269 matches
-
scris o prostie. De ce ar trebui cineva vreodată să-mi ceară să reconstitui balustrada cu creta? La ce mi-a folosit faptul că am învățat pe de rost toate amănuntele lumii? Să simți mereu între degete aceeași formă a aceleiași frunzulițe de metal atașate la balustrada scării. Să calci mereu pe aceeași dală plesnită de pardoseală, în fiecare dimineață, pe drumul dintre biserică și refectoriu, a treia dală din primul coridor de la etajul al doilea. Să recunoști o crestătură pe mânerul
Tiziano Scarpa: Stabat Mater by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6678_a_8003]
-
îi urăsc pe acești oameni. Am ajuns în România anului 2013 să urăsc niște oameni până la dezumanizare(...) dacă aș trece pe un drum de munte și în stânga e o prăpastie, și așa cu două degețele se mai ține de o frunzuliță vreun propagandist din ăsta abject, de ăsta băsist, hidos, oribil, putred, viermănos, (...) vreun Turcescu, vreun de ăștia... să îl văd așa ajutor...ajutor...prietene, nu numai că nu îi ajut, mă întorc cu spatele și plec la unii. La alții
”Lacheu de serviciu”, un termen cu care Badea l-a ofensat pe Turcescu. Vezi motivarea instanței () [Corola-journal/Journalistic/45438_a_46763]
-
mlaștina lui sînteți, orbeților!...".// Cuvintele lui se izbesc de ei ca de niște sfere metalice,/ se sfarmă în mii de fărîme aproape ca niște boabe de/ semințe, care cad peste tot și-n lumina jilavă le vezi/ încolțind, le vezi frunzulițele de alge cum se unduie/ printre ei ca niște solzi ai nopții" (ibidem). Materia apare omogenă în dramatismul său. De oriunde ai începe lectura, constați că fragmentul indică întregul, cu acea energie a suprimării aproximațiilor, a tatonărilor, a indeciziilor, pe
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
LUAU-AR DRACU DE BRIȘCĂ... Frunzuliță foi de hrișcă Luau-ar dracu de brișcă, O tot port la cingătoare Dușmanul nu-mi iese-n cale... Să-i iau calul și căruța Că mi-a păcălit mândruța, Să-i iau boii de la plug, Să îi vând și-
LUAU-AR DRACU DE BRI?C?... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83821_a_85146]
-
ultima ploaie spălă gândurile livezii, umplând coșurile cu picuri de rod bogat. Atunci, după ploaie, a fost Ingrid în livada lui Bunu Gigi, a cules mere într-un coș mare. Gutuile i le-a cules Buna cu tot cu codiță și cu frunzuliță, apoi para zemoasă... E drept că s-a cam murdărit pe papucei pentru că abia ce plouase, dar și-a făcut provizii pentru acasă cu mânuța ei. Poveste de toamnă Într-o dimineața, de la fereastra sa cu perdeluțe înflorate de culoarea
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
Sorin Oprescu complimentat cum că arată fain. „Păi la câți morcovi îmi înfig ăștia toată ziua, te cred și io că sunt energizat“, a exclamat primăria sa. Replica lui Adriean Videanu a picat la fix: „Nu morcovii contează, cât aranjamentul frunzulițelor“ - râsete intense -, eu fiind, în acel moment, lipit dialogal de Toader Paleologu, potențial candidat la Primăria Bucurescilor. Nu vă imaginați ce l-am tuflit pe minunatul Marin Moraru evocându-i delicioasa scenă din Operațiunea Monstrul cu adormirea bossului jupiterian pe
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
în luciul lui galben, un copil cu ochi întunecați transpirând sub cearceaf și neputând nici o clipă să adoarmă. Când soarele răsfrânt în furnir mă orbea, făcîndu-mă să văd pete mov, mă-ntorceam cu fața la perete, ca să privesc, urmărind fiecare floricică și frunzuliță cărămizie, desenul stofei cu care era tapițată placa lipită de perete a studioului. Deslușeam în labirintul floral simetrii aspre, grupuri neașteptate, capete de animale și siluete de bărbați, cu care construiam povești ce ar fi trebuit să mi se prelungească
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
a fost sădită și pe care-l va epuiza de resurse, creierul va fi și el consumat și se va zbârci ca miezul de nucă într-un fruct sec, iar din mijlocul lui vor izbucni, fragede și luminoase, cele două frunzulițe, aripi ale sufletului, aripi ale duhului, care vor părăsi răsadnița acestei lumi pentru ca, îmbrăcate în slava unui corp ceresc, să fie plantate pe un pământ nou, sub un cer nou. Iar dragostea dureroasă care se naște din miezul timpului, nostalgia
