25,640 matches
-
că te-ai întors în țară fără să-ți dai seama ce faci, și acolo, într-un tramvai, pe o stradă, pe lîngă Universitate de preferință, realizezi brusc că acum ești prizonierul Lor, te vor găsi, niciodată nu vei putea fugi". Cu timpul se conturează starea opusă nostalgiei, inhibiția proiectului de revedere a meleagului natal: "Cum să mă întorc într-o țară, pe drumurile sau pe cîmpiile căreia, la orice floare sau iarbă mai semeață, mi-aș putea spune că a
Jurnale feminine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10471_a_11796]
-
Barbu Cioculescu Cele trei anotimpuri care ne despart de primirea țării în Uniunea Europeană reprezintă șansa unică a unei norocoase lovituri pentru nu puțini: cei cărora, încet, dar lunecos, pămîntul le-a fugit de sub picioare de-a lungul a trei cincinale de confruntare socială. Factorii principali ai acestei istovitoare partide, asemănătoare încleștării faimoșilor supercorpolenți niponi ce se împing cu kilogramele unei locomotive, și-au asigurat o stare materială bunișoară pentru sine și următoarele
Cui de trecut îți vorbește... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10485_a_11810]
-
pînă la urmă să confirme nu numai că suferă de mult cu inima, dar că pe deasupra extrasistolele și tahicardia au apucat-o chiar acum, în timpul emisiunii. "Dar cu coloana de cînd aveți necazuri?" De astă dată telespectatoarei începe să-i fugă pămîntul de sub picioare. Ea sunase să-și spună necazurile din familie și cînd colo află că, bolnavă de inimă fiind, mai are și coloana dărîmată. Sugestionată pînă la pragul mimetisului irațional, doamna încuviințează dintr-o suflare că sînt ani buni
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10505_a_11830]
-
Marina Constantinescu Confruntarea cu sinele nu este întotdeauna agreabilă. Acolo, în acea întîlnire, măștile cad și te trezești față-n față cu adevărul. Necosmetizat. Acolo, minciuna nu mai are loc. Fugim, fugim, ne îndepărtăm, inventăm universuri, evadăm în imaginație, cine o are, găsim, pentru toate astea, justificări care ne convin. Ideal ar fi ca acest moment să nu fie unul războinic, ci, pur și simplu, unul pașnic, al dialogului. Să găsim
În țara aspră a minunilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10522_a_11847]
-
Marina Constantinescu Confruntarea cu sinele nu este întotdeauna agreabilă. Acolo, în acea întîlnire, măștile cad și te trezești față-n față cu adevărul. Necosmetizat. Acolo, minciuna nu mai are loc. Fugim, fugim, ne îndepărtăm, inventăm universuri, evadăm în imaginație, cine o are, găsim, pentru toate astea, justificări care ne convin. Ideal ar fi ca acest moment să nu fie unul războinic, ci, pur și simplu, unul pașnic, al dialogului. Să găsim " la
În țara aspră a minunilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10522_a_11847]
-
nu știe nimic, nimeni nu vede nimic. Pentru toți aceștia este suficient ca propaganda să-i țină în centrul opiniei publice și să le confirme existența. Promovarea proiectelor (de culturalizare?), conform procedurilor europene, îi face pe mai marii D.P.R.R.P. să fugă ca dracul de tămâie. Dacă s-ar institui respectiva procedură, nu s-ar mai produce sifonări de bani, nu s-ar mai îmbogăți cei care din românism au făcut în Serbia de Nord-est o profesiune. În afară de asta, de ce folos sunt
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94348_a_95640]
-
efecte pe termen lung, de aceea ar fi bine să reziști ispitei de a cheltui sume prea mari. Vor fi momente în care vei părea complet absent de la serviciu, nu știi să te pui într-o lumină bună, de parcă ai fugi de lume și nu ai avea încredere în forțele tale. SURSA: Cotidianul 7est
Afla ce-ti rezerva astrele pentru anul ce tocmai a inceput Horoscop 2009 [Corola-blog/BlogPost/94403_a_95695]
-
cruciș, fumau, își scuturau scrumul în același văzduh respirat de nimeni ca și cum nimănui i s-ar cuveni totul, nimănui nimicul - și pînă la urmă, la masa lor, nimeni; un film din care curgea realitatea ca sperma pe fața unei femei fugite de acasă ca într-o salvare pietonul tuns zero pe motiv că tarsienele i-au fost descîntate de un prea mare număr de roți - Karl nu s-a mai înțeles cu Fredrich, Fredrich și-a tuns barba și-a rămas
MASA by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/3693_a_5018]
-
