804 matches
-
observați că rămân consecventă ideii de a nu aduce vorba despre copii!), iar el are chef să te gâdile, fiindcă îi place cum te chițăi? Nu te gândi să refuzi! O femeie mișto și adevărată nu refuză niciodată să se gâdile, pe motiv că e prea obosită. Bărbații de ce nu sunt niciodată prea obosiți? Înțelegătoare înseamnă să nu te enervezi, dacă el ți-a zis că vine în două ore și vine în patru, iar devreme acasă înseamnă devreme acasă. Cam
Ce frumos e să fii femeie! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18559_a_19884]
-
iar dacă n-o fac ni se par cam papagali. 12. Prietenele. Pentru că prietena noastră cea mai bună sună exact atunci când ei au chef de joacă, iar noi alegem să plângem împreună cu ea că a parasit-o porcul în loc să ne gâdilam cu ei și să ne batem cu perne. 13. Dezorientarea în spațiu. Pentru că, după 30 de minute de explicații, tot n-am înțeles cum se ajunge într-un loc în care am mai fost măcar de două ori. 14. Întârzierile
Foarte mic inventar de metode prin care noi, femeile, distrugem viata barbatilor by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18654_a_19979]
-
Simona Tache ...cu hiturile pe care vi le cântam și eu aici. Andrei-Cristian C. e cel care mi-a dat această minunată veste, pe mail. Mulțam, Andrei, de-abia aștept să mi-l cumpăr și să-mi gâdile urechile într-un mod plăcut: P.S. Vă rog mult, mai votați-o un pic pe Zâna Eficienței. O mai despart doar 70 de voturi de o poziție în clasament care i-ar putea aduce excursia la Barcelona. Doar azi și
Zzzzzzz. A apărut şi CD-ul by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18997_a_20322]
-
sute chiar, știm problemă. - Ah, eu voiam să fiu blândă... pauză de nervi tăcuți - Adica au stăpân, dar sunt pe străzi. - Da. - Adica sunteți o institutie cât se poate de inutilă. - Cum adică inutilă? - Păi nu rezolvați problemă, doar o gâdilați. - Păi noi facem ce ne permite legea. - Da, adică legea va permite să existați degeaba ca instituție. - Doamna... - Bun, nu toți au chestie din aia în ureche. - Ok, faceți o reclamație, trimiteți-o pe fax... - Fax? - Da, fax. - Adica mai
Selecţiuni din programul de poveşti cu maidanezi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18975_a_20300]
-
plecat din bucătărie împreună, fericite că trebuia să împărțim camera în acea noapte cum nu se mai întâmplase de mult. Patul era mare și făcusem focul în această primă seară, în casă. Era plăcut cu focul în sobă duduind. Ne gâdilau nările un miros de văruit proaspăt și lemn. Stătuseră deschise ferestrele până pe seară după ce curățasem însă parfumul acela insinuant persista combinându-se în mod plăcut cu căldura focului. Mobila în cameră era nouă, mi-o lucrase un tâmplar bătrân, prieten
INGRID(6)- FRAGMENT (DEDICAT SĂRBĂTORII RUSALIILOR) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373608_a_374937]
-
de seamă, dar Ștefan știa bine că pe frunzele de urzici stă un puf ca bruma, rugos. Își trase mâna, au!, apoi își frecă pielea cu palma și se bucură, nu era așa rea urzicarea cum crezuse, ba chiar îl gâdila puțin, încât râse, dar peste piele se întinse apoi un prurit pătimitor și Ștefan luă apă de ploaie dintr-o baltă și stropi antebrațul și se scărpină iar și usturimea crescu și mai mult. Porni către bucătărie, să îmbuce vreo
Dan Perșa - Ștefan () [Corola-journal/Imaginative/13307_a_14632]
-
acel prunc mare, mai înalt decât bucătăresele, care se răsfăța în pat, se apropie de el, cu buza de jos ușor bosumflată, dar nu pentru a-i da să sugă lapte, așa cum ar fi dorit Ștefan și nici să-l gâdile pe burtă, ci îi luă brațul urzicat cu un gest scurt, aproape brutal și începu să înfășoare în jurul lui pansamentul cald, foarte concentrată la ceea ce făcea, plăcându-i parcă durerea provocată băiatului, o durere dulce, gândi Ștefan, lungind în gând
Dan Perșa - Ștefan () [Corola-journal/Imaginative/13307_a_14632]
-
pic roșii, numai bune de ronțăit și i-ar fi plăcut să le ronțăie ca pe un șorici și estimp firele răzlețe ale părului ei adunat într-o coadă și strâns ca un colac împletit gros la ceafă, să-i gâdile obrazul. Și pofta de-a morfoli urechile Luciiei, simțind-o în acel timp cum se zbate și el ținând-o cu îngâmfare, crescu atât de mult în Ștefan, încât începu să geamă și să gâfâie și se îndreptă spre scara
Dan Perșa - Ștefan () [Corola-journal/Imaginative/13307_a_14632]
-
universității. Aroma sângelui sfidă culorile zădărniciei Popasul meu retrage însemnele, inspirația Își ascunde confidenta cu purpura viei Când buzele tale își etalează grația. Într-o apoteoza a poeților care scapă mileniul ce vine Nisipul se strecoară sub călcâiele mării Se gâdilă și cade în refluxul din sine Când ștergi cu rochia culorile mării. Mirarea încremenește pe fruntea nucului bătrân Spovedania mea nu se mai încrede în secunda revenirii Eu nu mai am timp să aman Veacul ce vine mă împinge în
