247 matches
-
de bunăvoie să-i dăm jos pictura, Nu va fi de acord, îmi ridic ochii îndurerați spre părintele Varava și doar pentru o clipă îi văd o fulgerare nervoasă în ochi, ar fi prea mult oare dacă aș spune o fulgerare de ură?! Eu nu voi sluiji într-o astfel de biserică, Daniel! Niciodată! Se ridică, dându-mi de înțeles că întrevederea noastră a luat sfârșit, Te-aș sfătui să faci totul ca să-l convingi pe Theo să renunțe, îmi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
crengile universale, spre esențialul indescriptibil al adevărului etern... observând că imaginile diferite pe care le întâlnisem până atunci se estompau, dispăreau, se asimilau în lumina arborelui... ca și cum nimic nu fusese real, nimic nu fusese altceva decât fragmente de iluzii, impresii, fulgerări trecătoare și instabile ale unor forme aparente... insula libertății, orașul poveștilor, steaua răsăritului, valea incertă, laguna argintie, etajul senin, muntele îngerilor, arcul culorilor și chiar pâlnia anotimpurilor cu clepsidra ei se ascundeau și se topeau în culorile orizontului, imateriale, transparente
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
sunetul focului de artilerie traversase rîul dinspre Pootung. O coloană de fum, mai lată decît grupul de depozite În flăcări, se lăsa peste apă și Întuneca malul de la Nantao. Din scaunul din față al Buickului parcat pe nisip, Jim urmărea fulgerările ghiulelelor prin parbrizul prăfuit. Piesele de artilerie americane, aduse de naționaliști, scoteau un sunet aspru și umed, de parcă Încărcătoarele lor ar fi fost umplute cu apă. Un aer trist se Întindea peste fluxul vlăguit care se lovea de plajă. Țeava
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
loveau ritmic aerul și ștergeau geamul gri neudat de nici o picătură de ploaie. Erau ca niște metronoame care se Împlântă și se smulg din liniștea nopții. Ocoli mașina și se așeză pe scaunul din față. Ochii se Întâlnesc Într-o fulgerare scurtă și Matilda apasă pe accelerator. Mașina țâșnește ca un bolid pe șosea. În anul 1970, am reușit la concursul de admitere la facultatea de cinematografie din București. În perioada studiilor mi-am desăvârșit În mod complex pregătirea profesională și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
s-au plimbat în cerul de dor Cu ploaia sărutată de-o umbră, Cu brațele albe de zori Și sufletul aer de-o zână. Prin parcul cu băncile noastre Plimbarea albastră dansa ca un vis. Ne urmărea întunericul plâns Din fulgerările caste. Cuvintele erau venite din vieți și încercau săruturi de vânt. Îngerul născut de profeți Ne veghea în cerul cel sfânt. Și până în zori, frumoșii nebuni Se plimbau în călătorii ancestrale Cu ploile dezbrăcate-n genuni Disperați de lacrimi amare
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
valoros într-o viață întreagă - prezența cuiva, care să se fi deschis într-atât încât să acopere golul. Adică asta ar însemna un om în care să crezi. Însă toate acestea bătrâna doamnă Marga Pop le gândise numai cât o fulgerare pe care nici n-ar fi putut-o spune, pentru că erau prea adânc ale ei. Nu-și amintea să mai fi simțit vreodată așa, sigur se întâmplase. Într-o clipită s-au succedat prin fața ochilor ei obosiți nenumărate anotimpuri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
fier forjat încrustat cu cristale de sticlă sclipitoare, își atârna de gât lănțuguri de perle adevărate, șiraguri de mărgele din plastic și sticlă colorată sau din boabe de porumb vopsite, schimbându-le necontenit între ele într-un clinchet adormitor și fulgerări curcubeice răsfrânte de argintul viu al oglinzii. Nemaiexistând nimic în lume în acele clipe decât foșnetul mângâietor al rochiilor de mătase și tafta mulate pe curburile trupului ei tânăr - extraordinar, nu-i așa? un trup care trebuie să trăiască și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Dumitrescu ne-a condus până la ușa liftului și, după ce și-a luat rămas-bun, mi-a zis într-o doară: „Păcat că nu-ți amintești“. Mi-au trebuit câteva clipe să înțeleg, liftul pornise deja și n-am mai zărit decât fulgerarea cămășii lui roșii, ca o flacără înghițită de întunericul scărilor. „Ce-a vrut să spună?“, m-a întrebat Andrei Vlădescu cu un glas moale. Am ridicat din umeri. Frigul de afară ne-a izbit în față, tăindu-ne respirația. Încetase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Îi dau și banana și biscuiții. O privesc și mă felicit în gând, că m-am întors repede. S-ar fi speriat de tunetele ploii. Mulțumită de rezultat, mă întorc spre hol să las trenciul și încălțămintea, dar ca o fulgerare, ochii îmi alunecă pe lacul oglinzii agățată în perete și pentru o clipă simt cum încremenesc. Nu-mi vine să cred că din oglindă, mă privește uimită o duduie îmbrăcată în pijamale și purtând sandale cu ștrasuri..stropite cu câțiva
