254 matches
-
în tot corpul. Dumnezeule, dar ce se întîmplă? Sânt iar la masa de scris. Mi-e imposibil să-mi stăpânesc panica, bătăile inimii... Pe brațe am pielea înfiorată. Scriu tremurat, zgârii 37 de fapt pagina, dar trebuie să scriu, fiindcă fulgerările dureroase de amintiri pe care le-am avut toată ziua, prea rapid stinse ca să pot prinde ceva din ele în afara emoției pure, s-au desfăcut deodată sub țeasta mea, când abia ațipisem, într-o răbufnire insuportabilă. Reacția minții și a
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
substanța cenușie a creierului meu. Un leșin, o fascinație dulce și tristă mă cuprindeau acolo, în holul întunecat (și totuși iradiind lumina vrăjitorească a amintirilor mai vechi decât memoria), în fața fostei mele case, a vieții mele anterioare. Mă vedeam, în fulgerări ca de brici înfipt în carne, dând drumul unei bile de sticlă pe mozaicul podelei, sărind stângaci în căsuțe strâmbe de șotron, ștergîndu-mi palmele de creta colorată pe țesătura aspră a rochiței... uitîndu-mă, la fereastră, pe pozele unei cărți cu
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
și până la camera din centru, sute de uși date de perete, cu lacătele însîngerate. M-am trezit cu o senzație stupidă, care m-a sâcâit toată dimineața, dar nu mi-am amintit visul decât după prânz, mai întîi ca niște fulgerări de emoție pură în plex, apoi, la școală, pe când îmi ascultam elevii, ca niște secvențe dureroase ininteligibile. Mi-a trebuit și ziua următoare ca să pot reconstitui tot ce-am povestit aici. Ba chiar, nu știu de ce, am impresia că îmi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ca să-i împodobească fața cu apele lor ca de agat. Purta la gâtul decoltat patru șiruri de perle (firește artificiale, ca tot ce era pe ea, dar ce importanță avea pentru noi?), în fiecare boabă sidefie se răsfrângeau, în minuscule fulgerări de lumină, grădina noastră, casa și straturile de flori. Rochia, care-i venea până la glezne, era de o extravaganță nemaivăzută. De un verde brutal, cu ape când galbene, când albăstrii, se despica în față, în unghi ascuțit, pînji la brâu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
generației noastre, a promoției unite ce ne-am întâlnit la toate soroacele... și poate că ar fi bine ca acestea să fie însemnate undeva...spre aducere aminte. Din adâncul sufletului omenesc, câteodată, irumpe, printre gânduri zbuciumate, dorințe și așteptări, acea fulgerare din care, pe nesimțite, se întrupează dorința de a scrie, de a incrusta trecutul...dar toate acestea sunt năluci efemere și rătăcitoare dacă nu le înlănțuim cu patimă și înțelepciune... și totuși această dorință, de a reține pe răbojul vremii
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93264]
-
NU AFLĂM CE NĂZUIM. Nu mai știu dacă ceea ce-mi amintesc (nu e vorba de obișnuitele amintiri, ci de o stare de amintire) a existat cândva în trecutul meu, sau dacă a intervenit „altceva“ în el - un fel de fulgerare transversală care i-a dat acestui trecut un alt conținut. În orice caz, în această stare de amintire se petrece un scurtcircuit de realitate - un fel de ruptură instantanee a cursului obișnuit - din care revin greu în prezent (durata revenirii
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
presiunea care îl apăsa, existau clipe când creierul i se înflăcăra și forțele lui vitale se încordau toate deodată într-un avânt neobișnuit. Simțirea vieții, a conștiinței de sine se amplifica aproape de zece ori în aceste momente, care, ca niște fulgerări, nu țineau mai mult de-o clipă. Mintea, inima îi erau străbătute de o lumină neobișnuită; toate emoțiile, toate îndoielile lui, toate neliniștile parcă i se potoleau simultan, se revărsau într-un calm superior, plin de bucurie și speranță senină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
suferință. De ce un nebun vede mai mult? Fiindcă nebunia-i suferință. De ce un singuratic simte mai mult? Fiindcă singurătatea-i suferință. Și de ce suferința știe totul? Fiindcă-i Spirit. Defectele, viciile, păcatele nu ne descoperă laturi ascunse ale firii prin fulgerările de plăcere, ci prin sfâșierea cărnii și a duhului, prin revelațiile negațiilor. Căci tot ce-i negativ e ispășire și ca atare cunoaștere. O ființă care ar ști totul ar fi un fluviu de sânge. Dumnezeu, dispunând de prea multă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
