352 matches
-
se ridica atunci și ea cu labele din față pe sticla roșie de amurg și rămânea încremenită. Dialogul acesta fără cuvinte dura minute în șir, parcă din ce în ce mai multe în fiecare seară .Traian ne spunea că încearcă să se concentreze asupra gânganiei atât de mult ca ea sa ne vadă și să se uite la noi din borcan, atunci mintea coropișniței, zicea el, ar fi pătruns în capul lui. Dacă s-ar fi întîmplat așa, noi trebuia să fugim de el, ca să
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și aniversări sau la discoteca din holul liceului, dar, cum nu mă duceam niciodată, renunțaseră. Simțeau pentru mine oroare amestecată cu o admirație șovăielnică pe care-o ai pentru crisalida din care ar putea ieși un fluture, dar și cine știe ce gânganie înspăimîntătoare. Chiar cei care-mi luau apărarea, căci se vorbea totuși mult despre mine, nu își puteau închipui că ar fi posibile între noi relații personale. Când împlinisem șaptesprezece ani îmi pregătiseră un cadou, frumos înfășurat în hârtii legat cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cârpe reușite numai dacă prin ea nu se vede nimic. Nu vreau s-o țes la infinit, nici să destram noaptea ce lucrez ziua, dimpotrivă, mă apuc chiar acum să duc lucrurile mai departe, să intru în vizuina dragonului, sau gânganiei lui Kafka, sau îngerului cumplit al lui Rilke (sigur că el, într-un fel sau altul, mă va avea). Dar să scriu, în fine, că după despărțirea de Gina, după scena aceea urâtă din Grădina Icoanei, n-am mai vorbit
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
unui moment. Sau poate e doar foamea obișnuită care, ca de atîtea ori, sfîrșește În miezul capului, căutînd soluții. Una sau alta, se pare că acele uși care au fost Închise au Început să se deschidă, iar noi, ca niște gîngănii minuscule, primim În antene această informație. Presimțiri incredibile care ne tulbură mințile. Caporalul Cerbu iese fără chef din punctul de comandă, așa că ne lasă să mai fumăm o țigară. Ne spune că Tovarășul urmează să plece din țară În Iran
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Ce dracu’ tot vorbesc ăștia toți? Locotenentul Soare are un profil ușor Îngîndurat, conturat pe cerul roșu. La fel și caporalul Cerbu. Privind spre ceva ce numai ei văd. Par atinși. Ce informație au primit ei În antenele lor de gîngănii? Ziua de 18 decurge plat, dar În rutina programului se simte o tensiune care se consumă În cîteva episoade cu un conținut ușor monstruos la Început, apoi dramatic. Cineva spune niște lucruri Îngrijorătoare despre un război la Timișoara. Zice că
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
e Îngrozitor de tîmpit... nu pare să priceapă cu adevărat ce se Întîmplă. Trebuia rămînem acolo să auzim și noi ce se vorbește. Nu cred că se uită cineva urît la noi. Noi nu sîntem armata, sîntem niște animale speriate, niște gîngănii, niște prăpădiți la fel ca ei. Mă reîntorc la cartea mea, o vreme turuie singur, apoi tace. — Tu ce faci acolo? mă Întreabă el ușor iritat. — Citesc, răspund Într-un tîrziu. — Ce citești? Ridic mîna În care țin cartea și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
vițel. Dar Înțeleg, din felul În care toată lumea rîde și se bucură, că am obținut un calificativ foarte bun. Ies toți ofițerii din găurile În care au stat vîrÎți, acoperiți cu plase de camuflaj, iute, dînd din antenele lor de gîngănii, cu binoclul clăti nîndu-li-se la gît, deasupra pîntecului țuguiat. Un maistru militar vine și-mi trage rîzÎnd un pumn În cască și Îmi spune ceva. Încerc să-i citesc pe buze. Nu mai zbiera? Sau: Nu mai fuma? Sau: Nu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ai duce ești cineva, ești vizibil, exiști, poți lega prietenii, poți duce o viață reală printre alți oameni. Eu, dac-aș pleca de aici, aș muri prin vreun ungher, m-aș usca și m-aș închirci, aș muri ca o gânganie, și nimănui nu i-ar păsa, nimeni n-ar observa măcar. Nu vorbi așa... lucrurile se mai pot schimba, aș vrea să te pot ajuta... Mă rog, nu poți. Nu spune lucruri goale, neadevărate. Eu sunt... s-a zis cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
