461 matches
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > REVERII Autor: Tania Nicolescu Publicat în: Ediția nr. 2060 din 21 august 2016 Toate Articolele Autorului REVERII Săptămâna s-a prelins fulgurant cu-n miiiieeerrcuri ascuțit și iritant refugiindu-se să toarcă la soare pe prag tot vinerrrri-ssssââââmmbătă tihnit și apăsat. Privindu-și fiica o urma de dragoste-n priviri Cronos avea totuși pe brânci setea să-și stingă se reîntorcea cu
REVERII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2060 din 21 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379163_a_380492]
-
al morții.// Îmbrăcați într-un abur transparent/ pun piese demult apuse, scenarii/ pierdute în mucegai.// Uneori se retrag/ În spatele scenei și, grăbiți,/ Sau autografe îngerilor de bronz." (Tot mai mulți - Actorilor decedați). Picturalitatea poemelor poartă inconfundabilele amprente ale suferinței. Impresii fulgurante aduc în prim-plan actualitatea inimii greu încercate. Peisajul pluvial consonează cu o problematică aspectare interioară, predispusă la multiple frământări. Dominanta clarobscuritate a versurilor Cristianei Maria Purdescu devine adeseori supliciantă. Astrul nocturn privilegiază complexe circumstanțe fluide, profund misterioase. Provizoratul sentimental
OCTAVIAN MIHALCEA DESPRE CRISTIANA MARIA PURDESCU de BAKI YMERI în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380633_a_381962]
-
-se la paradisul pierdut, senzația de nostalgie și perimare a lucrurilor, adâncindu-i mâhnirea și suferința, senzația de neputință și pustiu. Chiar și iubirea, - în care a crezut cu ardoare -, îi adâncește tragicul adevărului, acela de a fi doar o „fulgurantă trecere”, un fir de praf în ochii timpului., cerându-i acesteia: „mă smulge din șoaptele nopții,/scriindu-mi poemul Dragostei pe suflet,/ dezmierdându-mă tainic...” și nu mă lăsa „uitat la răscruce de drumuri,/ cu tristețea pe brațele-mi răsfirate
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
ei” (p. 25). În câteva cuvinte, gândul 79 ne lasă aceeași deschidere spre înțelegere: „a fi OM înseamnă să ai suflet de floare” (p. 29). Adică să te deschizi, să dăruiești oamenilor mireasma sufletului tău, conștient că în trecerea ta fulgurantă aceasta este singura compensație a veștejirii. Aforismul 121 aduce viziunea din ”Moartea, un fluture alb”, de fapt o „recăutare a tonului”: „moartea, o zbatere de fluture devorat / de dangătul straniu / al unui clopot” (p. 40). De fapt, dincolo de mai multe
GEORGE PAŞA DESPRE CARTEA;VITRALII PE UN INTERIOR SCOROJIT, DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381086_a_382415]
-
zisele „valuri de poeți”, în special decenale, fiecare cu barzii la vedere, în manuale școlare sau cursuri universitare, în dicționare, în istorii literare. Acum avem de a face cu un întreg ocean poetic, iar critica literară în câte o iolă fulgurantă, ivită ici și colo, poate doar să-și aleagă vreun promovabil sau vreo stea din talazurile de poeți aliniați spre țărmul recunoașterii artei lor. Tind, de la începutul jurnalului meu de lectură, să scriu despre poeții invizibili sau timizi, sau cu
SERI LITERARE-BACĂU de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374992_a_376321]
-
Coloana credinței fără sfârșit / Coloana infinitului, de Constantin Brâncuși, ca și a întregului complex sculptural-brâncușian de la Tâgu-Jiu, reparat „de mântuială“ de firme mafiote din vremea democrației de junglă, încât să fie „la infinit de reparat“, e ținta epigramatică a unui fulgurant distih:) «Infinitu-avu probleme / Cu Coloana. Cam devreme !» (p. 49); (4) catrenele și, deopotrivă, distihurile care „atacă“ grobianismul, prostia electorală, imoralitatea etc.: Dând țării-un nou reprezentant / Într-un tărâm ca de poveste, / Ambiguu, mirobolant, / E raiul rațelor celeste !» (p. 23
ÎNTRE CORBIGRAMĂ, EPITAF ŞI FABULĂ de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1202 din 16 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347838_a_349167]
