522 matches
-
-i speranța, când, Răul ia forme Și-n fața tristeței, perfid, el, doar... râde. Plaiul mioriței suferă sub cerul Increstat de lacrimi ce plâng pe pământ. Mi-e țara întristată! Ascuns e adevărul Sub lașitatea celui, de averi, flămând. Altare fumegând se-ntind peste glie Stele întristate își pierd din strălucire Incărunțit mi-e plaiul și aș vrea... să-nvie Curajul din Strămoși pînă-n nemurire. Din larga depărtare simt a ta durere! Rănile-ți mă dor, strigătul ți-aud. Pădurile-ți
INCĂRUNȚIT MI-E PLAIUL... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352904_a_354233]
-
ne hrăneam zi și noapte din fagurii iubirii noastre nevinovate. Mă întreb, deseori, de ce plecăm așa devreme din succinta noastră viață? De ce ne îndreptăm pașii, mereu, spre aceeași cale, o cale cu... sens unic? In urmă lăsăm doar... amintirile ce fumegă, fidele, din tăciunii timpului. Poate, Acolo, ne vom întâlni din nou, purtând aceleași flăcări în suflete... ; poate vom fi un orizont de umbre ce se lasă în liniște peste pământ. Vom fi un... Infinit! Două suflete... o veșnicie! Poate... Urcând
DA! DE MÂINE... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352914_a_354243]
-
prin făgașele zăpezii, căruțele românești. Buchete de chiote și bucurie, alcătuind un singur șir, iar pe cealalaltă parte se retrăgea în aceeași direcție, armata germană ce venea din România, tun după tun, ca niște pumni strânși al tăcerii. Soldații germani, fumegând liniștiți din pipe, se uitau mirați după căruțele noastre grăbite.(...) În ziua aceea am cunoscut ce înseamna entuziasmul național, sincer, spontan, irezistibil, organic, masiv, al oratorilor de la tribuna.(...) La întoarcere, când am trecut prin Lancrăm, satul natal, drumul ne ducea
SUNT MÂNDRU CĂ-S ROMÂN! de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/354463_a_355792]
-
Poeme > Constiinta > NICIO UMBRĂ Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 1129 din 02 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Zidindu-se fiecare-n fiecare pietrele templelor se plâng de liniștea din interior. Policandrul spânzurat își aprinde luminile, nu mai fumegă nicio ceață-n priviri. Fețele se sfințesc umede și lucioase, zâmbetele copiilor consimțind cumințenia. Nu predică nimeni dar se aud cuvintele în fiecare cum se clădesc. Între linii punctele nu se ating de margini, cercurile sunt ochiuri de cer în
NICIO UMBRĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353821_a_355150]
-
bată prin codrii sterpi frunzele toate. Prin livezi, grădini și vii ele dansează ca fluturii în roi în costume multicolore și ii și nasc plăceri în sufletul din noi. Caii-nhămați la căruțe trag la pătule, fânul stivuit în clăi fumegă-n soare, mustul fierbe-n bădane cu spume, în stoluri, stoluri, trec păsări călătoare. E-o toamnă-mbelșugată ca nicicând; se țin petreceri lungi de săptămâni; în față la altar miresele mai plâng, când li se pun întâi pe creștet
TOAMNA de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353890_a_355219]
-
într-un alt mâine opaițul inimii îmi alungă umbre încăperea mea nu are margini nu pot cuprind singur pereți de viață masa din mijlocul meu ține încă zarurile rostogolesc nebune destinul o față se oprește spre viitor tăcerea-n mine fumegă mă ard-n cărbuni prin vine-mi curge timpul fierbinte pentru că exiști, te aștept te caut By Viorel Muha Referință Bibliografică: Exiști / Viorel Muha : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 443, Anul II, 18 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright
EXIŞTI de VIOREL MUHA în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354611_a_355940]
-
