745 matches
-
romanului și în cele mai mici amănunte, temele acțiunii. Ca într-o mise-enabî me, ni se sugerează din primele pagini împrejurările în care protagonistul își va împlini destinul tragic. Totul e acolo, de la început, cărțile inspiratoare, modelele și chiar coincidențele funeste. Deosebirea față de realistul Cehov constă la romanticul Stendhal în aceea că nu e vorba de un procedeu care să facă plauzibil fiecare obiect în desfășurarea acțiunii, ci de o subliniere a predestinării actelor umane, care, ca și la Balzac, după cum
Recitindu-l pe Stendhal by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4724_a_6049]
-
La nevoie, talibanii folosesc cravașa pentru a aduce credincioșii să asculte slujbele la moschee. Burqa, veșmântul impus femeilor de către talibani, e materializarea supunerii femeii. „O tunică a lui Nessus nu mi-ar afecta atât de mult demnitatea precum acest veșmânt funest care mă reifică, suprimându-mi chipul și confiscându-mi identitatea. .. Cu vălul acesta blestemat, nu sunt nici ființă omenească, nici animal, doar o sudalmă, o ocară pe care trebuie să o ascunzi, întocmai ca un beteșug” (62), spune Zunaira. Într-
Dragoste la Kabul by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/5585_a_6910]
-
bolșevismului, cu incomparabila-i hecatombă de victime. Singularizarea rațiunii e suspectă. Michel Foucault, între alții, a arătat că ambiția rațiunii de a prinde în chingi toate înfățișările vieții, de a le restructura conform unor proiecte nesăbuite, poate duce la consecințe funeste. Actuala societate de consum, căzută pradă unui materialism devorator, areligios și amoral, are în fond același țel cu „măreața orînduire” preconizată de doctrina marxist-leninistă. Cea de-a doua, așa cum a susținut Nikolai Berdiaev, n-o contrazice, ci o complinește pe
„A scrie înseamnă o provocare, o mănușă aruncată vieții“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5636_a_6961]
-
de etosul lor, împrumutîndu-le entuziasmul și scriind patetic, dintr-un elan de simpatie inițială, a cărei intensitate se transmite cititorului prin contaminare. În schimb, dacă ar fi intrat în chingile jargonului academic, ar fi omorît tema, preschimbînd-o într-o înșiruire funestă de prețiozități erudite. Așa însă, Ricardei Huch i-a reușit o carte mare, pe care o citești cu conștiința că asiști la o procesiune de intrigi, drame și portrete omenești, pe care autoarea le grupează în laitmotive speculative: ironia și
Surclasarea spirituală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5501_a_6826]
-
poate înțelege, dincolo de talent, consumul, frământarea, angoasa pe care le presupune scrisul, aparent atât de nonșalant, al lui Radu Cosașu. Un scriitor care, aparte de polemicile dintre doi (sau mai mulți tineri critici), chiar a reușit să preschimbe o lume funestă, de privațiuni și teroare, într-una suportabilă, de nu chiar, pentru cititorii de azi, fascinantă.
Stilul e omul. Stilul e totul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3459_a_4784]
-
nu i-a confirmat primirea. Nici mail -urile adresate ministrului Finanțelor nu s-au bucurat de atenție. Scrie Besson: „Ești ministru câteva luni, scriitor rămâi toată viața”. Și încă: „Un guvern de stânga să fi ales să abandoneze unei soarte funeste ceea ce e de aici înainte unul din locurile ilustre ale istoriei literare a Franței? Mitterrand îl decorase pe Aragon cu Legiunea de onoare. Hollande se va mulțumi să-l expulzeze?” Interesant este că un om de dreapta ca Besson și
Scriitorul și ministrul () [Corola-journal/Journalistic/3522_a_4847]
-
împânzea tot orizontul. Abordarea numai a „literarului“ era mai degrabă un delict, atrăgând învinuirea gravă de estetism. Interesat de „sistemul critic din anii ’60”, Alex Goldiș s-a văzut obligat să coboare, pentru a-l putea explica, până în 1948, anul funest de graniță dintre cele două feluri de societate și de cultură. Confruntarea cu ceea ce a fost realismul socialist nu putea fi evitată. Cercetătorul de azi constată, în ce privește critica, retrogadarea de două ori a acesteia, pe de o parte față de noua
Luptele criticii literare by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3779_a_5104]
-
Astăzi însă, o sută de ani mai tîrziu, vocea lui Gherea sună cu totul altfel: e o premoniție, deocamdată vagă, a terorii marxiste ce urma să vină, a mentalității intolerante care a ajuns, pe parcursul secolului XX, la cunoscutele performanțe. Dincolo de funesta descendență politică pe care criticul român nu avea cum s-o prevadă, ar fi interesant de examinat în ce măsură propunerile teoretice ale lui Gherea ofereau o alternativă credibilă la maiorescianism. Autoritățile evocate de el în materie de critică erau în general
De la Marx citire by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6907_a_8232]
-
