1,628 matches
-
mai aștepte o zi și încă o zi, multe zile la rând, mai viu ca niciodată. Lumea știe că e mort, a aflat. însă sfîrșitul din atâtea și atâtea pricini, n-a fost încă declarat oficial. E una din tacticele funebre ale regimurilor totalitare. Stăpân e pe viață. Stăpân e pe moarte. încercând astfel să-și supună și natura, când în joc nu sunt niște scopuri concrete. Dar, noi suntem mai modești. Neculce notează: Cantemir-vodă, după ce-au murit, ținutu-l-au mort
Când moare un șef by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9080_a_10405]
-
poetul, mergea la farmacie "nu ca să cumpăr alifii sau hapuri, dar pentru că mă fermecau nenumăratele-i sertare de palisandru sau de mahon, cu litere negre în chenar oval, tot negru, scrise pe plăci de alb email, - ce-mi evocau inscripțiile funebre și, mai ales, heliogravurile în sepia ale chipeșilor decedați" ("Amintire cu miros de farmacie curată"). Magazinul de leacuri îi amintea nu altceva decît "un columbariu, noțiune, pe atunci, străină mie, cel intrigat mai mult de alinierea, perfectă, a multiplelor sertare
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
de multe ceasuri, bijuterii de veston, ceasuri ale morților, ceasuri ale iubirii. Ceasuri din pași, din bătrîneți amînate și din obsesiva privire peste zare. Spre iarnă. Ceasurile servesc împăraților de mucava, avuților care închid în lada lor cu bani reflexe funebre - oare nu se-arată gloria Milionarului la o reuniune ce seamănă bine a parastas, Soldaților pe care lumea i-a pomenit așa și nu i-a fost, firește, comod să-și mai schimbe părerea - dovadă de cum trăiesc prejudecățile mai mult
Drobul de sare by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9109_a_10434]
-
cu multe din cele 61 de texte. Nu cu toate și nu deodată. Muribundul la căpătâiul căruia stăm cu urechile făcute pâlnie urmărin-du-i amintirile - ca să preiau formularea lui Dan Sociu - are, totuși, o agonie prea lungă. Iertați-mi cinismul ușor funebru, dar 30 de volume trei decenii nu se pot digera chiar așa de natural. Sunt convins că autorul Cântecelor eXcesive, convertit pe neașteptate într-un foarte inpirat tălmăcitor, o știe la fel de bine. Toate traducerile sunt imperfecte și toate antologiile incomplete
Treizeci de ani de agonie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9304_a_10629]
-
îl lași să păcătuiască decât să minți. Chiar și atunci când prin minciună l-ai putea împiedica pe semenul tău de la pedeapsa veșnică, mai bine îl lași să piară decât să îl salvezi trecând peste adevăr.“ Când iubești într-atâta delirul funebru, care adevăr? * După ce vom dispărea ca specie, va fi imperativ necesar ca cei ce vor veni după noi să nu mai aibă nevoie de haine, de lemn, de apă, de hrană, de energie electrică... Vom fi pregătit în sfârșit drumul
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
acces irepresibil de nebunie, să râdă în hohote pentru ca imediat să izbucnească în plâns... Dacă nu aș fi fost mai tot timpul abțiguit, nu aș fi putut rezista. Eram, așadar, dostoievskian. * Privesc prin fereastra restaurantului ploaia murdară, firma de pompe funebre de vizavi. În stânga mea un alcoolic tânăr, nervos, exasperat și cu un chip foarte expresiv. Întotdeauna mi-am spus că un bărbat nu trebuie să fie frumos, ci expresiv. Se ridică, își golește paharul, meditează câteva minute cu privirea în
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
în gol, apoi iese. Îl văd cum dispare pe o străduță în dreapta, imensa lui dezolare transmite însă mersului său aroganța. Gândurile mele sunt atât de neclare, încât simt necesitatea beției. Deodată îmi văd personajul venind apatic spre firma de pompe funebre, unde, în fața vitrinei, odihnește în poziție verticală un coșciug. Tânărul pare pierdut în gânduri neomenești, își târăște trupul cu scârbă. Dar brusc și fără să se clatine, omul ia coșciugul în spinare și o rupe la fugă. Surprinși, ori mai
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
stimă pe care o meritase în timpul vieții". l Din evocările îndurerate apărute în majoritatea publicațiilor bucureștene, din ultimele zile ale lui mai și pînă în iulie 1945, se alcătuiește un portret viu și complex al omului Sebastian, dincolo de convenționalele elogii funebre, așa cum fusese cunoscut de prieteni și colegi în diferite împrejurări. Necrologurile semnate de Camil Petrescu, Margareta Sterian, Perpessicius, Teodorescu-Braniște, Petru Comarnescu, Anton Bibescu, Alexandru Kirițescu, I. Peltz, Ion Biberi și încă mulți alții aduc întîmplări și nuanțe inedite, completînd autoportretul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9534_a_10859]
-
