1,185 matches
-
afumați din mijlocul mesei, Înălțată chiar de el pe un capac de lemn cu diametrul unei roți de „Pegas” pliant, dacă În pragul ușii deschise fără zgomot n-ar fi apărut Flavius-Tiberius, fiul lor. Doamna Moduna Îl recunoscu numaidecât după fularul roșu pe care i-l croșetase În anul pensionării, iar domnul Moduna după paltonul negru din stofă de patru sute, pe care și-l dorise atât și la care renunțase În favoarea lui Flavius-Tiberius, student Întârziat pe atunci prin anul IV și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
groază de bani pe cărți. La peste 30 de ani te poți opri din citit. Dacă nu ții cu tot dinadinsul să orbești... Se Îndreptă spre cuierul cu picior din verandă Înainte ca obișnuitele ei reproșuri să tulbure bucuria serii. Fularul, pus neglijent În mâneca paltonului, mătura dușumeaua de brad precum coada leneșă a unei vulpi purpurii un drumeag uscat de țară. Sunt gata, zise Flavius-Tiberius, punându-și ochelarii. Acum... Tăcu mirat: bătrânul adormise cu țigara stinsă În colțul gurii. Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
rană e semn de indispoziție fizică și de griji. Mai așteaptă-te și la rezultate financiare proaste datorită unor tranzacții neinspirate.” 2. „Vis cu Monika Kulesza la Varșovia. Palatul Casimir. Îl aștepta În stația lui 26. Avea Într-adevăr un fular roșu la gât. Pe cap purta o beretă verde. Au intrat Într-o cafenea. Patronul privea niște ilustrate pe care i le arăta un tânăr slab și cu părul lung. Din când În când patronul striga ceva. Ce zice? a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
o femeie excentrică și că era dreptul ei la urma urmei să facă ce făcea. Tocmai când Începuse să creadă că alesese de fapt o formă inedită de sinucidere, cineva Începu să o scuture de zăpadă. Era un bărbat cu fular roșu și ochelari rotunzi de sârmă. I se păru cunoscut, Îl mai văzuse undeva: Tu ce dracu’ cauți aici? Întrebă ea fără să clipească. Vând antene parabolice, răspunse el prompt, fără să-și Întrerupă munca de deszăpezire. Și eu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nemaivăzută până atunci Îi lumina făptura. Ca și cum cineva ar fi cărat În urma ei un reflector pentru fotografii de interior. Privi mai atent și nu văzu În urma ei decât un bărbat Înalt, cu părul lung și creț. Purta la gât un fular roșu și o pereche de ochelari rotunzi prin sticlele cărora treceau impetuoase două fascicule de lumină de o intensitate neobișnuită. Cum trebuie că aveau pe vremuri bolnavii de plămâni sau de malarie când Încă mai luptau cu boala, Înainte ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
rafinați), cu hotelul Movilă de la Carmen Sylva, Cazinoul din Constanța și Moscheea din Mangalia. Ajan & Co.” Gheretă citi de mai multe ori anunțul, apoi Își descheie tacticos nasturii „paltonului său de ocazii”, lăsând să se reverse peste revere un superb fular mov de mohair cumpărat de Zorela de la Galeria Fondului Plastic de Sfântul Nicolae. Își lăsă prietenii să se obișnuiască cu bazaconia de pe ecran și deschise ziarul tot la pagina de publicitate. Alese fără ezitare un text subliniat Încă de acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
se ignora, dar și mânat de ambiții politice, nemărturisite Încă public. Și cum o minune nu vine niciodată singură, În urma alaiului domnului Brândușă, În toile de fond, se desena silueta de acum inconfundabilă a negustorului de antene. Același palton, același fular, aceiași ochelari, aceeași candoare. Mereu egal cu sine În orice Împrejurare, privind totul cu o bunăvoință arogantă, cu o resemnare ironică, cuceritoare, deconcertante, În aparenta lor simplitate. Părea un prapor viu ieșit În lume cu bilet de voie pentru 24
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
