738 matches
-
Să ieșim în urbe - propuse spătarul. Dăm noi cumva de el. Luară tustrei caii, încălecară pe doi și ieșiră în oraș. A-ți omor timpul în Stambul în acea vreme nu era greu. Totul era să nu-ți omorî calul fugărindu-l pe ulicioare de teama ienicerilor și spahiilor care se țineau după tine pâlcuri-pâlcuri, strigând aplecați peste oblâncul șeilor cât îi ținea gura: „Pițule! Pițule!”. Până se lămuriră spătarul și Barzovie-Vodă că „pițulele” înseamnă „creițari” sau „galbâni” și că ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
slugilor o numea „nebună”, mai ales de când, pe la 13 ani, Despina meșterise un sistem de sfori prin care legase orătăniile două câte două și astfel cine intra în gospodăria prosperă a boierului putea avea imaginea stranie a câte doi cocoși fugărind cap la cap câte un cuplu de găini dezorientate. Dar asupra acestor aspecte vom mai reveni. Episodul 89 DESPINA (IIÎ Altfel, în afara acelor pomenite mai sus, Despina era o fată cu totul și cu totul normală, evlavioasă, cu frică față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
legile firii, cât și creșterea fără precedent a trupului? — Asta cam așa e - zise Vasea. Am impresia că lucrul cu finețe sugerat de preacuviosul părinte s-a făptuit. Teamă mi-e că nu mai avem ce răpi și-o să ne fugărim caii degeaba: e păcat, deoarece trebuie să vă spun că - și v-aș ruga ca asta să rămână între noi - trecem printr-o mare criză de cai: avem cel mult un cal de om. Și știți cum e-n stepă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
o scurtă secvență dintr-o peliculă ștearsă. Filmul nu era reprezentativ, nici Pakardul albastru pe care Îl cumpărase tata Înainte de război la Scheweningen, nici amorul meu precoce pentru Stravinski, nici coșmarul cu demonul Îmbrăcat În frac cu joben care mă fugărea pînă la poarta veșnic zăvorîtă a catedralei. Din ce ne-om fi plămădind aluatul la care frămîntăm și frămîntăm? Ingredientele, aceste accesorii nereprezentative, și deodată te Întrebi, de unde vine gustul ăsta, aroma asta? Mama era tînără și frumoasă, avea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de aici mă urau, pe bună dreptate. Mi-au trebuit ani de zile ca să-i fac să uite seara aceea. Iar acum, hai să-ți arăt ursul. S-ar putea să fie chiar bunica sau străbunica celui pe care-l fugărește Amália uneori. Deci numai atâta am vrut să-ți povestesc, ca să te simți bine aici - a râs Engelhard, înainte să-mi arate casa. La etaj era o bibliotecă, cu veioză și fotoliu de piele, cum intrai, de la stânga la dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
lupul, pușca Winchester sau vreunul dintre costume, la comanda clientului. Costumul de vânător, de indian, costumul Drumețului Inocent, la alegere, dar aveam și o rochie albă de dantelă, pentru doamne, cu o bicicletă, pentru poza de mare succes „Muțunache o fugărește pe domnișoara cu bicicleta“. În curte, toate își aveau locurile marcate cu pietre, ce, unde trebuia așezat, să nu ne pierdem timpul compunând cadrele. Asta ar fi fost o pierdere de vreme, iar cei mai mulți lăsau inconștienți fotografiatul pe ultima zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
brutar. Dar eu am rămas fotograf chiar și așa. Și nimănui nu i-ar trece prin minte că, acolo de unde a venit, a pictat treisprezece tablouri. „Vedeți că doar mâzgălește prin praf, nu-i așa?; toți copiii pe care-i fugărește desenează mai bine ca el.“ — Nu înțeleg - i-am spus eu. Doar e pictor, nu-i așa? Nici vorbă. Dacă trăiește, nu mai e el, căci nu are răbdare. Alege cu isterie. Și poate s-o facă, asta e înspăimântător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
am mai amintit, Amália și-a terminat în vara aceea activitatea educativă, iar rugina a pus stăpânire peste fluierul ei. Trupul și arma putrezeau laolaltă, pentru că l-am înmormântat alături, cum i se cuvenea unui luptător adevărat. Cu el să fugărească îngerașii care se pișau pe ei. Iar dacă se întâlnește cu diavolii, atunci Domnul e nebun. Ar fi fost treaba lui Alajos să picteze pe crucea Amáliei: Pișatul pe Cruce E Interzis. Dar i-a fost frică sau a uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
fustele largi și înflorate, înconjurați de puradei ce alergau printre picioarele celor mari. Vorbeau tare și țipau unii la alții făcând o gălăgie de nedescris. Cei zece lipiseră trei mese una de alta și luaseră loc pe scaune. Copiii se fugăreau printre mese, alergând care încotro și țipând de mama focului. Maricel se apropie cu pași mari de ei și se proțăpi în fața celui ce părea a fi șeful. Acesta, era un țigan mai în vârstă, cu o mustață pe oală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
