1,409 matches
-
de mohor, i-a zâmbit complice și pentru o fracțiune de secundă cele două picioare ale fetei s-au deschis și s-au Închis la loc, atât de repede că băiatul a fost străfulgerat de o imagine ca o idee fugară, nu a avut timp nici să vadă, darămi-te să compare, un val cald și plin de insatisfacții și curiozitate i-a cuprins corpul. A luat o atitudine melancolică, s-a mai uitat către fata care Își scutura capul plin de
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
în Purgatoriu și Regăsirea în speranță). Autorul își versifică mecanic declarațiile de dragoste, ajutat parcă de un metronom: „Iubirea, permanent ascuns-a și tragedie și uitare / Ca moartea hâdă să devină leagănul unor noi vieți / Angoasa nopților păgâne și nălucirile fugare, / Impuritatea și durerea să nască iarăși frumuseți.“ (Veni-va timpul...) Se remarcă retorica grandilocventă, filozofarea ieftină și... virgula dintre subiect și predicat. În mod inevitabil, sunt invocate și personaje mitologice, despre care poetul crede că înnobilează automat, prin simpla lor
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
se zbate inima ca la un iepure, așteptând - s-a plâns Lia râzând. ― Eu aș fi spus, dar dacă nu am dezlegare de la „stăpânire”, ce să fac? - s-a dezvinovățit Nicu, cu râs candid... Despina și-a aruncat o privire fugară asupra Liei. „Da. Mami așteaptă confirmarea bănuielii ei ca pe o izbăvire. Trebuie să-i spunem. Dar cum? Să-l determin pe tati s-o facă”. Drept urmare, i-a șoptit abia auzit: ― Tati. Ai curajul „să mă spui lui mami
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
sec, comutatorul, trezind la viață un bec cu pâlnie de carton, spânzurat în mijlocul tavanului cu tencuială crăpată și pe alocuri căzută. O lumină gălbuie, bolnăvicioasă învălui lucrurile din jur. Victor se aplecă încă o dată și reuși să depună un sărut fugar pe mâna Feliciei. Hai, lasă, zise fata, retrăgându-și mâna, că mă faci să mă simt ca o biată orfelină... Și îi zâmbi șăgalnic. CAPITOLUL V 1 Cu toate strădaniile sale, Virgil nu reuși să obțină în cursul acelui an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
îndrăznește să încerce să își miște membrele, de altfel intuiește că brațul drept este în legătură cu traiectoria picăturilor care alunecă din cer. Îi trece prin minte imaginea tinerei care a plecat din salonul de spital în fotoliul cu rotile. Un gând fugar trece prin creierul care nu a avut încă timp să se odihnească : "Oare și eu ?" Ca răspuns la temerea ei vine un ordin șoptit : "Dora, te rog să încerci să miști ușor piciorul stâng !" Asigurată de blândețea tonului, Dora încearcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de masa vâscoasă a unei cenușii gândiri informe. Clepsidra timpului a înghețat, nisipul a încetat să se mai scurgă pentru a măsura secunde, minute, ore... Așteptarea este strivită de prezentul care pare a fi devenit infinit. Clipa prezentului, mult prea fugară în viața de toate zilele, a decis să se oprească și să picure o tulburare demențială în gândire și în bătăile inimilor, greutate de plumb în membre, ghem de foc în viscere. Se pare că cele două persoane care stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
nou Alindora m-a rugat să te salvez. Era vineri 13 și fără mine nu putea face nimic. Dar oare viața se cheamă salvare ? Eu mă simt bine în lumea spiritelor de unde pot ieși când vreau și face ce vreau." Fugarul gând al Dorei se transmite instantaneu : "Ce-ar fi să o rog să mă păstreze cu ea ? Mi-e teamă să nu rămân o legumă, dar în același timp nu pot să mă despart cu ușurință de trupul meu." O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
spiritelor predestinate unul altuia se întâlnesc atât de rar încât ar fi un sacrilegiu ca scurtul moment al acestei întâlniri să fie ratat. Se poate trăi foarte bine o viață onestă, dedicată familiei, profesiei, societății... Este însă destul o privire fugară, o strângere de mână, un zâmbet ca să realizezi că de fapt jumătatea ta perfectă ar fi fost cea căreia nu îi poți oferi decât o fărâmă din tot ceea ce ești capabil să dărui. Această întâlnire poate să nu știrbească cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
să te aștept pe tine ca să putem închide, prin întâlnirea celor două ramuri, cercul lui de dor. Cele două femei mănâncă în tăcere. Brânza și smântâna sunt cu adevărat delicioase și, alături de mămăliguța caldă, aduc în gura Dorei o amintire fugară de la masa copilăriei. Dar ea nu poate savura plăcerea ce o credea uitată. Mănâncă ca un automat, gândurile copleșesc simțurile : "Încercările prin care a trecut Minodora în scurta ei viață o îndreptățesc să sălășluiască acum "la dreaptă Tatălui..." Cât sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
