706 matches
-
fostei mele case... Într-adevăr, se cunoștea. Îi înapoiase aparatul și se întorsese la chioșcul de ziare, în intenția de a-și continua discuția începută cu vânzătorul de ziare. Dar emigrantul îl urmase. Avea un zâmbet larg pe buze. Cercetase fugitiv cu privirea revistele expuse pe un rastel, apoi le spusese, atât lui, cât și vânzătorului: Poate că nu m-ați crezut când v-am vorbit de Jardin du Luxembourg. Dar eu acum lângă ea locuiesc, la o aruncătură de băț
EMIGRANTUL, HEMIPLEGICUL ŞI STATUIA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348147_a_349476]
-
strai de îngeridimineațava fi rod de soarecu mugurivei trăi... XXIII. GHEORGHE A. STROIA: ANA MARIA GÎBU SAU MĂRTURII DESPRE NUANȚELE INFLORESCENȚEI POETICE, de Ana Maria Gîbu , publicat în Ediția nr. 824 din 03 aprilie 2013. Dacă ar fi să aruncăm fugitiv - fie și retrospectiv - privirea spre cotidian, vom descoperi situații ori cazuri - adeseori clinice, prin care se vestește, din ce în ce mai des, insuccesul, eșecul teribil, accidentul existențial zguduitor, revolta intransigentă a copilului împotriva părintelui, despre interminabile mizerii umane incredibile, care amărăsc sufletul și
ANA MARIA GÎBU [Corola-blog/BlogPost/365178_a_366507]
-
acceadă spre singura „cultură” validă recunoscută de eticul și moralul unei societăți în derivă: cultura banului. De mici, li se inoculează copiilor, veninul ideii că banul poate cumpăra orice: studii (fără studiu), ... Citește mai mult Dacă ar fi să aruncăm fugitiv - fie și retrospectiv - privirea spre cotidian, vom descoperi situații ori cazuri - adeseori clinice, prin care se vestește, din ce în ce mai des, insuccesul, eșecul teribil, accidentul existențial zguduitor, revolta intransigentă a copilului împotriva părintelui, despre interminabile mizerii umane incredibile, care amărăsc sufletul și
ANA MARIA GÎBU [Corola-blog/BlogPost/365178_a_366507]
-
ni se făcuse frig și venea și ploaia... În altă zi, eram pe plajă, vântul se mai potolise, dar soarele mai mult stătea ascuns după nori și numai din când în când binevoia să-și arate fața, și atunci - doar fugitiv. Prin aer zbura o mulțime de pescăruși înfometați, făcând o gălăgie infernală cu țipetele lor... La un moment dat, un pescăruș matur a „ochit” pe plajă o bucată de pâine acoperită pe jumătate de nisip. A luat-o rapid în
FURNICA ŞI PESCĂRUŞUL de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366408_a_367737]
-
parte din Echipa Națională de Atletism, după un concurs internațional la Stockholm, am rămas acolo, în Suedia, cu doar ce aveam pe mine și vreo 150 de dolari. După vreo cinci zile, din întâmplare, m-am întâlnit cu un alt fugitiv din același lot, Valeriu Raut, săritor de triplu salt. S-a mirat să mă vadă acolo, dar mi-a destăinuit că „m-a bănuit” că vreau să fug din țară, deoarece știam limbi străine și nu prea aveam de-a
INTERVIU CU POETUL DIMITRIE GRAMA de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366388_a_367717]
-
unică prin forma de interacțiune a celor care trăiesc poetic în paginile cărții. Se observă faptul că paradigma centrală, cea care dă unitate, este decorporalizarea sinelui, a intimismului și a marilor reflecții asupra propriului destin în lumea care ne găzduiește fugitiv. Volumul este deschis de către poetul SORIN OLARIU care ne dăruiește fereastra sufletului prin versuri sensibile, un exemplu fiind poemul “Sfinx de ceară” unde lumina și întunericul devin elemente antinomice ale vieții și morții: “mi-e frică de lumină/ o brazdă
EXPRESIA IDEII de LIA LUNGU în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351791_a_353120]
-
cu ochii albaștri, inteligenți, gentlemeni. - Aha! Te-am prins! Te-oi fi îndrăgostit de vărul meu, Ștefan, el arată așa, ca mine, zise zâmbind, Gicu. Mi-a zis el ceva, o dată, de o tipă pe care a cunoscut-o "el fugitivo" și nu mai dă de ea.Toată lumea crede că suntem frați. Este mai mic cu șase ani. Acum are probleme cu fiul lui care a avut un accident cu mașina, am ținut legătura cu el prin telefon. Am vrut să
