340 matches
-
candidați la postul de gardian rezident, Soția ta nu e din cale afară de entuziasmată de dorința ta de a deveni gardian rezident, E mai bine pentru noi, vom avea mai multe facilități, condiții de viață mai bune. Cipriano Algor opri furgoneta la colțul edificiului, părea că-i va răspunde ginerelui, însă întrebă, De ce dărâmă clădirile acelea, Deci s-a confirmat, Ce s-a confirmat, De mai multe săptămâni se vorbea de o amplificare, răspunse Marçal Gacho coborând din furgonetă. Se opriseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Algor opri furgoneta la colțul edificiului, părea că-i va răspunde ginerelui, însă întrebă, De ce dărâmă clădirile acelea, Deci s-a confirmat, Ce s-a confirmat, De mai multe săptămâni se vorbea de o amplificare, răspunse Marçal Gacho coborând din furgonetă. Se opriseră în fața unei uși deasupra căreia se vedeau cuvintele Intrare Rezervată Personalului de Siguranță. Cipriano Algor spuse, Poate, Ba da, dovada e la vedere, demolarea a început, Nu mă refeream la amplificare, ci la ce-ai spus înainte despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
coadă, soseau conversând pe îndelete, trăgând ultimul fum de țigară, pentru că, în subteran, cu motoarele încinse, nu era permis fumatul. Sfârșitul lumii, spuneau ei, încă n-a venit, n-avea rost s-o rupă la fugă. Cipriano Algor își puse furgoneta în mișcare. Întârziase uitându-se la demolarea clădirilor, iar acum voia să recupereze timpul pierdut, cuvinte nesăbuite între toate, expresie absurdă cu care ne închipuim că înșelăm cruda realitate că nici un timp pierdut nu e recuperabil, de parcă am crede, împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
circulație, spre accesul la rampa care cobora spre etajul subteran, îi arătă gardianului permisul de furnizor și ocupă un loc în șirul de vehicule, în spatele unei camionete pline de lăzi care, judecând după etichetele de pe ambalaj, conțineau sticlărie. Coborî din furgonetă să vadă câți furnizori avea în față, calculând, cu aproximație mai mare sau mai mică, cât avea de așteptat. Era al treisprezecelea. Numără din nou, nu era nici o îndoială. Nefiind superstițios, nu ignora totuși proasta reputație a acestui numeral, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
intrarea și ieșirea, subterana era pustie. Așa se întâmpla întotdeauna, șoferii lăsau vehiculul în rând când soseau și urcau în stradă, la cafea. Se înșală dacă își imaginează c-o să rămân aici, spuse Cipriano Algor cu glas tare. Dădu înapoi furgoneta de parcă, la urma urmei, n-ar fi avut nimic de descărcat și ieși din rând, Așa nu voi mai fi al treisprezecelea, se gândi. După câteva momente, un camion coborî rampa și ocupă locul pe care furgoneta îl lăsase liber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
tare. Dădu înapoi furgoneta de parcă, la urma urmei, n-ar fi avut nimic de descărcat și ieși din rând, Așa nu voi mai fi al treisprezecelea, se gândi. După câteva momente, un camion coborî rampa și ocupă locul pe care furgoneta îl lăsase liber. Șoferul ieși din cabină, se uită la ceas, Mai am timp, trebuie să-și fi spus. Când dispăru sus, pe rampă, olarul făcu o manevră rapidă și se mută în spatele camionului, Acum sunt al paisprezecelea, își spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
auzul ușilor trântite, semn că descărcatul urma să înceapă. Atunci, încă pe jumătate adormit, își spuse, N-am schimbat numărul, sunt al treisprezecelea care stă pe locul al paisprezecelea. Așa era. După aproape o oră, îi veni rândul. Coborî din furgonetă și se apropie de ghișeul de recepție cu hârtiile obișnuite, foaia de predare în triplu exemplar, factura privind vânzările efective ale ultimului transport, declarația despre calitatea industrială, care însoțea fiecare livrare, prin care olăria își asuma responsabilitatea pentru orice defect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
aparține, nu-mi asum nici o responsabilitate, Și de returnat, tot îmi veți returna ce-aveți în magazie, glasul îi tremura de disperare și era plin de atâta amărăciune încât celălalt încercă să fie conciliator, Vom mai vedea. Olarul urcă în furgonetă, demară cu bruschețe, câteva lăzi, precar așezate după descărcatul pe jumătate, alunecară și se izbiră violent de ușa din spate, Să se spargă totul odată, strigă iritat. Fu nevoit să se oprească la baza rampei de ieșire, regulamentul cerea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