nostalgiei, nu simțea nici o spaimă, nici o tresărire, deși era conștient ce periculos ar putea fi colegul lui. Realitatea acelor locuri arse de soare, despuiate pe mari suprafețe de vegetație, stâncile goale, colțuroase, ariditatea pământului pe care doar scorpioni și păianjeni fugari îl traversau ca niște umbre, îi îmbucurau inima cu conștiința propriei simțiri, îl făceau să simtă. Nimic nu putea fi cu adevărat încadrat în muntele necruțător, imens, indiferent, oricine era liber în acele locuri ce aparent condamnau la moarte în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
și încâlcite, era o cruce. Pe ea nu scria nici numele răposatului, nici data nașterii și a morții sale. Însă un îndoliat din vecinătate, apropiindu-se de Istorisiri nesănătoase fericirii 53 mine cu pași ușori și grăbiți, mi-a șoptit fugar și cu privirea aplecată aceste cuvinte, ce parcă mai răsună încă: - Jugul ce l-a apăsat în timpul vieții, acum este îngropat și putred... decembrie, 2012 54 Rareș Tiron Istorisiri nesănătoase fericirii 55 Patimă primejdioasă i bine, Silvestru este nebun acum
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
a întâmplat să ajung un pic prea târziu și, intrând repezit în biroul meu, i-am găsit pe toți ceilalți colegi avocați Istorisiri nesănătoase fericirii 73 înăuntru. O clipă am rămas tăcut în nemișcare, mirându-mă și schimbând timid priviri fugare cu fiecare dintre ei. Starea de spirit, în clipele acelea, era mai neplăcută, mai stânjenitoare și mai nefirească decât niciodată. Totul parcă prevestea că ceva rău din cale-afară urma să se petreacă. Mutrele tuturor celor prezenți erau cu totul reci
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
dintre cele două părți implicate”), acesta își luă în primire drogurile cerute și, mai aruncând doar o singură privire în urmă, fu din nou condus, pe scările de urcare, până afară. La ieșirea de pe porțile tavernei, tânărul, aruncând câteva priviri fugare de jur împrejur, respiră adânc, ușurat. „Formidabil, exclamă el în gând, n-aș fi crezut! Asta a fost chiar tot?! Ah, și eu care vedeam în a face rost de droguri un lucru atât de irealizabil și de fantezist... 168
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ci o urmează cu subtilitate, cunoscând momentul în care liniile de forță se aranjează astfel încât să îi acorde supremația. Mai mult decât atât, el nu este niciodată singur, povara necruțătoare a sublimei sale irepetabilități nu îl apasă: el este o fugară expresie a unui subiect colectiv, care, în acest moment, l-a ales pe el drept recipient. Obsesia afirmării de sine, încrâncenarea de a ataca redute îl ocolesc. De aceea forța lui va fi tot timpul superioară celei individuale, care îl
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
putuse Întoarce la Madrid; Însă era lipsit de mijloace monetare, iar memorialul către rege, prin care solicita vechea-i pensie de patru sute de scuzi ce i se datora pentru serviciile aduse În Italia - unde ajunsese să fie spion la Veneția, fugar și cu doi camarazi executați - se bucura de tăcere drept orice răspuns. Asta Îl scotea din minți, Îi ascuțea sarcasmul și talentul, care mergeau mână-n mână, și contribuia să-i creeze noi probleme. — Patientia lenietur Princeps, Îl consolă Dómine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
fără miez din berăriile lui Caragiale, ci au deprins, pînă la excelență, știința dea fi singuri. De-a trăi singurătatea obligațiilor, pe care fiecare și le duce cum poate: „Te pierzi în golul singurătății,/ O, suflet al meu, de lume fugar,/ E ora când Petru plânge amar/ Ascultă... e ora lașității..." (Nocturnă). Întinsă peste anotimpul în care fiecare își vede de treabă. În care orașul, o știm bine, dă pe dinafară de daraveri, redevine aglomerat și mizer: „și trec cotiugare/ Cu
Obligații by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6877_a_8202]
-
dovedit încă o dată că zeii pot fi ciopliți în café glacé sau în pastă de dinți și că bronzul și marmura pură nu se refuză caricaturii, dacă în clipa zămislirii le-a străbătut fiorul tainic al creațiunei." (p. 57) Rîndurile "fugare, sincere și inutile" (p. 99) se opresc și asupra unor buni oameni uitați, din aceia pe care, după ce și-au risipit prietenia în zări pe care se lasă ceața, găsesc puterea unei amintiri de la vreunii cu care s-au intersectat
Deconturi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7964_a_9289]
-
