577 matches
-
Totul s-a măcinat până la vene, până la oase, Inodore și incolore precum dorul, Cuvânt strecurat în inimile rămase. Acum putem să ne citim viața pe dos, Raport între trăire și sfârșitul poeziei, O lume ne așteaptă într-un spațiu lăptos, Fumurie precum toamna arămind aracii viei, Atunci când fur un vis de pe buzele femeii Tăcută cu poala plină cu struguri dulci. E vremea fluturilor hălăduind prin lunci Mai rodnică în sfârșit când se nasc și prunci. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Adevărul
ADEVĂRUL DIN ACROSTIH de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1054 din 19 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363142_a_364471]
-
Amăriei Publicat în: Ediția nr. 2035 din 27 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Și nu-înțeleg de unde, nu înțeleg de când, Oriunde m-aș întoarce, mereu mă bate-un gând, Că-în orișicare clipă vin crunte vijelii Și mă-împresoară ziduri de nouri fumurii, Abia zăresc poteca ce duce spre zenit, Mi-s tălpile zdrelite de drum și-au obosit, Bezmetice, prin ceață, mă poartă fără sens, Iar gri-ul unor zile devine tot mai dens. Se-amestecă argintul din zorii lucitori, Cu focul
UN GÂND de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2035 din 27 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368415_a_369744]
-
nebun, ochi de stele mă ning și mă dor când adorm pe o bancă de lemn doar prin plâns de viori frigul nopții îl sting și din bocetul lui îți fac semn. Nici nu pot să te vreau prin bodegi fumurii să-ți așezi mâna blând pe-o ruină de om Mă îmbat ca să uit că sunt frunză sub pom într-un dans de tăceri brumării. Ai să vii, ai să pleci, am să mor așteptând să mă vindec de noi
CANA DE GER de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368008_a_369337]
-
dă curaj să înfrunți viața și poți trece mai ușor peste necazuri. Ce poate fi mai minunat, decât o dragoste curată? O privi cu duioșie.Tare o mai apuca mila în aceste momente! Toată suferința planetei se ascundea sub ochelarii fumurii ai fetei. Mama revăzu tot filmul vieții copilului ei. Nici nu împlinise zece ani când a fost diagnosticată cu această boală blestemată. A crezut că va muri ea înainte. Au urmat nopți lungi și pustii în care zorii o găseau
O CRUCE PE DRUMUL GOLGOTEI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366885_a_368214]
-
am văzut! Un cerc negru în jurul nostru, pe gheață, ciocuri și ochi ca mărgelele, nu se auzea niciun “cra”, nu dădeau din aripi, așteptau! Mi-am privit mâinile, două perne, vinete ca prunele, am privit gheața, pădurea, cerul! Negru, vânăt, fumuriu, alb, cenușiu, toate aceste culori adunate într-un tablou înghețat. Am luat sacii, toporul, lopata și am plecat! Tanti Ana aștepta cu ligheanul cu apă caldă și săpun! - Nu, nu nepoate, întâi bagă mâinile în apă rece, stai cât poți
PRĂJEALA, AUTOR VASILE DUMITRU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367647_a_368976]
-
face un duș și m-ai aștepta peste două ore? Te iau cu mașina și vorbim la o cafea. − Ok! Tânăra schiță un salut cu mâna grăbindu-se spre ieșire. Bărbatul o urmări nepăsător până ce silueta ei dispăru în spatele geamului fumuriu. Pentru prima dată se întreba cum o cheamă de fapt pe această stagiară. Dacă are un an de când a venit în judecătorie. Știa că este de undeva din zona Trotușului. Avea un aer proaspăt și tineresc, de copilă chiar. O
ÎNGER DE FEMEIE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366916_a_368245]
-
la o filosofie a limbajului; și nimeni n-a ajuns la extraordinara notorietate universală ce înconjoară acum numele său. Cu toții, atunci când se apropie furtuna, observăm că norii se adună dominând părți ale clopotului celest, mătuindu-l și dispensând lumina cu valtrapurile fumurii ale urgiei. Îi vedem, îi urmărim, ne îngrozim la gândul tunetelor și fulgerelor, care se pot ivi dintr-un moment într-altul. Însă, nu vom ști niciodată locul unde se va produce trăsnetul, din care lumini orbitoare vor coborî, încărcând