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
gândească la clipa mutei agonii dar, încă o dată, puterile lui nu-l dădură de sminteală: la capătul interminabil al acelei prăbușiri din vârf înalt de minaret, nu-l aștepta moartea, ci o primă zi cu soare dogoritor. Într-o ultimă fulgerare de luciditate, își zise că, iarăși, veniseră să-i țină de urât acele fantasme amorțite de sub răceala faldurilor de marmură din jur. Însă nu era așa, ci apăruse un cap cu pălărie de Hazan de la sinagogă (cantor), imagine pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
zgârie gâtul. Așezat pe un rest de scară, un tânăr numai în pantalon și maieu, cântă la acordeon o melopee jalnică ce stăpânește peste întreg dezastrul. Pe chipul împietrit ochii sunt pe jumătate închiși, ca și cum încearcă să se apere de fulgerările brutale ale imaginilor din jur. În fața lui, puse direct pe caldarâm, două cadavre. De sub unul dintre cearșafurile pătate cu sânge ce acoperă trupurile iese piciorul mic al unui copil. Lângă o ambulanță afumată, doi medici dau primul ajutor nenumăraților răniți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
vreți să spuneți? - Că poate să existe o viată și după moarte și care s-ar putea să fie cea esențială, adică cea adevărată. - Chiar credeți așa ceva? Nu știu cum am vorbit, că pe față i se stinse orice lumină. CÎt o fulgerare. Domnul Pavel se ridică de pe scaun, umplu cele patru pahare prelungi, ne obligă să ne ridicăm și noi, și ciocnirăm toți patru, iar doamna Pavel, Înviorată ca dintr-o stingere dulceagă, o Îmbrățișă pe Marga, rostindu-și Încîntările față de „dulcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
modelul Odesei; nu știu ce-i adevărat În asta, dar mi-a plăcut mult de tot. Am trecut În partea cealaltă a mesei, În fața Anei și privirile noastre se Întîlniră ca din alte timpuri; aceeași interferență se născu Încă o dată, cît o fulgerare de clipă, după-amiază, În fața gropii deschise În care avea să fie coborît, la distanță de cîteva minute, sicriul cu trupul neînsuflețit al tatălui ei. Îl privii pentru ultima dată: se Încheia o lume. Seara, la masa de pomenire, Ana, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
venise cine știe pentru ce... Mă așezai pe pat tăcut și sumbru, hotărât la orice, să rup chiar cu ea și să mă smulg din această istorie și să nu-mi mai amintesc de ea. Îmi simțeam spinarea străbătută de fulgerări scurte, descărcări electrice tot mai adânci, până în mațe. Niciodată nu mai simțisem o astfel de violență care venea din mine însumi și mă amenința tot pe mine. Matilda însă era veselă. Își ridică poșeta de pe jos, se așeză pe scaun
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
eu și tu să trăiești și să înflorești mai departe. Să vedem!" Dimineața îmi vârâi capul în ghișeul bucătăriei și șoptii: "Boca, vreau să-ți spun ceva!" Boca ăsta îmi aruncase de câteva ori priviri de simpatie, scurte, ca niște fulgerări. "Boca, îi spusei, dă-mi puloverul tău." "De ce?" "Un gardian vrea să mă omoare, mă bagă la carceră noaptea desbrăcat." "Bine", zise. Și îmi aruncă puloverul de pe el. Îl trăsei pe piele, îmi închisei la gât cămașa de pușcăriaș să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
întru târziu cineva drăcui că nu s-au pus la loc scândurile după ultima rostogolire de minereu, un maistru civil, ai cărui ochi se holbară de câteva ori spre noi auzind jos răcnete... Dar aceste jumătăți de priviri, prinse în fulgerări scurte de propria-i lampă, erau dinainte resemnate: Te pomenești că a căzut cineva... mai bine ar fi fost să se îngroape în ea Franz Iosif, decât să-l trimită pe el dracu să exploateze o asemenea porcărie... Bă, ce
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Nu e acvariu, zise ea, se fac mari, se pescuiesc și îi arunci direct pe jăratec, așa vii..." " Da, zisei, ce rafinament, am auzit, le prinzi în ei chiar svîcnirea vieții și o mănînci..." Ea chicoti și ca într-o fulgerare apăru și pieri surâsul ei fermecător, detașat parcă de restul chipului, ca să-i rămână apoi gura ușor întredeschisă, într-o perplexitate la fel de părelnică, protestând cu o brutalitate spontană, repede și ea reprimată: Da' de ce să nu-i mănânci, dacă bagi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
