368 matches
-
și rămân la urmă cele care nu-ți plac. Eu așa gândesc ori de câte ori mi se întâmplă ceva ce nu-mi convine. Dacă reușesc să fac și ce nu-mi convine, pe urmă e simplu. Viața e ca o cutie de fursecuri. — Maaaaamă, ce filozofie! — Dar e perfect adevărat! Îți spun din propria mea experiență, mă asigură Midori. În timp ce ne beam cafelele, s-au îndreptat spre noi două fete, probabil colege de-ale lui Midori. Și-au arătat fișele de înscriere la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Finn, dar el doar mă îmbrățișează grăbit și stingherit, și de atunci tot timpul când mă duc la lucru găsesc ciocolată pe birou, întotdeauna de alt fel: un Fulg de Nea de la Cadbury, o pralină împachetată în hârtie roșie, un fursec cu ciocolată de la cafeneaua din colț. Asta chiar ajută. Pentru că se gândește la mine, pentru că le lasă pe birou, ca daruri, și nu mă silește să port vreo conversație ca să mi le dea, pentru că e ciocolată. Tactul lui Finn mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
fie atent ; nu dintr-un exces de bună creștere, ci pentru că zgomotele apropiate îl bucură mult mai mult. Ușorul scârțâit familiar al măsuței de servit ceaiul, zăngănitul lingurițelor și al cleștișorului de zahăr, un țârâit fin, ca de nisip - glaselele, fursecurile, five o’clock-urile care, la o mișcare mai nedibace a madamei Ana, alunecă pe platouri. Tânărului îi este foame, dar tocmai de aceea se ferește ca de foc să întoarcă înapoi capul. — Neutralitatea definitivă nu vi se pare o soluție
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
spui așa ceva, când cu ochii dumitale ai văzut că străzile erau pline de manifestanți ? O indignare mai mare decât merită incidentul face să tremure vocea doamnei Mironescu. Cum domnul Ialomițeanu se mulțumește să râdă, amfitrioana se ridică, agasată, ciugulește un fursec de pe măsuța de servit ceaiul, apoi merge să se așeze în jilț, în colțul opus al salonului. — Poate că de data aceasta să fi învățat și noi câte ceva ! Am auzit că s-au făcut trăsuri de ambulanțe și de farmacie
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ei Sărbătorile petrecute fără ei, nu mai au nici un farmec. Într-o altă familie (familia Pruniac) se observă faptul că membrii acesteia, bunici, nepoți, veri, se adună pentru a lua masa împreună. Ei pregătesc drob, cozonaci, pască, diferite prăjituri și fursecuri, de pe masă nelipsind vinul roșu. În aceste zile, membrii familiei își dăruiesc unul altuia cadouri simbolice.
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE PAŞTE ÎN GURA BUSTEI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Coman Bianca () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2077]
-
la discotecă în Vaslui. 3. Pruniac Dana, 32 ani, Vaslui De Paști, se adună toată familia, bunici, nepoți, veri, și luăm masa împreuna. Gătesc tradiționalul meu drob, de care toata lumea e încântată, cozonaci, pască, o mulțime de prăjituri și fursecuri. Bineînțeles de pe masă nu lipsește vinul roșu. În familia mea de Paști, ne facem cadouri unul altuia. Cadouri simbolice. 4. Pruniac Eduard, 10 ani, elev in clasa a IV-a. Așa e. De paști mereu ne facem cadouri. Nu prea
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE PAŞTE ÎN GURA BUSTEI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Suflet Alina () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2083]
-
mă privește cu multă... Cum să vă spun?... Multă îngăduință. ― Nu vă înșelați, râse Cristescu. Vorbește mereu de dumneavoastră... ― Adevărat? Ochii bătrânei se aprinseră brusc. Luă un ziar de pe scrin și improviză la iuțeală un cornet. Deșertă înăuntru coșulețul cu fursecuri și un pumn de migdale și i-l întinse. ― N-o să vă fie prea greu, domnule maior, nu-i așa? Vreau să știe că m-am gândit la el. Își frânse degetele încurcată. Am fost extrem de contrariată zilele trecute... L-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ZORELE ― Ah! Bine că mi-am adus aminte! Cristescu deschise servieta și scoase un pachet punîndu-i pe masă. Prin hârtia ruptă se rostogoliră câteva migdale și un marțipan, prăjituri mici de ciocolată, bezele. E pentru tine, dragul meu! Locotenentul mirosi fursecurile cu pornirea instinctivă caracteristică a gurmanzilor apoi arboră un zâmbet de circumstanță." A avut parastas în familie, pesemne..." Îl luă gura pe dinainte. ― Condoleanțele mele. Maiorul râse. ― Sânt din partea Melaniei Lupu. Îi face plăcere că vă întîlniți mereu, deși i
