186 matches
-
Casa Cantacuzino-Pașcanu, numită și Casa Cantacuzino-Cozadini, este o clădire din municipiul Iași, construită în 1840 de către marele logofăt Dumitrache Cantacuzino-Pașcanu. Este situată în centrul orașului, pe Bd. Carol I nr. 2, lângă clădirea fostei Fundațiuni „Regele Ferdinand I”, astăzi Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” din Iași. În prezent, ea găzduiește Palatul Copiilor din Iași. Casa Cantacuzino-Pașcanu a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015, având codul de clasificare . Casa a
Casa Cantacuzino-Pașcanu din Iași () [Corola-website/Science/326393_a_327722]
-
săptamână în trenul regal oprit în gara Grajduri, a putut în final să se adăpostească în casa Cantacuzino-Pașcanu, casa pusă la dispoziție de Ministerul de Război. După război clădirea a rămas în proprietatea reginei Maria, aceasta donând-o în 1929 Fundațiuni „Regele Ferdinand I” pentru a instala aici un institut cu internat pentru educația fiicelor de ofițeri, institut care a primit numele de «Institutul de Educațiune „Regina Maria”». Această instituție administrată de Fundațiunea „Regele Ferdinand I” a funcționat aici până spre
Casa Cantacuzino-Pașcanu din Iași () [Corola-website/Science/326393_a_327722]
-
proprietatea reginei Maria, aceasta donând-o în 1929 Fundațiuni „Regele Ferdinand I” pentru a instala aici un institut cu internat pentru educația fiicelor de ofițeri, institut care a primit numele de «Institutul de Educațiune „Regina Maria”». Această instituție administrată de Fundațiunea „Regele Ferdinand I” a funcționat aici până spre sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. În 1944 clădirea devine întâi un lagăr pentru militarii Armatei Roșii iar apoi, după ofensiva trupelor sovietice în marea Bătălie de la Iași de la sfârșitul lunii
Casa Cantacuzino-Pașcanu din Iași () [Corola-website/Science/326393_a_327722]
-
este ținută de Constantin Vlădescu (și el „furnizor al Curții Regale”), în clădire funcționează un cazinou și restaurantul „Corso” unde se putea asculta jazz, iar în partea din stânga, de cealaltă parte a Bulevardului Carol I, se construiește impozanta clădire a Fundațiunii Universitare „Regele Ferdinand I”. După 1945, noul regim schimbă complet destinația clădirii, la parter instalându-se librăria „Cartea Rusă”, iar la etaj sediul ARLUS ("Asociația Română pentru Legăturile cu Uniunea Sovietică"). Sfârșitul vine odată cu anul 1959 când, datorită proiectului de
Palatul Beldiman din Iași () [Corola-website/Science/326408_a_327737]
-
Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” din Iași, este o clădire monumentală din Iași situată în Piața Mihai Eminescu, pe bulevardul Carol I colț cu strada Păcurari. Clădirea a fost construită în stil neoclasic între anii 1930-1934 pentru a adăposti sediul Fundațiunii Universitare „Regele Ferdinand I” și biblioteca acesteia. După al Doilea Război Mondial clădirea a fost naționalizată, în ea mutându-se Biblioteca Universității. Prin reunirea fondurilor celor două biblioteci a fost creată Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu”. Clădirea ridicată de Fundațiunea
Palatul Fundațiunii Universitare „Regele Ferdinand I” () [Corola-website/Science/330312_a_331641]
-
Fundațiunii Universitare „Regele Ferdinand I” și biblioteca acesteia. După al Doilea Război Mondial clădirea a fost naționalizată, în ea mutându-se Biblioteca Universității. Prin reunirea fondurilor celor două biblioteci a fost creată Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu”. Clădirea ridicată de Fundațiunea „Regele Ferdinand I” din Iași a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015, având codul de clasificare IS-II-m-B-03964. Fundațiunea „Regele Ferdinand I” a fost creată din inițiativa Regelui Ferdinand I pentru a marca aniversarea a