soarta ei, preocupată fiind de două fenomene tulburătoare: ingestia și deglutiția. Avea În fața ei o cireadă de vite hipnotizate de căldură În adăpători la vremea amiezii. Agentul de circulație era un tip Înalt, cu ochelari rotunzi pe nas și un fular roșu la gât. Stătea În fața ei zâmbind, cu mâna Întinsă, gata să o ajute, dacă ar fi fost cazul. Cum poți răsplăti o mână Întinsă la nevoie? Dar ea nu era la ananghie. Era doar singură, ceea ce era cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Îl privea și pe fiul ei. Nu se schimbase deloc sau, dacă se schimbase totuși, atunci nu Într-un fel care să o pună pe gânduri. Cum să te schimbi dacă porți de ani de zile același palton și același fular? Ca să nu mai vorbim de ochelari. Îi purtaseră cu schimbul și Amalia și Andrei, iar Înaintea lor bunicul ei, Szilard Morar, zis Vasi, care i-a cumpărat la Viena. El i-a purtat mereu la biserică În fiecare duminică. Acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Înțe1es de păcătoșii ca mine. Dacă nici acum lucrurile nu sunt mai clare, să nu uitați, vă rugăm, să ne comunicați, dacă se poate, numele fetei din pustă. Marta ținea teancul de hârtii În poală: erau la fel de grele ca și fularul lui Flavius-Tiberius și parcă la fel „croșetate”: două ochiuri pe față, două pe dos. Sau: două rânduri pe față, două pe dos. Sau: o pagină pe față, una pe dos. Sau ... Adormi socotind. 35. Ceața oboselii acoperea pe rând oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
un final de revelion, zise Flavius-Tiberius. În aer plutea un miros ciudat de ierburi arse. Îl simți și tu? Ce anume? Mirosul ăsta? Cred că mica noastră tundră pubiană arde mocnit, zise ea, trecându-și În jurul gâtului un capăt al fularului nesfârșit de lung al lui Flavius-Tiberius, de care acesta nu se despărțea decât cel mult În pat. Poate nici atunci. Îl și vedea gol pușcă Învelit doar În fularul lui roșu, cu gâtul prins Într-o minervă moale. Îi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
arde mocnit, zise ea, trecându-și În jurul gâtului un capăt al fularului nesfârșit de lung al lui Flavius-Tiberius, de care acesta nu se despărțea decât cel mult În pat. Poate nici atunci. Îl și vedea gol pușcă Învelit doar În fularul lui roșu, cu gâtul prins Într-o minervă moale. Îi mai lipsește coroana de spini. Deși nu avea obiceiul, de data asta ceru iertare Celui-de-sus pentru blasfemie. Oricum, la o adică, ea nu s-ar mulțumi să-l spele doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
trei chelneri. Afară Îl aștepta mașina lui Terente Marcovici. Mulțumi lui Petru pentru ospitalitate și se pregătea să urce În mașină când Își aduse aminte de ceva ce trebuia spus neapărat. Era să uit, dom' profesor! Domnul cu ochelari și fular zicea că vinde antene parabolice. Spuneți-i din partea mea că e târziu. Cine să dea atâția bani pe o farfurie, chiar dacă prinde cincizeci de canale? Mai ales În cartierul ăsta! Or fi câțiva nebuni independenți, nu zic, dar cei mai mulți, obișnuiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
larg În jurul lampadarului, reproșându-și că Își pierduse Încrederea În minuni. Zbura legănat ca un avion ce salută mulțimea la un miting aviatic. Înainte de a se despărți pentru totdeauna de acel loc, văzu un bărbat Înalt, cu ochelari și un fular roșu, care Îi făcea semne amicale de drum bun. Grohăi și el ceva În semn de răspuns, apoi tâșni În sus ca o rachetă, ca o cometă ce se Întoarce În cer după ce zăbovise o vreme printre oameni sub Înfățișarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
amestec În toată nebunia aia. Flavius-Tiberius se așeză și el În zăpadă lângă omuleț. Acesta mirosea a o oaie. Și a birt. Eu am dezlegat porcul, zise Flavius-Tiberius fără să se poticnească. Dumneata? Așa un domn? Cu paltonul ăsta? Cu fularul ăsta? Cu ochelarii ăștia? Te pot despăgubi... Uite, Îți dau o antenă parabolică În schimbul porcului. O ce? făcu ochii mari omulețul. O antenă cu care poți prinde zeci de posturi de televiziune. Ca să ce? Ca să vezi lumea. Și ce câștig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
el, un străin tremura de frig așa cum tremura el din pricina bolii. Avea o barbă de câteva zile și o pereche de ochelari rotunzi pe un nas coroiat. Semăna cu Petru Cain tânăr. În jurul gâtului, Înfășurat de mai multe ori, un fular roșu. Dacă mai punea la socoteală și paltonul, bine căptușit după cum se vedea, n-ar fi avut motive speciale să clănțăne din dinți. Lui nu Îi era frig deși adormise acolo, lângă mașină, câteva minute bune. Atât cât să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și că astfel Îl Încuraja Într-o acțiune pe cât de delicată, pe atât de binevenită. Deodată i se făcu o frică de moarte. Zâmbetul acela Îi era cunoscut. După cum cunoscut Îi era nasul coroiat, și ochelarii rotunzi, și paltonul, și fularul roșu, și mâna care acum Îi ștergea lui fruntea năpădită de o transpirație rece sub cozorocul scurt al unei șepci din blană de vulpe. O șapcă pe care o ura, dar de care nu se putea lipsi iarna. Toată lumea zâmbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Se simțea bine. În buzunarul pentru batistă al sacoului său pulsa, ca o perlă caldă, inelul opalin al durexului pe care Eleonora i-l Înapoiase spunându-i: După calendarul meu, azi e o zi norocoasă. Îl sărută prelung, Îi potrivi fularul În jurul gâtului, apoi urcă În autobuz. Fiind zi de sărbătoare, spre Feldiu era o singură cursă. Autobuzul s-a urnit greu din loc, ca după o noapte de chef. Ea Îl privea cu fruntea lipită de geam. El Îi făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
