898 matches
-
unei geometrii transcendente. încorporată în lucruri sau presimțită dincolo de configurația lor, această geometrie este în mîna artistului elementul primar al unei adevărate geneze. Prin ea, Paul Neagu dă corporalitate abstracțiilor și abstrage din determinările lor imediate formele preexistente în realitatea frustă sau în convenția culturală. Pentru că sfera sa de acțiune și de referință nu se limitează la o singură dimensiune a lumii, ci încearcă să cuprindă întreaga ei manifestare. Procesul de inventariere a imaginilor sau de punere în formă a unor
Paul Neagu și visul totalității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7209_a_8534]
-
ascensoare, curte interioară, terase, spații de expoziție, sală de conferințe și spectacole, adăpostește câteva instituții de cultură și ansamblul vizitabil. Unde, pentru a pătrunde, trebuie să accepți un control agasant, ca în aeroporturi, dinspre niște polițiste scunde, dodoloațe și cam fruste, cu tot tacâmul, detector de metale, spații de păstrare a unor obiecte socotite, după nu știu ce criterii, indezirabile. Am suportat cu refulată enervare, simțind pentru întâia oară teroarea veacului în care viețuim și zicându-mi că, negreșit, știu ei ce știu
În căutarea Spaniei by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8767_a_10092]
-
dispozițiile fondului său sufletesc, ironia e umoarea predilectă, umorul salvîndu-l de pericolul de a aluneca în zone vindicative. Adrian Oprescu are tactul de a nu-și chinui cititorul printr-o etalare drastică a atrocităților carcerale. Nu are nimic din directețea frustă a lui Bordeianu, păstrîndu-și în schimb acuitatea unui ochi atent la detalii. Autorul ne prezintă suferința protagoniștilor într-o formă atenuată, trecînd-o prin sita unei evocări făcute de un om care privește detașat, de la distanța celor 50 de ani scurși
Un povestitor remarcabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8805_a_10130]
-
Voievod, cu un accent apăsat, aș zice, pe ideea de autosacrificiu a domnitorului. Citez câteva rânduri din comentariul publicat după premieră: "În spațiul unui spectacol de tensiune poematică, expresiv marcat în caligrafia lui rafinată, neobișnuit de estetizantă pentru inventivul și frustul regizor, de decorul discret pictural al lui Sever Frențiu (...), drama lui Mircea Voievod se consumă fără emfază, cu o modestie și simplitate de înțelept, găsindu-și în Victor Rebengiuc o profundă și emoționantă acoperire psihologică, un firesc al rostirii și
Lordul by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8822_a_10147]
-
singure din Basarab. Ce folos, apoi, de haine, în redacția Universului? Da, aici vin maeștrii scrisului, eu ce caut? Ce sînt? Nici măcar pantalonii nu seamănă cu ai lor." Cîinii maeștrilor sînt niște închipuiți, pe care-i altoiește, în scris, ironia frustă, de provincie: " - Domnule, zic, sus e redacția? - De ce? mă întreabă prețiosul. Așa de înalt m-a luat, că i-am răspuns: - Vreau să las ceva. - Lasă-te jos mai curînd. Șterge-o! Ce crezi, că aici e Dîmbovița? Ești curier
Joacă pentru zei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8876_a_10201]
-
un fel de anexă a computerului, o prezență auxiliară al cărei rost va fi eclipsat de noua progenitură: cyborgul. Nu-i așa că totul sună a science-fiction? Ei bine, nu e nici urmă de plăsmuire fantezistă aici, ci de cea mai frustă și mai acaparantă realitate. Ne mișcăm deja într-o lume în care concretețea lucrurilor pierde teren în fața virtualității digitalice, o lume în care tehnicile virtuale modifică tenace și subtil natura umană, dar o lume în care, în chip uimitor, modificarea
Carnea digitală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8882_a_10207]
-
