436 matches
-
minunile copilăriei care m-au conectat într-un mod iremediabil la vibrația pământului dar câteva lucruri m-au ajutat să cresc frumos : mirosul acru -înțepător de turba din spatele grădinii , curățenia aburului scurtcircuitat după ploaie ce ieșea din adâncimi și țărâna fumegânda în urmă pașilor lăsați pe ulițele satului. Această înfățișare idilica e prea mult pentru zilele noastre dar atunci înălțimea impresiilor de copil era mult mai sus . Acum cred că nu mai suntem în stare să percepem nimic. E ca si cum am
“NU EXISTĂ ARTA DE A DEVENI TĂRAN; ARTA E SĂ RĂMAI”. de DALELINA JOHN în ediţia nr. 644 din 05 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348453_a_349782]
-
pățească ceva rău. Tristă pentru lovitură de picior, nu de durere, doar de gestul asta plin de răutate, plin de cruzime. Văzu în ultima clipă mașină care venea în viteză în timp ce omul stătea încă în mijlocul drumului, privindu-și pușcă încă fumegânda din mâna dreaptă. Văzu mașină cum vine direct spre el și în ultima clipă, uitând de aripă rănită, preschimba lumină semaforului în roșu. Mașină se opri cu un scrâșnet de frane. Omul privi o clipă mașină, fără să realizeze pericolul
ÎNGERUL de STEFAN KELLNER în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376565_a_377894]
-
Să mă joc cu voi copii ! Ceață, Nor de fum mi s-a părut, În zori când a apărut, Fel de fel de straie are, Ce-n necunoscut le fac, Nevăzute țesătoare ! Pare-a fi un nor mergând, Coșul casei fumegând, Soarele dacă se-arata, O topește dinr-o dată! Iarnă tu de ude vii? Iarnă, tu, de unde vii, Pește dealuri și livezi, Troienita de zapezi, Încărcată de nămeți? Derdeluș tu vrei să fii La fetițe și băieți! Iarnă tu de unde pui
,,ANOTIMPURILE COPILARIEI ' (1993) de TELA MOCANU în ediţia nr. 2356 din 13 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375907_a_377236]
-
bișonii în brațe, am „decolat” spre locul de relaxare. Bineînțeles că nepoții și-au luat fiecare cățelul preferat, pe Cora și pe Schipi, doar nu-i lăsau singuri acasă. În cincisprezece minute am ajuns la destinație. Lume multă, gălăgie, grătare fumegânde, boxe cântând manele la volum maxim, tenis cu piciorul, perechi dansând, fotbal, volei, găseai de toate. Ne-am ales un loc la umbră, aproape de apă. Nu toți cei care venise la picnic avea și dreptul de a pescui sau dorința
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376758_a_378087]
-
și cete de copii veniți de pe toate ulițele colindam printre dărâmături și ruine care să găsească ce și-ar fi dorit mai mult fiecare și din pricină de sărăcie n-au putut avea, biciclete, triciclete și trotinete arse și încă fumegânde, leagăne de copii, clasoare de timbre ferfeniță și scăpate prin ce știe ce minune, păpuși de cârpe afumate și cauciuc și vinilin, schelete de paturi din fier ruginit și chiar în curs de topire, blidare și veselă afumate și făcută
CARTEA DINTRE LESPEZI! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373116_a_374445]
-
oasele mi se frâng, mă-mbracă-n lințolii de morți bate prin porți vântul nopții din târg, Ochii mei parcă știu, parcă plâng pașii lumii de ieri, valea asta de gol învelită-n pășuni pentru turme de cerbi și nebuni fumegând, cu iluzii prin piei, cu țărână prin dinți, cu păienjeni la porți... Câte nopți vei mai sta, câte zile mai poți să mă-nduri în trecut? Câte ore am timp, câte clipe din ceas? Bun rămas, eu mă duc să
BUN RĂMAS de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1687 din 14 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373222_a_374551]
-
vieții studențești din Clujul anilor de referință se mișcă aceleași personaje, între care noile “apariții” sunt rare și semnificative. Mediul studențesc, în pofida imaginii pestrițe, de Isarlîk modern, are însă o certă coerență. Este o lume vie, reală, dinamică, un vulcan fumegând, unde personajele, legate prin invizibile fire ale destinului lor comun, își urmează, fiecare, după șanse și putințe, meandrele propriei deveniri. Situațiile, întâmplările, evenimentele, chiar experiențele individuale au însă valoare arhetipală, radiind din destinul arhetipal al autorului. Astfel, una din calitățile
JURNALUL „DEVENIRII PRIN SUFERINŢĂ” (GRIG GOCIU – “CĂMINUL RACOVIŢĂ”. CARTEA A III-A) de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379579_a_380908]
-
un nou venit, Iubiri care se pierd chiar fără nicio vină, Când nu pot deveni iubirea cea deplină, Sărutul tău pe buze, așa ca în povești, Avea puterea vieții pe care o trezești Din negura pierdutelor, dalbe depărtări, Din încă fumegânde, fierbințile uitări, Lumina-mi cea născută la orizontul lin, Nu se mai regăsește în sine pe deplin, Doar dragostea-mi enormă de această lume Ramasă-mi e durere și înțelepciune, Nu am ce să-ți mai dăruiesc a mea natură, Nici