POVESTE DE INCEPUT DE PRIMAVARA (VIII) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 673 din 03 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351249_a_352578]
-
faptul că nobila substanță a poeziei mi s-a epuizat și nu vreau să mint lumea cu opere pe care eu însumi le-aș disprețui. Îmi rămân pentru viitor proza și eseul, sculptura și muzica de care m-am ocupat fugitiv. Vă mulțumesc pentru că mi-ați citit poeziile, vă rămân alături și nădăjduiesc să nu vă dezamăgesc în așteptări nici de-acum înainte”. Despre acest volum, Ion Zubașcu, prematur dispărut dintre noi, a scris: „...este o nouă coborâre în infern, un
LANSAREA VOLUMULUI „CASA MEMORIALĂ” DE ŞTEFAN DORU DĂNCUŞ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 357 din 23 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350954_a_352283]
-
nouă și e foarte încântat de ea! Drumul spre Brighton a fost plăcut și plin de energie pozitivă, pentru că tot peisajul era de un verde crud chiar dacă era 1 octombrie. Toată priveliștea pe care o aveam din tren, chiar și fugitiv, arăta ca un joc de puzzle cu zeci de nunațe de verde, și maro, iar cerul era de un albastru perfect, curat cu niște nori pufoși ca și vata de zahăr. Ce diferență este între peisajul din Londra și country
JURNAL LONDONEZ (9) de LAVINIA IANCU în ediţia nr. 403 din 07 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346702_a_348031]
-
la nivel de cuvânt scris, ce s-ar putea spune despre volumul de față? Când alegem să achiziționăm o carte, o facem pe principii de aparență, începând de la notorietatea autorului, urmând apoi constatările de estetică a copertei și de răsfoire fugitivă a câtorva file. Este normal să avem aceste puncte de orientare, fiind perfect conștienți că este doar o analiză superficială și asumându-ne riscurile. Scriitorul și poetul George Roca nu implică niciun risc, atâta timp cât ne deschidem cugetul înspre o creație
GEORGE ROCA – POEME CIFRATE MULTILINGVE de LUCIAN DUMBRAVĂ în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/346712_a_348041]
-
nu ezită să folosească comparații peiorative. Viața prezentă (ό παρών βίος) e astfel prezentată ca o pantomimă , o pânză de păianjen , o suită de vise și de viziuni . Ea se aseamănă cu „visurile, cu florile care se ofilesc, cu umbra fugitivă” . Este o mare periculoasă și agitată . Problemele acestei vieți nu sunt deloc mai bine apreciate: nu sunt jucării de copii , umbră și vis , sunt „toate pline de groază, pericole, de servituți rușinoase” . „o singură zi de visare, într-o viață
PARTEA A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356197_a_357526]
-
buștean până dimineața. Închisese ochii și se părea că adoarme, chiar dacă trupul fierbinte al Dianei îl ispitea atât de mult. Atâta doar că, foarte curând, imaginea soției sale, păstrată sub pleoapele strânse cu disperare, a fost înlocuită de aceleași frânturi fugitive ale unor lanuri de porumb, câini trăgând puternic de lesă, fotografii și hârtii ce‑l asaltaseră pe drumul spre spital... „Nu, nu se poate! Nici nu mai țin minte dacă tânăra aceea a decedat ori este în viață. Avea urme
CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 287 din 14 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356464_a_357793]
-
cu...scântei (în 1967, când îl cunoscusem în condițiile amintite mai înainte)... Mai vreau să-ți spun că scrisoarea ta este ultima legătură cu trecutul, singura poză bust s-a pierdut de ani, mi te recompun din secvențe șterse și fugitive și de fiecare dată sunt mulțumit doar cu „reluările” care par să-ți configureze chipul mai aproape de suferințele și dezamăgirile tale nenumărate, de lumina lor orbitoare care m-a încălzit în vremuri de rătăcire și meditație asupra rostului nostru pe
