2,887 matches
-
și el la aer în patru labe, adulmecînd aerul nopții. — Am putea și să n-o mai facem, zice Roja, aprinzîndu-și o țigară Carpați fără filtru, mă gîndesc c-ar fi o idee bună să le mai dăm puțin de furcă, zice. — Mai ales că nenorociții au deja alergie la corturi, saci de dormit, butelii, ceaune, primusuri și restul tacîmului, se gîndește Dendé. Pe lîngă asta cunosc eu pe cineva care ar fi mîndru să știe că spiritul revoltei e încă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
față, și nu pe ascuns ca cele din urmă, care îți dau doar impresia de libertate. Nici o noutate, dom’ Colonel, zice Poștașul, i-am mirosit și eu, mai ales pe ăștia noi care o să ne dea și mai mult de furcă. Păcat că prostia nu doare, acum e prea tîrziu ca să se mai poată schimba ceva, ne-am pricopsit cu ei, și asta e, îl privește încercînd parcă să-l străpungă cu privirea. Nici cu Roja nu știu ce să mă fac, cum
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
poate fi controlată exact prin intermediul minții. Mi-a ieșit de fiecare dată pînă acum, deși trebuie să recunosc că uneori am întîmpinat unele dificultăți care m-au întîrziat sau mi-au dat peste cap unele planuri. Cel mai mult de furcă mi-a dat Mircea, pe care abia spre sfîrșit am reușit să-l dovedesc, își amintește. A fost al naibii de greu, Comandante. Pe mine chestiile astea revoluționare mă lasă rece, mărturisește Santinelă, privindu-l în ochi pe Regizoraș, am alte preocupări
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
din țara asta, care nu sînt deloc puține. Și chiar dacă în cele din urmă te-ai dat bătut, poți spune că i-ai ținut o bună bucată de vreme în șah. Trebuie să recunosc că le-ai dat mult de furcă nenorociților care ți au vrut răul o viață întreagă. E și asta un fel de răzbunare și măiestrie, să știi cum să-i înghesui pe toți într-un dulap ca ăsta care acum pute ca o cloacă a toate la
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
chiar în față? întreabă Sena, încetinind și privind în sus prin parbriz la imobilul cu două etaje. — Sigur, zice domnul Președinte, și poți să lași motorul pornit, ne întoarcem în două secunde, spune. Cînd domnul Președinte a smuls receptorul din furcă și s-a pus pe format numere, Sena a înțeles că va mai trece o bucată bună de timp pînă vor reuși să părăsească clădirea. Își scoase haina groasă, o aruncă în cuier, apoi se trînti în fotoliul care se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
peste scrumierele pline de chiștoace, ziarele împrăștiate prin toate colțurile, scaunele și fotoliile făcute vraiște, sticlele și paharele răsturnate pe jos. — Alo, alo? Dacă nici de data asta nu răspunde o las baltă, zice Roja cu febrilitate trîntind receptorul în furcă, parcă e un făcut, taman atunci cînd ai nevoie să stai de vorbă cu el, ia-l de unde nu-i! Se apropie șontîc-șontîc de fereastră, prvind în jos la parchetul plin ciuruit de cari, te-au cam lăsat de tot
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
trecutul lui, în micile detalii pe care atunci le considerase nesemnificative, dar care pînă la urmă se dovediseră a fi de cea mai mare importanță. — Nici acum nu vă este clară înjunghierea asta pe la spate? răbufnește Roja trîntind telefonul în furcă, nemulțumit că nu i se răspunde la celălalt capăt. — Eu zic că nu mai are nici un rost să ncercați, dom’ Roja, spune Tîrnăcop dîndu-i o mînă de ajutor Bătrînului să-și găsească un colțișor mai confortabil la capătul mesei, e
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
sînt virtuți, începe să se întrebe, a realizat ceva dacă pînă acum doar a tăcut și a așteptat? Siguranță, Securitate, Armata Regelui, Armata Poporului, același rahat, se gîndește, cine o fi uitat iar să așeze receptorul la locul său în furcă? se întreabă trecînd prin dreptul holului. Același conflict, interesul poartă fesul, o răfuială tot va trebui să aibă în cele din urmă cu știe el cine, atîta mîndrie i-a mai rămas încă. Nu se poate să fim noi tot
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
grosolan pe tot felul de bilețele și manifeste aruncate mulțimii din elicoptere sau împrăștiate în mare goană din autoturisme particulare. Vă spun cinstit, face pe prostul ochindu-l pe unul cu o cîrpă roșie înnodată la cot, am avut de furcă cu cîțiva maimuțoi recalcitranți care îmi tăiaseră calea în fața Muzeului Literaturii Române, dar ce căutai matale în zona aia, de unde-mi vii și încotro te îndrepți? Epave umane, asta sînteți, ar fi vrut să le spună în față, oricum o