studie pe furiș pe bărbatul din fața sa. Și-l imagina întinzându-se lângă ea pe patul din dormitorul ei cochet, învăluind-o cu căldura trupului puternic. Li se intersectară privirile, iar Brigitte tuși încurcată, coborându-și privirea spre țigara care fumega în scrumieră. Se simțea vinovată pentru fantasmele ei. În secret știa că își dorea să-l seducă pe profesor, dar mai știa și era din ce în ce mai convinsă, că nu va putea face aceasta niciodată, dar nu pentru vârsta lui trecută de
ROMAN, CAP.XVIII -FRISOANELE OLIMPIADEI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1076 din 11 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/354582_a_355911]
-
care se mișcau încet cu ele aprinse, până le puneau în fața icoanelor. Pe preot nu-l scăpam din ochi, numai că uneori se ascundea după niște uși și când apărea cu ceva în mână, o ulcică legată cu lanțuri, care fumega și mirosea a tămâie din care fumul se ridica spre bolta bisericii mie îmi era frică să nu o scape în cap la vreunul, deoarece se făcea că o arunca în toate părțile. M-am liniștit insă când i-a
INOCENŢA COPILULUI de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357100_a_358429]
-
ca untul; O plapumă albă-nvelește pământul Și curge întruna zăpada domoală. Pornește acuma să sufle și vântul, Vin îmbujorați copiii de la școală; Bunica își ține nepoțelu-n poală Și îi spune basmul și-i veghează gândul. Prin hornuri casele mai fumegă încet, În ochi le-au înflorit gingașe flori de gheață Și-s singure și reci în alb și pur balet. Cântă răgușit cocoșii-n dimineață, Ziua vine albă, în pași de menuet Și-un cântec se aude: un imn pentru
SONETE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357784_a_359113]
-
decât România și totuși vezi munți mai înalți decât Bucegii noștri. “Vezi” nu e doar o figură de stil, vulcanul Etna, înalt de peste 3.300 metri, este vizibil din toată jumătatea de est a insulei. Este un vulcan activ, care fumegă în permanență. Când am trecut prima oară pe lângă el, părea un moșneguț cu părul alb, pufăind din pipă. Dar în prima dimineață petrecută pe insulă, ne-am convins că nu e doar un vulcan ieșit la pensie - am găsit terasa
CLANUL SICILIENILOR de DAN NOREA în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357521_a_358850]
-
prin poem surprinde printr-o logică a îndrăznelii de a continua firul poveștii: destinația este una de cuvinte: inima n-a ars de tot, ciobul ei - materie stranie, în contextul dat - pâlpâie - acțiune proprie focului, casa trupului e înghețată, metafora fumegă în înalt, spre jertfirea pe cruce, de care poeta nu va scăpa vreodată. Împăcarea aduce cu sine căldura unui adăpost, dar nu deplin, pentru că trupul e „coborâtor din naltul” - frumos oximoron al verticalității eterne. Într-o seară, într-o singură
TIMPUL CAISULUI ÎNFLORIT CA MELCUL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 531 din 14 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357560_a_358889]
-
zâmbet stins și-un vis care suspină Iar eu rămas-am să-ți veghez, ca-n alte dăți, răgazul și până-n zorii purpurii ți-aș mângâia obrazul. CONTRADICȚIE Te revăd uneori prin ferestre crăpate Ca pe-un duh străveziu, care fumegă dus Și-mi răsar amintiri, dintre lacrimi uitate Ca iubiri ce-au apus Ca iubiri ce-au apus Îmi întinzi spre infern paradisuri precare Le apuc tremurat, știind bine că mor; Încleștată te simt, deși trupul mă doare Mi-e
SIMBOLISMUL EGOULUI MEU POETIC de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344666_a_345995]
-
vultur mă preface nu trebuie decât să mă înalț ... SPIRALĂ Ne trecem, unul câte unul, Mai târșâit, mai legănat, Pierzându-ne înspre înaltul Ce l-am privit, l-am semănat Și mergem fără de știință Pe drumul fără de întors Când viața fumegă sub geruri Iar nemuririi nu i-am tors O clipă, aprinzând ideea, O rătăcire de apus; Și ninge liniștea fecundă Că-n mângâiere nu s-a pus Arsura ce ne-ar stinge vina De-a fi considerați atei Și trecem
INELELE TRUNCHIULUI DE TEI (POEZII) de GEORGE TEI în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344683_a_346012]