Palatul Fundațiunii Universitare „Regele Ferdinand I” () [Corola-website/Science/330312_a_331641]
-
reunirea fondurilor celor două biblioteci a fost creată Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu”. Clădirea ridicată de Fundațiunea „Regele Ferdinand I” din Iași a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015, având codul de clasificare IS-II-m-B-03964. Fundațiunea „Regele Ferdinand I” a fost creată din inițiativa Regelui Ferdinand I pentru a marca aniversarea a 60 de ani. Statutul legal al Fundației a fost decis printr-o lege aprobată de Adunarea Deputaților și Senatul României în ședințele din 29
Palatul Fundațiunii Universitare „Regele Ferdinand I” () [Corola-website/Science/330312_a_331641]
-
Mihai Eminescu, Ion Creangă, A.D. Xenopol și Miron Costin (sculptor Richard Hette), Vasile Conta și Petru Poni (sculptor Ion Mateescu). După al Doilea Război Mondial clădirea a fost naționalizată, în ea mutându-se Biblioteca Universității care a înglobat fondul bibliotecii Fundațiunii Universitare „Regele Ferdinand I”, devenind Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu”. În 1947, Comisia de armistițiu a ordonat distrugerea Monumentului Unirii aflat în imediata vecinătate. Locul a rămas liber până în 1957 când a fost mutată aici statuia lui Mihai Eminescu, amplasată
Palatul Fundațiunii Universitare „Regele Ferdinand I” () [Corola-website/Science/330312_a_331641]
-
devenit primul acord economic între Germania și Romania după primul război mondial. În 1930 s--a încheiat între Ministerul de Externe al României și Ministerul de Externe al Ungariei un acord prin care cele două state se îndatorau să rezolve chestiunea Fundațiunii Gojdu. Ion I. Lapedatu a fost numit președinte al delegației române, reușind să ajungă la o soluție amiabilă în 1936, ratificată pe 5 may 1938 de Regele Carol al II-lea al României și pe 20 iunie 1940 de Regentul
Ion I. Lapedatu () [Corola-website/Science/335360_a_336689]
-
ridicarea monumentul soldatului necunoscut de la Săcele, ca și restaurarea patrimoniului istoric incluzând Mănăstirile de la Curtea de Argeș și Aninoasa sau ansamblul arhitectural de la Golești. Ion I. Lapedatu a fost ales, alături de Valeriu Braniște, Ioan Lupaș, Octavian Goga și Ion Agârbiceanu, în epitropia „Fundațiunii pentru ajutorarea ziariștilor români" înființată în 1911 de dr. Ioan Mihu. El se angajează cu succes în colectarea de fonduri, câștigând donatori importanți, dar și consituind „fondul felicitărilor răscumpărate” în care oricine putea contribui sume oricât de modeste: Fundația făcea
Ion I. Lapedatu () [Corola-website/Science/335360_a_336689]
-
înainte să se călugărească la Schitul Țigănești-Ilfov, Safta Asan-Micșunescu, mama lui Constantin III (Dinu) Bălăceanu, de la Stolnici, lasă acestuia "„o casă în București, în mahalaua Sf. Dumitru” "C "Reconstituirea ipotetică.., "p." "9 1754 Noiembrie 30 - noii ctitori, prin "„actul de fundațiune”", închină biserica Episcopiilor Râmnicului și Buzăului. Între 1769-74 și 1778 - strada Sf. Dumitru (ori poate Ulița Brâncoveanului, de mai apoi), se numea "„Podul Bălăceinului ce merge spre bis. Sf. Dumitru” "C "Reconstituirea ipotetică.., "p." "10 1772 Mai 14 - episcopiile Buzăului
Biserica Sfântul Dumitru - Poștă () [Corola-website/Science/333597_a_334926]