3,503 matches
-
scurt planurile de-a o boteza și i-a cerut, dacă se poate, să-i spună cum să ia legătura cu mama fetiței în caz de nevoie... Ajunsă la etajul trei, mai tulburată ca niciodată, șocată de cele întâmplate și furioasă pe cei doi, care s-ar părea sunt niște oameni de nimic, se opri la Simona: I-a povestit acesteia, dintr-o suflare, cele discutate cu Costel. I-a mai spus, de asemenea, că întâlnirea cu tatăl fetiței este un
ÎN MÂNA DESTINULUI... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377067_a_378396]
-
viață pe acest pământ cu tot mai mult stres, totul este într-o continuă alergare suntem prinși că într-o mare cursa pentru a ne câștiga existența, trăim zgomotos cu viteză și luptăm pentru a nu fi acoperiți de valurile furioase ale vieții. Iar inimile noastre obosesc, dorim puțină liniște sufletească și mai presus de orice în această lume a însingurării omului căutăm iubire, spunea cineva că cea mai mare nevoie a omului modern de astăzi este să fie iubit și
SUSURUL IUBIRII de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377147_a_378476]
-
dar vezi că o societate în putrefacție, încare toți sunt distruși, condițiile pentru cel mai rău comportament uman sunt inseminate, în mod ironic, de cea mai rea gândire umană imaginabila la vârful scalei. Cum spuneam, CRIMA este al dracului de furioasă și al dracului de rece. Și pare a fi exact genul de piesă de teatru de care Marea Britanie are cea mai mare nevoie acum.” N.A. Recenzia spectacolului a fost scrisă într-o manieră proprie și fără menajamente de criticul britanic
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93229_a_94521]
-
timp: îi sprijină (chiar dacă, după gustul meu, nu toate numele citate de publicistul de la "Flacăra" ar merita sprijinite!) Al doilea cap de acuzare pretinde că directorul Humanitas "tocmise o editură pe banii de curve ai vechiului regim". Într-un crescendo furios, îl acuză că scrisul său n-are nici o valoare. Sau, ca să-l citez exact, că "făcuse Marele Fâs"! Ei bine, sub presiunea adevăru-lui, Mihail Gălățanu a găsit resursele de onorabilitate pentru a retrage toate aceste afirmații: "M-am văzut, dintr-
Știți să vă cereți iertare? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8256_a_9581]
-
conferit mai multă putere, patina timpului, a acelui timp ilustrat parcă mai bine de fotografii și "relicve", puținele obiecte personale returnate, de la decorații, un rozariu, la jurnalul neterminat cu paginile pătate răsfoit de o mînă invizibilă. Altfel nu lipsesc tinerii furioși, dar încrezători în soarta Poloniei, precum Tadeusz (Antoni Pawlicki) care știe și nu vrea să mintă și a cărui poveste de dragoste se sfîrșește rapid, la scepticii patrioți de tipul directoarei care-l admite în școală pe tînărul ambițios pentru că
Remember Katyn! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8481_a_9806]
-
Dezmoșteniții sorții relevă o oază de umanitate, însă în mijlocul maselor largi populare, Merrick nu are nicio șansă, cineva îi smulge sacul cu o singură fantă în dreptul unui ochi, sac care-i acoperă țeasta enormă. Mulțimea îl sesizează iritată, îl urmărește furioasă și-l încolțește într-o vespasiană cu intenția clară de a-l linșa și numai strigătul disperat al victimei " Nu sunt elefant, sunt o ființă umană" produce un recul al maselor prostite, iar intervenția poliției îi asigură protecția. Este clar
Ecce homo... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8503_a_9828]