dată după '89". "Au editorii noștri destule metode să ne strice cărțile". "Doamne, greu am structurat volumul ăsta! Copiasem cam 7-800 de pagini..." "Păi da, România socialistă nu cunoștea tehnica xerox!" "... la Biblioteca Academiei. Pe un ger crîncen, înfășurați în fulare. Spre pauza de prînz, Petru Creția, învinețit și el de frig, ne lua la o vodcă mică, la Casa Scriitorilor, să ne mai dezmorțim degetele". Edițiile "familiale" ale Magdei U., făcute în colaborare cu Herr Professor, cum îi spun eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
rece, ca din argint, argintul colierului vintage. A refuzat să vorbească despre ea, după ce-a revenit în casă: Mă enervează igrecul din Șichy. Și ce se încărcase de furtună, ca un nor negru, cînd Șichy s-a întors după fularul de cachemir. Nu-și masca indispoziția. Trosnea din dinți cum ar fi dat la ferestrău. Aș fi vrut s-o liniștesc cumva. Se rujase prea apăsat: fructă vopsită de vitrină, nedorită de cel pentru care se copsese, se înroșise. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
care respectul era un gest de profanare și nu de recunoaștere a valorilor care zăceau în el, drept pentru care ascundeam și gândurile la trecerea acestui romancier în fază de embrion, acceptându-i perorațiile stufoase, dezordinea îmbrăcămintei, culorile poluante ale fularelor și pantofilor de carceră mucegăită, despicările firului de păr în 4, 14, 40 pentru orice întâmplare de pe scena vieții de elev minuscul, de ghindă sfărmată de călcâiul autoritar al profesorilor, indolenți la drumurile întrezărite spre inefabil de cugetătorul Nilă Hagiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Dunărea, autobuzul. O să vi se mai dea o șansă s-o luați de la capăt, spune Dendé. Ce se-aude? Unde vă duceți? Stați cuminte dom’ Șef, zice Gulie, noi o să ne întoarcem într-o clipită. Curistul își aranjează cu grijă fularul în jurul gîtului ieșind primul, să nu uităm sticlele, își aduce aminte Gulie, altfel iar o să facă vreo boacănă, ce mai focuri, trasoare, zdruncinături, vîlvătăi, asta da reprezentație, haideți să nu mai pierdem timpul, focuri, vîlvătăi, unde sînt, unde le vedeți
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
la dreapta pe bulevardul Dacia pînă dădu de prima stație de autobuz. Așteaptă de unul singur pufăind, scoțînd fum pe nas și pe gură, ce ți-e și cu femeile astea, începu să se gîndească zgribulit de frig, pînă și fularul uitase să și-l ia în graba în care o tulise pe scări în jos numai să scape de gura ei, cum se mai schimbă, mai des decît vremea, i se pare, nu știi niciodată ce au în cap cu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
în adîncul sufletului, e doar o răbufnire temporară, i se pare lui Patru Ace, provocată de unele neajunsuri. — Astea sînt păsăricile mele, recunoaște Roja pe un ton spăsit, superstițiile care-mi aduc noroc, îi explică, ceasul Omega moștenit, portofelul maroniu, fularul de lînă, brățara primită cadou de nuntă, catarama cu însemnele statului Guatemala. Le port cu mine întotdeauna. — De unde și pînă unde Guatemala? se miră Patru Ace cu mintea undeva la zona Asia-Oceania. — Cadou, îi explică Roja, a primit-o Bătrînul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
frică să nu fie atacați de cineva, s au gîndit să coboare în holul de la intrare mobile din camerele de la etaj, să se poată baricada în caz de nevoie. Se întinse în locul indicat, fără să-și scoată nici măcar ghetele sau fularul de la gît, pentru că înăuntru nu era cu mult mai cald ca afară. Era prima dată după aproape trei zile cînd avea ocazia să se stea la orizontală și să-și mai tragă puțin sufletul. Îl văzu pe Croitoraș stingînd lumina
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]