sunt poeme În Înțelesul curent al cuvântului”, ele sunt „rechizitorii scrise Împotriva uitării” și pentru <puterea de a ne fi rușine> de ceea ce am făcut rău, mănați În comunism”... dintre prostia oarbă/ Și haosul puterii din golul bicefal/ Pe negrul fulgerării grotescului mortal”..., cuvinte pe care Tăcu le-a scris și le-a spus nu În 1992, ci mult Înainte , iar alții le invocam abia În iulie-august 2006, când În sfârșit, vorbim și noi despre dosarele securității, despre cutare sau cutare
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
al cuvântului și nu ,,cântă” nimic; scrise Împotriva uitării și pentru puterea de a ne fi rușine, ele strigă, se luptă cu acest Golem al secolului XX: ,, Încrucișarea sumbră dintre prostia oarbă/ Și haosul puterii din golul bicefal./ Pe negrul fulgerării grotescului mortal,/ Pornită-i printr-o gură de șarpe să ne soarba./ Golem al urii, noaptea abscons, inoculat,/ Incestă-mperechere de grota și strabism;/ Nici diavolul nu știe de ce În comunism/ Puternică lui umbră se-ntunecă pe lat./ Minciuna-n măruntaie
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
pe Libo, ci ura neostoită a Liviei. Nedumerirea îi încolțește din nou în suflet. De ce s-o fi înverșunând atâta împotriva fiului Scriboniei? Că doar nu l-a favorizat niciodată excesiv. Oricum, nici pe departe cât pe fiii ei. O fulgerare ca o lamă de cuțit îi străpunge inima. Bănuiește cumva...? Picături de sudoare încep să i se prelingă pe frunte. Le îndepărtează cu un gest smucit. Trebuie să acționeze, să facă ceva îna inte de a fi prea târziu. Din
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de secundă are din nou în fața ochilor figura acră a lui Germanicus, văicărindu-se că nu i s-a acordat niciodată triumful, deși l-a meritat de atâtea ori. Suspină descurajat. Nici despre triumf n-au vorbit. Într-o stră fulgerare, amintirea îi crestează mintea ca un cuțit. Au discutat despre tulburările de ieri de la amfiteatru. Au căzut oameni, nu numai din rândul plebeilor, dar și soldați, parcă și un centurion, zicea Nerva, chiar și un tribun din garda pretoriană a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
capete rostogolindu-se și cu multe implorări către bunul Dumnezeu sau câteva lacrimi ale regelui pentru câte un credincios de-al lui care-și dă sufletul, dar totul e ca și cum ar fi turnat În culori, printre valtrapuri roșii, harnașamente aurite, fulgerări de coifuri și de spade sub soarele galben al deșertului și În fața mării turcoaz, și cine știe dacă Templierii nu-și trăiau astfel măcelurile lor de zi cu zi. Privirea lui Joinville se plimbă de sus În jos și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de cornișe prețioase. În involucre de cristal tronau de-a lungul pereților chipuri de sfinți În mărime naturală, șiroind de sânge, cu rănile deschise presărate cu picături de rubin, Criști contorsionați de suferință, cu picioarele roșii de hemoragie. Într-o fulgerare de aur din barocul târziu, am văzut Îngeri cu fețe etrusce, grifoni romanici și sirene orientale care se ițeau din capiteluri. Mă preumblam pe străzi străvechi, vrăjit de numele lor ce păreau niște cântece, Rua da Agonia, Avenida dos Amores
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mai tineri, se aliniau alte mașinării, cu ecranul fluorescent, pe care planau În escadre păsări de pradă pline de ținte, kamikaze din Spațiul Extraterestru, sau o broască sărea de colo-colo, emițând niște orăcăieli În japoneză. Barul Pilade era acum o fulgerare de lumini sinistre și poate că prin fața ecranului de marcă „Galactica”, trecuseră și curierii din Brigăzile Roșii cu misiuni de Înrolare. Dar cu siguranță că trebuiseră să abandoneze flipper-ul, pentru că nu poți juca ținând un pistol la brâu. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
viață În trupurile lor... Sala s-a umplut de lumină, lumina s-a estompat În penumbră, apoi Într-o obscuritate Întreruptă de fulgere portocalii, fu o imensă iluminare aurorală În timp ce unele trompete cântau Înalt și răsunător, și a fost o fulgerare de rubin, insuportabilă. Și În clipa aceea am pierdut-o din nou pe Lorenza, și am Înțeles că n-aveam s-o mai regăsesc. Totul se făcu de un roșu Înflăcărat, care treptat trecu la indigo și violet, iar ecranul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
săptămână, în locul rușilor, au apărut românii. Se uită un răstimp la Petre, gânditor, și apoi zise: ― Nu-i de-acasă... E de pe front, de la domnul căpitan... De-acolo, nu de-acasă... Vorbind, gândurile i se strămutară departe, cuprinzând într-o fulgerare toată Parva și, deosebit, fiecare ființă dragă, începînd cu maică-sa și cu Marta, față de care se simțea vinovat pentru că le-a scris numai de două ori de când zace prin spitale și mai cu seamă fiindcă în noaptea ceea a