AGONIA LITERATULUI ŞI UZUL VALORILOR UMANE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366965_a_368294]
-
inimi blânde, suferind în astă viață pier stingându-se în ceață. Doar pe vârfuri, sus în plopi, frunze mai tresar ușor și-amaru înecat în dor, se-ngână-n freamătul lor. Negru sumbru e pământul, și puternic suflă vântul, ceața este fumurie și mă chemă, mă îmbie... Liniștea mă copleșește, și-n noapte mă urmărește, dar acolo, al meu drag, mă întâmpină în prag. Brațe strâns înlănțuite, inimi de amor zdrbite, încleștarea e firească ceața vrea să ne unească. Mă dorești, și
FANTEZIE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 164 din 13 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367237_a_368566]
-
talie, fund bombat, picioare elegante, lungi și fine...doar trăsăturile feței i se încrețiseră puțin...era adorabilă. Ne povestea mereu cum s-a cunoscut cu soțul ei, tot profesor de matematică, cel care-i scrisese pe un caiet cu coperți fumurii toate rezolvările exercițiilor din manualele noastre școlare...că ea mai uita cum trebuie făcute. “Vezi, Geo cum le-a rezolvat?” zicea cu ochelarii pe vârful nasului, plictisită să le mai caute în „Biblia” gri. Norocul nostru era că, după treaptă
DASCĂLI ŞI DASCĂLI... de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364670_a_365999]
-
alta a străzii din care coborau doamne și domni îmbrăcați elegant. Printre cei ce și-au făcut apariția, atrăgând în mod deosebit atenția, a fost ambasadorul Angliei însoțit de soția sa, care au coborât dintr-o mașină neagră cu geamuri fumurii. Au fost întâmpinați de Daniela, îmbrăcată într-o frumoasă rochie clasică, de culoarea smaraldului, ce-i evidenția corpul frumos, dându-i un aer elegant de epocă. Era însoțită de soțul său, Petru-Daniel, la fel de elegant, radiind în jurul lor fericire și împlinire
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XXI) ULTIMUL EPISOD de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350315_a_351644]
-
spunea că are mereu un junghiu ca un cuțit în șale. În picioare purta veșnic aceleași ghete negre stâlcite, căci nu știu cum făcea el că avea totdeauna călcâile fugite rău în spate... iar pe cap avea o pălărie ce fusese odată fumurie și care avea o panglică soioasă de sudoare bătucită cu praf. Pălărie purta numai vara - ziua, pentru că noaptea se culca cu o căciulă țuguiată pe care o înfunda până la urechi. Tanti Dumitra, sau țața Dumitra cum îi spunea toată lumea, trebăluia
SLUGĂ LA NEA GHEORGHE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 59 din 28 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349054_a_350383]
-
tot ce-ar fi frumos îmi pare-a fi urât. Îmi place toamna care mă face melancolic Dar nu sunt omul trist ce iubește durerea; Mă regăsesc în ploaia ce sună melodic, Trăiesc în frunzele ce-acoperă cărarea. Cerul este fumuriu si a ruginit pământul, Mă simt inspirat dar pierdut prin pânze... Dacă aș fi putut să scriu numai cu gândul- Poeziile ar fi mai multe ca miile de frunze. 07 sept. 2014 Lohmüller Beatrice http://creatieproprie.wordpress.com Picture by
COVOR DE FRUNZE de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 1346 din 07 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362134_a_363463]
-
Acasa > Poeme > Devotament > FRUNZE Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Cad frunze cenușii Peste liniștea pădurii, Iar perdeaua grea de ceață fumurie Învăluie crengile arămii, îmbrățișate a jale. Privesc prin geamul aburit Și încerc să deslușesc umbrele Care se unduiesc straniu în noapte. Nu-mi dau seama dacă sunt reale Sau halucinantul rod al imaginației mele febrile De după plecarea ta. Un sunet
