1,923 matches
-
-s problemele, nu?" "Ei, da. Asta vreau să zic. Acum ai înțeles?" Aprobă, înveselindu-se brusc: "Îhî. Mișto!" Am tresărit. Dar am trecut repede peste asta și l-am întrebat: "Cum te numești?" "Cum adică?" "Cum îți spun ție ceilalți gândaci?" "Cum să-mi spună? Îmi zice: "Bă, gândacule!" Așa-mi zice toți. Și io la fel." " Dar n-aveți și voi nume ca să vă deosebiți unii de ceilalți?" "Păi, e ăia albii, dă-i mai amărâți, mai belalii, e alilalanți
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
zic. Acum ai înțeles?" Aprobă, înveselindu-se brusc: "Îhî. Mișto!" Am tresărit. Dar am trecut repede peste asta și l-am întrebat: "Cum te numești?" "Cum adică?" "Cum îți spun ție ceilalți gândaci?" "Cum să-mi spună? Îmi zice: "Bă, gândacule!" Așa-mi zice toți. Și io la fel." " Dar n-aveți și voi nume ca să vă deosebiți unii de ceilalți?" "Păi, e ăia albii, dă-i mai amărâți, mai belalii, e alilalanți roșii, mai e maroniii și negrii. Ăștia e
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
mai belalii, e alilalanți roșii, mai e maroniii și negrii. Ăștia e toți! Io sunt maroniu." "Bun!", fac eu răbdător. "Dar așa, fiecăruia în parte nu i se spune într-un anume fel?" Nu. Nu-i zice alilanți dăcât "băi, gândacule". Atâta. Da' dă ce? Matale îți zice al'fel?" Da. Mie o să-mi ziceți toți Șefu'!", am spus eu solemn și fără vreo urmă de paranoia, așa cum ar putea gândi vreun răuvoitor. "Șefu'?" " Da, Șefu'. Asta fiindcă sunt unic și
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
te văd avid de cunoaștere, te numesc... Dorinel." "Dorinel?" "Da, Dorinel. Nu-ți place?" "Nu știu. Mie cel mai mult și mai mult îmi place brânza..." "Lasă brânza! Ăsta e numele tău. Numele prin care devii unic în masa celorlalți gândaci. Ai înțeles?" "Nu prea..." "Păi, ia gândește-te! O să mai fie alt gândac Dorinel?" "Nu prea știu ce vrei matale, Șefu', să spui prin "gândește-te", da' ai dreptate cu treaba ailaltă, n-o să mai fie niciun alt gândac Dorinel
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
place?" "Nu știu. Mie cel mai mult și mai mult îmi place brânza..." "Lasă brânza! Ăsta e numele tău. Numele prin care devii unic în masa celorlalți gândaci. Ai înțeles?" "Nu prea..." "Păi, ia gândește-te! O să mai fie alt gândac Dorinel?" "Nu prea știu ce vrei matale, Șefu', să spui prin "gândește-te", da' ai dreptate cu treaba ailaltă, n-o să mai fie niciun alt gândac Dorinel." A rămas câteva clipe pe gânduri, apoi a exclamat cel puțin mulțumit, dacă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
celorlalți gândaci. Ai înțeles?" "Nu prea..." "Păi, ia gândește-te! O să mai fie alt gândac Dorinel?" "Nu prea știu ce vrei matale, Șefu', să spui prin "gândește-te", da' ai dreptate cu treaba ailaltă, n-o să mai fie niciun alt gândac Dorinel." A rămas câteva clipe pe gânduri, apoi a exclamat cel puțin mulțumit, dacă nu chiar mândru: Da' asta chiar că-i mișto!" De sub niște foi din apropiere se iți un alt gândac. Spuse cu o voce mai subțiratică și
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ailaltă, n-o să mai fie niciun alt gândac Dorinel." A rămas câteva clipe pe gânduri, apoi a exclamat cel puțin mulțumit, dacă nu chiar mândru: Da' asta chiar că-i mișto!" De sub niște foi din apropiere se iți un alt gândac. Spuse cu o voce mai subțiratică și oarecum miorlăită: "Șefu', Șefu', da' vreau și eu să mă numesc." Părea ceva în genul domnișoarei secretare de la decanat. Nu era chiar gândac. Hm! Aș fi zis, dincolo de teoria aia cu hermafroditismul libărcilor
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
mișto!" De sub niște foi din apropiere se iți un alt gândac. Spuse cu o voce mai subțiratică și oarecum miorlăită: "Șefu', Șefu', da' vreau și eu să mă numesc." Părea ceva în genul domnișoarei secretare de la decanat. Nu era chiar gândac. Hm! Aș fi zis, dincolo de teoria aia cu hermafroditismul libărcilor, că era mai degrabă o gândăciță. M-am întors spre ea cu curiozitate: "Și cum vrei să te numești?" S-a blocat toată. Dar imediat a găsit o replică neașteptat
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ședea și cugeta. Rezultatul acestei acțiuni temerare se concretiză în ironicul: "Ete scârț!" Dar Țonți avea personalitate și ținea să și-o afirme cât mai tranșant: "Niciun "ete scârț". Mai subțire, da? De acu' vorbești cu Țonți, nu cu un gândac ca orișicare altu'." Aș fi jurat că Dorinel s-a încruntat și că i s-ar cam fi urcat sângele la cap: "Te pomenești că acu' oi fi și tu deșteaptă!" "Sunt, da", afirmă dumneaei cu convingere. Se întoarse imediat
