1,501 matches
-
albe de bumbac, se încrucișau pe osul meu sacral, strângându-mă ca într-o chingă. Apelul meu către Makiko nu rămăsese neascultat. În spatele panoului de hârtie al ușii glisante se desena silueta fetei, îngenuncheată pe rogojină, întinzând capul prin ușă, gâfâind, deschizând buzele, căscând ochii, în timp ce urmărea tresăririle mamei sale și ale mele cu interes și dezgust. Dar nu era singură: de dincolo de coridor, în deschizătura altei uși, o siluetă de bărbat stătea imobilă. Nu știu de câtă vreme era domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cutremur. De aceea, într-o zi hotărâsem să nu mai pun întrebări și să aștept să-mi vorbească el. Împlinisem de puțină vreme șaisprezece ani, când tatăl meu se îmbolnăvise de febră galbenă. — Lasă-mă să-ți povestesc de la început, gâfâia. Când ai să ajungi la Oquedal și ai să spui: „Sunt Nacho, fiul lui Don Anastasio Zamora“, vei auzi multe despre mine, povești neadevărate, bârfe, calomnii. Vreau ca tu să știi... — Numele, numele mamei, repede! — Acum. A venit momentul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
facă pe dușman să cadă în groapă. S-au bătut așa până în zori, iar pe pământul din jurul gropii dispăruse praful, atât era de îmbibat de sânge. Toți indienii din Oquedal făceau cerc în jurul gropii goale și al celor doi tineri gâfâind și însângerați, și stăteau muți și nemișcați, ca să nu tulbure judecata Domnului, de care depindea soarta tuturor, nu numai a lui Faustino Higueras și Nacho Zamora. — Dar... Nacho Zamora sunt eu... — Și pe tatăl tău, pe vremea aceea, îl numeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
și kung fu cu maeștri profesioniști”, „Cu noi, înveți mai repede să conduci mașina”, „Suntem întotdeauna lângă tine”, „Spre destinații exotice...” Aștept cușca să mă urce. Sper să nu-și dea duhul între etaje. - ... n-ai fost la ședința trecută! gâfâie lângă mine Cezar, cu gâtul lui gros sugrumat de-o cravată cu nodul cât pumnul, înghesuită într-o vestă pepit, cu nasturi maro. Aceiași pantaloni gri burlan pe care nici tata, după ce și-a lăsat gumarii la barieră, nu i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
lacrimogen și arme semiautomate, dau fuga înăuntru, trecând pe lângă portarul cu galoane care ține ușa deschisă. Surorile Rhea fug după noi, fluturând din mâini și trimițându-ne bezele și comportându-se ca niște oribile domnișoare de onoare până când se împiedică, gâfâind, în stradă, cu tocurile cui duse dracului. Pe cer se vede luna. Clădirile de birouri sunt aliniate ca într-un canion de-o parte și de alta a străzii. Manus e tot în portbagaj și deja am pus o distanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
aerodromul lui Pangratty și după aceea, ah, după aceea... Ușa era deschisă, putea crede că domnișoara K. F. într-adevăr îl aștepta. Și de ce să nu creadă, dovadă era ușa deschisă. A urcat în fug scările, cînd a ajuns sus gîfîia. Putea fi numai din cauza emoției. A deschis ușurel ușa de un alb orbitor, salonul era luminat ca în zilele de altădată cînd prințul Pangratty se afla în vilă. Domnișoara K. F. stătea ca întotdeauna într-un balansoar, cu spatele către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de bronz răsună. O perucă rămasă de la vreo operă, cu bucle cărunte. Cârlionții îi atârnă, uzi de la sudoarea de pe față, și Mama Natură spune: — Numai mie mi-e cald? Ducele Vandalilor suflă greu, cu umărul apăsat de greutatea domnului Whittier, gâfâie și trage de gulerul fracului. Chiar și momâia purpurie parca-ar fi umedă de sudoare. Se simte mirosul de clei de aeromodele al cetonelor. Din cauza foametei. Și Reverendul Fără Dumnezeu spune: — Nu-i de mirare că ți-e cald. Ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
la fugă. Ca într-un film cu Tom și Jerry, Luana și Bica se fugăriră până în grădină. Mai iute, fetița ajunse lângă gard și zăpăcită de desfășurarea prea rapidă a evenimentelor se chinui să-l escaladeze. Bătrâna venea din urmă gâfâind, hotărâtă și cu o privire de foc. Luana, când arunca ocheade înapoi și tremura din tot trupul de groaza ochilor aprinși, când privea gardul mult prea înalt pentru statura ei măruntă. Nu și-a dat seama când a ajuns bunica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
