878 matches
-
smucește capul din grumaz și înlemnește. O cunună, o împletitură vie de aripe, cu penele fâlfâinde, de nea, ca ale unei colonii arctice de goelanzi, paznici impunători ai ouălor din cuiburi, se materializase proteguitoare, pe circumferința grupului lor împresurat! Aromele fruste, ca de dafin, de aloe și de smirnă, laolaltă cu bătaia metronomică toropitoare a lanurilor de trestii, în deltă, bătaia zecilor de perechi de aripi de zăpadă, îi induc Poetului un șoc ușor, ca un leșin plăcut. Trece o clipă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
după primirea unui toc țeapăn de bătaie, de la prietenoșii grănicerii sârbi, cândva, odată cu confiscarea mai multor baxuri de țigări Kent, din Dacia rablagită, cu care încercase să le treacă pe fâșie...), Mariusache se îmboldea să-și întâmpine oaspeții, cu veselia frustă și gregară a orășeanului modest, versatil și trotilat, utilizând și o formulă tandră de curtoazie, cu deosebire dragă Poetului, care o și pusese mai de demult, în circulație: Hai noroc și sănătate și cu iedul pe la spate! Servus, băi, nedomoliților
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
vizează emoția intelectuală, preferând să păstreze elevul ancorat în emoția estetică, cea care răspunde plăcerii de a citi, în detrimentul celei intelectuale care produce frustrări celor care nu reușesc să decodeze și să verbalizeze filozofic mesajele operelor literare, o tratare prozaică, frustă fiind aspru sancționată de profesor și însușită de clasă și elev ca o axiologie a talentului și inteligenței personale. Frustrările acestea, ne sugerează Papadopol, produc în cele din urmă abandonul acțiunii de a citi. Din punct de vedere didactic, Papadopol
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
Villon, ilustrată de plachetele Bal ca-n iad (1993) și Roși de lună (1997); alta sobră, tradiționalistă, elogiind personalități istorice, ca în volumele De izvoare (1999) și Suflet dac (2000). Exersând inițial în umbra poeziei avangardiste sau folosind un discurs frust și direct, tânărul poet deplânge moartea omului la oraș, singurătatea, pustiul citadin: „În parcul central la sute/ de volți a murit omul/ de prea mult soare întunecat/ ca deșertul” (Hora. Vara. La oraș). Pierderea inocenței, a legăturii cu divinitatea e
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290134_a_291463]
-
și imprimă contur poetic unor ustensile prin excelență antilirice: nicovala, ciocanele, sfredelul, foalele. În chip arghezian, poezia își propune să prefacă fierul în aur și scânteile forjei în nestemate. Contorsionat, cu sonuri ce traduc scrâșnetul metalic, versul are un aspect frust, sugerând duritatea și greutatea materiei în cumpănă cu efortul uman. Imaginile sunt nutrite de voluptatea senzorială a unui eu liric ce aspiră deopotrivă ,,fum de polen”, prospețimi matinale și ,,parfumul de gudron”. Poet citadin, F. elogiază materia antropomorfizată, cuprinsă de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286984_a_288313]
-
are de spus direct și fără prea multe menajamente, lucrările sale în lemn, transfigurate prin utilizarea cu măiestrie a încărcăturii emoționale potențiale a elementelor materialului brut (goluri, noduri, scorburi, etc.), impresionează prin expresivitatea accentuată de cioplitură sigură și tranșantă. Prelucrarea frustă, alungirea exagerată a figurilor în posturi încremenite, amintesc parcă de maiestuozitatea și severitatea coloșilor din Insula Paștelui. Ceea ce este remarcabil e faptul că, așa cum mai rar se întâmplă în zilele noastre, Gheorghe Durac rămâne în continuare impresionat de basmele, tradițiile
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
a „spațiului” dobrogean (Fuga lui Șefki). E multă culoare și atmosferă balcanică, dar și, mai larg, orientală, în proza lui Panait Istrati: o mobilitate picarescă specifică, pe fondul unei chemări a spațiilor deschise, tema haiduciei, prețuirea arătată unei umanități simple, fruste, văzută în asprimea ei deloc edulcorată, o, mai cu seamă, impresie de inepuizabilă disponibilitate narativă. Și, rezultantă a viziunii scriitorului: sugestia puternică a unei vitalități elementare, care are poezia ei autentică, de la ipostaza unei senzualități inocente (Chira Chiralina) și până la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
doilea război mondial, „paleta” perspectivelor și a „formelor” literare care valorifică același filon continuă să dea semne de vitalitate și diversificare în proza românească, de la accentul pus de autori ca Zaharia Stancu sau Fănuș Neagu pe o pasionalitate ardentă și frustă (Pădurea nebună) sau pe experiențe de aventură picarescă purtând urmele istoriei trăite (Jocul cu moartea, Îngerul a strigat) la alegoria fals „istorică” realizată de Eugen Barbu în Princepele, ori de la parabola fantezistă din Cartea de la Metopolis a lui Ștefan Bănulescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