APOTEOZA POETULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1204 din 18 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360250_a_361579]
-
unele cu fulgi de nea altele cu pomi în floare, între cele cu cregile îndoindu-se sub poame și cele cu crengi desfrunzite, viața mea curge lin ca și un râu în propria-i albie care râde fericit când îi gâdilă tălpile peștii . Între atâtea răsărituri eu mă bucur de tot și toate , mă amestec printre ceilalți și mi se pare că locul meu este aici de când lumea și pentru totdeauna. O zi fără soare este ca și o zi când
POEM CU CIOCÂRLII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 1175 din 20 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360256_a_361585]
-
nerăbdare. Am intrat în bucătărie tiptil și după ce am asigurat-o pe mami că totul era în regulă, m-am așezat în genunchi la capătul divanului. Tata-mare dormea pe o parte, cu o mână sub cap. Am început să-l gâdil la nas și la urechi să se așeze cu fața în sus. Toate eforturile mele au rămas fără rezultat. Nu aveam încotro, trebuia să mă mulțumesc cu puțin. Între două sforăituri am operat, jumătate din mustață se odihnea în palma
GLORIE COPILĂRIEI V de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357079_a_358408]
-
e să poți, ci să încerci. A avea o moarte stupidă este mai puțin trist decât a avea o viață stupidă. Nu poți aprecia frumusețea interioară a unui om, dacă nu o exteriorizează (Beatrice Vaisman). Când viața nu-ți zâmbește, gâdil-o (int). Unde trebuie să dai ca să crape exact unde vrei? • Miracolele dispar când începem să le înțelegem. • E mai bine să râdem împreună, decât să plângem singuri (Vasile Gogea). Unele mituri au ajuns lozinci, unele lozinci au devenit mituri
ZICERI (237/238) – LOZINCI & ZILE DIFICILE de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1947 din 30 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384953_a_386282]
-
Mă sufoci, iubitule! - gemu ea ușor. Paul continuă să-i presare sărutări pe frunte, pe lobul urechii, pe obrajii catifelați, pe buzele senzuale, apoi coborî pe gât și pe piept. Îi sărută sânii micuți și fragezi ca de fecioară. - Mă gâdili, iubitule! Obosit de iureșul sărutărilor de bucurie și cu respirația întretăiată, îi șopti: - Soțioara mea scumpă, mi-ai dat cea mai frumoasă și importantă veste din viața mea! Îi strânse apoi mijlocelul între palme și sărutându-l exclamă: - Aici s-
XV. SUB SEMNUL BLESTEMULUI (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382324_a_383653]
-
prea mult mângâiat de femei ușoare. O să-mi fie de trebuință când o să merg la pescuit după alți clienți. Cu el îi agăț imediat. D6 ( Îi dă lui X șosetele jos de pe picioare și utilizând o pană începe a-l gâdila în talpă.): O să țopăi pe bancă legat, cum ai țopăit ieri prin casele celor bogați spre a încheia afaceri murdare. (X încerarcă să-și tragă picioarele țipând, râzând, plângând.) D4: Nici legiunea de draci ce a fost alungată de bătrâna
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
de la concert destul de târziu în acea noapte, însă ea a continuat să se legene pe vise înaripate fără să se trezească până la ziuă. Dimineața devreme, o rază temerară a reușit să se strecoare prin deschizătura îngustă a cortului și îi gâdila fără astâmpăr genele lungi negre, catifelate făcând-o să clipească alene și să se întindă asemeni unei feline adormită încă pe jumătate. După ce se destinde în semiobscuritatea cortului, se scutură de toropeala somnului, ieși afară făcând câteva mișcări de înviorare
ÎN CARUSELUL DESTINULUI (1) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383572_a_384901]
-
cu piesa „Ne facem auziți”, a dat cu pietre în curtea B.O.R. Cum logica și rațiunea nu fac bună casă cu ideile odioase pe care mercenarii taxi-sörösiști le vor implementate în conștiința colectivă, într-un mod care să gîdile auzul unidirecțional, trupa Taxi împreună cu 33 (nu întîmplător, acest număr simbolic) de pasageri cunoscuți (din muzică, teatru, jurnalism, literatură, de fapt, activiști anticreștini, s-au transformat în lăutari ai întunericului, lăutari pe care, evident, îi deranjează Casa lui Dumnezeu: Andreea
„Biserica Ortodoxă e Mama Neamului Românesc”! [Corola-blog/BlogPost/92498_a_93790]
-