câteva ori, apoi, scămoșându-se, a pornit să se ridice... Fenomenul s-a repetat de mai multe ori. Urmărind firele albe ce pluteau în aer, am realizat că sunt funigeii, una din podoabele toamnei. Am pornit pe pajiște în căutarea gângăniei care crează asemenea frumuseți. După un timp, aveam să constat că acel fuior albicios nu era altceva decât un jet de lichid folosit de un minuscul păianjen ca mijloc de zbor dintr-un loc în altul. Asistasem la zborul cu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
În alt poem: „Pe ostrov zăpadă târzie”, poetul știe să sondeze marile întrebări ale lumii prin observație și mirare, devenire și înviere, natura lucrând magic, omul doar martor, cade neputincios în prăpastia fără de sfârșit a întrebărilor fără răspuns. Omul - o gânganie minusculă, printre minunile naturii, zdrobit de măreția cosmosului și neînțeleasă vreodată. Și deprimanta devenire de pe ostrov, probabil pământul pierdut în spații siderale continuă, din poem în poem, sub o sută de înfățișări. Nimic mai ispititor la un poet decât să
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93026]
-
timp pentru altul. Nu există decât cursa fiecăruia. Restul nu contează. În schimb, pentru mine așteptarea e un cuvânt și înțelept și teribil. De ce înțelept? Păi sigur că este. Când nu mai poți face nimic, când te simți ca o gânganie în pumnul destinului, nu zici: sânt disperat; zici: aștept. Va veni, nu va veni ce aștepți, nu se știe. Important e că aștepți. Din moment ce aștepți, faci ceva. Ți-ai găsit o ocupație. Cum mi-am găsit eu aici, unde am
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
de slăbiciune. El e orb și implacabil. Un călău somnolent și necruțător care n-are nici vanitatea puterii, nici nevoia de a se spăla pe mâini ca Pilat sau de a se arăta uneori mărinimos. Te ucide ca pe o gânganie fără să-ți dea nici o importanță. În pustiu nu există martiri. Nu există decât gângănii. Vă dați seama că Golgota nu era cu putință decât între oameni? Pustiul nu bate cuie. El te omoară fără să, te atingă, fără să
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
nici vanitatea puterii, nici nevoia de a se spăla pe mâini ca Pilat sau de a se arăta uneori mărinimos. Te ucide ca pe o gânganie fără să-ți dea nici o importanță. În pustiu nu există martiri. Nu există decât gângănii. Vă dați seama că Golgota nu era cu putință decât între oameni? Pustiul nu bate cuie. El te omoară fără să, te atingă, fără să te vadă și fără să te urască. Îmblânzitorii rămân uneori imobili și visează parcă, adulmecând
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ochi uriaș. Mă privea fix. Numai pupila mișca încet, ca o omidă. În rest, ochiul părea înghețat, ațintit asupra mea ca un reflector rece. Iar imobilitatea lui devenea și mai înfricoșătoare din pricina mișcărilor pupilei, transformîndu-mă în fir de praf, în gânganie, în gunoi. Mi s-a făcut frig. O frică irațională a pus stăpânire pe mine când am văzut o broască tîrîndu-se, ca un punct negru, pe luciul acelui ochi imens care nu clipea măcar, rămânea mai departe fix și sticlos
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
-i sânt încă străină, el tot mă iubește. Dacă nu m-ar iubi, tot ceea ce ar face n-ar avea sens. Doamne, ce nevrednică eram de iubirea ta! Mă simțeam așa de mică față de tine, mică și neînsemnată ca o gânganie, iar conștiința acestei micimi îmi strecura în suflet o suferință dizolvantă. Nu, Dor, n-ai să înțelegi niciodată ceea ce am trăit. Eram silită să stau alături de un bărbat pe care nu numai că nu-l iubeam, nu-l iubisem niciodată