de fapte cu țel nebulos; un neastâmpăr obscur nu-și află cauza și se transformă adesea în tânjire dureroasă. Dezrădăcinarea sufletului rural prin cultură capătă o expresie inedită, adecvată epocii și experienței istorice noi, devine o nostalgie existențială a vieții fruste în mijlocul naturii. OV. S. CROHMĂLNICEANU Adevărata carieră a prozatorului Zaharia Stancu începe abia în 1948 cu romanul, cap de serie, Desculț. E un roman liric, o autobiografie imaginară în tonuri realist-barochiste, amestec de tragic și comic, cu sugestii din Foamea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
presa de stânga” (Monica Lovinescu). Fidel ideilor sale democratice, în anii premergători celui de-al doilea război mondial intră în echipa lui Grigore Gafencu de la „Timpul”, unde „reportajele lui - cum va relata peste ani, George Ciorănescu - se ridicau deasupra faptului frust până la semnificații etico-sociale. Într-o vreme în care democrații erau prea ușor și interesat asimilați cu o stângă antidemocratică, Horia Roman a rămas pe pozițiile adevărat democratice, ce păreau iremediabil pierdute”. În exil publică în revistele „Limite”, „Le Courrier roumain
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289299_a_290628]
-
activități. În plus, pretutindeni În corpul nostru social, mai ales În poziții-cheie, Întâlnim creaturile cele mai abjecte, atât ca limbaj, dar remarcabile și prin comportamentul suburban. Peste tot În România, limbajul violent, agresivitatea de tot felul și mârlănia cea mai frustă sunt fenonomene „piteștizatoare”. Un alt semn este obediența, slugărnicia dezgustătoare, ale cărei forme infame devin periculoase atunci când este vorba despre structurile decizionale politice sau când avem de a face cu instituțiile administrației publice. Piteștizarea se derulează continuu la ghișeele aparatului
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
ca un inept autentic, un tembel, un sadic, un imbecil fără cusur. Fundamental, mijloacele care Îl individualizează sunt tot cele ale idioțeniei. Dar de astă dată e vorba de idioțenia reală. Aceasta explică șarmul unora dintre acțiunile și răspunsurile lui fruste, brutale, oneste, fără perdea Într-o lume a tuturor tabuurilor și a presiunii ideologice maxime. Paradoxal, ceea ce se celebrează aici este păstrarea onestității În condiții ambientale de dezastru total. Reflexul acesta moral nu e văzut Însă ca o virtute, căci
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
un vehicul util pentru a duce la plăcerea celestă, singurul bun adevărat. 10. O Grădină extraordinară. Plăcerea terestră dă o senzație premergătoare formulei ei celeste. Jubilarea experimentată de oameni aici și acum anunță, dar într-un mod foarte sumar și frust, adevăratele bunuri accesibile doar în paradis. Lorenzo Valla - sau, cel puțin, purtătorul său de cuvânt Niccolo Niccoli - dă acestuia o descriere poetică, lirică și, în fond clasică. Descrierile trupului glorios făcute de Augustin în Cetatea lui Dumnezeu oferă modelul curent
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
autoarei, din dramele sale intime, unde emoțiile se exprimă cu accente firești în mici piese nutrite din atmosfera casei, saturată de moliciuni și voluptăți domestice. Poezia erotică, ezitând între o discreție naturală, feminină, și o voință de forță și expresie frustă, poate de sorginte argheziană, rămâne în cadrele desprinse din Cântarea Cântărilor, marcate de o senzualitate difuză, bacanală. Tentativa scriitoarei de a se ancora în mersul ideologic al celui de-al cincilea deceniu al secolului trecut, cu volumul Caii anilor (1947
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290759_a_292088]
-
poezie i-a surprins pe comentatori, care, cu excepția lui G. Călinescu și a lui Șerban Cioculescu, au recunoscut în C. un poet de sorginte argheziană, dar autentic, original, stăpânit de duhul pământului, plin de energie vitală, de o expresivitate viguroasă, frustă, inventivă, capabilă de construcții verbale și imagini pitorești, insolite, brutale uneori, dar firești pentru cinismul și sinceritatea agresivă a autorului. Cu timpul, antagonismul (mai mult poză artistică) dintre contestatar și lumea în care se integrase deja dispare, și în celelalte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286492_a_287821]
-
care cetățenii societăților antice erau incitați să viziteze bordelurile. Astăzi, o dată cu dezvoltarea cinematografiei, pornografia are o piață nouă, care a avut o mare extindere încă de la sfârșitul anilor '70. Refuzând ambiguitatea și complexitatea erotismului, pornografia propune un mesaj transparent, adesea frust, și, postulând plăcerea imediată și reciprocă a partenerilor, ea neagă raporturile sociale, promovându-le numai pe cele sexuale. De aceea, dacă avem în vedere disocierea pe care o fac anglo-saxonii, putem spune că pornografia ține de low, în timp ce erotismul se
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
pornografia s-ar putea separa vreodată complet de erotism?"19. Distincția dintre pornografie și erotism este traversată de o serie de opoziții, atât în opiniile spontane, cât și în argumentațiile elaborate: direct vs. indirect, masculin vs. feminin, barbar vs. civilizat, frust vs. rafinat, josnic vs. măreț, prozaic vs. poetic, cantitate vs. calitate, clișeu vs. creativitate, masă vs. elită, comercial vs. artistic, facil vs. dificil, banal vs. original, univoc vs. plurivoc, materie vs. spirit etc. "Preluând o opoziție culturală proprie anglo-saxonilor, am