-
trăiri interioare, adaptate la convenții, ci primește direct chiar aceste trăiri, într-o formă a lor originară, spontană. De aceea, în privința limbajului, al stilisticii, accentul nu mai cade pe elaborare, ci pe o cât mai pură spontaneitate, este un limbaj „fulgurant”, o transmitere cât mai „imediată” și mai directă a trăirii interioare. Lucrarea „Patimi dulci” a poetei Elisabetei Gîlcescu aparține tocmai acestei noi concepții poetice și noi stilistici, fiind un astfel de parcurs direct către viața interioară a artistei, care îl
SEMNAL EDITORIAL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1045 din 10 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347292_a_348621]
-
de prunci! Iar Petre aici se destăinuie de drag și dor de țară, de dragostea lui mare și rotundă, și înaltă, pentru piatra, și iarba, și florile, și câmpia, și apele, și stelele acestui cer românesc, dar mărturisește și trecute, fulgurante iubiri, pierdute, ori doar visate, în primăverile cu îmbujorate flori de cireși... sălbatici. E fermecător și înduioșător - li se întâmplă și bărbaților, câteodată! - când scrie „Scrisoare la post restant”: „mă surprinde/ cu câtă patimă / - și detașare -/ m-am așternut la
PRIETNUL PETRE CURTICĂPEAN- OGRANDA , ED.NICO, 2012 de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 659 din 20 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346446_a_347775]
-
Ion Marius Tatomir (Sighetul Marmației) , Noni Emil Iordache (Popești Leordeni), Elenă Matei (Vălenii de Munte), Mihaela Aionesei (Târgu Secuiesc), Cristina Aurelia Plop (Onești), Mihaela Meravei (Constantă). Poezie și proza, stih rânduit pe verticală și stih evadat (nărăvaș!) pe orizontală. Talent fulgurant și Furtună de Vise. Realism și Crivat Reactiv, față de o lume excesiv de proteica și împotriva tendințelor acestei lumi de a se „varsă‖ plămada alchimica (precum un Ucenic Vrăjitor, răpit și sortit pierzaniei, de vârtejul propriilor pătimi - depășit uluitor fiind de
ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI CONTEMPORANI „STARPRESS 2013 , EDIŢIE BILINGVĂ, ROMÂNĂ-GERMANĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345424_a_346753]
-
păcate ancestrale duios călcând pe jar și pe spini fericit că numai o săgeată bine-ascuțită mi-a rămas înfiptă între coaste mândru că n-am scăpat niciodată în noroi crucea pe care urma să fiu răstignit amețit de simfonia minciunilor fulgurante de sub cupola himerei vrăjit de zigzagul clipei lunecoase prin fluviul de cuvinte mușcat de o singurătate turbată fermecat de cântecul de sirenă al deșertăciunii și de potecile basmului în care m-am rătăcit mângâiat de neant și ispitit de zâmbetul
MIHAI MERTICARU [Corola-blog/BlogPost/376074_a_377403]
-
între Universul subteran, puternic învolburat, al lui Don Giovani și acela de grațioasă candoare al lui Cherubino. Am apreciat la talentata pianistă mai cu seamă sensibilitatea și fluența cântului, modul firesc de parcurgere a conductului melodic, cantabilitatea frazei, în contrast cu strălucirile fulgurante din peisajul furtunos central ale aceleiași părți secunde". Printre discurile noi ale Wandaei Brauner Stern, mai menționez: Concertul pentru pian pe care la susținut în orașul Vevey. La această oră ieșeanca Brauner lucreză ca profesoară la Conservatorul Montreux -Vevei-Riviera. Solomon
CU ARIPILE DESFĂCUTE… ZBORUL E MAI LIN de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2265 din 14 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371719_a_373048]
-
se implice și compozițional, faima lor a rămas însă una predominant peisagistică. În alt perimetru "natural", pe Valea Prahovei, îl puteam surprinde pe "boierul" Catargi urs greu, cu ditamai șevaletul în spate bătînd zăvoaiele montane și întorcîndu-se la Pelișor cu fulgurantele sale eboșe, ce ulterior cunoșteau o riguroasă prelucrare în atelierul său bucureștean. În propriu-mi atelier din Armeană, pe perete, se află emblematic una din acestea, ca remember al unui timp cu care, probabil, nu ne vom mai întîlni. De ce