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
exact traseul pe care venisem. Cimitirul dracului, numai bălți și mizerii, ajung la dugheana paznicului plin de noroaie din cap pînă în picioare, ca un salahor. Bineînțeles că nenicul dormea dus cu capul pe masă, cu receptorul telefonului scos din furcă și așezat alături ca nu cumva să fie deranjat de cineva. Uite ce e militărelule, îl iau ca din oală, îi pun arma la tîmplă, deșteptarea, dar cu grijă, scoate-ți Carpațiul ăla al tău care trage după colț, și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
la asta. 0000000000000000000000000de ce nu 00000000000000000000000 000000000000000000000000000de ce nu000000000000000000000 pentru că s-a dus și a rămas În trecutul de rahat 00000000000atunci gîndește-te la mîncare 000000000000000000000 00000000000000000000000potol minunat, minunat 0000000000000 nici măcar nu pot să mănînc nimic 00000000000000000Îmi dai prea mult de furcă Bruce. Prea mult „eu“ și insuficient „noi“. Acum mănînci pentru două persoane! Dacă nu te poți gîndi la Rhona, o să-ți aduc eu aminte. Rhona. Rhona a fost puștoaica pe care n-ai cunoscut-o niciodată cu adevărat, dar care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
stînjenită, dar atunci tu ai riscat. — Aș putea să vin și io să-l ascult? Ea ți-a zis: Vino dacă vrei 000000000000000000000000000000000000 00000000000000000000000000000000000000000000000000000000000 00000000000000000000000000000000000000000000000000000 — Vino dacă vrei, Îi spun eu la telefon, — doar vino dacă vrei. Pun receptorul În furcă și Îmi dau seama că nici măcar nu știu cu cine vorbeam. Totuși era o ea. Dar nu știu cine era. Bunty? Chrissie? Shirley? Femeia de la asistența socială din poliție? Carole? Noo, nu iera Carole. Șed acolo studiindu-mi iritația de pe pulpe. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
merită sacrificiul. La urma urmei, nu-ți este dat să-ți descoperi noi laturi despre tine În fiecare zi. După ce-mi șopti „Kreuzer“ la ureche, portarul rus Îmi promise să-mi facă legătura. Dar În loc de asta, puse receptorul În furcă, mormăind: — „Substanță dulce, divină, obținută de insecte muncitoare. “ Cinci litere. Deocamdată tolerant, l-am așteptat să găsească răspunsul. Dar după un minut, m-am rățoit la el cu soluția. Mai Întâi tăcu, apoi schiță un gest de mulțumire, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
astfel Încât să văd articolul În timp ce formez numărul. Uitasem de poza Dorei, pe care Wickert mi-a dat-o acasă. — Omucideri. Mașina de scris zăngănea cu furie În fundal. Mi-am prezentat intențiile. La capătul firului, receptorul a fost pus În furcă. Trecu un minut. — Aici, inspectorul Wickert. Cu cine vorbesc? — Knisch, am spus, cu o voce scăzută. Alexander Knisch. — Vorbiți mai tare tare, vă rog. Nu v-aud. Mașina de scris se menținea pe poziții. — Knisch, domnule. Mi-am dres vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
dar unde o să dormi tu dacă noi o să dormim în pat? Mami, ești sigură că avem loc? — Milty, iubitule, te rog, zice mama, totu-i în regulă, nu-ți face griji, o să ai loc cât vrei: imediat ce pun telefonul în furcă, mă duc să mă sinucid. Ce nevinovat e Milty al nostru! Cât de uluit trebuie să fie acolo, în Yokohama, când o aude pe maică-sa făcându-i o declarație ca asta! Drăguțul, pasivul de Milton, nu-i așa că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Coral Delaine, fiica lordului Gathaway, va interpreta rolul lui Emma Tod, menajera, În producția cinematografică britanică Horă mare și veselă. Ai scris? Sigur că-i o leșie. Ce altceva se poate scrie despre porcușorul ăsta? Domnișoara Warren trânti receptorul În furcă. Dr. Czinner nu apăruse. Era furioasă, dar satisfăcută. Se gândise să se descotorosească de ea În gara din Viena. Își imagină cu plăcere dezamăgirea lui când va ridica privirile din pagina ziarului și o s-o vadă iar În ușa compartimentului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
evident, la masa de prânz. — S-au liniștit lucrurile la Belgrad? Întrebă inflexibil maiorul Petkovici. — Somn adânc, răspunse vocea. — Pot să vă mai pun o Întrebare? Maiorul Petkovici chemă „Alo. Alo. Alo!“, pe un ton iritat, apoi trânti receptorul În furcă. — Unde-i omul ăla? Vino cu mine! Și, urmat iarăși de Ninici și de câinele lui, dădu buzna În frigul de afară, traversă liniile și postul de gardă și trânti ușa de la birou În urma sa. Apoi scrise câteva note foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