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
De astă dată ideea v-a fost sugerată de o coincidență. Expunerea tabloului lui Goya în Muzeul Chiusbaian, adică la câteva zeci de metri de locuința prietenilor dumneavoastră, soții Miga. Nici că se putea ceva mai potrivit. Melania luă un fursec și-l mestecă mecanic. Părea uluită, arborase cea mai veritabilă expresie de candoare ultragiată. ― Cine a scornit istoria asta? Doar nu Florence! Ea ține la mine. Chiar dacă prezența mea uneori poate o sâcâie nu va inventa niciodată lucruri neadevărate. ― Nici
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
siluetă admirabilă și trăsături regulate, dar vârsta poleise totul cu o tentă de distincție. Câștiga enorm prin faptul că nu încerca să pară mai tânără nici măcar cu o săptămână. Cristescu simulă surpriza în fața serviciului de ceai și a platoului cu fursecuri pregătite pe masă. Melania Lupu îl invită grațioasă să se servească apoi adăugă zîmbind: ― Aștept un musafir drag. ― Atunci desigur că eu sânt de prisos... ― Oh, deloc! Mi-ar face chiar plăcere să-l cunoașteți. Vine din Olanda. Are totdeauna
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și în orice caz n-ar fi plecat în oraș fără ei. CAPITOLUL XV " CINE L-A UCIS PE MOȘ CRĂCIUN?" Era singură. O femeie în vârstă, într-un hol pustiu, cu un serviciu de ceai și o farfurie de fursecuri în față. Deși abia 3 după-amiază, lumina devenise cenușie. "Concentrează-te, draga mea, își spuse Melania Lupu, ai doar câteva ore la dispoziție. Se va întoarce negreșit înainte de a se lăsa seara." Se apropie de fereastră. Pe stradă nu trecea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
picioarele în apă. L-am văzut trecând. El a râs. Nu mă cunoștea. Nu-l cunoșteam nici eu. M-am uitat lung, până ce a ajuns la capătul străzii." Am să-l iau de bărbat!" Melania Lupu băgă în gură un fursec. Se șterse cu șervețelul și luă motanul în brațe. Făcuse rost de adresa lui și îi expediase o scrisoare. Exact 20 de rânduri, scrise cu o caligrafie rotundă de elevă exemplară. Îi dădea întîlnire la Cetate, o ruină de la marginea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
câștigat, draga mea." Puse mâna pe telefon și formă un număr. ― Spitalul nr. 9? Un caz urgent, domnișoară! O criză. Da... E furios... Notați-vă! Strada Crăiței 115. Șoseaua Kiseleff. Exact! Cât se poate de repede... Mulțumesc. Mai luă un fursec și trecu în odaia ei să se schimbe. Hohotele lui Matei continuau să se audă. Râsul venea din altă lume. Credeți în declarația asta? întrebă Azimioară. Maiorul ieșise să-l conducă. Nu-și luase paltonul și tremura ușor. ― Nici un cuvânt
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Fii-miu se lăfăie-n cadă toata ziua. Eu aproape că nici nu mai pot intra la mine-n baie. Credeam că-i însurat, dragă. — Ignatius? Da’ de unde! spuse trist doamna Reilly. Drăguțo, vrei să-mi dai două duzini de fursecuri de-alea asortate? — Da’ parcă mi-ai spus că-i însurat, insistă domnișoara Inez, în timp ce așeza fursecurile într-o cutie. — Nici măcar n-are pe cineva. Fata aia cu care umbla a roit-o. — Ei, lasă, mai are timp. — Așa o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mine-n baie. Credeam că-i însurat, dragă. — Ignatius? Da’ de unde! spuse trist doamna Reilly. Drăguțo, vrei să-mi dai două duzini de fursecuri de-alea asortate? — Da’ parcă mi-ai spus că-i însurat, insistă domnișoara Inez, în timp ce așeza fursecurile într-o cutie. — Nici măcar n-are pe cineva. Fata aia cu care umbla a roit-o. — Ei, lasă, mai are timp. — Așa o fi, spuse doamna Reilly destul de indiferentă. Da’ uite ce, mai dă-mi și vreo șase prăjituri de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
prăjituri cu tine. Mănâncă-le! Tot timpul te plângi că nu mergi nicăieri. Am crezut că îți face plăcere să-ți petreci seara în oraș. Ignatius se reîntorsese la radar, așa încât doamna Reilly băgă mâna în cutie și scoase un fursec cu cacao. — Vrei unul? îl întrebă pe barman. E bun. Am și prăjiturile pentru vin. Barmanul se prefăcu că îi trebuie ceva de pe rafturile din spatele său. — Îmi miroase a prăjiturele pentru vin, strigă Darlene, uitându-se dincolo de Ignatius. — Ia una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
