1,614 matches
-
fiu predată în schimbul acelor prizonieri. Du-mă înapoi pe uscat! — Dar tot legea precizează că, la bordul unei nave, autoritatea căpitanului este mai presus de cea a regelui, interveni pe neașteptate Tapú Tetuanúi, exaltat. În fața privirii feroce cu care îl fulgera Anuanúa, adaugă, vizibil înfricoșat: Așa spune legea... Ce lege absurdă mai e și asta? întreba cu agresivitate prințesa. Să vină Omul-Memorie și să mă lămurească! Bătrânul Oripo a murit, ucis de Te-Onó, replică Vetéa Pitó cu un calm surprinzător, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
vorbea puțin, parcă se târa neauzit prin odăi, citea ziarul, se trântea de-a lungul patului, își turna picăturile în ochi și înainte de a ațipi lăsa să-i scape un oftat sonor, prelung, înveninat, ce se lățea în toată încăperea fulgerând respirația Carminei, a mamei. Se auzea cum jarul mușcă încetișor din bucata de lemn abia pusă în sobă. Pagina cărții întoarsă de Carmina foșnea asurzitor. Seara, la cină bărbatul mânca fără să scoată o vorbă, mama pregătea acum foarte des
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu crease, arătând acuzator peste copertele cărților răvășite pe birou, cu degetul maroniu de la atâta fum de țigară, niște omuleți ce existau acolo, pe covorul persan, descriind în aer cu un gest foarte sugestiv semnul desființării, scăpărând din ochii albaștri fulgere de oțel, el, Alexe, cu bustul ieșit deasupra biroului masiv, dirijând un întreg arsenal de calomnii și injurii, un adevărat cataclism, un puhoi înverșunat care lua la vale tot ce întâlnea, piatră sau frunză, o lavă grea, clocotitoare, de neînfrânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
găsit-o în cerdac. Purta o rochie lungă, tricotată, cafenie, părea foarte subțirică și vulnerabilă. Le-a ieșit în întâmpinare coborând maiestos treptele. Cine a venit? A întrebat din hol fetița blondă. Fratele tău și femeia aia frumoasă? Fana a fulgerat înapoi cu privirea, a făcut cu mâna un gest imprecis: Lasă, taci acum. Prin curte era o devălmășie de frunze. Ajunsă lângă ei a luat mâna lui Ovidiu și mâna Carminei, le-a strâns între degetele sale. A spus cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
trebuia s-o ia de la capăt. Când se redresa, forțele ei erau tot mai anemice, un biet bondar în fața morii de vânt care știe de la bun început că nu are nici o șansă, dar încearcă așa, de dragul nesăbuinței și cade deodată fulgerat la pământ. Avea cel puțin certitudinea că lupta va fi scurtă, nici nu avea timp să se îngrozească, puțină orbire și era suficient: Cel puțin ÎNCERCASE. După mimica Fanei, Carmina înțelese că femeia îi spunea ceva important. Am lăsat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în pace, își găsește ea drumul, e o femeia ca oricare alta, nu are defecte fizice, nu te mai gândi că a rămas singură, n-oi fi tu unicul om din lume capabil să-i dea ce-i lipsește. Tăcu fulgerată de privirile lui. Tăcu când se afla aproape de apogeul perorației ei, tăcu și tâmplele-i bubuiră în timpul apneei, era paralizată de surpriză, strivită, plecă pleoapele, își cuprinse în palma cu degete lungi fruntea, se masă, nu i se mai întâmplase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
repede, sângele aproape că a furnicat-o prin vene. A început să-și caute blugii, i-a probat, îi veneau perfect, corpul ei nu suferise nici o metamorfoză și doar îi cumpărase cu opt ani în urmă. Pentru o clipă a fulgerat-o gândul că e sterilă, a căutat să-l alunge, să-l amestece printre pulovere, pantaloni scurți, în cele din urmă gândul a răpus-o și a făcut-o să se așeze pe canapea. În timpul căsniciei, ea și Ovidiu respectaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
înainte? Cum, am stat 3 ani și jumătate împreună? Și tu nu ți-ai dat seama de asta în atâta timp? Bine. Dragostea vine sau nu vine, e sau nu e, atâta tot. Doamne, ce mai plouă și cum mai fulgeră și cum mai plouă, dacă aș putea măcar să mă rog și să adorm, să mă rog și să adorm și să treacă noaptea asta nenorocită și luna asta plină. Sunt în tren, mă aștepți în gară? Cobor la Galați sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