FRUNZE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366041_a_367370]
-
familiei Gane un prieten din orașul Domniei Sale, Râmnicul Sărat. Cu câțiva ani mai mare decât domnul Gane, acest bărbat mi se părea că nu are nici o frumusețe aparte și nici strălucirea care să-ți rețină privirile. Cu niște ochelari aproape fumurii, aplecându-se parcă la citit, mi se părea că este mai mult un om al durerii, obișnuit cu suferința însă strălucind prin verva umorului său cel exprima prin viu grai. Așa am aflat după câteva minute bune, că făcuse o
SCHIȚE DE PORTRET de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 2108 din 08 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366374_a_367703]
-
deznădejdea și furia sa. Înțelese că bătălia era pierdută. Rândurile de Fulgoi și Ghețieni se răreau tot mai mult. Minunații săi luptători - Vânturile Lățoase - amuțeau treptat-treptat, transformându-se în pânze zdrențuite. În curând, văzduhul se umplu de fantomele alburii și fumurii ale slujitorilor săi care rânjeau și gemeau de durere. Scumpele ei fantome pe care ea le însuflețise și care o purtaseră pe cele mai înalte culmi ale gloriei!... Turbată, arunca munți de zăpadă în jur și plesnea din biciușcă. Totul
MĂRŢIŞOR-25 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365642_a_366971]
-
se aștern prin pleoape ruginii, valsuri de amintiri strivite, mătură pașii verii târzii. Vântul tomnatic pare nebun, dezbracă orașul de vise, îmbată-n șoapte de rămas-bun, și frunzele către abise. Strada obosită-i pustie, pojar inundă caldarâmuri, valuri de ceață fumurie, apasă liniștea-n adâncuri. Orașul, tot viață înseamnă, în anotimpuri aproape îmi ești, și tu respiri aceeași toamnă, aceeași toamnă...și tu o iubești!.. Azi lacrimile-mi par nestinse, poate izvoresc mai sus de nori, prin ochii toamnelor distinse, se
ACEEAŞI TOAMNĂ... de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1724 din 20 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366176_a_367505]
-
spunea că are mereu un junghiu că un cuțit în sale. În picioare purta veșnic aceleași ghete negre stâlcite, căci nu știu cum făcea el că avea totdeauna călcâile fugite rău în spate... iar pe cap avea o pălărie ce fusese odată fumurie și care ... Citește mai mult Nenea Gheorghe Olărescu era fratele mamei, om pricopsit și cu avere babana în comuna Făurei, județul Brăila, comuna mare cu gară în care oprea nu numai rapidul dar și Express Orientul ce mergea la Istambul
OVIDIU CREANGĂ [Corola-blog/BlogPost/351913_a_353242]
-
spunea că are mereu un junghiu că un cuțit în sale. În picioare purta veșnic aceleași ghete negre stâlcite, căci nu știu cum făcea el că avea totdeauna călcâile fugite rău în spate... iar pe cap avea o pălărie ce fusese odată fumurie și care ... XII. LICĂ-URSULICĂ ȘI SIMINA, de Ovidiu Creangă, publicat în Ediția nr. 54 din 23 februarie 2011. Povestea ursulețului de catifea maro Cine nu o știe pe Simina? Toată lumea o știe că a văzut-o plimbindu-se prin Cișmigiu cu
OVIDIU CREANGĂ [Corola-blog/BlogPost/351913_a_353242]
-
aplecăm capetele în fața răului... marți, 19 august 2014 gânduri de august a început să pice încet încet câte-o frunză semn că se apropie toamna despletită în culori portocalii purtând în mână aura unei melancolii ancestrale parcă văd pe cerul fumuriu triunghiuri de cocori tăind orizontul spre apus în lumea lor lăsând în urmă pustiul care se apropie de inimile noastre cu fiecare zi care trece surâde lumea a belșug miros Carpații a mere și-a prune și Pan cântă la
POEZIA CA SPOVEDANIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1327 din 19 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352261_a_353590]
-