enorme nevoi de mișcare și a capacității de a privi panoramic și unificator o realitate esențialmente fragmentată stă, în mod indubitabil, dualismul profund al artistului, unul născut din chiar regimul său existențial. Format la intersecția unor realități divergente, a naturii fruste cu mesajele culturii, a ruralului cu urbanul, a arhaicului cu modernitatea și a obiectualității cu virtualul, Max Dumitraș a spart barierele, a împăcat contrariile și a remodelat limbajele. Toate reperele culturii tradiționale mai mult sau mai puțin localizate istoric și
Max Dumitraș sau despre sculptura Zen by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9825_a_11150]
-
echilibrul fragil al contrastelor: "E alb/ Poate prea mult alb/ Și mă dor cumplit/ Muritoarele alburi.// De n-aș ști că sub voi/ Alburilor/ Zac infernuri pămîntene/ Aș fi/ Cum niciodată n-a fost/ Pe lume/ Omul" (Alb). Datorită energiei fruste pe care o pune în pagină, Ion Petrovai e moralmente cel mai "vechi" dintre poeții aci comentați. * Aparent o specie minoră, parodia e în realitate o probă dificilă atît a recepției textelor poetice ilustrînd diverse registre, cît și a scriiturii
Poeţi din Nord (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9903_a_11228]
-
nu reușește în ciuda străduințelor. Doar e kazah! O altă încercare cu semnificații antropologice este aceea de a-l face pe Borat să guste din umorul american. Glumele kazahe nu intră în tiparul american și invers, cele americane nu sunt pe potriva frustului kazah. Umorul american rezidă, așa cum i se explică minuțios kazahului, de a face o afirmație litigioasă sau bizară, ca apoi, după o pauză, să adaugi negația, un NOT prelungit și cu accent specific. Lecția este asimilată abia la sfîrșitul documentarului
Borat - dicționarul kazah by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9948_a_11273]
-
scenei vorbește, și el, despre dorințe, putințe și neputințe. Teatrul adus aici adună, la rîndul lui, proiecțiile lui Faust, ale acestei variante a lui Purcărete, mai apropiată de cea populară care l-a inspirat pe Goethe. Viziunea regizorului este și frustă, sub semnul imediat al bucuriei trupești, dar și sofisticată, elaborată, lăsînd să curgă imaginația poveștii despre spirit, ispită și greșeală de peste tot. Noaptea walpurgică nu este luminată decît de păcat. Iar viziunea lui Purcărete este sub semnul dominant al acestei
Foarte scurtă istorie incompletă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8948_a_10273]
-
scenei vorbește, și el, despre dorințe, putințe și neputințe. Teatrul adus aici adună, la rîndul lui, proiecțiile lui Faust, ale acestei variante a lui Purcărete, mai apropiată de cea populară care l-a inspirat pe Goethe. Viziunea regizorului este și frustă, sub semnul imediat al bucuriei trupești, dar și sofisticată, elaborată, lăsînd să curgă imaginația poveștii despre spirit, ispită și greșeală de peste tot. Noaptea walpurgică nu este luminată decît de păcat. Iar viziunea lui Purcărete este sub semnul dominant al acestei
Mefisto by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8947_a_10272]
-
care macină totul / Ca să poată birui. Ceea ce rămîne/ În urma focului e al lui. (...) Inepuizabile-s legile lui / Precum ale morții nemișcătoare. Armele / Lui sînt catacombele" (Ce știm?) .Paradigma unor atari stihuri e desigur Blaga. Un Blaga tratat într-o cheie frustă, ușor recognoscibil și-n cîteva motive fundamentale, reluate explicit: "Se trage clopotul de început / Și se vorbește întîia neștiință / Descoperit stă universul orb / Întors cu spatele către Ființă" (Fluturii negri). Sau: " Și-un zeu ardea din cînd în cînd / Să
Un poet crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8960_a_10285]
-
sau altul la nud ca temă de atelier, în absolutul viziuinii sale tainele goliciunii dumnezeiești se insinuează și mișcă asemenea misticului nimica din celebra formulare a lui Caragiale. Fie că este straniu pînă în pragul suprarealității, fie că se naște frust din materia cromatică, asemenea lui Adam din pămînt, fie că se înalță arhitectural din pete, într-o delicată perspectivă postcubistă, fie că ipostaziază extazul, în care frisonul divin și antecamera orgasmului se împletesc inextricabil, fie că amestecă, printr-o alchimie