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
despre Imaginație că țese o schemă pe spirele Omului Universal care îi dă posibilitatea de incantanțiune. Astfel el explică puterea magnetică a Imaginației, spunînd: "Credință nu este altceva decît radierea pură a Imaginației noastre, cufundata în Lumina Divină". Intelecțiunile noastre fulgurante radiază, sînt țesute în spirele Vortexului Sferic Universal. De asemenea, Lovinescu explică în sens alchimic ce este diamantul: Cerul Empireu. El este extremă condensare în aspect ascendent; focul ascendent devine Diamant prin contracție; focul descendent devine pămînt prin contracție. În
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
iar sub determinare istorică el reprezintă vremea "omului superior", a "noului filosof". Nietzsche mizează pe o spontaneitate istorică, insuficientă însă în a preveni catastrofa: neantul valorilor. Astfel, "legiuitorul" (cel care propune evaluări noi, imagine schematică a supraomului) are o apariție fulgurantă, nepregătită de cauze speciale și fără a împlini o misiune sau o finalitate ordinare. Totuși, rolul său este mântuitor; el aduce salvarea lumii înstăpânite; el ne va mântui de idealul de până acum și de tot ceea ce urmează din el
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
pe transmisia capitalului cultural acumulat, alteori, ea trebuie să-l pună În chestiune. Depinde de circumstanțe, de interese prioritare, de etape psihogenetice ale publicului școlar. Oricum, școala trebuie să formeze imagini congruente despre realitate (chiar dacă sunt deschise), și nu păreri fulgurante, schimbătoare, excesiv de relativizante. Anumite certitudini trebuie transmise. Altfel, apare disiparea, instalarea nonsensului, abisului. „Postmodernizarea” școlii nu este de aceeași factură cu cea produsă În literatură, să zicem. Cu imaginarul te poți juca, cu realitatea (copilului, societății etc.) nu! Se vorbește
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
optezi pentru o receptare secvențială a exponatelor dintr-un muzeu, de pildă); sau să „defilezi” pe lângă lucrările de artă fără a le mai acorda vreo atenție deosebită și cu gândul „triumfal” că ai marcat Încă un muzeu, să te raportezi „fulgurant” la ele (adică selectiv), plimbându-te pe ici, pe acolo, și preluând câte ceva „pe sărite”. Omul normal nu este capabil ca În câteva ceasuri (eventual!) să se bucure estetic de sute, poate mii de opere. Muzeul contemporan este gândit În
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Totul arată un pictor versat, stăpân pe tehnici variate, de la acuarela pastelată la desenul în cărbune. În filigran, se discerne profilul meditativului și al moralistului, cu obsesiile sale cele mai adânci. Carte de poezie fulgurantă, de descripție și de reflexivitate vie, purtând însemnele unei artisticități baroce, având un rol important în cultivarea poemului în proză și a pamfletului, Fantome marchează o dată în evoluția prozei românești. Acest „carnet al unui ieșean” e completat de „carnetul unui
ANGHEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285370_a_286699]
-
poezii Închinate bisericii Angliei? Shelley, ateul, nu mai avea nici măcar siguranța exilului. Liberalismul ideilor, care strălucise ca o rază a inteligenței celor mai iluștri bărbați din această țară deasupra fariseismului Înalt, a convenționalismului Înghețat și mincinos, nu a luminat decât fulgurant, căci mumia sentimentului religios și formalismul au continuat să domnească din străfundul mormântului lor Îmbătrânit. Totul s-a Încheiat, iar societatea aceea frumoasă, al cărei idol fusese Brummell, a murit, pentru că el Îi fusese doar expresia celor lumești, a relațiilor
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