SCRISOARE CĂTRE MAMA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355982_a_357311]
-
trupul, să poți pluti sperând să-ți treacă cârcelul. Plutești și îți mai amintești că viața îți este dăruită de Dumnezeu și că trebuie să încerci s-o trăiești până la capăt, să te salvezi. O fi acesta capătul? - te întrebi fugitiv. Dar ești obligat să nu disperi, să speri, să ai voința de a lupta pentru darul pe care l-ai primit. O scânteie de lumină! Idee! Ideea de voință, ea te orientează, ai un scop, conștientizezi că trebuie să faci
DORINȚA BINELUI ȘI VOINȚA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368862_a_370191]
-
vilei. Așezată în adâncimea unui fotoliu din lemn de mahon masiv, cu o tapițerie din catifea maro și brațe sculptate, având două capete de leu la extremitatea exterioară, timidă și încă aflată sub efectul puternic al emoțiilor, Săndica își aruncă fugitiv privirile prin spațioasa încăpere. Acum a înțeles pentru prima dată care este diferența dintre clasele sociale din epoca comunistă. Diferența dintre țăranul nevoiaș care își ducea viața de pe o zi pe alta într-o mediocritate fără șansă de a se
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1150 din 23 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362648_a_363977]
-
voce tare, făcând aluzii batjocoritoare, debitând injurii și amenințări la adresa sa, doar-doar vor fi luați la întrebări. Însă el își vedea de treabă, privindu-i doar pe furiș. Când ieșea sau intra pe poartă, îi ocolea cu atenție, mormăind saluturi fugitive. Dacă încerca vreunul să-l acosteze cu întrebări: „ce mai faci,bă, amărăștene? Răspundea scurt: bine! și își continua drumul. Sau: „de unde ai mai luat ierburile astea, mă? De peste tot. „Și ce faci cu ele, mă? Ce trebuie să fac
SRL AMARU-10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1637 din 25 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352839_a_354168]
-
cuceritor ca și prima dată. Tânăra profesoară se grăbi, conștiincioasă, să intre la lecție într-o clasă din capătul culoarului. Acum era sigur, avusese de-a face cu ipostaze diferite ale unuia și același model feminin, de exceptie, cu ipostaze fugitive, mereu șăgalnice și totuși atât de tulburătoare de fiecare dată. În fine, sosise prilejul s-o cunoască mai bine, chiar în după amiaza aceleiași zile. Pe când traversa piața orașului pentru a ajunge la locuința sa, Karl se pomeni față-n
ETERNELE VISĂRI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353683_a_355012]
-
la Londra. Minunată experiență a fost, chiar dacă am impresia că totul se derulează foarte rapid și nu apuc să stau și să savurez fiecare loc vizitat așa cum îmi doresc. Dar măcar ajung să le văd... chiar și dacă unele doar fugitiv. (Pe curând) Lavinia IANCU Londra, UK 20 iulie 2011
JURNAL LONDONEZ (5) de LAVINIA IANCU în ediţia nr. 236 din 24 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354075_a_355404]
-
sală și trebuia să-i las Loretei spațiu și timp pentru a-și primii prietenii. M-am așezat pe rândul trei, la margine, lângă scaunul pe care se afla geanta Loretei. Am stat puțin de vorbă cu Ema și priveam fugitiv, din când în când, persoanele risipite pe scaune prin toată sala aceea uriașă. Mi-a vorbit despre școală, în general, entuziasmată. Se simțea în vocea și privirile ei că-i place învățătura. - Știi? La franceză am obținut trei de „foarte
CÂNTECUL CULORII LA MIJLOCUL TOAMNEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356980_a_358309]
-
un eveniment similar: dublă lansare de carte, Andrei Pavel! Ne-am urcat în metrouri diferite, pentru direcții opuse, având în gând și în ochi, „cântecul culorii”. O rugasem pe Liliana să-și scoată ochelarii și, doar printr-o singură privire, fugitivă, am intrat în crâmpeie de cer senin de toamnă și-n valurile mării învolburate de același anotimp...
