361 matches
-
neant, în acele călătorii nocturne, se asemăna cu un amator de soapopera care, înainte de a i se prezenta noul episod, era forțat să le revadă pe cele anterioare. Ciudat este că toate episoadele sfîrșesc la fel". Cu visele lui, de gînganie proscrisă, de fluture levantin, frate nelegitim, ursit de-o vrajă rea, al silfilor de zi, începe un basm delicat, sub lupă și pensetă, despre codoșii și răpiri, despre parfumeuri, pivniceri și călăi. Despre fluturi mulți, de multe neamuri, zmei din
Entomologicum Magnum by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11343_a_12668]
-
În alt poem: „Pe ostrov zăpadă târzie”, poetul știe să sondeze marile întrebări ale lumii prin observație și mirare, devenire și înviere, natura lucrând magic, omul doar martor, cade neputincios în prăpastia fără de sfârșit a întrebărilor fără răspuns. Omul - o gânganie minusculă, printre minunile naturii, zdrobit de măreția cosmosului și neînțeleasă vreodată. Și deprimanta devenire de pe ostrov, probabil pământul pierdut în spații siderale continuă, din poem în poem, sub o sută de înfățișări. Nimic mai ispititor la un poet decât să
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93026]
-
tot universul nu exist decât eu. Sub cer se plimbau fantasme. Poate că erau nori călătorind printre stele. Cum nu-mi păsa de explicații, eram încredințat că mă încónjură un basm. Se isca o zână albă și un popor de gângănii cu rubine strălucite în ochi care îi aținteau bețigașul cu care ea zămislise această vrajă... Doream atunci s-aud glasul necuvântătoarelor și mormăitul scorburilor din sălcii. Deodată mi-au ieșit în cale doi moșnegi. Glasurile lor domoale se auzeau de
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
mirosul puternic al urinei. Este cald, chiar foarte cald, și totuși Aksinya se-nfioară. Este cald, chiar foarte cald, și totuși Boris tremură. Pielea lui subțire umflându-se sub palma lui tânără. pe cărămida roșie, foarte frumos întreținută se mișcă o gânganie. În depărtare, pe geam, pădurea foșnește și înghite toată lumina. Cum e lumea asta, Aksinya nu știe. Cum iese din baie. Sicriul din baie Antena tv se scurge în direcția răsăritului, odată cu refluxul apei din țevi. Aksinya se șterge potolit
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
înalțe până la ultimele foi. Cele mai cumplite animale Ochii mei fixați pe tavan răspândesc lumina. Dacă mă întorc pe o parte, se întoarce și ea. Apa din aer, baia acidulată și imaginea mea răsturnată în toate obiectele cu reflexie. O gânganie cade de pe o coajă de pâine, se rostogolește și rămâne pe spate, agitându-și membrele. Încep să curăț cu unghiile un pește de solzii mărunți. Îi găuresc burta și firicele de sânge se întind sub unghii. Peștele dă din coadă
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
și rămâne pe spate, agitându-și membrele. Încep să curăț cu unghiile un pește de solzii mărunți. Îi găuresc burta și firicele de sânge se întind sub unghii. Peștele dă din coadă și în jurul filamentului roiesc muște albăstrui și strălucitoare. Gângania cade pe burta moale, miroase sângele, clătinându-se pe coaja de pâine, și rămâne neclintită în fața celor mai cumplite animale. TCK Și, până să-mi pierd liniștea, înțeleg cum poate să stea scrâșnetul nervos al roților la numai câțiva centimetri
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
pe mâini își lua de la mama săpuneala meritată. Începând să mănânce din supa cu găluște pe care mama o turnase în farfurie, brusc se opri din mâncat și exclamă răstit: - Eu nu mai mănânc! În supa mea a aterizat o gânganie! Nu știu cum se făcea, dar în ciorba sau supa lui întotdeauna cădea câte ceva, fapt ce făcea să apară un prilej de discuție la masă. Mama făcea schimb cu farfuria ei, dar el tot continua să bombăne. Frosa privea și mânca în
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
Hliboceanu a ridicat mâna și a strigat: La drum, flăcăilor! Și să călcăm mai cu spor. Nu mai avem nici deal nici vale care să ne împiedice mersul întins. Șirul carelor, scârțâind din încheieturi sub povară, se târa ca o gânganie cu nenumărate picioare. Din când în când, se auzea câte un îndemn calm adresat boilor. În rest, doar răsuflarea lor adâncă. În depărtare, se arătau hornurile Crâșmei din drum. Un fuior de fum urca drept în sus, cu gândul parcă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