mai sunt și excepții, precum cazul lui Cipriano Algor, era furnizor când a intrat, dar acum, dacă amenințările se vor confirma, nu va mai fi. Trebuie să fie din vina lui treisprezece, mutând după ce era înainte nu poți păcăli destinul. Furgoneta urcă rampa, ieși la lumina zilei, nu mai e nimic de făcut, trebuie să se întoarcă acasă. Olarul zâmbi cu tristețe, N-a fost treisprezece, treisprezece nu există, dacă ajungeam primul, sentința era aceeași, deocamdată jumătate, după aceea o să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
treisprezece, treisprezece nu există, dacă ajungeam primul, sentința era aceeași, deocamdată jumătate, după aceea o să mai vedem, ce mizerie de viață. Femeia din barăci, cea care avea nevoie de farfurii și de căni noi, își întrebă soțul, Așadar ai văzut furgoneta de la olărie, iar bărbatul îi răspunse, Da, am obligat-o să se oprească, dar apoi am lăsat-o să plece, De ce, Dacă te uitai la fața omului dinăuntru, pun rămășag că făceai și tu la fel. Olarul opri furgoneta, coborî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
văzut furgoneta de la olărie, iar bărbatul îi răspunse, Da, am obligat-o să se oprească, dar apoi am lăsat-o să plece, De ce, Dacă te uitai la fața omului dinăuntru, pun rămășag că făceai și tu la fel. Olarul opri furgoneta, coborî geamurile laterale, și așteptă să vină cineva să-l jefuiască. Disperarea sufletului, loviturile vieții își împing uneori victima la astfel de hotărâri, dacă nu chiar mai rele. Vine o clipă când omul lovit sau înjurat aude un țipăt în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
portțigaretul de argint dăruit de mamă, ori pariază tot ce are pe roșu, deși a văzut că a ieșit de cinci ori la rând, ori iese singur din tranșee și aleargă cu baioneta întinsă spre mitraliera dușmanului, ori își oprește furgoneta, coboară geamurile, deschide ușile, și așteaptă să-l prade oamenii din barăci, cu obișnuitele lor bâte, cuțitele dintotdeauna și nevoile de ocazie, Dacă ăia nu le-au vrut, să le ia barem ăștia, a fost ultimul gând al lui Cipriano
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
al lui Cipriano Algor. Au trecut zece minute fără să se apropie nimeni să comită jaful dorit, un sfert de oră fără ca măcar un câine vagabond să vină pe șosea să se ușureze pe o roată și să adulmece conținutul furgonetei și trecuse jumătate de oră când, în sfârșit, se apropie un bărbat murdar și încruntat care îl întrebă pe olar, E vreo problemă, ai nevoie de ajutor, pot s-o împing puțin, poate a murit bateria. Or, dacă până și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
să vibreze coarda cea mai sensibilă a lui Cipriano Algor, și în asemenea măsură încât o lacrimă i s-a ivit la colțul ochiului, Nu, mulțumesc foarte mult, rosti, dar, imediat, pe când serviabilul cireneu dădea să se îndepărteze, sări din furgonetă, fugi să deschidă ușa din spate, chemându-l, Hei, domnule, domnule, vino încoace. Omul se opri, Vrei totuși să te ajut, întrebă, Nu, nu e asta, Atunci, Vino încoace, fă-mi hatârul. Omul se apropie iar Cipriano Algor rosti, Ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ei, acestea au obligația să se explice singure. Când omul care părea, dar nu era, tâlhar, sau care, pur și simplu, n-a vrut să fie și de astă dată, se făcu nevăzut, destul de nedumerit, printre barăci, Cipriano Algor porni furgoneta, Desigur, nici mintea cea mai ageră n-ar fi în stare să remarce vreo schimbare a presiunii exercitate asupra arcurilor și cauciucurilor furgonetei, o duzină de farfurii și un urcior de lut cântăresc într-un vehicul de transport, chiar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
vrut să fie și de astă dată, se făcu nevăzut, destul de nedumerit, printre barăci, Cipriano Algor porni furgoneta, Desigur, nici mintea cea mai ageră n-ar fi în stare să remarce vreo schimbare a presiunii exercitate asupra arcurilor și cauciucurilor furgonetei, o duzină de farfurii și un urcior de lut cântăresc într-un vehicul de transport, chiar de mărime medie, tot atât cât ar cântări în fericita minte a miresei douăsprezece petale de roză albă și o petală de roză roșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