une des consciences leș plus actives de la littérature européenne et l'inscrit dans la modernité. Le poème devient chemin qui mène au cœur même du mystère : " Je veux croire que le poème est chez Blaga, à la fois, un raccourci fulgurant et douloureux de la réalité vers le réel, et un chemin de campagne qui musarde parmi leș champs féconds et en fleur de l'âme, de l'homme et de l'être universel qui, pour moi, de toute façon ne font
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
poésie de Blaga réside aussi dans la multiplicité des perspectives qu'elle offre à travers să puissante veine métaphysique, peut-être l'unique liant dans cette baudelairienne " forêt de symboles ". Cette poésie met en évidence " le génie du passage, le contact fulgurant " ; c'est " une poésie hantée par un jeu de miroirs : l'union du sacré et du contingent, qui révèle ce besoin de transcendance "867. Chaque poème est d'une fraîcheur inédite ; chaque poème est une aventure en soi qui nous
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
et celui de Cioran, George Astalos parle de la préoccupation commune de ces deux écrivains pour le style, à des époques et dans des espaces culturels différents : " La tentative de présenter Lucian Blaga au public français conduit à un parallèle, fût-il fulgurant, entre lui et son homologue d'une petite vingtaine d'années plus jeune, Emil Cioran, dont la majorité écrasante de l'œuvre fut conçue en France. Ce parallèle est d'autant plus justifié que tânt Blaga que Cioran se șont
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
ori Ninsoare lină), poetul se simte atras nu atât de fenomenalitatea ei manifestă, cât mai ales de principiul ascuns care o guvernează și o face posibilă. Fascinat de acest „suflet” al lucrurilor, va și căuta, de altminteri, să le surprindă fulguranta clipă de taină și „har”. A colaborat la realizarea unor importante antologii din poezia germană în ipostaza ei romantică, expresionistă și modernă (1967, 1969, 1971), precum și a unei culegeri din proza austriacă modernă (1968), oferind apreciate versiuni din opera lui
CONSTANTINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286369_a_287698]
-
fantomatica apariție a unui marinar, prezență nicicând sigură, între vis și realitate. Ambele se lasă descoperite prin mijlocirea culorii specifice fiecărui tărâm în parte, prin diversitatea expresiei care, elocventă până la senzorialitate, atinge parcă esența lucrurilor și a faptelor (acestea mereu fulgurante, incisive, de o concentrată forță epică). A XI-a poruncă (1969) are la bază experiența teatrală a autoarei. Scena și culisele ei sunt descrise cu o claritate analitică din care nu lipsesc nici melancolia, nici cinismul sau sinceritatea brutală, alternând
BELCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285677_a_287006]
-
pe la trei și jumătate dimineața au început nemții să bombardeze linia de frontieră, netezind calea pentru armata lor de uscat. Iar adolescenta aceea somnoroasă, mama mea, fascinată de straniile constelații mult prea ordonate, se afla, de fapt, într-o paranteză fulgurantă între război și pace. Era deja aproape imposibil să părăsești casa. Pământul se legăna, țiglele, șir după șir, alunecau de pe acoperiș și se sfărâmau cu un trosnet sec pe trepte. Zgomotul exploziilor învăluia gesturile și vorbele, asurzindu-le. Charlotte a
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
planul prin câteva cuvinte banale. Trebuia să obțin repede pașaportul franțuzesc, să merg la Saranza, să vorbesc mai multe seri de-a rândul cu Charlotte și să o aduc la Paris. Vedeam cum se îndeplinesc toate aceste gesturi într-o fulgurantă simplitate de vis. Apoi, brusc, imaginea se tulbura și mă pomeneam din nou într-o magmă lipicioasă, care îmi împiedica mișcările - Timpul. Dosarul pe care mi se cerea să-l întocmesc m-a liniștit: nici un document imposibil de găsit, nici o
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]