infailibile și de o temeinicie verificată, dar tocmai de aceea previzibile și, de la un moment dat încolo, monotone -, ci din atingerea în treacăt a cîtorva din punctele nevralgice ale psihologiei religioase. Mai pe șleau, ceea ce sare în ochi sunt cîteva fugare observații colaterale, genul acela de tresăriri involuntare al căror tăiș izbutesc să te incite mult mai mult decît detaliile știute, comentate și răscomentate din paginile Scripturii. Iată de pildă remarca pe care o întîlnim în prologul cărții: "Mai e nevoie
Istoria lui Dumnezeu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7658_a_8983]
-
determină să-l dea fără scrupul de-o parte. Din acest motiv, senzația pe care-o ai e de dispariție a oricărei ierarhii. Pentru consumatorul de blog, relatarea despre tragediile din Fâșia Gaza sunt la fel de importante (sau neimportante) ca evocarea fugară a unui apus de soare. Aduse la același numitor comun - al insignifianței - ele se așază ca mărgelele pe ață, reflectând din ce în ce mai palid realitatea lumii. Impregnați de propriile fandacsii, bloggerii riscă să deraieze de pe orbita normalității. Universul paralel construit cu fiecare
Cine sunt și ce vor blogger-ii? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7700_a_9025]
-
în acest episod trist al politicii noastre culturale de tranziție. Încă din prima sa tinerețe, adică înainte de a împlini treizeci de ani, el scrie un număr semnificativ de texte, un fel de microeseuri, așa cum le numește el însuși, parțial experiențe fugare din expoziții, parțial observații de lectură, parțial mici note de călătorie, în care se apleacă riguros și cu o acribie mult mai mare decît ar da de înțeles tonul său paradoxal și jucăuș, asupra unora dintre cele mai importante personalități
Marin Sorescu și artele plastice by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7530_a_8855]
-
mai nobili artiști ai epocii. El reprezintă o minunată sinteză a intelectualității românești, o biruință aristocratică a acestui neam mult înzestrat și mult risipitor. Bucuria de a fi trăit în același veac cu Th. Pallady mi-a dictat aceste rânduri fugare, într-o frumoasă înserare de noiembrie, la capătul unei zile însorite, de miere și de azur cu miresme de primăvară - florile și peisagiile pictorului al cărui renume crește pe măsură ce anii trec.
Trei prieteni Victor Eftimiu, Al. O. Teodoreanu și Theodor Pallady by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/7316_a_8641]
-
de studiu al densităților decît de inventariere ale unor funcții fizice care măsoară disponibilitatea materiei și flatează lăcomia și hedonismul privirii. Așadar, negînd abstracția și refuzînd, simultan, capcanele materiei vremelnice, imaginile lui Dorel Zaica se sustrag și amăgirilor unei priviri fugare. Ele nu sînt nici pictură, în sensul clasic și suficient al cuvîntului, după cum nu sînt nici proiecte, sau faze preliminare, ale unor posibile structuri tridimensionale, ci, mai curînd, construcții spirituale, viziuni luminoase care nu exclud nici măreția rece a geometrie
Dorel Zaica, între materie și lumină by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7325_a_8650]
-
trăind cu satisfacția de a-l fi înțeles în profunzime. De fapt l-ai deformat în numele unui meschin calcul de moment, peste 20 de ani întreaga exegeză fiind uzată (datată) din cauza modificării șabloanelor. La Băncilă, risipa de episoade și comentarii fugare nu suferă de meteahna obedienței la context. Fișele din acest volum se întind din 1940 pînă în 1977, Băncilă arătînd o veritabilă obsesie în stăruința cu care se întoarce la imaginea maestrului. E, în rîndurile de aici, o intuire a
Condotierul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4855_a_6180]
-
cum era și de așteptat. „Evanescența hotarului dintre fantezie și realitate”, despre care-i vorbește Cazimir lui Odobescu, îi inspiră o baladă- parodie despre incredibila „întâmplare” cu leul întâlnit în Munții Carpați. Nu mă pot opri, la capătul însemnărilor mele fugare, să nu citez din ea măcar prima strofă: „Mai sînt urși prin pădurile noastre, / sînt jderi și mistreți și sînt cerbi minunați - / dar eu am văzut ce n-a văzut nimeni: / un leu am văzut în munții Carpați”.
Un cărturar ludic by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5260_a_6585]
-
socotită această alăturare o simplă problemă contractuală, un episod care-i privește exclusiv pe un comanditar și pe un prestator de servicii sau în spatele banalei întîmplări se ascunde ceva mult mai adînc și mai greu de surprins la o privire fugară? Așa cum ar fi o compatibilitate structurală, de pildă. Întorcîndu-ne puțin în timp și reconsiderînd anumite fapte, aparent irelevante (nerăbdarea cu care studentul Brâncuși aștepta, prin anii 1898-1901, apariția Moftului român nu este chiar lipsită de semnificație), putem constata că relația
Caragiale și Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6723_a_8048]