vreme tăcuți, cu sufletul la gură, evitând să se privească, paralizați de clipele care păreau o veșnicie, au așteptat un timp până când liniștea s-a așternut din nou asupra casei. Hai să vedem, i-a spus părintele, pierdut în presimțiri funeste. Au constatat că bustul lui Hugo în bronz masiv fusese dizlocat de pe consola unde locuia de ani de zile, iar vaza din porțelan de Sèvres, la care ținea atât de mult Coleta, zăcea în țăndări pe covorul persian. Treaba cu
Tablouri dintr-o expoziție by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Journalistic/2940_a_4265]
-
veritabil tribunal al Centrului Universitar, - a fost nevoie de o pledoarie inspirată, a tînărului pe atunci Andrei Pleșu, pentru a dovedi pasiunea serioasă și documentarea aplicată, puse în mișcare pînă în Maramureș, de către autori, - și a-i salva astfel, de funeste incriminări. Ceea ce mi s-a înscris cel mai pregnant, zilele acestea, în ochi și în afundul memoriei, nu intră în vreun posibil raport cu nesăbuințele maligne. Dacă ar fi să aștern evenimentul în ordinea poveștii înminunate, ar trebui să spun
Colindăm… colindăm… colindăm… by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/2901_a_4226]
-
din surse multiple, el complică excesiv lucrurile, iar pitorescul substituie acumularea lentă de tensiune. În Casandra, Nicolae Iorga pornește de la o tragedie a lui Eschil (Agamemnon) și alta a lui Euripide (Troienele) păstrând în parte simbolistica originalului, de pildă conotațiile funeste ale focului omniprezent. Alți autori se inspiră din câte o piesă elină: Petru Dumitriu în Preludiu la Electra și Iosif Naghiu în Misterul Agamemnon reiau prima secvență a Orestiei eschiliene, Radu Stanca în Oedip salvat, Nicolae Ionel în Oedip și
Dramaturgii români și Antichitatea by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3035_a_4360]
-
lucrurile s-ar desfășura așa cum vor nemuritorii. Liber să acționeze, conștient de sine, omul nu mai e jucăria destinului, ci îl înfrânge, ceea ce duce la anularea tragediei în sens clasic. Alteori însă, intervențiile în desfășurarea evenimentelor temporizează doar împlinirea destinului funest. La Nicolae Iorga, troienii ajung să-i dea crezare Casandrei, ceea ce nu salvează cetatea, căci tânăra înzestrată cu harul profeției interpretează acum greșit semnele. Schimbând o trăsătură esențială a eroinei mitice, faptul că nimeni nu o ascultă, autorul trebuie să
Dramaturgii români și Antichitatea by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3035_a_4360]
-
Mihail Villara, Dinu Pillat, Pavel Chihaia, Alexandru Vona, scriitori manifestați semnificativ în perioada războiului și în primii trei ani de după război, când libertatea scrisului nu fusese încă sugrumată ci numai amenințată. Ei au ieșit din scenă, forțat, la începutul anului funest 1948 (unii mai înainte) când începea o eră sumbră de îngheț ideologic, de aliniere fără excepție la normele realismului socialist, instituit ca metodă unică de creație de partidul comunist. Deținător absolut al puterii politice, după abdicarea silită a Regelui, partidul
Sorana Gurian by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14874_a_16199]
-
uluirea propriei tale îndrăzneli văzînd că din preaplinul golului ce iți hrănea cu un păsat pîcsos imobilitatea a izbucnit revoltă de care erai gravidă după o gestație de decenii în scîncete și înfometare căci fuseseși copilă orfana înfiata într-un funest crepuscul de viitorul ei violator vai nu am nici eu lacrimi cîte s-ar cuveni să adap setea acestor nori ce nu pot umezi buzele însetate ale sfinxului din Bucegi căruia timpul i-a lăsat expierea acestei singure întrebări: încotro
Poezii by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/16449_a_17774]
-
fost de așteptat ca monstrul amoral care spune ,eu" să se inflameze mai puțin sau deloc la amintirea unor secvențe biografice neplăcute, însă de mult depășite. Dimpotrivă, anarhistul ce zguduie pilonii societății și ai moralei se răzbună, acum, pe o funestă bibliotecară obeză într-un mod de-a dreptul înduioșător: , Cred că din cauza asta bibliotecara s-a purtat atât de urât cu mine în prima mea zi de școală, când am dorit să-mi ridic cărțile, așa că din acest motiv, acum
Bestia de la Ploiești by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10984_a_12309]
-
măsura vremurilor acestora mai dinamice ca oricând. Cu un titlu reconvertit după un vers din Berryman, dar personalizat fără cusur, poeme lungi, narative și neartificiale gravitează aici. Finalul celui dintâi cântec - pur și simplu frumos - îl transformă într-o aubadă funestă: ,O să învăț să fiu mai cool decît el,/ o să învăț toate versurile, piesele și albumele/ trupelor care-ți plac ție, sau o să te țin în brațe/ cînd o să plîngi. / Troleibuzele care nu duc la tine/ nu-mi folosesc la nimic
Cântece eXcelente by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/11026_a_12351]
-