fi vrut să spună: când am mai apucat-o eu vreodată de braț în felul ăsta? Abia atunci îmi dădui seama că salvamontistul ne urma la mică distanță. "Ce e cu ăsta? zisei. Îl cunoști?" Ea nu raspunse. Avui o fulgerare de gînd: îl cunoaște și fuge de el, în același timp nu vrea să fie văzută că o țin de braț. Bine! Și mă îndepărtai de ea cu o ostentație furioasă, care încerca zadarnic să alunge din sufletul meu neliniștea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
presiunea care îl apăsa, existau clipe când creierul i se înflăcăra și forțele lui vitale se încordau toate deodată într-un avânt neobișnuit. Simțirea vieții, a conștiinței de sine se amplifica aproape de zece ori în aceste momente, care, ca niște fulgerări, nu țineau mai mult de-o clipă. Mintea, inima îi erau străbătute de o lumină neobișnuită; toate emoțiile, toate îndoielile lui, toate neliniștile parcă i se potoleau simultan, se revărsau într-un calm superior, plin de bucurie și speranță senină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
socială și politică sunt, după Taleyrand, "crime". Când se auzea că d. Brătianu ar fi ajuns în fine a fi în dizacord cu d. C. A. Rosetti ni s-a părut că în cel dendîi s-au ivit o slabă fulgerare de om în adevăr de stat, că au văzut în urmă-i rezultatele concesiei Stroussberg și a altor erori, că în locul empirismului său de pîn' acum, consistând în jucăria cu ambițiile și reputațiunile indivizilor, i s-a deschis pe-un
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
la pământ și să strige “OPRIȚI JOCUL” Toți jucătorii trebuie să respecte acest lucru și să oprească focul imediat. Un arbitru are voie să oprească jocul pe întreg terenul în cazul unei accidentări, răniri sau a unei urgențe (de exemplu: fulgerare sau trăsnet). Dacă un joc este oprit pentru o urgență și arbitrul conduce această urgență toți jucătorii trebuie să rămână pe loc până când localizarea lor exactă a fost adusă la cunoștința judecătorului din teren. Acesta trebuie să înregistreze și timpul
Activităţi Sportiv-recreative şi de timp liber: paintball, mountain bike şi escaladă. by Balint Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Science/321_a_640]
-
zbor, ea atinge și unele certitudini; un presentiment genial le indică și ea ghicește cu ușurintă În ce loc se găsesc aceste certitudini demonstrabile. Dar forța demonstrației este În mod deosebit de performantă când e vorba de a obține Într-o fulgerare și de a pune În lumină analogii. Reflecțiunea nu face apoi decât să ajute criteriile și stereotipurile ei, căutând astfel să se substituie analogiilor - propriile ei echivalențe, ca și legături de cauzalitate la ceea ce părea doar juxtapunere. (traducerea noastră, N.B.
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
de la tablele lui Hammurabi la Rilke și Blaga, fără această „singurătate” creatoare de fantasme și versuri, metafore, acele iuți sau gigantice „forme ale spiritului”, ce nu sunt decât „un alt mod de a gândi”, de a exprima părți, noduri, fâșii, fulgerări sau piscuri ale Inefabilului etern!... Deoarece, azi, această singurătate pare a se pierde, cea În care trupul și spiritul agățat de el se retrage, se rupe și aproape se Întoarce contra celorlalți, vii sau morți, și uneori, dacă are geniu
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
mintea mea, „ochii minții” mele, după o expresie a lui Hamlet, nu numai că au cuprins, dar au și suportat! Deoarece rostul nostru ascuns, tăcutul nostru eroism, al celor care „creăm din nimic!” este acela de a suporta ceea ce, În fulgerări ciudate, scurte, uneori teribile, Întrevedem din uriașul mister, fenomen, uragan, ce se cheamă viață!... Sau ființă! Am mai amintit acel citat din Nietzsche pe care l-am pus În exergă la romanul meu Îngerul de gips, apărut În ’73 și
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
lui Lamparia. Lamparia este un personaj în acel roman, tipărit abia prin 1998. Cititorul va trebui să citească și acel roman spre a-l cunoaște pe Lamparia. Firește, o corvoadă în plus" (p. 114). Aforismele lui Theodor Codreanu sunt fie "fulgerări" sclipitoare ale cugetării, fie mini-eseuri cu un sâmbure polemic, implicit ori explicit, structurate riguros și colorate de paradoxuri subtile, susținute de idei de bun simț, greu de contrazis, nutrite de seva livrescă ori născute din meditația fecundă în marginea textelor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]