omului liber. Azi e întoarcerea ceasului înapoi cu douăzeci și patru de ore, cu o săptămînă, cu o lună, cu un an, cu toți acești ani pe care îi are oricine în buzunarul de la spate. Ziua-i de ceață prin care umbrele fug înapoi înainte de răsărit. Nu mă căuta aici, nici acolo, nici dincolo în spate. Cerul e tare, pămîntul e moale, cartea are patru picioare ori aripi gata de zbor, cartea e grea, cu plumb în fiecare literă, cartea e ușoară, în
Săptămîna de lucru by Vasile Dan () [Corola-journal/Imaginative/4201_a_5526]
-
pomină e aici! M-ai smuls din mâna iadului, Doamne. Ca o bufniță printre dărâmături, pe marginea trupului am respirat un timp. În sfârșit, am dat bir cu fugiții. Sunt departe de trup. Peste șapte mări, șapte țări sunt. Și fug. Și tot fug. Am lăsat trupul în urmă. El îngrașă durerea; eu o alint și o laud în tratate savante roase de acarieni, citite de vânt, exotice plante... El e mielul crud, pregătit. Mielul prostit. Da. Trupul - cobaiul, navigând prin
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/4602_a_5927]
-
M-ai smuls din mâna iadului, Doamne. Ca o bufniță printre dărâmături, pe marginea trupului am respirat un timp. În sfârșit, am dat bir cu fugiții. Sunt departe de trup. Peste șapte mări, șapte țări sunt. Și fug. Și tot fug. Am lăsat trupul în urmă. El îngrașă durerea; eu o alint și o laud în tratate savante roase de acarieni, citite de vânt, exotice plante... El e mielul crud, pregătit. Mielul prostit. Da. Trupul - cobaiul, navigând prin râuri de sânge
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/4602_a_5927]
-
luat-o la sănătoasa. Am spus da infernului, bolii, vacarmului ei desăvârșit. De secole mă prosternez în fața altarelor ei. Demult nu m-am născut din altceva. Da. Întunericul m-a învins. Slavă, slavă, slavă, Doamne, spun în gura mare. Și fug mâncând pământul: eu - pacostea, catastrofa, venetica, proscrisa, străina. Fug, neștiind încotro. Ținta e fuga însăși. Fuga și tăcerea urnesc antice plante din blocuri de antracit. Ritmul cui îl urmez, îl ascult? Ce lege-și secretă nectarul în mine? Mă lipesc
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/4602_a_5927]
-
vacarmului ei desăvârșit. De secole mă prosternez în fața altarelor ei. Demult nu m-am născut din altceva. Da. Întunericul m-a învins. Slavă, slavă, slavă, Doamne, spun în gura mare. Și fug mâncând pământul: eu - pacostea, catastrofa, venetica, proscrisa, străina. Fug, neștiind încotro. Ținta e fuga însăși. Fuga și tăcerea urnesc antice plante din blocuri de antracit. Ritmul cui îl urmez, îl ascult? Ce lege-și secretă nectarul în mine? Mă lipesc de rottweilerul meu, Conte - însoțitorul meu prin infern, prietenul
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/4602_a_5927]
-
de tot: câte o pală de vânt trimisă de cineva, ca un suspin al nu se știe cui, de moarte încolțit. Totul se amestecă, se învolbură departe de bine, departe de rău. Aer irespirabil. Aici se trăiește ca și când se moare. Fugi. Ascunde-te. Lumea Ta, Doamne? O junglă care îți taie respirația. Sau nici atât. Joc divin Dreptatea s-a împărțit de mult. Ducem pe spatele noastre de delfini, curbate, aerul greu, bucuria de-a fi - teribil suspin al zeului nevisat de
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/4602_a_5927]
-
că sunt de-o seamă cu marea Și asemenea ei limpezesc depărtările, Și tu ai crezut; În apusul acela de vară, Ochii tăi erau atât de frumoși, Nevoia ta de încredere Era atât de nemăsurată! Ce importanță mai avea adevărul? Fugind să se ascundă De ce îmi cauți gândul, sunt singur de-o vecie, Răsună înserarea în glasuri de departe, Tu nu mă știi de-ntregul, nici clipa nu mă știe; Doar întâmplarea oarbă împarte și desparte; M-aplec peste fântână, în
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/4543_a_5868]
-
drumuri neștiute un crainic nou să vină, Vestind o altă fire, alți oameni, sub alt soare; Înaltul se scufundă în marea lui de șoapte, Crâmpeie de mișcare se sparg și se adună; Poate e doar o umbră neliniștită-n noapte, Fugind să se ascundă sub chipul de pe lună Nu e adevărat Acuma știm, Au strigat apele, umflându-se-n maluri, Malurile sunt osânda noastră; Nu e adevărat, le-am răspuns, Osânda voastră e împărăția apelor; Acuma știu, A strigat lumina, spintecând
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/4543_a_5868]
-
Îndrăgostit de liniștea rămasă După plecarea toamnei de mătasă Spre naltu-nchipuirilor castel; Nici așteptarea nu știa să fie, Iarna părea doar un târziu de gând, O depărtare albă și pustie Cu trup de vânt și haine de stafie Spre care fuge vremea tremurând; Doar lângă cer, pe-un nor de amăgire, Se aduna din unde și-ncropiri Un chip al meu de dincolo de fire, Neștiutor din slăvi să se deșire Către pământul umbrelor subțiri Poet timid Sunt un poet timid, îndrăgostit De