Nudul, între mistică și păcat by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9015_a_10340]
-
sa de imagini, de forme, de substanțe și de iluzii, este una organizată, un Cosmos cu o coerență intrinsecă, dincolo de orice reper fixat sau impus din afară. O peisagistică figurată eliptic, asemenea unei hieroglife, o zoologie totemică și o umanitate frustă, neprecizată psihologic, care trăiește inerțial și expansiv într-un Eden încă neabrogat, constituie secțiunile majore ale acestei picturi. în al treilea rînd, arta lui Boca este un adevărat sinonim al libertății și al mobilității. Deși în reprezentările sale există o
Ilie Boca la Eleusis by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9040_a_10365]
-
posteritate instalată la fel de prematur. I-am numit pe Florin Mitroi și pe Geta Năpăruș. Cu primul, Ilie Boca are în comun sensibilitatea, rafinamentul unic al privirii și un interes profund pentru un anumit gen de livresc al imaginii, pentru sursele fruste ale picturii populare care perpetuează pînă astăzi un fel de reprezentare arhaică, fără identitate și fără vreun profil moral. Și la Mitroi și la Ilie Boca, această scufundare în memoria primordială a imaginii are drept consecință o expresie nedatată și
Ilie Boca la Eleusis by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9040_a_10365]
-
ucenici ai săi, dirijor situat, deci, într-un plan suprapus, superior celui terestru, în care se afla chiar și maestrul. Mișcarea dansatorilor-actori implicați în tot acest demers scenic, Thierry Bae, Guillaume Bertrand, Istvan Bickei și Peter Gemza, deși expresivă era frustă în comparație cu cea a lui Josef Nadj, și el unul dintre cei patru fii, plastica sa corporală rafinată dând mărturie despre o mai îndelungată cizelare, datorată diferitelor discipline ale dansului, și nu numai ale acestuia, cărora s-a supus, de-a
Un teatru al imaginilor by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9062_a_10387]
-
pășunile copios păscute de serialiști și post-serialiști, amatori de efluvii sonore ne-vertebrate de canavalele ritmice ordonatoare și de peisajele sintactice etero-polifonice simetrizate în manieră weberniană; Tiberiu Olah (Déchanson no. 1 pentru soprană, doi flauți și clarinet) deconspiră magia sonorităților fruste, uneori tari, acide, alteori moi, bazice, întotdeauna însă tonice, virile, extrase parcă dintr-o lume ancestrală, pură, neprihănită; Dan Voiculescu (Ça y est - Trois déchansons d'apres Tristan Tzara pentru cor a cappella) mizează pe un modalism de esență folclorică
Muzici pentru Tristan Tzara by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9340_a_10665]
-
alimentează bucuria de a trăi, de a reveni, de a-ți reaminti sau de a uita. Nu cunosc o scenă mai potrivită prin care mama transmite fiicei un mesaj de neuitat, puternic ca însăși viața. Altfel, detaliile casnice se concretizează frust precum scena Raimundei așezată pe colacul de la toaletă, discuțiile în spațiul în care clienta așteaptă la coafor, cu părul năclăit, intervenția "rusoaicei", - identitate de împrumut pentru mama regăsită -, în ochiul galben al supei turnate în farfurie etc. Trimiterile intenționate spre
Mame și fiice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9387_a_10712]
-
în farfurie etc. Trimiterile intenționate spre una din marile actrițe ale cinematografului italian, Sophia Loren, nu scapă unui spectator avizat. Modul de a reliefa prin fard conturul ochilor, decolteurile generoase și provocatoare ale Raimundei, precum și buzele groase marcînd un senzualism frust semnalează voluntarismul personajului. Regăsim și atmosfera provincială, un fel de liniște aparentă, prăfoasă, care deschide uneori spre imaginea unei străzi pustii sau traversate singuratic. De aici provine și senzația de atemporal, sentimentul că lucruri vechi își transmit ecourile; acest fapt