-
la sfârșit de octombrie, retras sub borurile prea largi, pătate de vreme, apăsat de dorul de-ai lui, de vatra strămoșească, de ce-i mai rămăsese din bruma anilor. Soarele scăpăta peste deal, diluat în așternutul serii; cerul, și el neînțeles, fumega-n copite de cai... Un sunet de toacă, despletit din liniștea mării îi seca lacrimile tânguite-n privirea adâncă, răscolitoare, ce nu-și găsea alinarea. Lumina candelei îl smulgea beznei torcând gânduri rebele pe faldurile frunții. - Mă simt străin în
STRĂINUL de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1225 din 09 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350683_a_352012]
-
madonă ce marmură cioplită-n forme de un sălbatec rafael ce vise sumbre mă-mpresoară în evantai de liniști grele se rupe trupul de armură și-n gol de hăuri se destramă... joi, 6 martie 2014 parcă ieri... parcă ieri fumega seara prin aburii pământului parcă ieri cădeau frunzele-n lanțuri răpite de lună parcă ieri a venit la mine donquijotte-n armuri de oțel și mă invita să dărâmăm morile de vânt parcă ieri sorbeam elixirul din ulcioarele de lut frământat
ÎNCAMERA CU AMINTIRI ŞI PARCĂ IERI... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1161 din 06 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360284_a_361613]
-
Pegasul meu e-un bivol mare-n sat/ El clatină un munte cu copita/ În ochi îi strălucește dinamita/ Când zboară peste râpe de păcat./ C u aripi roșii, fulgerând zăltat/ Cu stele noi, el samănă orbita/ Iar toamna, luna fumegă că pita/ Când iese din cuptoru-nfierbântat./ Eu mă prefac în pruncul care-am fost/ Și călăresc pe lată lui spinare/ În umbră-i aflu astăzi adăpost/ Când este frig, m-apropie de soare/ Târziu, ne-ntoarcem frânți în satul nost
POET, ESEIST, DRAMATURG de GEORGE ROCA în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360577_a_361906]
-
în oraș și noi, românii, însoțiți de copii mici și mari, oriunde avem treabă să mergem, cum fac de ceva vreme alte popoare care s-au trezit mai devreme. Raportez cu plăcere de pe frontul metropolei mele în care nu mai fumegă nimic la interior. Patronilor de localuri nu trebuie să le fie frică că li se vor diminua veniturile. Eu și ai mei nefumători, cunoscuți sau nu, suntem câtă frunză, câtă iarbă. O să ieșim mai des în oraș și o stăm
Ultima noapte de război, întâia noapte de dragoste () [Corola-blog/BlogPost/338507_a_339836]
-
reprezintă secțiunile a treia și a patra („potriviri după alexandri & co), ne arată pe Ioan Es. Pop ca fiind capabil să textualizeze în genul unor poeți precum Eminescu, Alecsandri, Vlahuță. Exercițiul nu evită inflexiunile de conformism espopian: „plin de întuneric”, „fumeg-a sfârșit”, „carnea noastră moare-ncet”, „vremuri mici”. Aceasta este noutatea unei experiențe, în esență, formală. Cea mai consistentă noutate lirică o întâlnim în secțiunea „Dincolo”. Aici se demitologizează locul mitic care în urmă cu douăzeci de ani desemna „viena
IOAN ES. POP: Fiinţa minimă şi implozia lirică, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339531_a_340860]
-
han, deși primăria asigurase în bâlciul organizat prezența mai multor chioșcuri ce vindeau mărfuri diferite, de la țesale și perii de cai la cratițe și pânzeturi, iar orchestra lor se străduia în același scop ca fanfara lui Andrei, în timp ce câteva grătare fumegau din plin. Oamenii își cumpărau cele trebuincioase și se îndreptau spre locul numit îndeobște „La Iazuri”, curioși să vadă ce minuni a mai făcut acea tripletă, care impresionase prin realizările de până atunci, în pofida tuturor opreliștilor. Pentru modul de pregătire
SFÂRŞITUL LUI ANDREI MURGESCU. Fragment din romanul Îngerii de la Casa Morarului de Ion R. Popa, Ed. Autograf, Craiova, 2011 () [Corola-blog/BlogPost/339663_a_340992]
-