din acel deliciu curgător, neștiind încotro s-o apuc... Iarba de pe solul de ciocolată era de fapt o gigantică turtă dulce care ne îmbia prin culoarea sa și prin aromele care atrăgeau roiuri și roiuri de albine, fluturași și alte gângănii. Pe lângă râu erau praline din ciocolată sub forma unor pietre cu fel și fel de culori și forme, care de care mai îmbietoare! Pe râu pluteau vaporașe din lemn dulce, ca un fum care mirosea ca roua de pe trandafirii din
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
fetițele, organizează jocuri la care ei îi place să participe, nu-s certăreți și, în caz de nevoie, te apără. Își amintește o întâmplare de când era în grupa mică. La o plimbare în parc i-a apărut în cale o gânganie mare, neagră, cu coarne, de care s-a speriat tare și a început să țipe. Mihăiță, un băiețel vesel și curajos, a luat o crenguță uscată și a dat la o parte din calea ei fiorosul gândac. De atunci Mihăiță
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
de buruieni uscate pentru ceaiul de peste iarnă. Când era mică și ea culegea ierburi pe care le așeza la streașina casei să se usuce. Pojarniță, mentă, levănțică. Mai punea și la intrarea în casă să nu vină păianjănii sau alte gângănii. Miroseau frumos. Deschise ușa și intră în casă. - Da’ bărbatu-tău nu intră? - A rămas în căruță. Sărut mâna, mamă! Varvara intră în odaia Rariței. ștergarele din geam erau date deoparte, iar sub icoană ardea mica flacără a candelei. Rarița
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
nou creditor, s-a Îndreptat spre mine, și-a scos de pe el capa În pofida frigului și mi-a aruncat-o făcută mototol. — Íñigo, zise. Fierbe-o. E plină de ploșnițe. Capa puțea, ca și el dealtminteri. Hainele lui aveau atâtea gângănii Înăuntru, cât să ronțăie toate Împreună urechea unui taur; dar treaba asta și-a găsit rezolvarea În mai puțin de o oră, la băile lui Mendo Toscanul, un bărbier care În tinerețe fusese soldat la Neapole, Îl admira fără rezerve
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
-o ținea în mână. Aha! Bine, bine, o aprobă bătrâna, și-i făcu un semn șiret cu ochiul. Au venit jandarmii! Și ce dac-au venit? Nimic. Ziceam și eu așa. Nora miji ochii și-o privi ca pe-o gânganie. Ce-ți umblă prin cap, mamă!? C-un zâmbet ciudat pe buze, bătrâna o învălui într-o privire grăbită: Credeam că te duci! Nu te duci? Unde să mă duc? După Toma. N-ai zis că-i în oraș? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
rest, noaptea se înălța mereu și ultimii trâmbițași ai exodului uitați pe câmp, greierii, își începuseră cântarea magică. Lungi poteci și cărărui tainice, abia ghicite cu simțul ei noctambulic de orientare, întretăiate de dârele răscolite-n țărână de vietățile și gângăniile nopții, străbăteau grânele ruginii, înfundându-se în jungla păpușoaielor întunecate, năpădite de buruieni, înecate-n mohor și pălămidă țepoasă crescută fără preget, ca o hălăciugă, însuflețind colinele spre ținte îndepărtate. Făgașele uscate ale apelor dogorite în țărâna zgrunțuroasă, măcinată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
când pașii tardivi se auzeau pe trotuar îl pierdu aci, mai ales când auzi frecvente accese de tuse. Spre ziuă, în crepusculul matinal, percepu o bâzâitură colectivă și insistentă pe deasupra capului său, înspre grindă. Presupuse că vreun păianjen prinsese o gânganie sau că albine intraseră în casă. Îi veniră în memorie versuri din Eneida lui Virgil, pe care le învățase pe dinafară la școală: G. Călinescu Ac, veluti in pratis, ubi apes aestate serena Floribus insidunt variis, el candida circum Lilia
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
sorbea lapte cu o sete care era mai mult voință, și Gaittany îl surprinsese alb în jurul gurii, de caimac. - Conțescu are un umor special de ordin biologic, ziceaSmărăndache, simulează moartea. (Tot de la Ioanide avea și această teorie.) Unele păsări, anume gângănii se prefac moarte ca să dezguste pe agresor și să-l facă să se depărteze. În cazul nostru, Conțescu își bate joc pur și simplu de Gonzalv. De-ar fi auzit aceste cuvinte, Conțescu nu le-ar fi aprobat, căci nu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de prunci, lăsîndu-i să orăcăie prin albii, și mergeau în sat, sulemenite și pe sfârcurile țâțelor, să mai găsească vreun voinic căruia încă nu-i simțiseră apăsarea. Dibuindu-l prin vreun hambar plin de roate de pânză de păianjen, cu gângania sătulă în mijloc, purtîndu-și crucea-n spinare, ele, care se măritaseră fete mari și nu-ndrăzneau să ridice ochii din pământ în fața omului lor, își suflecau acum fustele-n față, arătîndu-și pulpele groase și dâmbul păros dintre ele, și se