Anca Murgoci Dana Grecu s-a arătat surprinsă după ce a primit o cerere de prietenie pe Facebook de la cine nu se aștepta. Este vorba despre o firmă de pompe funebre. Vă cer un sfat. Pe pagina mea de Facebook, am primit o cerere de prietenie de la o firmă de pompe funebre. Întrebare: Dacă ați fi în locul meu, ați da prietenia unei firme de pompe funebre? De altfel, probabil că acolo
Dana Grecu, surprinsă: Mi-a dat cerere de prietenie pe Facebook by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/77393_a_78718]
-
primit o cerere de prietenie pe Facebook de la cine nu se aștepta. Este vorba despre o firmă de pompe funebre. Vă cer un sfat. Pe pagina mea de Facebook, am primit o cerere de prietenie de la o firmă de pompe funebre. Întrebare: Dacă ați fi în locul meu, ați da prietenia unei firme de pompe funebre? De altfel, probabil că acolo lucrează niște oameni respectabili, dar cererea aceasta m-a cam lovit în moalele stomacului. Vă dau cuvântul de onoare!", a spus
Dana Grecu, surprinsă: Mi-a dat cerere de prietenie pe Facebook by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/77393_a_78718]
-
despre o firmă de pompe funebre. Vă cer un sfat. Pe pagina mea de Facebook, am primit o cerere de prietenie de la o firmă de pompe funebre. Întrebare: Dacă ați fi în locul meu, ați da prietenia unei firme de pompe funebre? De altfel, probabil că acolo lucrează niște oameni respectabili, dar cererea aceasta m-a cam lovit în moalele stomacului. Vă dau cuvântul de onoare!", a spus Dana Grecu în emisiunea "La Ordinea Zilei".
Dana Grecu, surprinsă: Mi-a dat cerere de prietenie pe Facebook by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/77393_a_78718]
-
pe Matilde de pe scaun. Dansează cu ea tangoul până la capăt, după care se îndreaptă spre ușă. Din mers, Fernando îi pune pălăria pe cap și parpalacul pe umeri. Lionel și Matilde ies pe ușă în pas de dans. Fernando anunță funebru: — Fetelor, programul artistic din seara asta s-a încheiat. Urmează ultimul dans. Damen tango! Cele cinci fete rămase de căruță se scoală, dezamăgite, se cuplează două câte două, a cincea cuplându-se cu Fernando, și dansează un tangou de înmormântare
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
destul. Să știi că sunt supărat pe tine. La revedere, doamnă, la revedere, domnișoarelor. Succesiune ușoară! Iese, evitând să calce prin băltoacele pe care le-a făcut la intrare. Este ora 14.30. Lionel intră în show-room-ul firmei de pompe funebre La Mort des Autres. Proprietarul se apropie de el. Crede că hainele i s-au udat de la lacrimi. Își ia o mutră tristă și-i spune: — Condoleanțe. — Mulțumesc, da’ n-am murit încă, îl liniștește Lionel. — Se vede. Și nici
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
oră, coloana numără peste patru sute de oameni după estimările poliției și două mii după estimările presei. E ora 10.00. Lionel deschide televizorul. Pe ecran apare un generic îndoliat: „Oameni care l-au cunoscut pe Lionel“, pe muzica stenică a marșului funebru. Folosirea perfectului compus îi dă frisoane mai mari decât muzica. Emisiunea începe promițător, într-un azil de bătrâni, unde reporterul - experimentatul Lucien Racaille - a descoperit-o pe Florica Amântulesei, fostă femeie de serviciu la Casa de Copii numărul 4. Florica
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
zidurile se mișcau că ziceai că intri în fundul pământului. După care se deschide o ușă: poftiți în caleștile diavolului! Ne-am suit acolo. Era un soi de caleașcă, cu scaune duble, prins și acolo cu centuri de siguranță, numai muzică funebră, lilieci, lătrături și urlături de lupi. Apăreau câte un stol de lilieci, personaje din astea, pe urmă o masă cu cotoroanțe, numai cranii, numai oameni decapitați, dar cel mai interesant lucru, la un moment dat, apar niște draci. Acum ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
ce formau convoiul funerar, îmbrăcat fiind în straie negre și cu o adâncă și neprefăcută durere sufletească pe chip, gândind cucernic: „Dumnezeu s-o ierte!”, iar pe fundalul sepulcral putea auzi în surdină, printre multe bocete și suspine înecate, Marșul funebru(Lucrare muzicală scrisă de către compozitor între anii 1837 și 1839 la Nohant-Vic, în Franța. ) al lui Frédéric Chopin, interpretat tărăgănat de o fanfară. Mai apoi, el continuă să revină îndelungă vreme la locul îngropăciunii, contemplând țărâna proaspăt afânată și udată
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