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/4543_a_5868]
-
să-i cer o audiență fără să afle băieții Să mi se demonteze microfoanele Să mă grăbesc să mă antologhez la Hyperion la patruzeci și cinci de ani să-mi cârpesc ciorapii asta da metafizică Să șofez o pasăre Să fug unde văd cu ochii dar să ajung cu bine la Florența. Păcat De n-ar avea poemul o rană incontestabilă ca ordinul de vânătoare al Dianei în pădurile Traciei Splendoarea mea moartea mea te-aș părăsi în clipa asta de
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/4503_a_5828]
-
atunci când rochia s-a despicat de la strălucirea mătasei mâinile tale au atins-o ca pe o materie invulnerabilă apoi înăuntrul rochiei femeia s-a înălțat la cer iar în afară a rămas doar mișcarea picioarelor pe vârfuri. 7. piciorul meu fuge în timp ce pieptul tău rămâne și caută urma piciorului fugit din imperiu doar șoldurile îți aduc aminte că a existat cândva un trup coerent alcătuit din două tuburi omenești care se înălțau deopotrivă cu pieptul urcând în locurile de unde se zăreau
Poezie by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/4565_a_5890]
-
tale au atins-o ca pe o materie invulnerabilă apoi înăuntrul rochiei femeia s-a înălțat la cer iar în afară a rămas doar mișcarea picioarelor pe vârfuri. 7. piciorul meu fuge în timp ce pieptul tău rămâne și caută urma piciorului fugit din imperiu doar șoldurile îți aduc aminte că a existat cândva un trup coerent alcătuit din două tuburi omenești care se înălțau deopotrivă cu pieptul urcând în locurile de unde se zăreau niște inimi piciorul meu fuge viclean el se retrage
Poezie by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/4565_a_5890]
-
și caută urma piciorului fugit din imperiu doar șoldurile îți aduc aminte că a existat cândva un trup coerent alcătuit din două tuburi omenești care se înălțau deopotrivă cu pieptul urcând în locurile de unde se zăreau niște inimi piciorul meu fuge viclean el se retrage ca să îl dorești cât mai aproape de tine ca pe o carne de bărbat ori de femeie care s-a înstrăinat și nu-și mai găsește perechea decât tulburându-se. 8. m-am înșurubat înaintea pieptului tău
Poezie by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/4565_a_5890]
-
fost îndoiți ca niște cuie Și ascunși în nisip Oriunde privesc Faptele care doresc să se întâmple Intră în luptă împotriva faptelor care nu doresc să se întâmple Și încep să le învingă Oriunde îmi îndrept mintea Un gând ticălos Fuge schelălăind dinaintea unui gând curat Și zece kilometri imprejurul meu lumea devine un loc mai suportabil Când am înfăptuit toate aceste miracole? Când am atârnat eu - Cel care nu-mi pot stăpâni nici răsuflarea - Atâtea ghirlande de dușmani la gâtul
Cântec de mulțumire pentru Iehova, Dumnezeul meu () [Corola-journal/Imaginative/5397_a_6722]
-
promisiuni. Este un singur soare deasupra mea și o singură lună îmi dă amintiri din copilărie. E o stare de spirit care seamănă cu o orbire de sine: un început de alfabet din care lipsesc literele. E clar, trebuie să fug, e necesar să mă ascund după gardul de sârmă al acestui alfabet al tăcerii... dar, deodată, văd în zare două personaje: unul pe cal, altul pe măgar - se tot luptă cu morile de vânt fără să câștige... Nici eu nu
La mila frontierei dintre noi by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/5316_a_6641]
-
Dumitru Chioaru La chair est triste, hélas! - et j’ai lu tous les livres (Stéphane Mallarmé) Am mereu un vis: cărțile citite se năruiesc ca o avalanșă de zăpadă peste mine fugi - îmi spun - fugi departe! cărțile se năpustesc din toate direcțiile și-mi blochează drumul le iau în mîini dar mă-nțeapă îmi intră sub piele aleargă prin sînge prefăcîndu-se-n litere așa mi-am citit toată carnea împînzită de litere - carnea
Vis by Dumitru Chioaru () [Corola-journal/Imaginative/5843_a_7168]
-
Dumitru Chioaru La chair est triste, hélas! - et j’ai lu tous les livres (Stéphane Mallarmé) Am mereu un vis: cărțile citite se năruiesc ca o avalanșă de zăpadă peste mine fugi - îmi spun - fugi departe! cărțile se năpustesc din toate direcțiile și-mi blochează drumul le iau în mîini dar mă-nțeapă îmi intră sub piele aleargă prin sînge prefăcîndu-se-n litere așa mi-am citit toată carnea împînzită de litere - carnea mea va fi
Vis by Dumitru Chioaru () [Corola-journal/Imaginative/5843_a_7168]