Marievici: mohorîtăuzatădestrămată și, pe deasupra, cu bereta SUA uitată pe cap. Mă atinge cu palma pe spate și spatele mi se îndreaptă: Refuz domnește să ne despărțim ca doi boschetari. De ce mergi înainte cum merge orbul din parabolă? Și se oprește, fulgerat de cuvînt: orbul. Nu-mi pot reprima hohotul de plîns. Știi? Da știu. Ei, ei, lasă! N-am piese de schimb. Mama a uitat să-mi facă și piese de schimb. Dar de mine n-o să scapi. O să te caut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
pe lângă grădina Hipogrifului, care era unul dintre favoriții ei. Mă opresc. În ce mă privește, nu am prea fost niciodată atras de ghearele lui uriașe, de profilul său vulturesc, cu ciocul întors ca un pu mnal. Un gând nebunesc îmi fulgeră pentru o clipă imaginația. Tocmai dau să plec, când Hipogriful se îndreaptă în galop spre gard, îmi deschide poarta cu ciocul și mă poftește înăuntru. Dacă nu mă înșel, ți-ai dori o plimbare prin văzduh??? Fac o plecăciune cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
întoarcă capul. Și atunci privirea ei s-a întâlnit cu cea a armatelor de rechini ce-o înconjurau din toate părțile cu ochiul lor lucitor și metalic, fixând-o din adâncul străveziu și transparent al mării. Mii de spade o fulgerau din gurile deschise ale rechinilor, mii de priviri albastre o tăiau lateral cu laserele lor scrutătoare. Și atunci, dintr-odată, strigătul acela al meu, neeliberat sau neauzit, năprasnic ca un cataclism, îmi rezona în piept să-l spargă, prelungindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Fără grabă, își expune inventarul meticuloasă, cu o pauză de-o sclipire și-un zvâcnet anunțat prin aruncarea unui bolovan de tunet din bombardele învechite, pentru că, în loc să bubuie la impact, el își rostogolește fețele contondente de gresie ale cerului, stârnind fulgere ca o brichetă cu polizorul tocit. Așa cum lucrează bijutierul aurul în filigran, la fel de minuțios lucrează Toamna. Aștepți să i se sfârșească, tu o știi, calmul ăsta promițător de belșug și într-o dimineață te trezești năpădit de iedera roșie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
semne disperate cu mâinile. Sări de pe șine și curentul iscat de viteză o trânti pe caldarâm. În patru labe se îndreptă spre poarta care era la locul ei și se rezemă de stâlpul cald. Respira greu. Tramvaiul dispăru la curbă, fulgerând scântei albastre. Ploaia care se pornise mărunt spălă invizibilul și descoperi casă cu casă, castanii, aleile de trandafiri, perspectiva. Atunci i se păru Brăila uluitor de frumoasă. Merse prin ploaie până la Dunăre. De pe faleză, vedea un tunel negru susurând monoton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
când, de fapt, le creăm agonia. Unde-i atunci adevărul? șuieră Prunilă. El întreba ca și cum ar fi exclamat. ADEVĂRUL E NECUNOSCUTUL DESCÂLCIT CLIPĂ DE CLIPĂ, ÎNCET, ÎNCET... ÎNCET! zise Chirilă când deja avea apă în gură. Halipa se unduia departe, fulgerând apa cu solzii de aer în care se răsfrângeau Soarele și Luna, iar prin cer se vedea până departe cum se nasc stelele. Și după ce făceau ochi, mergeau de-a bușilea pe glodurile nopții până-și găseau o Mamă. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
beată de barbara năvălire a simțurilor, miros auditiv pentru îngerii indignați, beție la care trăgeau cu ochiul asceții peșterilor din Univers în care, timpul stătea degeaba, buimăcit de înțepătura veninoasă a celor două timpuri, timpul zvâcnea, neuronii țipau ca arși fulgerați de kilovolții dorinței și dăruirii totale și, deși fierul tot nu voia să ia formă, îl căli în apa rece a sudorii, nicovala icnea cu aceeași impostație de voce tubată, al II-lea Război Mondial începuse de mult, bormașina rotopercuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
un cuvînt e de belea, și s-ar putea ca toată secția să cadă la mijloc dacă n o să iasă conform planului. Tușica și Angelina rămîn cu gura căscată, nu le vine să creadă, adică nu cumva...? Prin minte le fulgeră același gînd care le face să se înmoaie de frică, în timp ce Delfina are cîteva secunde de răgaz ca să și mai tragă sufletul, să se gîndească, nici n a fost chiar așa de greu pe cît își imaginase, uf, uf, uf
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