M-AI PREFĂCUT ÎN LUT de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/374188_a_375517]
-
El nu și-a jertfit decât dreptul său braț. Eu, neavând mai de preț decât inima, pe ea am sortit-o flacării, dar n-a ars de tot : un ciob mai pâlpâie în casa înghețată a trupului coborâtor din’ naltul fumegând al Crucii. BLASPHEMY Mucius Scaevola was not my brother. He only sacrificed his right arm. I, having nothing more precious than my heart, doomed it to the flames, but it wouldn’ț burn ouț: a shard of it is still
AMOR PROHIBIT / FORBIDDEN LOVE (POEME) 1 de MARIANA CRISTESCU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374239_a_375568]
-
El nu și-a jertfit decât dreptul său braț. Eu, neavând mai de preț decât inima, pe ea am sortit-o flacării, dar n-a ars de tot : un ciob mai pâlpâie în casa înghețată a trupului coborâtor din’ naltul fumegând al Crucii. BLASPHEMY Mucius Scaevola was not my brother. He only sacrificed his right arm. I, having nothing more precious than my heart, doomed it to the flames, but it wouldn’ț burn ouț: a shard of it is still
MARIANA CRISTESCU [Corola-blog/BlogPost/374241_a_375570]
-
timpul prea se duce; Aș vrea să vin dar nu am cum E vreme de răscruce. Mi-e dor de vară, de grădină De voi văzăndu-vă râzând, Mi-e dor de tine, de bunică Mi-e dor de coșul casei fumegând. Crede-mă o mamă dragă! Nu trece zi să nu mă-ntreb Cum mai e camera noastră, Și cum e patul meu cel vechi. Mai spune-mi mamă! Ce fac câinii? Mi-e dor să îi aud lătrând Mai ai
DOR DE CASĂ, DOR DE VOI de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362260_a_363589]
-
părăseai atelierul din Sărărie, te conducea în papuci, își aprindea țigară de la țigară, dar uita s-o arunce pe cea deja aproape stinsă, încît pe la bodega din colț, între toate cele cinci degete pătate de vopsele se odihneau mucurile încă fumegînde. Era riscant să-i strîngi, la despărțire, mîna. Îi spuneai: au revoir! Îți spunea: au revoir! Și-și mai aprindea una. 11 martie Un organ de-alaltăieri. Adică Flacăra Iașului, dar nu cea de ieri, adică organul care-a mers
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nu i se face poftă, măcar o dată-n an, de-un mic. Ies pe le vecernie din atelier și-o iau spre Dosoftei. Din cînd în cînd, mi se face dor de Dosoftei. La întoarcere, n-am cum ocoli grătarul fumegînd de la Dunărea. Trei mici, vă rog! sună ignobila-mi comandă. Și cu ea m-așez la masa de pe terasă. Să vă mai spun dacă nu sînt luat pe la miezul nopții de Salvare ce savoare antebelică, interbelică și postbelică se instalează
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
toate chipurile Furioase-ale lui Tharmas luînd chip de om. El cu blîndețe-o-Îmbrățișă pe cea pe care-o caută; prin ceruri o șui, 615 Sunînd din trîmbița-i ca să deștepte morții, el spre înalt se avîntắ în zbor Peste-ale lumilor ruine, mormîntul fumegînd al Veșnicului Profet. Omul cel Veșnic se nalta. Le spuse bun-venit la Sărbătoare. Ospățul se întinse în luminoasă Miazăzi, și-Omul cel Veșnic Șezu cu bucurie la ospăț, și vinul Veșniciei 620 Fost-a adus aici de flăcările lui Luváh
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Maramureș adie uneori printre versurile, altminteri reci, artificiale. O neliniște înghețată, cu ceva tonuri de Ioan Alexandru și nostalgii expresionist-rurale: „Aș fi putut să rămân fiu nebun de arcași prin păduri / Între coarne de zimbru ca într-un mare amurg fumegând. / Aș fi putut să rămân fiul domnilor mei, voievozi / Între Iza și Mara, lângă tatăl și mama, frumoși și cărunți.” Privire liberă (1980) aduce un plus considerabil de insurgență; textul se abstractizează, meditează asupra captivității, a compromisului politic devastator de
DOHOTARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286809_a_288138]
-
sublinieri. După evacuarea Daciei, așa cum arătam, asistăm la dispariția orașelor și a așezărilor mai mari din văi datorită traversării ținuturilor noastre, în urma prăbușirii stăpânirii hunice, de către cetele de războinici supuse anterior lui Attila. În urma acestor hoarde au rămas numai ruine fumegânde și o populație sărăcită, fugită prin munți și văgăuni, care n-a mai îndrăznit să întemeieze sate în locurile deschise, expuse năvălirilor, ci a trăit în cătune risipite prin poieni și pășuni alpine, obișnuindu-se să umble cu turmele pe
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