-
familiei Loring o face să constate că îl iubește cu adevărat pe adolescentul cam tăntălău și dezorientat, la rîndul lui un copil ceva mai mare agățat de chitara și propriile întrebări. Filmul ne oferă un personaj emancipat, o jună aproape "furioasă", Juno, în tradiția, e drept destul de diluată, a unui John Osborne, ale cărei comentarii acide, jucate cinic fac deliciul filmului. Umorul însă riscă reușita celor mai bune sitcomuri gen Ally McBeal al lui David E. Kelly care dau un ton
Maternitatea pe înțelesul copiilor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8589_a_9914]
-
și care, înmulțite cumva în viitor, vor face să se vorbească mai mult despre el. Andrei Doboș scrie o poezie voit copilăroasă, proaspătă și senină, îndatorată vieții de student și nopților petrecute în conversații și libații. Prima diferență față de tinerii furioși, fracturiști care, stând în cămine studențești similare, au ilustrat abundent și memorabil o poetică a revoltei (mizerie fizică, degradare socială, marasm moral), constă în aclimatizarea eului liric. Tânărul de douăzeci și ceva de ani se mulțumește cu foarte puțin și
Căminul liric by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8399_a_9724]
-
Tot astfel, "hipopotamii răniți devin foarte agresivi; ațîțați de furie și mugind înfricoșător, ei atacă cu o mare rapiditate și cu o forță de șoc redutabilă". Răzbunarea unor animale poate deveni fatală: Elefantul rănit, văzîndu-și agresorul fugind, scoase un strigăt furios și, înclinîndu-și capul, cu colții îndreptați spre pămînt, șarjă." Vînătorul plătește cu viața. în preumblarea domniei tale, scumpe domnule Odobescu, pe tărîmul artelor cinegetice, îl aduci înaintea noastră și pe Rubens, cel ce "a zugrăvit scene de vînătorie în care
Epistolă către Odobescu (VII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7978_a_9303]
-
După ce a constituit subiect de dispută între biologi timp de câteva decenii, orgasmul feminin continuă să le dea bătăi de cap, iar discuțiile se întețesc. "Baza evoluționistă a orgasmului feminin a constituit un subiect pentru dezbateri furioase, care în ultimul timp s-au întețit", spun Brendan Zietsch, de la University of Queensland și Pekka Santtila, de la Abo Akedemi University. Iar rezultatele noii lor cercetări pun în discuție teoriile de până acum, informează. Orgasmul masculin, atât în teorie, cât
Orgasmul feminin rămâne un mister al evoluţiei. Vezi aici de ce () [Corola-journal/Journalistic/69029_a_70354]
-
ce bunic de soi avea! Degrabă-ar fi arat și câmpuri zece" (Vorbește lumea pe sototeala mea). În arta poeziei însă nimeni nu mă-ntrece. Pierderea ta pe cuget m-apasă, cântecu-mi pentru totdeauna s-a dus, jelesc împreună cu marea furioasă când ceața vine pe valuri de sus. Fără cuvântul tău și vraja ta clipele-s goale, seci, neguri mi-aruncă în hău steaua, acolo unde lumina piere pe veci. N-oi mai slăvi frumusețea în vers. N-am să mai
William Ross - iubirea ca fataliate by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/6918_a_8243]
-
dispunem de mai multe referințe culturale. Vasile Ernu, citându-i pe Ilf și Petrov, trece în revistă băuturile neoficiale din Uniunea Sovietică, cu denumiri expresive, unele la fel de pesimiste ca cele românești (Moartea albă), altele mai poetice sau mai fabuloase: Ursul furios, Vulpea brună, Măruntaiele cățelei (" Ce bea cetățeanul sovietic?", în Născut în URSS, 2006, p. 83-88, 104-108).
