259 matches
-
demult, cu care te îmbrobodea când tocmai credeai că-i discuția mai serioasă. Și-i apăra, creștinește, zicea, pe foștii, istoricii, pe ei și neamurile lor, prea puțin păsându-i că toți, dar toți, erau otrăvuri pentru viața socialistă care gâlgâia peste tot. „Probabil - ridică din umeri indiferent Goncea - așa-i la popi. Oricât de educați de noi ar fi, tot mai moștenesc de la doctrina lor chestii de-aste de te pun câteodată în dificultate. Le bagă în cap la seminar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cauciuc, care, fiind puțin spartă, lăsa să se scurgă pe fruntea, ochiul și un obraz al lui un fir de apă care se prelingea apoi, făcând la rădăcina perilor stufoși de pe piept un smârc. Dopul pocni și vinul începu să gâlgâie roșu, ca un sânge închegat, în paharul lui Stănică. G. Călinescu - Ce umblați cu scârbe de-astea mici, strigă acesta, dațipahare de-ale mari de cristal, să simt gustul vinului! Iiih, ce aromă, ăsta e Bordeaux veritabil, Bordeaux din cel
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
lămpile. Picături mari și grele, ca o grindină, se năpustiseră peste locul sălbatic. Se făcuse frig. Bolțile se despicaseră. Apa apăsa pe acoperișuri. Muierile aprinseseră candelele. - Doamne, Maica Domnului! Scapă-ne, Doamne! se rugau. Întâi s-au umflat șanțurile. Apele gâlgâiau sub geamuri. Drumul rampei era tot un nămol, o clisă neagră. Dinspre mahalaua ceferiștilor se scurgeau șerpi galbeni de gunoaie. Pânzele ploii măturau totul. Luaseră gardurile și bulumacii, care se rostogoleau spre adânc. Balta se umflase și clocotea. Puhoiul se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
creierului / hăitașii destinului o alungă”, „maxilarele cerului s-au Încleștat În aluatul luminii”, „șarpele oboselii urcă pe scările Încheieturilor”, „bucla cometelor trece peste fruntea lacului”, „arcul vinelor se Încoardă și zbîrnîie spre inimă săgeata sîngelui”, „ În gîtlejul zărilor vinul amurgului gîlgîie”, „Înșiră pe ața plînsului metaniile ochiului” etc. etc.). „FRANCISCANISM” LIRIC Poemele adunate În același an cu Brățara nopților (și tipărite cu cîteva luni mai Înainte) sub titlul Plante și animale. Terase, constituie, În această etapă a liricii lui Ilarie Voronca
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
parte și de alta. Muntenii rebegiți pe lângă boi, tot intrau sub coviltir, tot Ieșeau, Unul se-ncumetase să-nainteze, cu apa până la burta boilor Care odată se opriseră, Și omul în față, îi tot trăgea de lanț. Se simțea cum gâlgâie apa printre spițe, Dar nu se mai vedea nici roată, nici nimic. Au sărit Dumitru lui Ghirimențu și alți oameni Cu o bucată dintr-un gard, cu o poartă fărmată, Să calce pe ea, o țineau în lanțuri, era bucluc
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Ar trebui să-mi săriți voi în ajutor acum. Dacă ai nevoie de barosul meu, fiule, sunt aici, gata să le sfărâm botul! Am încă vlaga unui tânăr, nu le e ușor să mă doboare. Tată... tată drag. Apa Senei gâlgâia, răsfrângându-și striațiile verzi și azurii. Dragă Căpitane, după cum vezi, răsfrângerile de verde și de azur nu se află doar în marea ta. Cetatea o s-o construim, și nu te-am uitat, dar trebuie să ai răbdare... Pe pod, lumea
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
punea berea în față : Băiatul ăsta vede copaci. — Deasupra asfaltului, continuă Coltuc. Văd copacii care au fost tăiați... I-auzi, Chiorule ! se întoarse Costică mirat. — Nu contați pe mine la discuția asta, i-o întoarse Fane. Hai, noroc ! îngădui Ologu. Gâlgâi pe îndelete berea care, din pricina lipsei dinților, i se scurgea de minune pe gâtlej. Când văzu sticla neatinsă din dreptul lui Coltuc, o ciocni cu a lui, apoi i-o așeză iar dinainte. Abia atunci își dădu seama : Drace, spuse
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
putem spune ce l-a speriat mai tare, că vorbise mult românește sau că îl măsura crunt călugărul fără obște. Faraon trase un vaiet resemnat din burduf și porni după ei, păstrându-și, pentru orice prilej, acordeonul la piept. Isaia gâlgâi ultima dușcă, aruncă sticla cu dispreț, laolaltă cu celelalte lumești, și făcu semn spre înainte. Orașul continua să pâlpâie, purtătorii de torțe le ridicară pe-ale lor și preotul răspunse măsurând drumul de la altar la ieșirea din biserică, precum calea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