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
omenești, sau intervine direct în text cu interogații, exclamații, ironii, diatribe, incriminări, atunci când sunt încălcate brutal, cu cruzime, normele firești ale dreptății și moralei. Depărtându-se de recuzita proprie scrierilor de Curte, de retorica bizantină, cronica are un aer natural, frust și realist. Dimensiunea orală este dată în special de stereotipia narațiunii (în genul basmului), evidentă în folosirea unor clișee expozitive și formule fixe, precum și în modalitatea populară de a lega sau explica faptele. Frazarea și topica generează o anume ritmicitate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290371_a_291700]
-
ai lui Hammett și Chandler. Hammett a dat cel dintâi consistență - într-o epocă dominată de geniul propoziției eliptice a lui Hemingway - noului personaj. Detectivul ieșit din infernul primului război mondial era un individ fără iluzii, brutal în gesturi și frust, chiar trivial, în limbaj. Politețea nu intra în setul său de valori. Eroul hard-boiled gândea rapid, acționa din instinct și vorbea pe șleau. Era dur din necesitate, pentru că lumea din care provenea era una lipsită de milă și prea nenorocită
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
demonstrativ ar putea cineva să renunțe la un castel pentru a se muta în apartamentul cu o singură cameră în care-și duce zilele aproape orice detectiv care n-a intrat în combinații suspecte. Condiția proletară a detectivului, ideologia sa frustă, dar consistentă, refuzul oricărei forme de „estetism” și de parvenitism transpar în fiecare paragraf. Acest gen de erou continuă, în linie directă, tradiția colonizatorului, a insului brutal care nu ezită să transpire în soare pândindu-și victima, să se bată
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
de rictusul obosit-sarcastic. Un spirit însingurat din orgoliu și scepticism, ironic sau agresiv în fața convenției. În diferite ipostaze, acest erou-narator generic traversează toate textele lui O. Fraza scurtă, uneori telegrafică, indecizia și alternarea planurilor narative, relatarea indirectă și dialogul economic, frust, uneori, sau ambiguu, elementele argotice și notația rapidă, întretăiată de monologuri interioare contribuie la configurarea caracterelor. Așa se întâmplă în nuvela titulară a volumului Între două trenuri, povestea unui divorț într-un stil cinematografic, de realism psihologic, ca și în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288534_a_289863]
-
este primit de bătrîna Melania, care Îl convinge să se retragă În deșert. Astfel, se stabilește pentru doi ani În Nitria, apoi rămîne timp de paisprezece ani, pînă la moarte, În pustiul din preajma locurilor numite „Chilii”. Călugării egipteni, mai degrabă fruști, nu l-au Întîmpinat cu prea multă căldură pe intelectualul origenist; Însă acolo, la Chilii, Întîlnește el o serie de prieteni ai Melaniei, care Îi Împărtășesc vederile. Cel mai influent dintre aceștia era Ammonius, poreclit ho Parotes („cu urechile legate
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
ideea să Înghită animale spurcate, precum șarpele, scorpionul, cîinele, pisica, broasca și să scuipe acest groaznic amestec asupra sufletului. Apoi, astupîndu-i lui Adam anusul, Îi suflă pe gură sufletul. Din pricina dezgustătorului său Înveliș material, sufletul rămîne În trup. Acest mit frust poate crea nedumeriri pînă ajungem să recunoaștem În el o versiune deformată a străvechii doctrine a spiritului contrafăcut (antimimon pneuma). Avem aici o versiune populară și negativă a acelui pur și intelectual vehicul neoplatonic al sufletului, ochema, și, În ultimă
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
un pamflet oarecum depolemizat. Pamfletul arghezian, crede Călinescu, își depășește intenția și devine până la urmă "curată poezie a mișcării de invectivă", asemănătoare celei create de Eminescu și Victor Hugo. Citit arghezian, adică pe dedesubt, prin nodurile judecăților, Călinescu expune, oarecum frust, felul în care pamfletul lui Arghezi devine literatură. După cum, prin comentariu și argumente poate irefutabile, ar fi fost mult mai multe de spus în marginile acelei ipoteze (cu adevărat provocatoare) formulate de Nicolae Balotă: în opere precum Icoane de lemn
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
a anti-subiectului, ca o evidență a prezenței acestuia în text. Spuneam că doar aparent i se atribuie un statut de egalitate, în spațiul normat al polemicii, pentru că, în esență, polemistul recurge la fel și fel de tertipuri, mai puțin violența frustă, necenzurată (proprie pamfletarului), pentru a-și învinge adversarul. Descriptivul e, în discursul polemic, indisociabil de narativ, având rolul, după J. M. Adam, "de a asigura funcționarea referențială a povestirii și a-i da ponderea unei realități"79. Prin secvențele descriptive
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]