacăn, afirmă localnicii, sunt adevărate delicatese pentru oile care tocmai au început să fete. După ce de-a lungul zecilor de
Valea Largă, Alba () [Corola-website/Science/300279_a_301608]
-
păduri de "Querqus-Carpinus" și "Fagus". Dintre plantele colectate : "Equiesetum arvense, "Equisetum palustre", "Polypodium vulgare L", "Pteridium Quilinua L", "Amaranthus retroflexus L", etc. Vegetația lemnoasă abundentă contribuie la existența multor specii nevertebrate care alcătuiesc rețele trofice complexe, din categoria fauna de frunzar: viermi hidrofili, moluște, miriapode, insecte etc. Dintre vertebrate amintim: veverița ("Sciurus vulgaris"), șoareci de pădure ("Apodemus Sylvaticus"), pârșul comun ("Glis glis"), iepurele ("Lepus timidus"), porcul mistreț ("Sus scrofa"), lupul ("Canis lupus"), vulpea ("Canis vulpis"), căprioara ("Capreolus capreolus"), bursucul ("Mustela putorius
Valea Șoșii, Bacău () [Corola-website/Science/300711_a_302040]
-
rămas moștenire "Târgul Moșilor cu curiozitățile lui", lucrare care amintește de pânzele documentare ale lui Carol Popp de Szathmári, Amedeo Preziosi, Emil Volkers sau Henric Trenk, sau ca "Trei băieți diavoli, sorbind ca o picătură profirul din pahare la umbra frunzarului din fața cârciumii", tematică împrumutată din opera lui Theodor Aman, sau ca "Țăranca ducând merinde la câmp". Sava Henția a realizat picturi care au statut documentar, din ele transpare pitorescul iarmaroacelor și a îngrămădirilor comerciale rurale. Acuarela "Bâlciu în Brebu" este
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
este magic, aparținând tipologiei cultelor agrare și cu totul deosebit de vrăjile practicate de cărămidari și solomonari pentru legarea sau dezlegarea ploii: în timp de secetă, tinere fete execută "Jocul Paparudelor", ca figurante ale unui dans rudimentar, în fuste simbolice de frunzare; concomitent, femeile din sat le stropesc cu găleți de apă. Uneori e o singură - o figurantă sub zece ani: "Paparuda" este denumirea cea mai răspândită a ritului magic de provocarea a ploii, practicat pe timp de secetă. Jocul este practicat
Paparudă () [Corola-website/Science/306401_a_307730]
-
și uneori scoarță de copac, frunze verzi rămase sub zăpadă, diferite frunze și ierburi uscate, precum și plante verzi din terenurile cultivate agricol. Ghinda și jirul constituie hrana de bază. Acceptă și reacționează bine la hrana administrată complementar de om: fân, frunzare (frunze uscate servind ca așternut sau nutreț pentru vite), suculente (nutrețuri provenite din plante cu tuberculi și din rădăcinoase) și concentrate. Lupul este dușmanul natural cel mai de temut al cerbului. Pagube mai reduse fac și râsul și ursul. Mai
Cerb () [Corola-website/Science/313452_a_314781]
-
negru ("Sylvia atricapilla"), fluierar de mlaștină ("Tringa glareola"), pupăză ("Upupa epops"), mierlă ("Turdus merula"), sturz ("Turdus pilaris"), sturz cântător ("Turdus philomelos"). Reptile și amfibieni: șarpele lui Esculap ("Elaphe longissima"), balaur mare ("Elaphe sauromates"), viperă cu corn ("Vipera ammodytes"), șopârliță de frunzar ("Ablepharus kitaibelii"), șopârlă de câmp ("Podarcis taurica"), țestoasa dobrogeană de uscat ("Testudo graeca"), ivorașul-cu-burta-galbenă ("Bombina variegata"), broasca roșie de pădure ("Rana dalmatina"), broască de pământ ("Pelobates fuscus"), broască râioasă brună ("Bufo bufo"), broască râioasă verde ("Bufo viridis"), brotac verde de
Parcul Național Munții Măcinului () [Corola-website/Science/313456_a_314785]
-
doi voinici trec peste Jii. Unul cântă dor de ducă / pe-un cârlan ca o nălucă, / alb ca viscolele lunii, / alb ca-n Joia Mare prunii... Altul tace - și pe față, / îi stă gândul ca o ceață. / Tace și-n frunzar se stinge, / pe un murg ca de funinge. // Jos, în vad, la răgălii, / doi voinici trec peste Jii. Cântă unul. Luncă lină, / miruie-mi-l cu sulfină. / Crengile, miresele, / peste doru-i țese-le. / Noaptea cu poenele, / graurii cu penele, / să
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