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mâna în vreun buzunar, iar o băgau la pușcărie. Fără bărbat, fără copii, dar veselă nevoie mare. Prin peretele de paiantă, Maria o auzea toată ziua cântând la concurență cu difuzorul cântecele Angelei Moldovan: Mi-am făcut bundiță nouă, măi frunzuliță, Dacă ninge, dacă plouă, eu am bundiță... Pe atunci nu avea oricine difuzor. Erau doar două în curtea de pe Silistra, de la numărul 67. Unul urla de dimineață până seara cântece muncitorești la etaj, în casa din fund, din odaia celui
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
o zgâlțâi ea, dar Vasilica se-ntoarse, cu brațele albe și grăsuțe, pe partea cealaltă. Fata coborî prima-n atelier, unde șirurile de mașini negre își sclipeau acele ca niște complicate piese bucale, în lumina murdară. Pe fiecare corp lucios frunzulițe de aur desenau un filigran complicat. Maria se așeză, puse piciorul pe pedală și învîrti ușor roata cu bielă, până ce acul unsuros prinse a se mișca. Ce fin era, ce vârf ascuțit! De multe ori își închipuise, în nopți fără
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
lichidă! Ce continent scufundat! Munți albaștri, cu mii de creste învelite în ceață, fluvii mai late decât Amazoanele, câmpuri cu o floră necunoscută, păscute de libelule cu ochi omenești... Lighioane de bestiar forfotind prin codri care, deși nesfârșiți, aveau fiecare frunzuliță și fiecare nervură a frunzulițelor caligrafiată cu acribie de miniaturist... Ochiuri de apă cu insule-n centru, spre care duceau istmuri de madrepor... Iar noi treceam pe deasupra norișorilor de aur și purpură cu pasul unei zeități oțioase, incapabile să mai
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
albaștri, cu mii de creste învelite în ceață, fluvii mai late decât Amazoanele, câmpuri cu o floră necunoscută, păscute de libelule cu ochi omenești... Lighioane de bestiar forfotind prin codri care, deși nesfârșiți, aveau fiecare frunzuliță și fiecare nervură a frunzulițelor caligrafiată cu acribie de miniaturist... Ochiuri de apă cu insule-n centru, spre care duceau istmuri de madrepor... Iar noi treceam pe deasupra norișorilor de aur și purpură cu pasul unei zeități oțioase, incapabile să mai dizolve grindina transparentă dintre noi
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Ceea ce-l scotea din sărite pe director era influența ce avea felul meu de a picta asupra colegilor mei. Influența mergea atât de departe, încât de cele mai multe ori nu se mai deosebeau între ele lucrările noastre. Se spunea influența grigoresciană "frunzulițe pe cer", culoare lăptoasă, cretoasă, moale, dulce etc. și tot vocabularul necesar ce ar fi trebuit să stăvilească plăcerea noastră de a picta cele lăsate de Dumnezeu pentru bucuria ochiului și a sufletului. Cu tot cortegiul dojenelilor și invidiei, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
crea iluzia optică de atmosferă ca la restaurant. Un gest simplu care intensifică plăcerea invitaților. Eventual, într un vas cu apă, gen farfurioară din sticlă transpareantă vom pune apă și vom arunca niște floricele sau petale de flori, și niște frunzulițe, câteva picături de ulei aromat, și deja mintea invitaților “zburdă” la lucruri plăcute, și le va descreți frunțile. Efectul va fi și mai mare când îi vei lua prin surprindere. Eventual, după o zi muncă, în care cuplul pe care
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
de leac pentru indigestiile ce vor urma ospățului din seara aceea. Valahii ăștia mănâncă prea mult, lucruri prea... grele, își termină gândul doctorul înghițindu-și saliva, doar la amintirea mirosurilor din cuhnie. Freca încetișor într-un fel de macorteață mititică frunzulițe și floricele uscate până le făcea pulbere fină, ca apoi să le pună într-o cană cu frunte de rachiu de tescovină. Prepara în felul acesta o tinctură care lua durerea de burtă imediat și dăruia un somn vindecător. Neam
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
LUAU-AR DRACU DE BRIȘCĂ... Frunzuliță foi de hrișcă Luau-ar dracu de brișcă, O tot port la cingătoare Dușmanul nu-mi iese-n cale... Să-i iau calul și căruța Că mi-a păcălit mândruța, Să-i iau boii de la plug, Să îi vând și-
LUAU-AR DRACU DE BRI?C?.. by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83812_a_85137]
-
adâncuri de nebunie s-a închegat monstrul halucinant pe care mi-a fost dat să-l văd zvâcnind, în toată splendoarea catastrofală a formelor lui, acolo, sub boltă. Pentru că, sub cerul de aramă decrepită al cupolei, a cărei cocleală dăduse frunzulițe și flori verzi-otrăvite, întinse spre orificiul din vârf, abia cât un bănuț (deși la acea înălțime trebuie să fi avut un diametru de câțiva metri între pereții ovali și dușumeaua înnegrită, puțind înăbușitor a urină și a fecale pietrificate, plutea