„Matrafox“ și „pufoaică“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6931_a_8256]
-
piese ale raționamentului, iar filmul într-un workshop. Mărturia tardivă a lui Günther Grass din Decojind ceapa este în măsură să ne dea o idee despre variabilele unei adolescențe modelate doctrinar, așa cum Mircea Eliade făcea o radiografie interesantă "huliganismului" tinerilor furioși ai generației sale în căutarea unei cauze chiar prin profesarea nihilismului estetizant al actului gratuit și al aventurii experiențiale sub semnul lui vivere pericolosamente. Provocarea se află inițiatic în fața fiecărei generații, și numai un regim politic dictatorial, radical poate cataliza
Cînd vine Valul... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8129_a_9454]
-
-i fi servit spre a-și fi "îmbunătățit franceza". În cele din urmă orizontul se luminează. Exilatul revine la uneltele sale literare, publicînd poezii în limba franceză și "un basm inițiatic", La chute vers le zenith, rod al unui "elan furios", tipărit la ultraprestigioasa Editură Gallimard și încununat cu un important premiu acordat de Société des Gens de Lettres. Episoade ce nu disipează însă insatisfacția cuibărită ca un morb în sufletul dezrădăcinatului ce nu și-a putut resorbi umilințele. Nostalgia începuturilor
Clasicul romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8141_a_9466]
-
memorie, iar adolescenții vor purta pe tricouri chipul său chiar fără să știe mai nimic despre viața revoluționarului argentinian, ales ca model exemplar de insurgență și nonconformism. Această imagine corespunde atât perioadei sale revoluționare cât și celei beatnice de adolescent furios sau de visător precum personajele lui Jack Kerouac din On the Road, călătorind de-a lungul și de-a latul Americii Latine călare pe motocicleta Poderosa II alături de prietenul său Alberto Granado, experiență consemnată într-un minunat jurnal, Jurnal pe
Singuraticul argentinian by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7069_a_8394]
-
care se află mereu în preajma lui așa cum aproape de fiecare dată revoluționarul notează ceva în carnetul-jurnalul său. Soderbergh este în acest film un regizor al soluțiilor subtile, Che nefiind tocmai genul de personaj de achiziționat pentru Panteonul american, ci un contestatar furios al imperialismului nord-american. Tot în grafica panoramică a epicului monoton se regăsesc o serie de personaje interesante, fiecare cu relieful lui pasager - în materie de reconstituiri Soderbergh are în spate o întreagă tradiție a filmului american -, fără ca trecerea lor prin
Singuraticul argentinian by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7069_a_8394]
-
care pot fi problematice pentru unii dintre elevi. Ținând cont de teoria lui Goodall Jr., privind grupurile în general, personalitățile pe care un copil le poate întâlni în clasa sa pot fi: Prințul, Curteanul, Subminatorul, dar și Dușmanul prietenos sau Furiosul. Prințul este o persoană care acționează după cum dictează circumstanțele, își justifică acțiunile în funcție de rezultate și dorește să obțină aibă autoritate și putere asupra celorlalți. Este cel care dacă va încerca să evină "veriga de legătură" între profesori și restul clasei
Părinți de succes: Faceți cunoștință cu Prințul, Curteanul, Furiosul… by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/70710_a_72035]
-
și nu sunt foarte promițătoare“, scrie criticul NYT. „Jucat de un actor neprofesionist, George Piștereanu, ai cărui ochi sensibili umanizează prezența sa impasibilă, Silviu este la finalul copilăriei sale, care l-a înrăit, distrugându-i umanitatea. El este dur și furios, dar pare mai blând decât colegii săi din închisoare“, mai scrie în cronică. Criticul mai notează: „Pentru mare parte din film, Florin Șerban dă peliculei aerul cinematografiei realiste, permițând poveștii lui Silviu să se formeze încet, organic, din detaliile existenței
„Eu când vreau să fluier, fluier“, dat ca exemplu de cinematografie realistă în New York Times () [Corola-journal/Journalistic/70824_a_72149]
-