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Unu", am arătat spre Dorinel, "Doi", am împuns aerul în direcția lui Țonți. "Ați înțeles", fac eu ridicând prima labă din dreapta și accentuând: "Unu!", iar apoi pe cea din stânga cu același elan pedagogic: "Doi!". După câteva clipe de analiză profundă, gândacul spuse vesel și încrezător în judecata lui: Noi îi spunem lu' asta dreapta, iar lu' astalantă stânga!" "Și eu tot așa. Numai că încercam acum să vă învăț să numărați." Și am luat-o, de la capăt, arătând spre fiecare în
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Se vede că sunteți Șefu' și că sunteți, fuoarte, fuoarte deștept!" "Noi nu suntem", spuse cu o candoare senină și dezarmantă Dorinel. "Asta e", am oftat. "Șefu', de la număratu' ăsta mi s-a cam făcut foame. Matale nu?", zise simplu gândacul. Mi-am dat seama că, deși mâncasem cu o oră și ceva în urmă, mă atacase și pe mine o senzație asemănătoare. "Ba da. Unde mergem să mâncăm ceva?" Uite colea!" a zis Dorinel, făcându-mi semn spre sertar. Mi-
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
sau mai știu eu ce altă minune. Cum am mai spus, de la Pleșu citire: a se slăbi! În sfârșit! Am pătruns în sertar. Aici se desfășura un adevărat festin la care participau vreo douăzeci și ceva de fârtați. "Salut, bă, gândacilor!", face Dorinel. Ăilalți îi răspund monosilabic, ca să zic așa. Amicul meu adaugă, nu fără o oarecare emfază: "Am venit cu Șefu', bă!". Concluzionează fără nicio tranziție, surprinzându-mă chiar și pe mine prin încrederea sinceră și capacitatea lui premonitorie: "De
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
emfază: "Am venit cu Șefu', bă!". Concluzionează fără nicio tranziție, surprinzându-mă chiar și pe mine prin încrederea sinceră și capacitatea lui premonitorie: "De acu', o să se schimbe multe p-acia, o să vedeți voi. Șefu' e de departe cel mai deștept gândac care s-a văzut vreodată..." Pentru o clipă toate antenele s-au întors către mine. Majoritatea nu au emis nicio remarcă. Doar vreo doi, trei au zis neutru: "Mișto". * * * N-am să insist acum asupra emulației spirituale pe care am
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
aflaseră, ci începuseră să-mi asculte sfaturile și să discute cu simpatie și entuziasm ponderat, ce-i drept despre persoana mea. Cam la fel cum se exprimă românii la fiecare început de mandat prezidențial. Poate și mai bine, fiindcă bieții gândaci nu au idee ce va să zică aia politician. În fond, ajunsesem cam la nivelul Președintelui României dacă socotești numărul real de indivizi pe care îi conduceam. În plus, spre deosebirea clară de toți președinții țării noastre, eram, fără umbră de îndoială
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
discurs... ăăă..., ei, nu chiar epocal, dar, oricum, remarcabil. Cu atât mai mult cu cât mă cam aprinsesem și în minte aveam imaginea flăcării prometeice și alte chestii d-astea idealiste. Cum-necum, calitățile mele oratorice și-au făcut efectul, iar gândacii au izbucnit sincer în urale, poate nu tocmai variate, ci de o simplitate de genul: "Bravo, Șefu'! Mișto, Șefu'! Ești super-OK, Șefu'!" și cam atât. Însă Dorinel s-a întrecut pe sine și a exclamat: "Să trăiască Șefu', care e
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
analiștilor noștri din mass-media, deosebit de remarcabile și foarte pozitive. Dar au apărut și probleme, pe care nu-i așa? realitatea de pe teren le impune. Cea mai dificilă dintre toate a fost legată de nume. Pot să-și aleagă chiar ei, gândacii ăilalți, nume? Da, pot. Ei bine, dacă pot, atunci vreun milion dintre ei și-au spus "Brânză", iar un alt milion "Salam", pe același principiu de care mă mai izbisem o dată, cum că astea le plac cel mai mult. Ce
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
le plac cel mai mult. Ce-i de făcut? Adevărul e că și printre oameni găsești sute de mii cu același nume. Chestia e că-i deosebești după diverse codificări din documentele de identificare, plus fizionomia și înfățișarea, dar pe gândaci cum să-i deosebești doar așa, după nume? Imediat am găsit o soluție care să-i satisfacă: "Bine dom'ne. Ăia roșcați, eclozați în martie, să-și zică Brânză Roșcată Martie Gigel, ăia albi, Brânză Albă Aprilie Costel, ăia maron