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
silită să poarte un permanent război cu ele. Apoi m-a poftit să beau o cafea, "ca să ne mai încălzim nițel", lucru care m-a surprins. Am intrat totuși pe poarta masivă, cu o clanță uriașă de fier modelat cu frunzulițe și lujeri. După un mic hol de marmură, întunecos, de care acum mă leagă atât de multe amintiri încît îmi vine să las totul baltă, am ajuns, urcând niște trepte, la ușa apartamentului. Casa mi s-a părut labirintică. Mai
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pe care mă hotărâsem să merg fără să mă mai abat din drum. Copacii uriași purtau pe trunchiuri semilune de iască. Pe jos erau bucăți de scoarță de sub care, palizi ca niște cozi de reptile, ieșeau lujeri purtând în vârf frunzulițe zbârcite. Câte un vierme albicios atârna la capătul unui fir aproape invizibil. Se sucea și se zvârcolea acolo, în aerul verde de sub frunziș. Topăiam și dansam pe cărarea mea, când deodată, de-a curmezișul ei, a apărut un trunchi de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
din țigarete Assos, și pe când ascult eu pe dată îmi pare că se întrupează din fumul încăperii profilul neclar al unor prieteni din copilărie, pe când stăteam noi la margine de cale ferată și căutam măcriș un soi de buruiană cu frunzulițe late, bună la gust pentru că este acrișoară. Stăm acolo și plănuim organizarea unei frății secrete, un soi de organizație menită să înfricoșeze populația de pe strada Economilor, și de acolo până departe spre strada vecină cu gura Văii Moratului, locuită de
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
un clipboard și un pix. Ei bine, asta-i ziua dumneavoastră norocoasă. Vă rog să-mi semnați aici... Mă uit uluită la buchet. Trandafiri, frezii, niște flori movulii absolut incredible... niște chestii absolut fenomenale, roșu Închis, ca niște pampoane... niște frunzulițe verde Închis... altele verde deschis, care seamănă destul de tare cu sparanghelul... OK. Poate că nu știu cum se numesc toate florile astea... Un lucru, Însă, știu sigur. SÎnt extrem de scumpe. Există o singură persoană care și-ar fi permis să le trimită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
de frunză vorbesc, am Îndoit-o eu, să văd dacă se rupe - s-a rupt: dacă era de plumb, nu de verde... Așadar, plumbii sunt ca nucile de mari, de forma cantalupilor, cu urme de felii, iar lângă codiță, lângă frunzuliță, o găuriță cam cât o bortiliță - prin care vezi că pe dinăuntru-s goi. Că, dac-ar fi plini, ar fi și mai foarte grei ca plumbul. Păcat că am plecat așa de repede de-acasă și n-am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
patului. Era cald în camera aceasta așa cum, de altfel, era în tot apartamentul. Caloriferele erau încinse. Duduiau. Nu era nevoie de plapumă. Ea se acoperea doar cu un cearșaf dublu, pe Marian Malciu care se odihneau flori mari albastre și frunzulițe verzi pe fondul alb, imaculat, din care scosese pilota. Încercând să-și explice de ce nu a avut timp ori dispoziția necesară pentru a se angaja într-o legătură amoroasă, Laura fixă tavanul minute lungi fără să găsească răspunsul. „Hm! M-
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
mai gros decât uleiul, pe care îl beau din păhărele mici și verzui, de cristal încrustat, prăjiturele multe și variate, pufoase și proaspete, alune mărunte de pădure oferite în boluri chinezești, pătrățele de ciocolată elvețiană învelite în poleială portocalie, fructe, frunzulițe de ceai verde, pentru cei cu gusturi și mai alese, oferite într-o cutiuță înaltă de tablă bine închisă, spre a nu-și pierde parfumul, alături de ceainicul cu apă fiartă. Toate bunătățile acestea nu erau pentru bătrâna doamnă Marga Pop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pierde prea multă vreme și au devenit inutile actele în care întârzia cu mari plăceri înainte - precum mâncatul pe îndelete, tacticos și cu un anumit tipic, savurând nu numai fiecare fel de mâncare presărată cu mirodenii obișnuite sau cu ciudate frunzulițe aromate pe care nu se știe de unde și le procura, ci bucurându-se chiar de fiecare îmbucătură, așa cum făcea cu lichiorurile aromat-colorate sau cu vinurile pe care le sorbea încet, plimbând lichidul pe palatul gurii, să adulmece și să simtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]