apterigote (fără aripi), de dimensiuni până la 2 cm lungime, cu corpul acoperit cu șolzi și cu trei apendice caudale filiforme la capătul abdomenului: 2 cerci lungi și cu un apendice caudal median. Trăiesc pe stânci și copaci, pe sub pietre, sub frunzar, iar unele specii se găsesc și în locuințe. Printre apterigote, tizanurele sunt forme relativ mari, au de obicei 10-20 mm lungime, dar pot fi specii de 1 mm sau de 50 mm. Corpul este alungit, turtit dorsoventral, acoperit în întregime
Tizanure () [Corola-website/Science/332564_a_333893]
-
Câteva specii trăiesc în deserturile nisipoase. Cele mai obișnuite habitate sunt locurile pietroase, aride, uscate, dar totuși cu oarecare umezeală și cu mult detritus vegetal. Se găsesc în litiera pădurilor mai bătrâne, pe trunchiul arborilor sau sub coaja lor, în frunzar, sub pietre, pe stânci, în peșteri, în bușteni putrezi și chiar în pământ. Trăiesc la câmpie că și la munte; unele forme viețuiesc pe țărmul Mării Negre. Unele specii ("Lepismă", "Thermobia") sunt sinantrope ("domestice") și se găsesc în locuințe, în bucătarii
Tizanure () [Corola-website/Science/332564_a_333893]
-
cu bogat înveliș de vegetație. Preferă totuși rariștile din inima pădurii și pe cele de pe margini, de unde pot ieși și la câmp. Duce viață galericolă, săpându-și o rețea superficială de galerii în sol, la adâncimea de 10-20 cm, prin frunzar, printre pietre, pe sub trunchiuri de copaci căzuți, sau pe lângă rădăcinile arborilor. La capătul galeriilor are camere de odihnă și pentru provizii. Rețeaua de galerii este folosită intens. Denumirea de șoarece scurmător derivă de la faptul că scurmă, și nu face galerii
Șoarece scurmător () [Corola-website/Science/333702_a_335031]
-
trăiesc în Albania, Bulgaria, Croația, Grecia, Ungaria, Macedonia, România, Serbia, Slovacia, vestul și centrul Turciei. În România a fost semnalată în sudui Olteniei, în câmpia Dunării și în Dobrogea. Lipsește în nord-vestul României, în Transilvania, Moldova și Bucovina. Șopârlița de frunzar trăiește în pădurile de stepă din regiunea de câmpie, ca și în cele din silvostepă, de obicei în porțiunile mai uscate și însorite, cu frunzar și vegetație ierboasă, în luminișuri, rariști sau la lizieră, de-a lungul potecilor. Uneori apare
Șopârlița de frunzar () [Corola-website/Science/333935_a_335264]
-
Dunării și în Dobrogea. Lipsește în nord-vestul României, în Transilvania, Moldova și Bucovina. Șopârlița de frunzar trăiește în pădurile de stepă din regiunea de câmpie, ca și în cele din silvostepă, de obicei în porțiunile mai uscate și însorite, cu frunzar și vegetație ierboasă, în luminișuri, rariști sau la lizieră, de-a lungul potecilor. Uneori apare și în regiunile calcaroase ale Dobrogei, pe pantele cu vegetație și pietriș. Corpul are lungimea de 100-107 mm. Trunchiul este robust, relativ lung, cilindric, îndesat
Șopârlița de frunzar () [Corola-website/Science/333935_a_335264]
-
din fragmente scurte, închise și mărginite cu alb. Se hrănește cu tot felul de artropode mici (coleoptere, aranee) și chiar cu râme. În captivitate se hrănește cu muște, drosofile, efemere, furnici, chironomide, afide, aranee, coleoptere, lumbricide, omizi nepăroase. Șopârlițele de frunzar evită arșița, ieșind în căutare de hrană cel mai des în primele ore ale dimineții și după amiază înainte de apusul soarelui. În mediu se observă greu, atât din cauza asemănării lor cu frunzele uscate (homocromie), cât și datorită faptului că se
Șopârlița de frunzar () [Corola-website/Science/333935_a_335264]
-
Adesea pândește prada sub apă. Se hrănește cu broaște, mormoloci, tritoni și pești (guvizi, păstrăvi etc). Ponta este depusă în iunie-iulie și conține 5-25 de ouă albe, lungi, lipite unele de altele și îngropate la adâncime mică în sol afânat, frunzar, detritus, sub mușchi, paie putrede etc.
Șarpele de apă () [Corola-website/Science/333951_a_335280]
-
femele prin talia mai mică, coada și membrele posterioare mai lungi; trunchiul mai scurt, porii femorali mai dezvoltați, coloritul ventral mai verde. Șopârlele de pădure trăiesc în general izolate (mai rar în grupe), sorindu-se pe taluzul potecilor sau pe frunzar. Sunt active din aprilie-octombrie. Evită căldura prea mare, apărând mai frecvent dimineața și după-amiaza târziu. În captivitate sapă în nisip galerii cu două ieșiri. Hrana constă din insecte. Are numeroși dușmani, printre care gușterul ("Lacerta viridis") și șarpele de alun
Șopârlă de pădure () [Corola-website/Science/334019_a_335348]