început dure neplăceri cu soția, mi s-a confesat cerîndu-mi consiliul. În virtutea foarte strînsei noastre prietenii, i-am sugerat, după cum era normal, să divorțeze. Dar a aflat... soția, care, ca urmare a intimelor noastre discuții, mi-a trimis o epistolă furioasă. Cel pedepsit am fost eu. Cei doi au rămas împreună și, cu totul surprinzător, drastic nerațional, V.L. mi-a întors spatele. Nicio scuză, nicio explicație, nicio tresărire de regret din partea lui. Deși nu i-am greșit cu nimic, nu ne-
GHEORGHE GRIGURCU: "La judecata de apoi a literaților, nădăjduiesc să fiu sancționat cu precădere ca poet" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/8077_a_9402]
-
o integrare la Veneția ce n-a văzut Parisu', lacul Titicaca și toată civilizația aztecă... Însă, Bunica Parmenia n-a mai fost curioasă să vadă și alte minuni ale lumii: l-a pocnit pe artist cu poșeta și a plecat furioasă spre casă... Aici problema e nițeluș mai încurcată, fiindcă, bârfitoare-bârfitoare, dar se pare că vecina avea informații care se bazau pe zicerea populară despre foc și fum... Necazul a fost, însă, altul și cu mult mai mare, adică de-a
Posibilul amant al bunicii Parmenia... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/8079_a_9404]
-
acestor instituții obține, prin îngroșare, o imagine caricaturală a tinerimii române de stânga-dreapta. Sunt parodiați, firește, capii generației "bombastice": Eliade, cu voiajul lui inițiatic în India și cu revenirea la matricea instituțională; și P. Comarnescu, americanul care promovează modelul "revoluționarului furios, voluptuos și absent". Într-o notă ironică și mai subtilă, textul caricatural e adaptat la temele și modalitățile proprii celor două victime de lux, dar și la modalitatea lor discursivă, la cadrul textual predilect în care își plasează opțiunile. Eliade
Un burghez incomod by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8094_a_9419]
-
complicitate între subiectul sagace și obiectul multiplu al ironiei, relație sesizată de către tânărul Steinhardt. Păcat că reciproca n-a fost valabilă. Receptarea meschină, în epocă, a unei asemenea cărți delicioase dovedește că tinerii noștri străluciți din elita interbelică erau prea furioși, prea hotărâți și prea orientați ideologic pentru a mai avea și umor.
Un burghez incomod by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8094_a_9419]
-
doar pe mine și n-ar fi supraviețuit singură, părăsită. În timpul celor două crize, copiii nu erau la mijloc: în 1940, nu-i aveam încă; în 1980, erau adulți, la casele lor. Tot carnetul din 1982 e plin cu fraze furioase pe care mi le adresez mie însumi, pentru că acceptasem căsătoria. Fără să am vreo obligație, mi-am pierdut bunul cel mai prețios al vieții: libertatea! Mi-am pus gâtul în jug din prostie. Eram furios. Dacă aș fi comis o
Marcel Mathiot - Jurnalul unui amant bătrân by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/6958_a_8283]
-
la integritatea ei, îi asigură o receptare globală. Cartea, însă, transpusă în formate digitale și plimbată prin internet își pierde identitatea și integralitatea. Nu mai are început și sfârșit, e efemeră, parte a unui uriaș palimpsest al haosului. Toată lumea, agramați, furioși, genii, însingurați scriu, șterg, copiază, caută pe internet. Un Platon, de-ar apărea, ar fi greu depistabil. Internetul este prin definiție opus ordonării și ierarhizării. Valoarea textului înscris pe internet este dată doar de interesul vizitatorilor față de el. Căutați un
Cartea și computerul by Vladimir SIMON () [Corola-journal/Journalistic/6968_a_8293]
-
Wilde. Întors la localitatea de origine, Piatra Neamț, profesorul care tentase nemurirea îmbătrânește subit, regresează la momentul anterior, - anul 1938, când împlinea 70 de ani -, proiecției sale în viitor ca avatar. Regizorul simte nevoia unei explicații și o găsește în spargerea furioasă a oglinzii în care rezida dublul său, de unde îmbătrânirea subită și tot restul, adică moartea sa iarna pe o stradă din Piatra Neamț cu un trandafir în mână, o altă licență poetică a lui Coppola. (Al treilea trandafir apare, însă nu
Visul chimeric al tinereții eterne by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6979_a_8304]