aveau pe unde să-l ocolească. Credeai că n-o să mai vină, erai presat de timp, peste mai puțin de trei ore trebuia să fii la poarta unității, altfel Comandantul avea să facă spume la gură, să tune și să fulgere, să te acuze de nesupunere, să te amenințe cu arestul. Nici nu apucă bine să pășească pe celălalt trotuar, că Părințelul citindu-i parcă gîndurile, după ce îl salută scurt, îl înșfăcă de braț și îl trase cu repeziciune după el
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
În șoaptă, cu palma la gură și cu față Întoarsă spre a nu fi văzută „di copchil”. Va pricepea că ceva nu este În ordine, că În familie apele sunt tulburate rău și că Într-un anumit cer tună și fulgeră, iar atmosfera familială se va umple de produse ale unor fenomene meteo aducătoare de mari calamități. Mai Întâi a scăzut mult gradul de atenție acordat lui, mai toate privirile spuneau că ar fi mai bine dacă Va s-ar afla
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
se mimau momente focoase ... Val executa fără nici o tragere de inimă și se Întreba oare de unde știa așa multe Rozalița că el nu văzuse nici la Cățălești și nici la Poiană asemenea scene? Apoi un gând de totală clarificare Îl fulgeră, aha, așadar asta se Învață numai la ...școală! Dincolo de Întrebările care nu vor primi răspuns nici peste mult timp, În partea frumoasă și sensibilă a sufletului său de copil va răsuna mereu un sunet diafan și Înfiorarea produsă de finețea
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
mai ales, ... ochii ei mari și luminoși, cu care Ochenoaia a aruncat adesea săgeți pline de amor și mulți bărbați au fost ținta lor, sulițe către dușmanii de rând, către fetele sale, care niciodată nu reușeau să o mulțumească și fulgere prevestitoare de trăsnete față de dușmanii mari care Încercau să-i micșoreze grădina, să-i fure din curte ori de pe ogor sau să se atingă de familia sa. Victor Își luase o piatră de pe inimă, scăpase de incertitudini și de frică
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
numai două-trei poeme de acest fel, iar după aceea să ia un antinevralgic. O poezie și mai trăsnită ne propune Viorel Savin, care într-un volum intitulat Evanghelia eretică și publicat la Casa Scriitorilor din Bacău, în 2005, tună și fulgeră împotriva contemporanilor săi într-o manieră satirico delirantă: „Clefăiam cu pantofii strălustruiți / în resturi de torturi supurând siropuri scârboase. // otrepe cu fețe-ngălate de zâmbet / ipocrit căutau să mă «onoreze» / cu strângeri lipicioase de mână... // am lunecat pe un val de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
decît o pilă ruginită, încearcă să forțeze ușa cu aceasta. Ion avea un sucitor în mînă și Aneta un satîr și astfel înarmați deschid ușa. Portofel n-a avut timp să-și arate surprinderea, deoarece sucitorul l-a năucit, căzînd fulgerat la pămînt. Aneta se repede cu satîrul, dar Ion o oprește. Lasă-l, nu vezi că l-am omorît? Este mort? Nu vezi? Văleu, ne mănîncă pușcăria, începe să răcnească femeia. Ce ne facem acum, nevastă? Îl îngropăm. Tot îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
biserică și Vasile înțelege că fapta sa nu-i agreată de Cel de Sus. Ajunge la icoană, o sărută și se roagă la Iisus. Ajută-mă, Iisuse Hristoase, ăștia o să te ducă prin Franța, vezi și mata lumea... Nu mai fulgeră și Vasile ridică icoana de partea de jos și încearcă s-o salte. O zgîlțîie la dreapta și la stînga, dar se ține tare partea de sus. Nu te lasă sătenii. Adică să stai în prostimea asta toată viața. Vasile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
vrea să mai colinde prin țări străine? Vasile iese cu icoana într-un sac enorm de rafie și constată că nici un strop de ploaie n-a căzut. Mai mult, norii s-au îngrămădit spre est și acolo, nu prea departe, fulgera și tuna de mama focului. Te-ai supărat, Doamne, pe satul ăsta nenorocit și bine ai făcut. Merită păcătoșii ăștia să-l țină aici pe Fiul Tău? Stelele au reapărut peste sat și Banditu' se strecura ca o fantomă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ardea nouă de minuni! — Ori de cîte ori și-o arătat fața În biserică și o scoborît din icoană, o am văzut pe Maica Sfîntă, mărturisea bunica Maria Ruba, născută la Pișcari În 1895. Iară cînd o tunat și o fulgerat de la altar și Măicuța Sfîntă s-o Înălțat și s-o uitat la credincioși de sus, din aer, am gîndit că nu m-oi mai rădica În veci de acolo!... Scena aceasta cu tunetele și cu fulgerele au descris-o
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]