toamnă, de oraș, să mă omor poate - până și un astfel de gând a devenit în curând un obicei... Și când, într-o dimineață, am auzit zgomotul sec al unei surpări și, dincolo de perdele, în locul zidului, am văzut un gol fumegând de praf - gândul acela mi-a părut ca o minunată ieșire din joc. Mi-am amintit asta câteva zile mai târziu... Eram așezat pe o bancă, în mijlocul unui bulevard mustind de burniță. Prin toropeala febrei, simțeam în mine ca un
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
înfățișează un peisagiu de-o romanticitate sălbatecă în munți. Pe de-o parte stânci sparte și răsturnate, de alta brazi acățați pe vârfuri de stânci, unii răsturnați de vijelii și torente. În fund pe-un deal se vede ruina încă fumegândă a unui sat de colibi; mai în avanscenă turnul vechi și negru a bisericei satului - c-o mică biserică de lemn, cu ferestrele mici și cu zăbrele, cu muri parte risipiți, cu acoperământul de șindrile negre și mucede. Un aspect
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
un peisagiu de-o romanticitate sălbatecă în munți. Pe de-o parte stânci crăpate, unele țepene, altele răsturnate, de alta brazi acățați de vârfuri de stânci, unii frânți și răsturnați de vijelii și torente. În fund se văd ruinele încă fumegânde a[unui] sat de colibe, risipite ca cuiburi mari în dosul stîncelor. Mai în avanscenă turnul vechi și negru a bisericii satului. Biserica de lemn cu ferestre mici cu zăbrele, cu muri parte risipiți cu acoperământ de șindrile negre și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
încetul cu încetul, să văz cum și unde mă aflu, eram în mijlocul unei săli mari pătrate, încrustate până la o înălțime de om cu marmure de deosebite fețe. Niște cepuri deschise vărsa neîncetat, ca niște fântâni, pe lespezi o apă fumegândă ce se ducea în cele patru unghiuri ale sălii a se strânge în niște bazine asemenea cu niște cazane foarte mari, în surfața cărora vedeam mișcîndu-se niște capete rase ce își esprima fericirea ce simțea prin niște espresii de fizionomie
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
la acela de a fi șef în quadrantul meu. Eu vreau psiacul! Cu ce e mai bun Durdrin decât oricare dintre noi ca să controleze el centrul vital de comunicații al Imperiului? Ce.... În capul lui Alterna se căscă o gaură fumegândă. Privirile tuturor se îndreptară spre Durdrin. Spre marea lor uimire, nu el ținea arma de asalt ațintită asupra lui Alterna, ci Șestov. - Nu e felul meu acela de a asista nepăsător la crizele grave, tună bărbatul înarmat. Voi, ăștia, Johanssonii
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
fi desigur de mirare pentru oricine își aduce aminte că grupul celor O Mie de Voluntari a pierit în Mediterană, pulverizat de o explozie atomică, tocmai când încerca să transforme locurile sfinte ale celor trei religii fundamentale într-un crater fumegând, ca expresie ultimă a ateismului la care aderau membrii săi. Pustnicul nostru nu vede însă o contradicție între felul lui de a fi și moștenirea celor pe care îi respectă atât de mult. În exclusivitate pentru cititorii ziarului nostru, prezentăm
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
ar fi fost de două ori mai greu. Își amintea cu precizie că Arrus îi povestise despre singura ocazie în care triburile se adunaseră laolaltă, în urmă cu multe generații, când un meteorit lovise podișul. Se grăbiseră cu toții spre craterul fumegând și se treziseră într-o imensă mare de voci, din care nimeni nu reușea să înțeleagă mai nimic. Mulți leșinaseră, și numai cei mai tari reușiseră apoi să-i care înapoi spre sate. Xtyn nu se îndoia însă că oamenii
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
unde pe un piedestal imens trona racla cu moaștele Mântuitorului laesian. Ajunși însă la jumătatea distanței dintre intrare și raclă, atacatorii se treziră în fața unei riposte dure. Înainte de a înțelege ce se petrece, Oksana se trezi singură, înconjurată de cadavrele fumegânde ale tovarășilor ei. Mintea începu să-i lucreze febril. Se trăsese din cel puțin douăzeci de direcții diferite. Se opri cu simțurile încordate, în încercarea de a pricepe de ce fusese tocmai ea cruțată. După aproape un minut de tăcere încordată
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
mantiei care îi atârna dezordonat, semn că nu putea deloc să o controleze, un obiect mic și lucitor pe care îl aținti asupra peretelui grotei. Imediat, din el țâșni o descărcare de lumină roșie care lăsă în stâncă o gaură fumegândă. - E impresionant, acceptă Xtyn, dar noi avem armele noastre, mai eficiente. Și nu știu de ce, am senzația că vreți ca, ajutîndu-ne pe noi, să vă ajutați de fapt pe voi. Dacă e așa, puneți-vă nădejdea în altcineva. Tribul Omenori
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]