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
era absolut sigur că numai din pricina ei a pornit la război, numai ca să-i împlinească un capriciu și-a pus inima în fața gloanțelor... Pentru un capriciu! Atât de mult a iubit-o! Peste drum crucea din turnul bisericii strălucea cu fulgerări de aur. Ochii lui Apostol se încăpățînau să înfrunte razele ce izvorau din trupul crucii, parcă lumina lor orbitoare și triumfătoare ar fi încercat să-l sfideze sau să-l dojenească tocmai în momentele când creierii lui se frământau cu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
de la ureche. Faceți rezervări pentru parcarea de acolo ? am Întrebat-o ridicînd vocea. În loc să-mi răspundă, mi-l arătă din ochi pe mandatar. Ziarul căzu În mijlocul tejghelei și individul ridică ochii. CÎnd ni s-au Întîlnit privirile, le-am simțit fulgerarea. Vocea lui ascuțită nu se potrivea deloc cu barba nerasă. — Din păcate nu mai sînt locuri. Nu m-a mai băgat În seamă și-și coborî din nou ochii asupra ziarului. — Nu prea sînteți aglomerați aici... aveți mult timp liber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
parodii și nu prea, efectiv cea mai bună carte a lui Calistrat Costin și o apariție relativ frapantă în contextul poeziei contemporane, e un amestec bizar de poezie umoristică, notații pătrunzătoare despre viciile lumii moderne, alegorii, fabule, inserții parodice și fulgerări metaforice, totul sub un regim de ironie acută, de zeflemea cu subsol grav, într-o scriitură narativă, cu subtilități semantice și fonetice, cu desfășurări hiperlogice / / în fine cu umor insinuant "ala Mitică", ilustrând insolitul formulei". Laurențiu Ulici "Sexagenarul băcăuan adună
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
se spânzure, după vânzarea lui! - Cred că nu, zise Miron și râse. Fremăta de plăcerea conversației, iar eu simțeam o plăcere egală și îmi părea rău ca nu puteam încă să-l citesc pe filosof integral. Îmi apărea, într-o fulgerare, ca un demon și la douăzeci de ani demonii ne atrag mai mult decât îngerii... Dar nu eram pregătit să-l întîlnesc... M-am reântâlnit cu el mulți ani mai târziu, după ce am fost contrariat de neocreștinismul și fatalismul tolstoian
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
valoros într-o viață întreagă - prezența cuiva, care să se fi deschis într-atât încât să acopere golul. Adică asta ar însemna un om în care să crezi. Însă toate acestea bătrâna doamnă Marga Pop le gândise numai cât o fulgerare pe care nici n-ar fi putut-o spune, pentru că erau prea adânc ale ei. Nu-și amintea să mai fi simțit vreodată așa, sigur se întâmplase. Într-o clipită s-au succedat prin fața ochilor ei obosiți nenumărate anotimpuri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
fier forjat încrustat cu cristale de sticlă sclipitoare, își atârna de gât lănțuguri de perle adevărate, șiraguri de mărgele din plastic și sticlă colorată sau din boabe de porumb vopsite, schimbându-le necontenit între ele într-un clinchet adormitor și fulgerări curcubeice răsfrânte de argintul viu al oglinzii. Nemaiexistând nimic în lume în acele clipe decât foșnetul mângâietor al rochiilor de mătase și tafta mulate pe curburile trupului ei tânăr - extraordinar, nu-i așa? un trup care trebuie să trăiască și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Dumitrescu ne-a condus până la ușa liftului și, după ce și-a luat rămas-bun, mi-a zis într-o doară: „Păcat că nu-ți amintești“. Mi-au trebuit câteva clipe să înțeleg, liftul pornise deja și n-am mai zărit decât fulgerarea cămășii lui roșii, ca o flacără înghițită de întunericul scărilor. „Ce-a vrut să spună?“, m-a întrebat Andrei Vlădescu cu un glas moale. Am ridicat din umeri. Frigul de afară ne-a izbit în față, tăindu-ne respirația. Încetase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
sunetul focului de artilerie traversase rîul dinspre Pootung. O coloană de fum, mai lată decît grupul de depozite În flăcări, se lăsa peste apă și Întuneca malul de la Nantao. Din scaunul din față al Buickului parcat pe nisip, Jim urmărea fulgerările ghiulelelor prin parbrizul prăfuit. Piesele de artilerie americane, aduse de naționaliști, scoteau un sunet aspru și umed, de parcă Încărcătoarele lor ar fi fost umplute cu apă. Un aer trist se Întindea peste fluxul vlăguit care se lovea de plajă. Țeava
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]