marea șansă a vieții mele literare să îl cunosc pe Nichita Stănescu, care, de la început, mi-a dat un sfat plin de înțelepciune: *Lungane, așează-te, bre, mai pe la mijlocul sălii: prea-n față, te ochește stăpânirea; prea-n spate, te gâdilă bețivii*. Tatăl Oului și Sferei avea dreptate: în față adulmecau sala leonicele capete ale lui Dodu și nea Jean, iar în spate fâlfâia nemuritorul Pâcă. Prin 1970, la Cenaclul George Bacovia, îi cunosc pe poetul George Păun și pe distinsa
„ DORESC O ROMÂNIE CU O CULTURĂ COMPETITIVĂ ÎN LUME ” [Corola-blog/BlogPost/93534_a_94826]
-
noi un astfel de atelier, și să fie înconjurat de cei din anii mai mari și vopsit... tu te zbăteai să scapi de sub culorile lor și tot mai mânjit deveneai. Îmi aduc aminte că era rece vopseaua, și că mă gâdila. Îmi mai aduc aminte și de ieșiri la restaurantul din apropierea facultății, restaurantul Dunărea. Prin anii 70 începuseră să aducă pește bun. Am făcut apoi o excursie foarte frumoasă cu un grup din anul nostru de arhitectură în Uniunea Sovietică, (eu
O ROMÂNCĂ ADEVĂRATĂ (I) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383055_a_384384]
-
sunt țurțuri ce stau ca să cadă În sobe -i dogoarea ce te moleșește Bunica -ți citește cu drag o poveste... În lumea magiei s -aluneci ușor Știind că e vremea pentru plugușor Iar casa e plină de -aromele care Îți gâdilă nările, sunt doar desfătare Bunicii, părinții, și frați ne strângem În jurul braduțului din colț, de la geam Cadouri sau dulciuri la toți erau puse De moșul cel darnic, ce -a fost, și se duse Dar nu mai conta, noi ne bucuram
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
-un om de zăpadăLa streșini sunt țurțuri ce stau ca să cadăîn sobe -i dogoarea ce te moleșeșteBunica -ți citește cu drag o poveste...În lumea magiei s -aluneci ușorștiind că e vremea pentru plugușorIar casa e plină de -aromele careîți gâdilă nările, sunt doar desfătare Bunicii, părinții, și frați ne strângemîn jurul braduțului din colț, de la geamCadouri sau dulciuri la toți erau puseDe moșul cel darnic, ce -a fost, și se duseDar nu mai conta, noi ne bucuram... XXIV. CĂTRE STELE
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
era nevoie să exploreze toate locurile crimei, să le rezume Într-un plan comprehensibil, să schițeze harta cetății păcatului și sulfului, hotarele lui Dite. În jur, lumea continua să se Îmbulzească, râzând de nenorocirile fantoșei. Preacurvia se apucase să Îl gâdile obscen În părțile de jos, În timp ce Lăcomia se prefăcea să se Îndoapă fără măsură În fața ei. Dante privi În jur, parcurgând cu privirea fețele din acea mulțime urlătoare. Ce deosebire exista Între chipurile acelea și fața impasibilă din pânză și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pe locul acela să fi fost înainte morcovi. La paisprezece ani asistă impasibil la ivirea semnelor bărbătești pe trupul său deșirat, știind prea bine că nu cu ele va răzbi în viață. Și pe când primele fire de păr îi apărură gâdilându-i buza de sus, traduse într-o moldovenească molcomă primul cânt din Iliada. La șaptesprezece ani, tatăl său, bătrânul acum boier Stoenescu, îl trimise cu un răsuflet ușurat și cu o pungă bine burdușită de bani la Padova, unde mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
spătarul Vulture, punându-și mâna caldă pe gâtul lui. Spătarul tresări și fără să deschidă ochii, bâigui prin somn: „Fie-ți milă de copilașii mei și nu mă omorî, Măria-Ta!” Ea se lipi atunci de Barzovie-Vodă, care sforăia alături, gâdilându-l cu un fir de iarbă sub ureche. Acesta se răsuci spre ea și șopti cu zâmbet de satisfacție pe chipu-i adormit: „Ba am să te omor, spurcăciune, căci ai vrut a mă vinde!” Dezamăgită, se ridică și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
impropriu mod de receptare pentru mesaje atît de derutante ca mersul Într-un labirint cu direcții infinite „să exiști În oglinzi paralele / șansa de-a răsplăti două patrii deodată“ - și iată cum nu pot scapă de parazitul ironic care-mi gîdilă chiar acum cerul gurii - Omama ar fi replicat prompt: „cînd alergi după doi iepuri deodată nu te alegi cu niciunul“ sau „nici cal, nici măgar“. Ori de cîte ori mă las prinsă În meandrele unui vers Încercând să-i descui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
scrieți. Ne-am zbătut să găsim soluții optime pentru toată lumea. În cazul dumneavoastră creația... poetul trăiește pentru posteritate, nu? țOare și la poarta raiului o fi tot așa poeții cu privilegiul iadului și buff? vodca iesti? hazaica iesti? țepușa ne gîdilă murim de rîs facem conjurații cu dracii ne batem pe burtă cu ei nimic din ce e omenesc nu mi-e străin visăm medităm la posteritate) Îmi venea să plîng de mila lui cînd Îl vedeam așa pricăjit, cu obrajii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]