putea fi? — Verific din nou... urmă o pauză și o auzeam pe centralistă cum tastează la computer. Nu. Aici apare că a eliberat camera vineri. La ora 2 după-amiază. Au revoir. Legătura s-a Întrerupt. Am pus Încet receptorul În furcă. Brusc, mi-am simțit stomacul În gât. Hunter eliberase camera? Unde era? În acea duminică, pentru prima dată În timpul scurtei perioade de când eram căsătorită, am Început serios să-mi pun Întrebări În legătură cu Hunter. Îl iubeam la nebunie, dar Îl cunoșteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
dintr-o piatră verde, intercalate cu mărgele de aur. Sub ele poartă șiraguri de perle. N-am mai văzut în viața mea asemenea bijuterii. Își bagă picioarele în pantofi și zice: — Am impresia că de-acum înainte o să am de furcă să vă țin departe de Mona. Își tapează părul roz peste ureche și zice: — Veniți după mine. Cu palma deschisă, scrijelește o săgeată pe tăblia unei mese. O măsuță de joc Sheraton cu incrustații de alamă filigranată, după cum scrie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
am întreținut un timp; el vorbindu-mi despre așteptările oamenilor de cultură de la politica liberală, eu evocându-i curajul unor afirmații din romanele sale și verbul incisiv al pieselor de teatru care ajunseseră la public trecând în mod repetat prin furcile caudine ale cenzurii. Mai degrabă retras în spatele condeiului decât în avanscena vorbitorilor de profesie, scriitorul mi-a replicat cu un citat dintr-un mare poet din Est despre greșeala pe care o făceam toți pe vremuri, luând drept curaj "cinstea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
o sticlă de vin roșu, cum numai rar de tot se găsește în magazin, și nu în toate magazinele, ci doar în cele centrale, din Capitală. Alo, ai adormit?! bate cu moneda în geam un bărbat. Aura pune receptorul în furcă și iese. Își cumpără un bilet a-ntîia pînă la Valea Brândușelor, cumpără de la un chioșc trei brînzoaice pe care și le pune în geantă, că va ajunge acasă abia spre miezul nopții și, ca soțul să nu fie îngrijorat, intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
bine geamantanele. Doamne, grele-s! Vine Mihai la autogara să le ia. Bine mormăie șoferul, împingînd geamantanele, să poată închide oblonul, dar imediat sare ca ars, arătînd cu mîna: O dihanie în mașină, colo... Dintr-o singură mișcare, țăranul trage furca din coșul căruței, de sub fîn și se aține cu ea lîngă oblonul ridicat, iscodind cu privirea interiorul. Colo, între geamantan și coșul acela de nuiele arată șoferul. Un cîne de odaie, o fi ieșit din coș pufnește dezumflat bătrînul Neculai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
căruței, de sub fîn și se aține cu ea lîngă oblonul ridicat, iscodind cu privirea interiorul. Colo, între geamantan și coșul acela de nuiele arată șoferul. Un cîne de odaie, o fi ieșit din coș pufnește dezumflat bătrînul Neculai Vlădeanu, ducînd furca la căruță, luînd apoi un mănunchi de fîn cu care începe să șteargă spinările cailor. Șoferul urcă furios în mașină și aprinde lumina, să poată fi văzut mai bine: Cine-i cu cîinele de la bagaje?! Eu murmură pierdută bătrîna. Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de-a binelea. Apoi, accelerată de piciorul șoferului, începe să gonească înapoi, asemeni unui animal speriat, ce-și caută propriile-i urme de întoarcere. *** Vine, sigur că vine! răspunde nervos un bărbat în uniformă auto, aruncînd receptorul la loc, în furcă. Nu-i chip să ningă un pic mai tare, ori să bată vîntul că toți te-ntreabă dacă mai circulăm regulat. Parc-am fi asociație de birje trase de mîrțoage, nu întreprindere de transporturi auto. Dumneavoastră? întreabă spre tînărul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în receptor vocea înfuriată a celui de la garaj -, iar cînd am fost treji, a trebuit să ne ocupăm de cursa rapidă, c-așa dădea dispoziție tovarășul Andrei. Mai du-te...!... Tovarășe Anton, să știi... Alo! Alo! bate șoferul nervos în furcă. Domnișoară, dă-mi te rog, urgent, autogara!... *** Grupul de navetiști pleacă spre sala de așteptare a gării. Singur pe peron, Vlad umblă de ici-colo, să se încălzească la picioare. Cînd simte că nu mai rezistă, intră din nou în biroul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]