CÂNTECUL CULORII LA MIJLOCUL TOAMNEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356980_a_358309]
-
scuze că trebuie să se retragă. Cei doi bărbați puteau să mai stea, mai aveau vin de băut în sticle și desigur suficient vin în magazia restaurantului dacă le mai trebuiau. Ajunși în intimitatea apartamentului, tinerii noștri s-au sărutat, fugitiv, încercând să scape de hainele de pe ei. Pentru a doua zi nu au mai făcut niciun program că tot nu îl respectau în final. Întinși în comoditatea patului lor, printre sărutări pasionale, schimbau impresii asupra celor întâmplate și reflectau la
CAP. XIII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357813_a_359142]
-
peisajul. E aproape miezul zilei și este cazul să mă pun în mișcare și ajung din nou la Harman, unde tocmai intra un grup de bătrânei nemți. Mă infiltrez în grup. Am ajuns chiar la fix și ascult și eu fugitiv ce le povestește Herbert, cel care are grijă de biserică. Vorbește limba germană într-un stil haios. Stă sprijinit într-un cadru de mers cu rotile și după ce își spune poeziile îi poftește înăuntru. Înconjor repede biserică, mă uit la
GANDURILE UNUI INTRUS. DE LA CHEIA LA CHEILE TURZII de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358145_a_359474]
-
habar n-aveam, că îmi căzuse întâmplător în mână, așa se întâmplă de obicei, cauți ceva și dai peste ce nu te aștepți, căci îmi trebuia neapărat stiloul, aveam teză cu zbirul de Larionescu ... Un zâmbet de neîncredere îi apăruse fugitiv tatei în colțul buzelor, apoi îmi luase stiloul dintre degetele moi de emoție și îi îndreptase capătul spre pata frapant de albă în comparație cu sternul, alături de care se contura pe radiografie. Este un glonț, spusese pe un ton neutru, de parcă ar
BUN VENIT, MOISE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358133_a_359462]
-
faptul că nobila substanță a poeziei mi s-a epuizat și nu vreau să mint lumea cu opere pe care eu însumi le-aș disprețui. Îmi rămân pentru viitor proza și eseul, sculptura și muzica (de care m-am ocupat fugitiv). Vă mulțumesc pentru că mi-ați citit poeziile, vă rămân alături și nădăjduiesc să nu vă dezamăgesc în așteptări nici de-acum înainte. Referință Bibliografică: Ștefan Doru Dăncuș: Lansarea volumului „Casa memorială Dăncuș”, Târgul de Carte GAUDEAMUS, București, 2011 / Ștefan Doru
LANSAREA VOLUMULUI „CASA MEMORIALĂ DĂNCUŞ”, TÂRGUL DE CARTE GAUDEAMUS, BUCUREŞTI, 2011 de ŞTEFAN DORU DĂNCUŞ în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358932_a_360261]
-
analogie cu sensul tradițional prezentat mai sus, se poate spune că volumul de versuri Tăcerea din cuvinte este labirintul pe care trebuie să îl parcurgem pentru a ajunge la inexprimabil, la acele trăiri unice pe care poetul le-a parcurs fugitiv, „scotocind în vechi mistere”, și pe care forma poetică le-a salvat de la uitare. Să păstrăm însă ideea, ca pe un „fir al Ariadnei”, că pentru poet „Cuvintele rămân cu toate/în urmă, undeva uitate,/în descărnate pulberi de idei
TĂCEREA DIN CUVINTE DĂ GLAS POETULUI ANDREI PAVEL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 257 din 14 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359450_a_360779]