zidit, Umbrele-adunau ritmica suflare, Între cifre triste ceasul obosit A oprit lumina cu brațe amare... Nori se îmbulzesc în privirea noastră Cu izbucniri de clopot în durere, Cu stea ce-apune-n depărtare-albastră De noapte în absolută tăcere. Sub pleoapă candela-și fumegă sclipirea Cu sfială -închisă- într-un crez prea sfânt... Clipele în doliu fulgeră-amintirea Cu rugăciuni strigate-n poticnit cuvânt.... Referință Bibliografică: REQUIEM PENTRU TATĂL MEU, Nestor Gogoncea / Lia Ruse : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1401, Anul IV, 01 noiembrie
REQUIEM PENTRU TATĂL MEU, NESTOR GOGONCEA de LIA RUSE în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341094_a_342423]
-
scade, din adâncuri apar noi teritorii... Fostul imperiu al Japoniei iese la suprafață, apoi Anglia, America Centrală... și, în sfârșit, Atlantida.... Spectatorii izbucnesc în plâns! Unele femei leșină, altele nasc... Vulcanii erup, lava se scurge în mările nou formate, insule pustii fumegă... Oroare... Din adâncurile universului apare desigur un asteroid uriaș care lovește planeta... Omenirea dispare... END! Filmul ia toate premiile Oscar, lumea este în stare de șoc, însă nemernicilor de chinezi, care habar n-au, că ei nu văd decât filme
RĂCIREA GLOBLĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1246 din 30 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/342351_a_343680]
-
blana ticsită- De fulgi de nea; și-n coșul lui Va avea globuri de gheață În locul oului. Cândva în toamnă adunai din vie- Struguri, piersici și gutuie Și strada plină mai era De fum greoi și frunze. Colțuri de stradă fumegau, Copiii nucile-adunau Și prin grădini munceau vecinii, Erau harnici bănățenii. 25 sep.2013 Beatrice Lohmüller Referință Bibliografică: Ce este, ce nu este / Beatrice Lohmuller : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 999, Anul III, 25 septembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright
CE ESTE, CE NU ESTE de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 999 din 25 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340607_a_341936]
-
duc să vadă opera Carmen (primul crezând, pasă-mi-te, că e despre mașini, Car Men) și cu Hammond făcând pe împătimitul de viteză și zgomot, care conduce o feroce „muscle-car” americană și nu scapă nicio ocazie să facă să fumege cauciucurile. Dacă aveți nevoie de vreo dovadă că ele mai faine lucruri sunt cele pe care oamenii le fac din pasiune și de plăcere - homo ludens, omul care se joacă, nu trebuie subestimat -, GT e un bun punct de plecare
Cum m-a făcut să plâng Jeremy Clarkson () [Corola-blog/BlogPost/338021_a_339350]
-
scutură cortina, stele privesc în lac, Visele îmi stau aproape vor să-mi facă iar pe plac Ascult inima cum cântă o vioară-și poartă struna Răvășită și uimită mi-a intrat pe geam și luna. Din a caselor căciulă, fumegă un horn păreri A rămas în urma ziua... vorbim astăzi despre ieri. Rugăciunea-și poartă pașii înainte de culcare Chiar în brațele icoanei, lângă inimioara Mamei! Ochii caselor se-nchid, le-a cuprins pe toate somnul, Cu o mână nevăzută le învelește
LACRIMĂ DE TOAMNĂ de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344385_a_345714]
-
Traducerea în limba engleză a doamnei Ileana Sandu este precum o mănușă croșetată pe măsura poemelor Marianei Cristescu. Poetă, cărturar, critic literar și jurnalist, Mariana Cristescu este un homo aesteticus ce sacralizează cuvântul. Descoperim aici un Deus al amorului ce fumegă pe cruce și un Iisus trimis pe această lume să asiste la țopăiala unor „arlechini albaștri/ fără Dumnezeu”. Al Florin ȚENE Cluj-Napoca 21 noiembrie 2015 Referință Bibliografică: Al Florin ȚENE - MARIANA CRISTESCU SAU VIZUALIZAREA ÎN INTERIORUL CUVÂNTULUI / Al Florin Țene : Confluențe
MARIANA CRISTESCU SAU VIZUALIZAREA ÎN INTERIORUL CUVÂNTULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342881_a_344210]