multe ore deznodămîntul. Dar la Camil Petrescu nu mai e de glumă! Ladima se împușcă. La fel și Gelu Ruscanu, ca și tatăl său, mai demult. De Fred Vasilescu nu putem băga mîna în foc că n-a făcut gestul funest plonjînd cu aeroplanul. Un soi de demers sinucigaș este cel al lui Danton, care nu poate dezerta luînd patria pe tălpile pantofilor, după celebra formulă. Astfel că rămîne să fie judecat și ghilotinat. De la Camil, singurul care scapă după o
Cronica neagra a personajelor literare by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10140_a_11465]
-
România interbelică, accesul la armele de foc era lesnicios. Chiar în timpul dictaturilor regală și antonesciană oricine putea dispune de pușcă sau pistol, practic fără restricții. Ce făceau cu ele, se vede din literatură. Sinucigașii literaturii române preferă pentru gestul lor funest singurătatea și intimitatea propriului iatac. Excepție face sinuciderea demonstrativă și eșuată a lui Andrei Pietraru. Chiar în mijlocul naturii, totul se petrece discret. La Radu Petrescu se produce "Sinuciderea din Grădina Botanică". Tot într-un parc pustiu se sinucide un necunoscut
Cronica neagra a personajelor literare by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10140_a_11465]
-
a mecanismului ce produce echilibrul dintre somn și starea de veghe, în urma căruia își pierde pentru mai mulți ani somnul, fapt care l-a marcat puternic pentru tot restul vieții. „Ce este insomnia, se întreabă el, un fel de contribuție funesta în care timpul prinde o altă dimensiune. El se scurge că o pedeapsă și fiecare minut este o realitate. Ești singur în fața neantului”. Tot ce a scris mai târziu a fost elaborat în cursul acelor nopți albe, care au stat
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
deciziile dușmanilor în război. Un caz tipic de telepatie din cultura românească, după cum îl considera Nichita Stănescu[8] , dar și biografi ai lui Mihai Eminescu, este puternică să legătură afectiva cu Veronica Micle, cea care scria o poezie atât de funesta chiar a doua zi după moartea marelui poet :,,Ce n-ar da un mort din groapa pentru un răsărit de luna'', în condițiile în care ea se află la Mănăstirea Văratec, refuzandu-i-se să se mai apropie de ,,bădia
TELEPATIA de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383756_a_385085]
-
sunt doar niște adverbe ale circumstanțelor, greu de a fi determinate, ce înseamnă acolo, cine mă așteaptă pe mine acolo ? Și când ? atunci ? dar ce înseamnă atunci , când aici și acum lapovița s-a transformat în ninsoare, într-un concretism funest , tocmai când trenul mă abandonă în halta unui sat pe valea Mureșului, unde credeam că sunt de neînlocuit, dar nimeni nu este de neînlocuit, mai ales azi, când nu mai circulă mașini, nimic, din cauza poleiului, deci pornesc pe jos cinci
SENSURI de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383491_a_384820]
-
l-au condus la comisariatul de pe Vía Layetana. În altă conjunctură, cu ceva noroc, chestiunea ar fi trecut cel mult ca o glumă și s-ar fi lăsat cu vreo două palme și/sau vexațiuni minore, dar s-a nimerit funesta Împrejurare că ieri noaptea umbla prin zonă celebrul inspector Fumero. — Fumero, murmură Fermín, căruia simpla menționare a numelui urmăritorului său Îi produsese un fior. — El Însuși. Precum spuneam, căpetenia siguranței orășenești, abia sosit dintr-o razie triumfală Într-un local
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
energie impregnată de indignare civică, atât în propriile lor editoriale cât și în articole de opinie comandate special, modul neașteptat și iresponsabil de a proceda al unui electorat care, orbit față de interesele superioare ale patriei de o pervertire stranie și funestă, dăduse peste cap viața politică națională într-un chip nemaivăzut până atunci, împingând-o către o fundătură tenebroasă a cărei ieșire nici cel mai abil nu reușea s-o vadă. Pe de altă parte, trebuia să se cântărească și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
stoarcere, coagulare și combinare, amestecând și dând din nou miile de fragmente de conversații captate, nu a găsit un singur semn echivoc, un singur indiciu suspect, capătul unui fir capabil să aducă la celălalt capăt, trăgând de el, vreo surpriză funestă. Mesajele trimise de serviciile secrete ministerului de interne erau absolut liniștitoare, dar nu numai acestea, ci și acelea pe care eficienta inteligență militară, investigând pe cont propriu și în absența adversarilor lor civili, le remitea coloneilor de la informații și de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
a fost oferit de comisarul asasinat trebuie să fie obiect, pentru totdeauna, nu numai al respectului nostru total, dar și al venerației noastre celei mai profunde, întrucât sacrificiul său i-a dat dreptul, începând din această zi, sub toate aspectele funestă, la un loc de onoare în panteonul martirilor patriei care, de acolo din lumea cealaltă unde se află, sunt continuu cu ochii pe noi. Guvernul națiunii, pe care-l reprezint aici, se alătură doliului și durerii tuturor celor care au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]