a doua de după crăciun peste orașul de meduze retrase-n tihnă la siestă tristețea băntuie silențios în sus în jos pe străzile pustii și ascultând cu luare-aminte reqviemul luminii se mai oprește să-și admire în vitrine veșmântul de tăcere fumurie de-acolo de pe sticla înghețată rânjește doar o gură larg căscată într-un țipăt Referință Bibliografică: SILENȚIO / Tania Nicolescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1740, Anul V, 06 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Tania Nicolescu : Toate Drepturile
SILENŢIO de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1740 din 06 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352571_a_353900]
-
țara prin cârdășie cu cei străini de neamul nostru, interesați în a ne transforma în consumatorii "produselor expirate și depreciate calitativ și moral", racile fără precedent în istoria României postrevoluționare, sunt demascate de ilustrul scriitor Gheorghe Dragomir, care ridică perdeaua fumurie a unei politici dezastruase, făcând ca țara noastră să fie datoare pentru o jumătate de secol (sumă ce se apropie foarte repede de astronomica cifră de 100 de miliarde de Euro). Autorul face o analiză amănunțită a conflictelor politico-religioase dintre
EUROPA CU CAPUL ÎN STELE ŞI TRUPUL ÎNSÂNGERAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 97 din 07 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350644_a_351973]
-
reechilibrând nivelul energetic al organismului. Ar merita verificat dacă, într-adevăr, reunirea craniilor ne-ar putea furniza informații importante. „Dintre craniile de cristal care circulă pe la diverși colecționari, patru sunt construite din cuarț antic transparent, ametist, cuart roz și cuarț fumuriu. Acestea fac parte din cele 13 despre care legendele mayașe spun că vor asista lumea la trecerea într-un alt ciclu de viață. Ca ele să-și împlinească menirea, trebuie să fie în posesia descendenților mayașilor. Când acestea vor fi
TRĂIM ÎN LEGENDĂ? SAU LEGENDA NE TRĂIEŞTE PE NOI? de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 683 din 13 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351307_a_352636]
-
acela de martor la moartea primului zeu!) mă veți găsi pe străzile mele sau dacă din politețe sau din binecuvântate pricini scrisul meu vă va ademeni mă veți găsi pe-aceleași străzi ce dau buzna în viața mea tremurîndă străzi fumurii străzi cu cîini slăbănogi și speriate fantome străzi cu îndrăgostiți și pătimașe săruturi străzi ce înghit străzi: bulevardul Carol I înghite strada Eminescu, strada Gane înghite strada Pogor strada Bălcescu înghite strada Grigore Vieru strada Cimitirului strada Libertății... Străzi ce
DANIEL CORBU de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 338 din 04 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351374_a_352703]
-
tăcere mărfurile diverse. În spatele tejghelei, bătrâna doamnă, în haine viu colorate îl întâmpină cu voce joasă. -Te așteptam. -Poftim? Femeia îi înmână un inel cu mai multe chei. Bărbatul în blugi, cu geacă neagră din piele, își scoase nedumerit ochelarii fumurii. -Doresc un cadou pentru o prietenă și câteva lucruri pentru mine. -Știu, pentru ce ai venit. -Sper, că nu am greșit adresa. Pe reclamă scrie magazin de antichități. O privi curios, neștiind cum să abordeze problema. Poate o cunoscuse la
MAGAZINUL DE ANTICHITĂŢI de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346594_a_347923]
-
păr ... Așa!...Deci, un tip apare în fața ... unde ești tipule?... - Bună ... seara! - aud un șuierat printre dinți în spatele meu. Trec două secunde cât doi ani. Mă reculeg și reiau. În spatele meu apare un tip îmbrăcat în negru, cu ochelari șmecheri, fumurii. Așa îl văd eu în capul și spatele meu. În mână are. Nu pot spune ce. E secret. Tipul este un detectiv activ și vrea să-mi dea raportul. Îl primesc dând cu pixul peste vorba lui: Citește mai mult
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/346598_a_347927]