bătrânul cu glas tremurat. Înghiți un nod din gât și continuă: Când i-am luat la descusut, ceilalți plozi ne-au povestit că au plecat împreună de la căruțe. Pe drum, s-au luat la întrecere care ajunge primul. S-au fugărit ei unul pe altul și ăsta, Rândunel, s-a abătut printre copaci și nu l-a mai văzut nimeni. Au strigat după el, l-au chemat dar, văzând că nu răspunde, s-au întors în tabără, cre zând că el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
dormeau somnul de veci acolo. Mai departe, din iarba deasă, se ridicau cruci modeste înfipte la capul oamenilor obișnuiți care se stinseseră de curând. Noaptea era la jumătate. Căldura zilei trecute încă răzbea din pietrele funerare. Câțiva nori răzleți se fugăreau pe cer. Luna plină arunca o lumină albă peste cimitir. Zgomote slabe se auzeau dinspre ultimul șir de morminte. Două siluete îmbrăcate în haine negre își făceau de lucru acolo. Cazmaua se înfigea cu sete în pământul moale. Bărbatul arunca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
prin urechile acului să nu le împărtășesc soarta. Exact asta vreau și eu să spun, îi replică Vlad, ridicându-se din nou în picioare. Vii la mine și îmi raportezi că oamenii noștri au fost uciși iar tu ai fost fugărit de o arătare care voia să te mănânce. Spune-mi, te rog, pentru că eu nu am putut să-mi dau seama din relatarea ta, ai văzut vreun cadavru? Urme de sânge ori bucăți din trupuri omenești? Șeful făcuse o pauză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
stătea și ținea scara, iar Birlic, trecând pe lângă Marcel, îi bagă un deget în fund. Marcel răcnește năprasnic, dărâmă scara, Chiril cade ca un sac de cartofi și-și rupe mâna, iar publicul rămâne mut la o scenă incredibilă: Birlic fugărit dintr-un arlechin în altul de către regizorul spectacolului, însuși Sică Alexandrescu, care văzuse din culise tărășenia, pusese mâna pe un măturoi și se jura, răcnind și el cât putea, că-l omoară pe vinovat. Dacă este o minciună, vă mint
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
Acasa > Orizont > Ganduri > SCRIU.SUNT. ATÂT. Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 377 din 12 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului agățat la răspântii, penelul pictorului fugărește culorile aninat de un sunet, pianul își privește clapele râzând, la fiecare atingere a cuvintelor nerostite de interpret. un vers răzvrătit bate la poarta sărutului cuvântului, căutând metaforei ochii de apă și foc, lăsând principiile unei moralități desuete, să-și
SCRIU.SUNT. ATÂT. de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361567_a_362896]
-
chiar vă dau speranța că se poate și altfel în politica românească sau este doar o impresie? - Nu, nu. Eu cred că ei ar putea să facă schimbarea, dacă ar avea în spatele lor generația ailaltă de tineri, care să-i „fugărească”. - Tinerii la care vă gândiți sunt plecați acum în străinătate. - Da, da, da. Pentru că ăștia care sunt acum sus, cașaloții, n-au treabă cu generația asta de tineri, nu se simt fugăriți. „Sunt la mâna noastră!”, își zic ei. „Băi
INTERVIU CU MAESTRUL TUDOR GHEORGHE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361456_a_362785]
-
cal. poate fi chiar și o iapă, că armăsar îi zic că-s eu și-atunci dracu de nu crapă o să-i cer un antereu!... să mă fac, desigur, popă, să-i dau cu crucea peste bot și-l voi fugări c-o sopă, de s-o cruci și iadul tot! Referință Bibliografică: anul ăsta, de crăciun... George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1081, Anul III, 16 decembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 George Safir : Toate Drepturile Rezervate
ANUL ĂSTA, DE CRĂCIUN... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1081 din 16 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363478_a_364807]
-
grele de omăt. Și peste tot, deasupra noastră, se întindea un cer albastru, un albastru din cel mai luminos! - Uite o veveriță, tată! exclamă veselă Corina. Avea dreptate. Pe ramurile înalte a doi pini din apropiere se jucau două veverițe, fugărindu-se una pe cealaltă să-și fure un con de pin. Crengile de zăpadă se scuturau și umpleau pinii de o perdea de zăpadă. - Ce drăgălașe sunt!... Uite ce cozi stufoase au!... Și mai au câte un petic alb de
DIAMANTE ÎN ZĂPADĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363558_a_364887]
-
o privește mirată. Îi spune șoferului: -Eu vin din Turin, călătoresc de două zile, sunt obosită, spuneți-i să tacă! -Nu știu dar coborâm să luăm apă rece, discutați jos cu ea. Pe grămada de harbuji din parcare un motan fugărește o mâță. Pe o piatră șoferul a tăiat unul, în timp ce un călător roșcat râde, bând cu sete dintr-un pahar cu rom cumpărat de la bodega de peste drum. „Cum poate să bea alcool pe căldura asta” se întreabă Tea, în timp ce -și