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
nici o putere, ca o libelulă țintuită cu un bold în insectar. Fantasma asta apăruse-n viața ei de când începuse să tragă la mașina de cusut și-o chinuia neîncetat. În fiecare dimineață se apropia cu tot mai multă repulsie de gângania neagră și veninoasă lângă care trebuia să supraviețuiască până la căderea serii. În zorii aceia, Maria apucă un guler de cămașă și-l strecură sub talpa nichelată, apoi încercă să pună acul în mișcare. Pedala însă se înțepeni și acul nu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
băncile lustruite. Pe schilod păreau să-l cunoască toți, iar el nu se sfia să-și strecoare mâna pe sub fusta muierilor ce treceau pe lângă el, frământând cîte-un interior de pulpă cu vergeturi. Femeia se scutura de el ca de-o gânganie sâcâitoare și-și continua drumul spre sonda ei de bere la fel de radioasă și nesimțitoare. Abia dacă vreo kutvijf dintre cele mai bătrâne îi arunca, dar și atunci cu jumătate de gură, cîte-un "Gottverdomme, Cees, porc bătrân ce ești!" la care
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
până când gestul bărbatului se termină. Mâna se retrase din buzunar purtând o cutie metalică. Muște de Alderbaraan! De unde naiba le-a luat? Kasser? Fără îndoială. Deși nu semănau defel cu muștele care îl făcuseră pe om să inventeze cuvântul acela, gângăniile aveau reputația de a se mișca de zeci de ori mai repede decât un om. În mediul lor natural deveneau adevărate proiectile vii și, după împerechere, goneau până întîlneau un animal cu sânge cald în trupul căruia se adânceau precum
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
îndure și să poarte cu el „sarcina lumii“. Într-adevăr, diferențele sunt evidente, de-ar fi să ne gândim doar la obiectivitatea rece, impersonală, a unui Dan Lungu (care privește omul cu ochi de expert, la microscop, ca pe o gânganie bizară) sau la viziunea minimalist regizorală (de prestidigitator dibaci, atent să nu cumva să-și trădeze trucurile) a lui Teodorovici. Aceeași lume, în variante distincte, totuși. Cum e și firesc. Sorin Stoica îți câștigă imediat încrederea, te face să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Cartier Latin plin până la refuz de poeți, pictori și boemi. ― Tu ești actor? ― Da. ― Cum te cheamă, ești nou, nu-i așa? ― Mălaimare, da, sunt nou, abia m-am repartizat aici. ― Mălaimare? se minunează el, privindu-mă ca pe o gânganie. ― Așa mă cheamă, zic. ― Să știi că nu e rău, spune într-un târziu și pleacă, mormăind niște rime ale unui poem nenăscut. Nu-mi aduc aminte mai multe, Botta era o poezie, mă uitam din culise cum juca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
loc. Ăsta era un fagure ciudat. În loc să fie plin cu miere și ceară, era plin cu tot felul de lucruri: frunze uscate, semințe, pene, oase de animale, paie și zdrențe. Din această cauză, fagurele mirosea noaptea a putred. Duhoarea atrăgea gângănii. Mai ales licurici. Veneau în roiuri și acopereau fagurele. La ora aia, viespile deja se duseseră a culcare. Lumina gâzelor transforma fagurele într-un lampion albastru, strălucitor. Știai că, atunci când se strâng laolaltă, licuricii își sting și își aprind luminițele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
diferite. În aer se simte miros de putreziciune. E de la animalele moarte. deasupra capului meu se rotesc vulturi. Bănuiesc că mirosul de putreziciune se ridică repede pe caniculă. Păsările simt în aer mirosul hranei lor. În afară de vulturi, sunt și niște gângănii, veri ai gândacilor, care se târăsc în și din plantele moarte. N-am știut că pot să zboare. Arșița trebuie să le fi schimbat obiceiurile, căci pământul este o tavă care se coace. Cerul e ca un castron cu orez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Era o poreclă ridicolă și nepotrivită. Probabil din cauza asta și-a ales-o, pentru neconcordanța dintre ceea ce însemna - numele „Baby“ descriind ceva mic, rotund și drăgălaș - și ceea ce semnifica - Baby Thompson, o personalitate PR, o victimă a modei și o gânganie extraordinar de enervantă. S-a înființat numaidecât lângă noi și a sărutat aerul din fața noastră, aplecându-se în pantofii ei cu platformă și lăsând în urmă o dâră puternică de Obsession. Am tușit intenționat. Nu o mai văzusem de la petrecere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]