putea menține la Operă și prin cine. . - Stăm cu foarte mare grijă, zicea întrerupîndu-șivocalizările; se zvonește că vor primeni personalul Operei. . - Ce-are de a face Opera cu politica? răspundeaPomponescu. Indolenta nu luă în considerație îndată opinia lui Pomponescu, ci gâlgâi o frază de exercițiu. Abia după ce o învîrti de câteva ori făcu o pauză. - Așa se spune, cu toate astea. După un alt debit de sonuri, Indolenta puse o chestiune precisă, ce-i ședea, se vede, mai demult pe suflet
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ceva mai tare decât un scaun. Tare, lunecos, și, așa, cumva rotund. Apucă lucrul între degete... e o conservă, și încă, una care nici nu a fost deschisă. Și oamenii aplaudă atunci când Mariedl ridică conserva sus și closetul se golește gâlgâind. Acum zice preotul că conserva aparține lui Mariedl și îi aruncă un deschizător de conserve. Să se uite și să vadă ce bunătăți sunt înăuntru. Scaunul de pe conservă este curățat la iuțeală, iar doza deschisă cu pricepere. Și înăuntru este
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
și își prelucrează cu ea căpățâna. În timpul ăsta râde, până când în cele din urmă scândura se rupe; apoi începe să se jeluiască, să mârâie și să se zvârcolească) Iată că iar se tânguie vocea botului de câine Înăuntru Fără să gâlgâie, Și trebuie să mă gândesc la toate unul ca mine... Și pe toate trebuie să le asculte unul ca mine În fiecare zi atunci când o zi sosește după alta ... Da' ce să fac altceva, În scârbăvnicia unuia ca mine, care
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
lumea sub pământ și foamea e chiar scroafa, și scroafa este chiar foamea, asta știu deja ochii, încă de pe când erau orbi, că ei trebuie să prindă locul în viață pe unde devin cel mai ușor roșii... Păi tocmai sângele gâlgâie ăl mai hărmălios Sângele se joacă de-a Foamea Foamea, Scroafa Scroafa joacă Sângele Asta-i rugăciunea cea de toate zilele a gurii unuia ca Botdejigodie Când călărește un dumicat de carne Și tot Ce poate să călărească unul ca
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
preț doar țuica „de la munte”, luată în schimbul grâului, cu care Ilie și Bălosu parafează vânzarea salcâmului. Totuși personajele sunt consumatori serioși. Țugurlan bea cu jandarmul un kil de vin înainte de a fi arestat de acesta. Miai din O adunare liniștită gâlgâie simultan două kile pe nerăsuflate din două sticle, ca într-un număr de circ, apoi cântă. În schimb, ajunși la București, țăranii se duc la Carul cu Bere. Local frecventat și de strania soție a lui Gogu Nicolau din Sub
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
încercând să spună ceva într-o limbă necunoscută, dar gura n-o asculta. Renunță. Întinse mâinile slabe după bidon, îl duse la gură și bău îndelung, apoi căzu istovită. Bidonul căzu alături și apa atât de prețioasă aici începu să gâlgâie împrăștiindu-se prin fânul uscat ca iasca. Mihu sări iute și îi înșurubă la loc capacul metalic. Scoase de undeva o cămașă pe care o avea de schimb și o prinse de scânduri deasupra fetiței axscunzând-o soarelui cel nemilos. Se
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
2); vin roșu (2); whisky (2); adapă; alcoolism; amețeală; apă vitalitate; atent; baschet; băuturi spirtoase; beatitudine; bucurie; bun; cană; ce; celebrare; cinste; compot; coniac; consumator; copil; curge; curios; degusta; deloc; dezleagă; dragoste; energie; energizare; esență vitală; euforie; femeie; ficat; gălăgie; gîlgîi; gratis; gură; gusta; H2O; hidratat; izvor; se îmbată; îmbăta; a te îmbăta; îmbătat; a înghiți; început; însetare; lichior; liniștit; mango; cu măsură; a mînca; mîncare; moarte; mor; necaz; nepăsare; neplăcere; în neștire; nu; ocazie; om; otravă; pastile; pericol; petrece; petrecere
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
liber... presa liberă... în care se înjură de mama focului..., acuză cine vrea pe cine vrea... ca să nu mai vorbim de cîte partide sînt... parlamentul... Astea nu-s schimbări? Octav: Nea Matei, auzi, simt eu, așa, că sub vorbele astea gîlgîie un rîs pe care abia îl poți stăpîni... Matei:...Care rîs, măi Octăviță! Octav: Adică e așa de greu de văzut că acest comerț... liber..., nu mă refer la amărîții de tonetari, ci la comerțul ăla de miliarde, că e
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Nou, prevesteau norocul fiecăruia, rostind, în același timp, urarea de Anul Nou: "Anul vechi, ici, se sfârșește / Și cel nou ni se ivește. / Mergeți măi, tăiați un bou, / Căci mâni este Anul Nou! / Și fripturi bune făcând, / Să bem vinul gâlgâind.../ Demnele din acest vas / Să vă fie tot de tras, / De tras sorț de bucurie / Din anul ce o să vie. Scoate-un semn și-mi spune drept / Mâne care an să-ncep?"358 În alte părți ale Transilvaniei, se desfășoară