bolnav, dr. Roberts? — Oh, în nici un caz. Este bine. El este foarte bine. Spuneți-i să mă sune, vă rog. Lynn spuse că o va face. Mai târziu, când Henry veni acasă, ea se duse în bucătărie, unde el pregătea fursecuri și lapte pentru fiul lor de opt ani, Jamie. — Cunoști pe cineva la Long Beach Memorial Hospital? întrebă Lynn. Henry clipi. — A sunat? — Azi după-amiază. Cine este? — Un prieten din școală. Patolog. Ce a spus? — Nimic. A vrut să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
călătoria la Bethesda era ciudat, ea era înclinată să creadă că era vorba de ceva minor. Se uită la ceas și decise că era timpul să dezghețe sosul de spaghete, pentru cină. Nu voia ca Jamie să mănânce prea multe fursecuri, ca să nu-și piardă apetitul. Tracy dăduse iar muzica tare. Pe scurt, problemele zilnice reveniră și i-l scoaseră din minte pe Henry și călătoria lui. Ea avea alte lucruri de făcut, așa că se apucă de ele. Capitolul 35 Henry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
de nefericit? În ochii tuturor, răspunsul era În mod evident da. Bietul François care se zăvorăște În fiecare zi În apartament, unde nu primește pe nimeni (de parcă ar fi avut vreodată obiceiul de a organiza recepții și de a servi fursecuri), pe vechiul lui scaun În Încăperea cea mai mohorîtă, cea mai Încărcată, cea mai neprimitoare care ar putea exista, și care stă pironit ore Întregi În fața unei mașini de scris mecanice, așa cum nu se mai folosesc decît În regiunile de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
fierbinte și culoarea Îi reveni În obrajii supți. Începu să-i povestească lui Kitty saga arestării ei. În ziua de Sf. Valentin, după-amiază, Îi spuse Desert Rose, se uita la Ultimul tangou la Paris, mâncând Înghețată cu fructul pasiunii și fursecuri, În mansarda ei din Brooklyn. Era bolnavă și singură, zăcea Între cearșafurile crem de mătase, În patul ei imens, decorat cu perne și cuverturi orientale. Din când În când fixa tavanul de culoarea cireșei coapte sau mângâia cele două pisici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
pană de gâscă, nu de găină. Cum într-o zi a iubit patru femei diferite, cu orar și sarcasm. Cum a plecat cu tabul din armată într-un sat, la discotecă. Cum a furat și i-a pus cantaridă pe fursecuri unei gagici năzuroase ca s-o seducă. Când au primit interviurile transcrise, meseviștii au zis: „Dar ce analfabeți am ieșit în carte!“, eu dându-le ca atare pentru ca să-și dea acordul pe un text neprelucrat, transcriere fidelă a convorbirii, bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
sardele, salată de cartofi. Uneori, Înainte de felul principal, erau cinci antreuri diferite - dovlecei umpluți, iepure cu măsline, câteodată un cuscus. Un singur lucru nu-i reușea, prăjiturile; dar În zilele când primea pensia, aducea cutii cu nuga, cremă de castane, fursecuri de Aix cu migdale. Puțin câte puțin, Bruno deveni un copil obez și fricos. Bunica nu mânca aproape nimic. Duminică dimineața, se scula puțin mai târziu; Bruno venea În patul ei, se ghemuia lângă trupul ei descărnat. Uneori Își imagina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
vrut să-l contrazică, dar îi venea greu să o creadă. Adulmecă prin colțuri și, intrând în bucătărie, i se făcu foame. Aprinse focul și începu să-și pregătească un mic-dejun pantagruelic din ouă prăjite, șuncă, orez, fasole neagră, banane, fursecuri, biscuiți, cafea, lapte, zahăr, marmeladă, unt. Tocmai termina, când apăru Inti Ávila. Încă mai era amețit și cu mâna stângă își apăsa fruntea cu o batistă umedă: — Ești un porc! exclamă el. Niciodată n-o să mai am încredere în tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
cât Îi era de foame. Tot ce mâncase de dimineață erau cele trei sandvișuri, ei bine, mai puțin de-atât, dat fiind că Orso Îi mâncase unul. Deschise sertarul de jos, sperând să găsească acolo ceva, o cutie de buranei, fursecurile sub formă de S care-i plăceau la nebunie și pentru care trebuia de obicei să se lupte cu copiii, un baton de ciocolată vechi, orice, dar era la fel de gol cum fusese ultima dată când se uitase. Trebuia să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
buzele i se ridicară Într-un zâmbet de reală plăcere. — A, dottore, ai venit din nou să-mi faci o vizită. Ce frumos, ce frumos! Dar ar fi trebuit să suni, ca să pot face curățenie În casă, să-ți pregătesc fursecuri proaspete. El Înțelese „suni“, „casă“, „curățenie“ și „fursecuri“, așa că-i construi discursul În acest sens. — Signora, o ceașcă din cafeaua dumitale cea bună e mai mult decât aș putea spera să primesc. — Intră, intră, zise ea, apucându-l de braț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]