DOAR EL I-A SPUS TEADORA de DORINA STOICA în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362389_a_363718]
-
cât să-i mai răbdăm? -Cred că ești tare flămând, dacă spui asta.Nu-i nimic.Ți-a adus mama păpica.Lasă telecomanda și ține tăvița!Fii atent să nu scapi firimituri în pat! Cu ochii pierduți prin fundul ecranului,fugărind niște hoți împreună cu mascații,domnul Gigi a aruncat în prăpastia gurii sandviș după sandviș,în câteva clipe Dintr-o înghițitură a azvârlit pe gâtlej și cana cu lapte,spunând răstit,cu gura plină: -Ia-le d-aci! -Mănâncă încet,Țicușor,să
FRAGMENT 3 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362388_a_363717]
-
care m-a cuprins. Silvica a îmbrăcat o cămășuță roz,tare scurtă,decoltată,transparentă,cu care ar fi înviat toți morții pentru judecata de apoi.Însă,domnul Gigi nu avea ochi pentru cămășuța roz.Îi azvârlise din nou în fundul ecranului,fugărindu-i cu telecomanda pe toate canalele.Când l-a văzut Silvica,a dat ochii peste cap,dezamăgită:te-am rugat,Gigișor!.. -Ce vrei,dragă? Nu vezi că a-nceput șăurile? Scârbită,Silvica s-a urcat în pat,tot cu speranțe
FRAGMENT 3 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362388_a_363717]
-
pentru apărarea etniei ruse din alte state!) Nimic n-a făcut... Și nici Guvernul României care trebuie să poartă răspundere în fața îstoriei pentru orice român, fie din țară ori aflat după hotare; plecat de voie bună ori silit de împrejurări; fugărit de sistemul de conducere ori abandonat ca basarabeanul... Dar, altfel cum să definezi acțiunile lor, decât spectacole?! Și cel mai... spectacol este alegerea președintelui RM, care nu știu câte antracte va avea și în anul 2012... Trupa „de forte” a anului este
ÎNCEPUT DE AN SAU SFÂRŞIT DE RĂBDARE? de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362429_a_363758]
-
pe aleea din pietriș dintre Capitoliu și castelul Smithsonian. În spatele lor, la o masă în cortul unde se vindeau băuturi alcoolice, pe gazonul mallului național, un grup de unguri se găsise deranjat de priveliște și au trimis mesager să le fugărească. ”ȘI VREI SĂ SPUI CĂ TRANSILVANIA E ROMÂNIA?” În zadar s-a încercat explicarea faptului că acela era un loc public din capitala Americii, o țară în care libertatatea de exprimare este respectată prin Constituție. Doamna unguroaică a insistat că
UNGURIILOR LE STĂ BEREA ÎN GÂT ÎN SUA CÂND VĂD STEAGUL ROMÂNESC de SIMONA BOTEZAN în ediţia nr. 923 din 11 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362476_a_363805]
-
apreciat munca. Și astfel le-a dat și o lecție de bunătate și bun simț. Bun simț pe care, se pare, artiștii de la ”Hungarian Heritage” l-au uitat la intrarea în SUA. Pentru că oamenii pe care au încercat să-i fugărească de pe mallul național, sunt, în fapt cetățeni ai Americii. O țară care i-a găzduit și le-a oferit posibilitatea de a se exprima, și artistic dar și politic (deși nu era cazul de militantism). În schimb, muzicanții unguri au
UNGURIILOR LE STĂ BEREA ÎN GÂT ÎN SUA CÂND VĂD STEAGUL ROMÂNESC de SIMONA BOTEZAN în ediţia nr. 923 din 11 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362476_a_363805]
-
cumpărăturilor să scape vreun porumbel...” Auzi tu, și cu Rodica de la Cec o umblat ăla. În cine să mai ai încredere azi?” “...și cu Rodica de la Cec ? Și cu Rodica de la Cec?” țopăiam noi și ea se făcea că ne fugărește pe după masă. “Aici rămâne vorba asta!” “Aici!” ziceam noi, făcând semnul crucii peste gură...dar consemnul ținea până...la prima vecină. Am surâs trist...”Rodica de la Cec” era în excursie, cu nepoțelul, a cărui gură se auzea nonstop: „ Rodi, Rodi
DRUMUL SPRE ACASĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360866_a_362195]
-
atins înălțimile în carieră, prăpastia din suflet rămânea aceeași - depărtarea de locurile și oamenii pe care i-a iubit dintotdeauna... „Sunt un băiat firav, cu părul de lan / Cu ochii pierduți, cu fruntea de ceață. / În fiecare dimineață / M-a fugărit fata Morgana-n Bărăgan” - spune Nichita în prima strofă a poeziei „Eu”, o adevărată radiografie a sufletului său, dăltuit din lutul Bărăganului. „Pe pieptul salcâmului plângeam în vânt / Noaptea-mi arăta Calea Robilor. Pe buze simțeam bucuria stropilor / Când sărutam
NICHITA TOMESCU – REPREZENTANT JURIDIC AL CANADEI LA ONU, AVOCAT AL MAFIOŢILOR ŞI POET AL BĂRĂGANULUI! de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360856_a_362185]