siluetă de păpușă de porțelan cu plete lungi, ireal de negre. De ce nu o invită nimeni la dans? șopti fetița cu nasul în scânduri. E așa de frumoasă! Remarcă o femeie corpolentă ce dansa cu un bărbat scund și chel. Gâfâia, sărmanul și asuda din greu, încercând să învârtă masa compactă ce n-o putea cuprinde cu brațele. "Cu mama nu i s-ar întâmpla așa ceva. Ea se mișcă excelent", își spuse Luana. Parcă auzindu-i gândul, profitând de oboseala și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pat. Ce faci, mamă? Caut papucii... Dumnezeule, ieși imediat afară! În clipa când voi să-și prindă mama de mână și s-o împingă spre ușă, fata se simți luată în brațe, purtată pe sus și scoasă în mijlocul curții. Renar gâfâia, ținând-o lipită de el. Dă-mi drumul, mama a rămas înăuntru. Atunci, pe neașteptate, zgomotul pieri brusc și casa încetă să mai joace din temelie. Sanda ieși și ea afară, echipată în capot și papuci de casă. Își luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ca pe o fetiță neghioabă. Astăzi va plăti pentru toate ofensele. E ultima palmă pe care mi-o dă. Se ridică pe neașteptate de la masă și ieși din sală. În holul hotelului, o luă la fugă pe scări. Se opri gâfâind în fața camerei ocupate de Seneg și bătu cu putere în ușă. El deschise brusc, gata să se repeadă la nenorocitul care îndrăznea să-l deranjeze. Tresări când o văzu. Deși venise hotărâtă să-l jignească, în fel și chip, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Din, care Întorcea adesea capul, cu o expresie de euforie buimacă. Ar fi fost prea mult pentru el să se gândească la altceva, fugea cât putea de repede, Încercând să țină pasul cu Din de-a lungul străzilor marelui oraș, gâfâind din pricina efortului. și-a zis doar că putea iar să respire. Putea să respire. 15 Margaret se gândea: gata, de data asta s-a terminat cu mine! Sunt pe ducă! O să mă dea gata! Mașina se zgâlțăia Înspăimântător, cu toate că nu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pielea cu buri cele degetelor și l-a lăsat câteva clipe să se obișnuiască și să se calmeze. Însă nu s-a apucat să-l ungă decât după ce a simțit că i-a mai trecut durerea și că nu mai gâfâie. Când a Început, degetele Îi alunecau lin pe pielea Întinsă și netedă. Adam și-a ținut respi rația și a ridicat un braț Îndoit din cot, cu pumnul strâns, de parcă se ferea de o primejdie cu neputință de ocolit. A
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
terenului, sub care erau o masă de lemn și niște bănci. Au tras de colțurile cămășilor ca să șteargă lemnul ud, dar și-au dat seama că n-avea rost, așa că s-au așezat pe masă cu picioarele pe o bancă, gâfâind după fuga prin ploaie, râzând. Am noroi În pantofi, a zis Farah pe un ton indiferent. și eu. Cred c-ar trebui să așteptăm să treacă ploaia. Nu era cine-știe-ce furtună, dar ploua Îndesat, picăturile răpă iau pe acoperișul șubred
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de mai multe ori, dar nu se potolea și, cu cât puneau mâna pe el, cu atât Îi era mai rău. M-am repezit să-l iau În brațe și a Început să se liniștească, eu am crezut că moare. Gâfâia și era fierbinte. Frații ziceau: Ne pare rău, i se Întâmplă să fie așa, nu e grav, vă rugăm, nu e grav. Ceva mai târziu, În dormitor, stăteam pe patul lui, nu mai avea nimic, era Întru totul normal, se
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
peste noul diapozitiv. — Oho-ho! Asta-i formidabil! E ca un Delacroix, de fapt e chiar un Delacroix, doar ceva mai grosolan, mai lutos. Teribil de romantic. Privește, Margaret! Când i-a luat lupa din mână, a observat că Începuse să gâfâie, ochii Îi străluceau ca ai unui copil, un copil care la trezirea dintr-un somn lung găsește un dar la capul patului. Tabloul Înfățișa doi lei și un tigru care atacă un armăsar murg ca brat, cu ochii căscați de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
vinețiu în obraji și-și trage cu răbdare șnururile de la ghete, se descalță, așază încălțămintea lângă perete apoi intră în cameră și leapădă pe masă un plic. Carmina rămase lipită cu spatele de soba de teracotă. Înțelesese. Doar mamă-sa, gâfâind, se apropie de masă, fixă cu ochii nemișcați plicul de pe luciul mușamalei. A fugit, dezmățata, tună bărbatul, în momentul când ea, temătoare întinse mâna spre dreptunghiul alb, aducător de vești rele. Lepădătura, să n-o mai prind că pune piciorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