Mame și fiice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9387_a_10712]
-
de țigară). La primul nivel, cel formal, acest inventar de obiecte, prin însăși natura lor lipsite de echivoc, are un substrat polemic și ironic prin trimiterea directă la diversele estetici care s-au succedat în istoria artei: cîinele bicefal, modelat frust, invocă bestiarul romanic, cu mimetismul său lipsit de interes particular pentru detaliu, dar plin de ambiguități simbolice, rememorînd, în același timp, spațiul mai larg al figurativismului mediteraneean. Panourile din lemn, prin forma lor consacrată, polemizează nemijlocit cu viziunile arhaizant-etnografice și
Gheorghe Marcu, sau despre tehnici, forme și idei by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9411_a_10736]
-
spiritului se amestecă în doze sensibil egale, Tudor Zbârnea face parte din familia artiștilor al cărei exponent autoritar este Ilie Boca. însă, spre deosebire de Boca, mereu neliniștit și însetat de experiențe care nu exclud și dialogul cultural, Zbârnea este o conștiință frustă și, mai ales, un artist al continuității în raport cu propriile sale antecedente.
Ieșirea din haos - artiști basarabeni by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9506_a_10831]
-
de eternitate. Sala de expoziții și muzeul rămîn, undeva, în urmă, iar locul lor îl ia lumea elementară; pămîntul, vegetația, vibrațiile atmosferei și capriciile meteorologice. Această navetă stereotipă și, în felul ei, confortabilă, între spațiul intim al artistului și natura frustă părea, pînă nu demult, un bun cîștigat definitiv și inalterabil în dinamica lui interioară. Numai că artistul contemplativ, evazionist și măcinat de candori fetișiste a cam început să se coacă. Fixat bine pe grătarele istoriei, prăjit la jarul întreținut gospodărește
Secvențe estivale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9530_a_10855]
-
într-o atmosferă destrămată de moarte, și căutările tulburătoare întru identitate propuse de Zelenka pentru orice vîrstă, șocante ca tip de situații și de relații, și codul lui McDonagh nu sînt unele luminoase. Irlandezul are, în scriitură, ceva crud, neiertător, frust. Are o țesătură complicată, cinematografică, între planurile fantasmelor și cele ale realității, stufoase fiecare în parte. Are, însă, și umor. Umor negru, dar umor. Care face și mai sufocantă durerea, nedreptatea, moartea. Radu Afrim a vibrat extraordinar la acest amestec
înapoi, la literatură! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8037_a_9362]
-
bonus unei categorii de marginali. Ce "orizont de așteptare" (H.R. Jauss) poate oferi potențialilor cititori o asemenea prezentare? Un roman scris de un cvasi-diletant (totuși, condusul de autobuz este una, iar literatura, cu totul alta), scris probabil într-un stil frust, plin de pitoresc, doldora de acțiune și sentimente extreme. Te puteai aștepta la un Damian Drăghici prozator sau la ceva în stilul lui Panait Istrati sau, poate, Jack Kerouac (meseria de șofer de autobuz oblige) ori Radu Aldulescu. Dar pe
Alfabetul Eu-lui profund by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7707_a_9032]
-
partinică, patriotică, eroică, triumfalistă). Acest proletcultism în sens larg și într-o accepție comună a existat în literatura română din 1948 până în 1989, chiar dacă regimului politic renovat nu i-a plăcut să-l mai numească într-un mod atât de frust și de direct, fiind de dorit o denumire mai elegantă, cum ar fi aceea de realism socialist. De aceea afirm că realismul socialist e un proletcultism cosmetizat, emancipat, adaptat, așezat într-un sistem de dependențe ideologice explicite în programul partidului
Proletcultism sau realism socialist? (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8185_a_9510]