asupra lui contemplarea deșertului. La fel ca cel care odată a ridicat tunica binecuvântată a unei sfinte de pe altar ca să vadă dacă se sprijinea pe picioare sau pe pari necurățați, de mult timp olarul nu mai era tentat să oprească furgoneta ca să se convingă că sub prelate și panouri creșteau într-adevăr plante reale, cu fructe ce puteau fi mirosite, pipăite și mușcate, cu frunze, tuberculi și muguri ce se puteau găti, asezona și așeza în farfurie, sau dacă trista melancolie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
fie ea și cu oameni pe care-i cunoștea. Olăria și casa unde locuia împreună cu fiica și cu ginerele lui se aflau la celălalt capăt al satului, în câmp, departe de ultimele clădiri. Intrând în sat, Cipriano Algor reduse viteza furgonetei, iar acum mergea și mai încet, fiica lui termina probabil de pregătit prânzul, era ora, Ce să fac, îi spun imediat, sau după ce mâncăm, se întreba, Mai bine după, las furgoneta în șopron, nu se va duce să vadă dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ultimele clădiri. Intrând în sat, Cipriano Algor reduse viteza furgonetei, iar acum mergea și mai încet, fiica lui termina probabil de pregătit prânzul, era ora, Ce să fac, îi spun imediat, sau după ce mâncăm, se întreba, Mai bine după, las furgoneta în șopron, nu se va duce să vadă dacă aduc ceva, nu e zi de cumpărături, cel puțin vom mânca liniștiți, adică va mânca liniștită, eu nu, la sfârșit îi spun ce s-a întâmplat, sau poate mai târziu, pe la mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
uriaș dud negru, de peste zece metri înălțime, acolo se afla olăria. Cupa a fost umplută, acum trebuie băută, spuse Cipriano Algor cu un zâmbet obosit, și se gândi că ar fi mai bine dacă ar putea s-o verse. Întoarse furgoneta la stânga, pe un drum care urca lin spre casă, la jumătatea lui claxonă sonor de trei ori, anunțând că sosea, așa făcea întotdeauna, fiica lui s-ar mira dacă azi n-ar face la fel. Casa și olăria fuseseră construite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
tot atât de puțin. Pe vetustele lui temelii se ridicase cuptorul actual, unde s-au perpelit vasele din care Centrul n-a vrut să primească decât jumătate, iar, acum, deja răcit, așteaptă o nouă încărcătură. Cu o atenție exagerată, Cipriano Algor băgă furgoneta în șopron între două grămezi de lemne uscate, apoi se gândi că ar putea vedea de cuptor ca să mai câștige câteva minute, dar n-avea motiv, n-avea justificare ca altădată când se întorcea din oraș și cuptorul era în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
în șosea, nu băgase de seamă că fiica lui îl privea din ușa olăriei, însă nici el nu avea de ce să spună unde merge, nici ea de ce să afle. Ce om încăpățânat, se gândi Marta, ar fi trebuit să ia furgoneta, poate oricând să reînceapă să plouă. E firesc, asta se așteaptă de la o fiică, să-și facă griji, căci, oricât ar fi exagerat istoria declarând contrariul, niciodată cerul n-a fost de încredere. Acum, totuși, chiar dacă ploaia se va porni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
dintre străzile transversale, iar Cipriano Algor, în ciuda vârstei, își păstrează încă pasul larg și iute cu care cei tineri se grăbesc. Bătrân sau tânăr, azi vrea liniște. Și n-ar fi o idee bună să-l sfătuiască Marta să ia furgoneta, pentru că cimitirelor, mai ales celor sătești, campestre, bucolice, le datorăm să mergem pe jos, nu din pricina vreunui imperativ categoric sau vreunei impoziții transcendentale, ci din respect față de conveniențele pur umane, atâția au fost în pedestre pelerinaje venerând tibia unui sfânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
și ieși fără să audă șoapta femeii, Poate că ai dreptate. Ploaia cădea din nou, era aceeași burniță înșelătoare, aceeași pulbere de apă dansând și amestecând distanțele, până și forma alburie a cuptorului părea hotărâtă să-și ia tălpășița, iar furgoneta semăna mai mult cu o fantomă de caleașcă decât cu un vehicul modern, cu motor cu explozie, chiar dacă nu de model recent, așa cum știm. Sub dudul negru, apa se scurgea de pe frunze în picături mari și rare, acum una, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
vadă ce era înăuntru, dar Cipriano Algor n-avea nevoie decât de două licăriri, doi ochi, și ei erau acolo. De când l-au trimis înapoi cu jumătate din vase, care, între paranteze fie spus, n-au fost încă scoase din furgonetă, Cipriano Algor a început, de la o oră la alta, să nu-și mai merite reputația de muncitor matinal, câștigată într-o viață de multă trudă și puține sărbători. Acum se scoală când soarele e pe cer, se spală și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]