familiei. Dar au rămas de neșters resentimentele, față de instanțele de judecată comuniste, ca și antipatia provocată de uniformele milițienilor și de mașinile lor negre, cu numărul de înmatriculare „mic”, identice la culoare și prag de risc cu cele de la pompele funebre, care sunt mai de temut, căci nu au „marșarier”, în virtutea faptului că mortul de la groapă nu se mai întoarce. Din prima plimbare cu o limuzină neagră, tata s-a întors după patru ani, dar nu și atunci când traumele fizice și
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
să te duc, ha! E foarte aproape. Puse vasul pe pulpana hainei mele și se ridică. Râdea atât de tare, că-i tremurau umerii. Am luat obiectul și am urmat silueta aplecată a bătrânului. La cotul drumului staționa un car funebru rablagit, cu doi cai negri costelivi. Cu o agilitate deosebită, bătrânul se cățără pe capră. Am urcat și eu în drișcă și m-am întins pe locul în care se amplasează sicriul, cu capul sprijinit pe pervaz, în așa fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
vă răspund. Mă întrebați, în fond, despre felul în care s-a trezit sensibilitatea mea literară, or, este vorba despre un proces pe care l-aș situa între 12 și 14 ani. Pe la 13 ani, deci în 1941, alt an funebru, mai ales pentru Franța - totuși, vreau să vă liniștesc, mi-am trăit adolescență într-o țară funebra, în circumstanțe funebre, dar nu am amintirea unei adolescente funebre! Recunosc caracterul scandalos al acestei afirmații! Îmi spun însă că aceasta trebuie să
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]
-
este vorba despre un proces pe care l-aș situa între 12 și 14 ani. Pe la 13 ani, deci în 1941, alt an funebru, mai ales pentru Franța - totuși, vreau să vă liniștesc, mi-am trăit adolescență într-o țară funebra, în circumstanțe funebre, dar nu am amintirea unei adolescente funebre! Recunosc caracterul scandalos al acestei afirmații! Îmi spun însă că aceasta trebuie să fi fost adevărat pentru mii sau milioane de fete și băieți - răspunsul la întrebarea Dvs. este Cyrano
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]
-
un proces pe care l-aș situa între 12 și 14 ani. Pe la 13 ani, deci în 1941, alt an funebru, mai ales pentru Franța - totuși, vreau să vă liniștesc, mi-am trăit adolescență într-o țară funebra, în circumstanțe funebre, dar nu am amintirea unei adolescente funebre! Recunosc caracterul scandalos al acestei afirmații! Îmi spun însă că aceasta trebuie să fi fost adevărat pentru mii sau milioane de fete și băieți - răspunsul la întrebarea Dvs. este Cyrano de Bergerac. Poveștile
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]
-
între 12 și 14 ani. Pe la 13 ani, deci în 1941, alt an funebru, mai ales pentru Franța - totuși, vreau să vă liniștesc, mi-am trăit adolescență într-o țară funebra, în circumstanțe funebre, dar nu am amintirea unei adolescente funebre! Recunosc caracterul scandalos al acestei afirmații! Îmi spun însă că aceasta trebuie să fi fost adevărat pentru mii sau milioane de fete și băieți - răspunsul la întrebarea Dvs. este Cyrano de Bergerac. Poveștile evoluate, primele române polițiste, lecturile scout, scrieri
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]
-
venit la tine. Nu știam de moartea soției tale. Mă gîndeam tot timpul la crima aceea. — Te gîndești prea mult, spuse Henry Wilcox. Gata, ce-a fost, a trecut... Și spunînd acestea, urmări cu privirea drumul pe care trecuse cortegiul funebru. — Bine, dar eu n-am săvîrșit crima. Acum știu precis. Nu sînt un asasin. Firește, că nu, Arthur! Nici unul dintre prieteni tăi - vorbesc de prietenii adevărați - n-a crezut vreodată că ești un asasin... S-a vorbit chiar atît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
măsură asupra tovarășilor de drum, intelectuali ai nazismului și comunismului, venea exact din faptul că, în Rusia, «revoluția era o religie și o filozofie, și nu numai un conflict preocupat de latura socială și politică a vieții»; În discursul său funebru la moartea lui Marx, Engels spunea: «Exact așa cum Darwin a descoperit legea dezvoltării vieții organice, tot astfel Marx a descoperit legea dezvoltării istoriei umane». Un comentariu asemănător poate fi găsit în introducerea lui Engels la ediția Manifestului Comunist din 1890
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
cadavrul. Scuze, mamă. Scuze, Doamne. Evie ar fi alături de mama, lângă sicriul deschis. Evie s-ar bălăbăni pe picioare sprijinindu-se de Manus. Știi, Evie ar fi găsit ceva absolut grotesc cu care să-l pună pe antreprenorul de pompe funebre să mă îmbrace. Așa că Evie își aruncă un braț pe după umerii mamei mele, iar Manus nu se poate dezlipi destul de repede de sicriul deschis, iar eu zac acolo în sicriul ăla de diftină albastră ca interiorul unui Lincoln Town Car
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]