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
mai larg. Dragostea lui de cuvinte este una ludică, esențialmente fonetică. * * * La sfârșitul lunii iulie, ne luarăm zborul spre un alt cer. În câteva ore, papagalul african cenușiu avea să schimbe continentul, rasa, cultura, limba, să treacă de la dialectele săltărețe, gâlgâind de vocale amețitoare, la o limbă care și-a pierdut de mult valoarea imitativă, o limbă spoită cu o sintaxă construită acum vreo două mii de ani la Atena, apoi la Roma. Avea să treacă de la hățișurile în care a văzut
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
de șirurile de plopi care împodobesc cu dantela lor mișcătoare acea vale a iubirii. o descriere ornamentală, reziduală, cu conotații estetizante: (87) Am coborît, cu inima fremătînd, în fundul acestui căuș, și am văzut curînd un sat, pe care poezia ce gîlgîia în mine m-a făcut să-l găsesc fără pereche. Închipuiște-ți trei mori așezate între insulele croite armonios, împodobite cu cîteva pîlcuri de copaci, în mijlocul unei pajiști de apă pentru că, ce alt nume s-ar putea da acelor ierburi acvatice
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
ne-am străduit noi să fim primii, am ajuns, dar alții ne-o luaseră înainte, căci figura făcută de noi o făcuseră și alții. Oricum, am apucat să ne înfundăm buzunarele și sânul cu sticle de bere blondă și brună. Gâlgâiam pe gât a doua sticlă când locomotive de la trenul nostru a dat semnalul de plecare. Țin minte că n-am mai apucat să plătim cele vreo optsprezece sticle de bere, cu toată bunăvoința noastră și am țâșnit-o spre vagonul
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
într-o râlă și m-a întrebat scurt: - Ce-i? - Nimic, dom' jandarm, vin americanii! i-am răspuns surâzând. Se obișnuise cu glumele noastre. Ne-a întrebat cu ce ne-am dres și i-am întins sticla de coniac. A gâlgâit îndelung din ea și ne-a spus să-l trezim când vedem luminile Bucureștiului. Nu mai era nimic serios de semnalat, vestea noastră sa dus, nu știu cum, în toată garnitura compusă din vreo cincisprezece vagoane și bineînțeles, bucuria tuturor recruților nu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
mi-au făcut o mică incizie, mi l-au scos și iată-mă acum, cu părerea de rău în suflet că nu pot fi pe măsura tovarășilor mei de pescuit. În schimb. Gică a pus sticla la gură și a gâlgâit câteva secunde licoarea aceea fabricată la Vaslui. În acest oraș exista pe atunci o fabrică în care se făcea cel mai bun coniac din țară. Pe tren până la Belcești s-a vorbit mult, s-a glumit, s-au spus bancuri
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
dăruit doi crapi și el ne-a întins o sticlă cu wisky. Am refuzat vehement, dar el a insistat și atunci am primit-o. Am desfăcut-o și i-am dat întâi lui să bea. A băut și apoi am gâlgâit și noi din sticlă. Era al naibii de bun, wisky veritabil, scoțian. A venit și ultima zi de ședere pe Șontea. De dimineață am strâns corturile, am adunat lucrurile mai importante și spre prânz, când trebuia să vină lotcile să ne ia
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
linia prea fermă a nasului.Nici o înșelătoare umbră de nostalgie ; doar acceptare liniștită, încrâncenarea de-a exista ; un acord adânc cu întâmplările și vârstele, primite cu lăcomie, în arcul lor scrâșnit. Otrava a săpat și a coclit șanțurile obrazului și gâlgâie în vene, mici clocote rebele. Jumătățile ferestrei balansează, se apropie și iar se depărtează, suprapun și din nou despart chipul proaspăt de demult care rulează pe retina rănită a femeii și copiile bizare ale chipului de-acum. Nestăpânită a devenit
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ținutul necunoscut îl necăjea atât de rău, că uită ce-a vrut și iar se gândi, amărît: "Unde mergem?" O bucată de vreme urcară pe un drum tăiat într-o coastă de deal. Pârâul de sub podețul de scânduri noi acum gâlgâia gălăgios, în dreapta, la picioarele coastei... Auzind cum gâfâie oamenii împrejurul lui, Apostol șopti la urechea preotului: ― Nici nu-mi simt picioarele... parc-aș pluti... Boteanu rosti mai tare rugăciunea, înfricoșat de cuvintele lui Apostol care atârna tot mai greu pe
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]