când se putea din nou concentra asupra temelor sale. În cele din urmă, încordarea dintre tată și fiică deveni maximă, Carmina răspundea reproșurilor cu vocea ridicată, tatăl se înroșea, se înfuria, vocea i se poticnea în flora faringitei sale cronice, gâfâia își pierdea glasul, și-l dregea, reîncepea asaltul. Ieși afară, te rog, îi striga Carmina, nu pot studia certându-mă cu tine. Dar el gesticula și vorbea cu nerv, saliva îi sărea din gură, sta proțăpit în mijlocul covorului din iută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fi mult mai ușor. Își aminti de o zi de primăvară, era în vie cu Elena, țipau amândouă ca apucatele, aerul părea că are o reverberație aparte. Deodată a apărut lângă ele tatăl, nu-l văzuseră, pur și simplu răsărise gâfâind alături de ele. Era enervat. Nu mai răcniți așa că o să vă iasă creierii, ce-ați înnebunit? Speriați vecinii, c-or să creadă că s-a întâmplat cine știe ce! Carmina își imagină cum dintr-odată bolta palatină se surpă și creierii roz, vineții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
scos hainele și a luat-o la fugă când toți se ascunseseră la Ovidiu, apa verzuie albicioasă spartă de ploaie în cioburi, băi, nu pot să merg cu fața, usturau picăturile și la întors mergeam ca la duș, alergând invers, gâfâiam și râdeam, și am băut votcă și a ieșit soarele, normal, și până seara am băut votcă, ne gândeam, vor spune a 2-a zi niște oameni, să vă ținem noi câinele toată noaptea, să nu-l pierdeți. O ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
scotea din sărite și mai ales zâmbetul lui și noaptea eu mă sui, heei?! Mă arunc! și el mă ține, alerg deraiată spre apă în noapte și cam îmi scade din avânt după ce intru, hai afară că e rece! și gâfâim și râdem și el aleargă înainte și eu îl trag de mână, și el mă ține să nu cad și cădem și buzele lui, și limba lui, și iar, și-l văd între picioarele mele uitându-se de deasupra, de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
care le doream, dar nu neapărat de la, deși, neapărat, mă ridică la nivelul femeii iar, dar nu pentru mult timp, dar mă opresc pentru o gură de aer cu mijlocul îndoit, cu mâinile puse pe șolduri și cu privirea înainte, gâfâind în strâmbătură, o gură de aer strâmbă să trag, cât să mă ajungă din urmă corpurile pierdute, să mă am, să-mi revin ca să mă pot risipi iar pe drumul dintre ochii mei și o pereche de ochelari, ochii mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
tainicul ținut al Deltei. Dar spectacolul cel mai încântător oferit de natură mi s-a părut a fi răsăritul soarelui. Ieșeam pe plajă ,,cu noaptea-n cap”. Mi se părea că aud răsuflarea răcoroasă a dimineții care urca din greu, gâfâind ca o uriașă gânganie pe spinarea încovoiată a pământului. Noaptea își aduna valurile ei cenușii, luându-și rămas bun și începea să coboare aceeași spinare rotundă a Terrei. Se vor întâlni, undeva în drumul lor, schimbând un zâmbet în zori
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
niciodată. El este nemuritor în opera ,,Amintiri din copilărie” și-l vom avea mereu aproape... Andrei Perca, clasa a IV-a C Nică și eu În cameră era o căldură înăbușitoare. Am deschis fereas-tra. Pe dată, cu părul răvășit și gâfâind de oboseală, năvăli înăuntru o ... Idee. Se propti țeapănă în fața mea și-mi zise: ,,Ce-ar fi ... dacă ai face o vizită în trecut? Să zicem prin anul 1849. M-am opus cu înverșunare. Mărturisesc cinstit: mi-era frică. Dar
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
decret, mai o lege, mai o poză, o revoluție... Cu ele sau fără ele, tot acolo suntem. Pe când cele externe... Cele externe sunt... cum să-ți spun eu ție, Gheretă, ele sunt sarea și piperul istoriei. Pune I mare, Gheretă! Gâfâind după atâta efort, Precup se opri ducându-și solemn mâna dreaptă În dreptul inimii, În timp ce pe frunte i se Înmulțeau broboanele de sudoare ca niște aplauze mute. Istoria, care va să zică... Noi chiar stăm pe un drob de sare. Încă de la Romani... Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]