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
o situație absolut imposibilă. Ce să fac? Cum să-i explic situația în care mă aflu? Că doar nu puteam să-i scriu pe un bilet ceva de genul ăsta: "Tată, află despre mine că m-am transformat într-un gândac, ceea ce, desigur, nu-ți doresc și ție. Dar să știi că nu-i deloc rău, iar eu o duc chiar foarte bine, ajungând un fel de "el lidero maximo" printre ei. Așadar, fii liniștit! Peste o săptămână oricum pleci în
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
gânduri, am trecut rapid la fapte. M-am aburcat, sub privirile uimite ale fârtaților mei, pe o coală albă, aflată pe birou și, apucând cu nădejde mina de grafit, m-am pus să scriu. O îndeletnicire al naibii de dificilă pentru un gândac, fie el și de talia mea intelectuală. Fiindcă în cazul ăsta nu intelectul te poate trăda, ci capacitatea de coordonare a mișcărilor și efortul fizic în sine. Am scris până am simțit că gâfâi de oboseală. Cu toate acestea, am
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
mantia-mi purpurie fluturând în vânt. Sunt un om realist și nu cad într-un puseu paranoic, însă pornirea asta eroică și îndârjită, lejer romanțioasă fie, treacă de la mine! -, se datora faptului că aveam o responsabilitate față de națiunea mea de gândaci din universitate, vorba aia, mai bine de douăzeci de milioane de suflete. Națiune care urma să suporte o teribilă agresiune din partea Administrației condusă de dom' Ciucurel. Acesta plănuia, practic, o hecatombă în rândul cetățenilor pe care-i păstoream. Iar toate
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Șefu'? Unii om muri, alții om scăpa, după soarta lu' fiecare..." și câte altele din aceeași gamă. Spre mulțumirea mea secretă, Dorinel și-a ridicat în acel moment de grea cumpănă glasul și a zis cu hotărâre: "Ia gura, băi, gândacilor! Să-l lăsăm pe Șefu' să vorbească, care e șef, e deștept, nu ca noi, și știe el mai bine ce și cum!". S-au oprit din jelanii și și-au îndreptat cu toții ochii și antenele către mine. O liniște
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
apucase să-l întrebe pe portar. "Auzi, bre, da' ce mirosea așa pă lângă ușa aia verde? Că te ustura și ochii în cap dă putoare ce venea d-acolo." "A adus ăștia niște i'secticid. Cică dă mâine la gândaci..." "I'secticid, ai zis, tată?", tresări Virgil. Da, bă, băiatule, i'secticid. Da' d-ăla bunu', frătimeagule, nu ca alea dă le vinde rușii-n piață." "Zi..., d-ăla bunu', care va să zică", face șoferul căzând pe gânduri. Nea Vasile luă aminte
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
afișând o față, chipurile, nepăsătoare. După care spune cu același aer: "Ar fi bună nițică soluție d-aia. Că știi cum e la bloc. Dăgeaba ține nevastă-ta casa pahar, dacă ăla dă deasupra e un îngălat și-i face gândacii hipodrom în bucătărie". "Aaa!", spune mai liniștit de acum portarul. "Am luat io vreo patru kile. Îți dau și ție o juma' dacă ai nevoie. Nu că aș fi io zgârcit, doar mă știi. Da' e d-ăla concentratu'. Pui
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
aia că o să mori înghesuit la o pomană, nu?" Nea Petrică se făcu negru la față, în timp ce Marinică se prăpădea de râs, arătându-l cu degetul unor martori imaginari (sigur, asta dacă nu ne-ai fi luat și pe noi, gândacii, în considerație): "Te-am avut îmbrăcat, ciumpalacule! He, he, he, îmbrăcat te-am avut, fraiere!". Portarul nu găsește nicio replică, iar asta îl scoate și mai mult din sărite. Îl înjură, făcând spume la gură, dar fochistul iese pe poartă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
să exersăm în scurt timp niște chestii noi..." "Pe toți, pe toți?", întreabă unul dintre cei vizați. "Pe toți, pe toți! Lăsați halitul, lăsați alte prostii că altfel, de mâine, o să fiți morți. M-ați înțeles?" "Am înțeles, șefu'!". "Bă, gândacilor!", intervine autoritar Dorinel. "Bă, dacă Șefu' zice să faceți cutare sau cutare treabă, așa faceți, bă! Nu-mi vii tu să-l întrebi pă Șefu' dă aia sau dă ailaltă. Nu să ezistă să comentezi! Așa a zis, așa faceți
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]