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
din acel deliciu curgător, neștiind încotro s-o apuc... Iarba de pe solul de ciocolată era de fapt o gigantică turtă dulce care ne îmbia prin culoarea sa și prin aromele care atrăgeau roiuri și roiuri de albine, fluturași și alte gângănii. Pe lângă râu erau praline din ciocolată sub forma unor pietre cu fel și fel de culori și forme, care de care mai îmbietoare! Pe râu pluteau vaporașe din lemn dulce, ca un fum care mirosea ca roua de pe trandafirii din
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
în mișcare, nu fără năduf, știind că Elena în chestie de familie are idei'hotărîte, mai ales că lucrul era așa de delicat între Elena și Mika-Le. Nu îndrăznise, de altfel, să ceară nimic; expusese numai Elenei care era situația gângăniei mici. Elena primise știrea cu gravitate, ca o castelană medievală, care are puteri judiciare și executive asupra feodalității familiale în lipsă de șef bărbătesc. Ceruse Linei să-i dea timp de gândit, mulțumindu-i pentru un demers pe care-1 credea
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
tot universul nu exist decât eu. Sub cer se plimbau fantasme. Poate că erau nori călătorind printre stele. Cum nu-mi păsa de explicații, eram încredințat că mă încónjură un basm. Se isca o zână albă și un popor de gângănii cu rubine strălucite în ochi care îi aținteau bețigașul cu care ea zămislise această vrajă... Doream atunci s-aud glasul necuvântătoarelor și mormăitul scorburilor din sălcii. Deodată mi-au ieșit în cale doi moșnegi. Glasurile lor domoale se auzeau de
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
nu mai voia s-audă de finii săi ori de botez. Ce, să-și piardă el postul pentru niște...?! Atenție! Băiatul a deschis un ochi. Acum și pe celălalt. Privește, mai întâi cu teamă, apoi, după ce a mai prins curaj, gângania aterizată pe pernuța lui îl înveselește de-a binelea. “E o gâză” își spune. “Ba nu, e o gărgăriță” se corectează el. “O gărgăriță” repetă acum, mai mult ca să vadă dacă poate spune frumos r, ca un băiețel cuminte, frumos
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
doar cu insectele muribunde găsite la întâmplare. Și astfel, agonisise oarecare cunoștințe; învățase, de pildă, să deosebească insectele care vânau de cele care cădeau pradă, ajunsese să știe orele de vânătoare ale tuturor speciilor și locurile unde stăteau la pândă gângăniile lipsite de aripi; pe cele zburătoare îi venea mai greu să le urmărească, deși își aveau și ele tabieturile lor. Anabis învățase să se folosească de substanță lui gazoasă pentru a împinge pe nesimțite victimele spre destinul lor. În felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
mi-era mai aproape decât părinții, puteam vorbi mai ușor cu el decât cu ei. Îmi amintesc că într-o vară, când am dat de-un gândac într-o carte și-am început să țip, a venit îngrijorat, a privit gângania și mi-a spus cu blândețe: „De ființa asta mică și iubitoare de carte te temi tu?“ Și i-a făcut vânt pe fereastră. Papa mi-a mai spus acum că pesemne vrea să-mi ceară niște informații, era foarte
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
greșit. Sculptorul se redresă: Moșul e un reformat din toate punctele de vedere. Că-i pestriț la mațe, sânt de acord, dar de aici și până la... nu, hotărât e absurd! ― Și ceilalți? ― Cine? Valerica? Hohoti strident: Țipă când vede o gânganie. Mai nou, face cură de chefir. Ați văzut gangster să consume chefir?! ― N-am văzut. Despre Melania Lupu ce părere aveți? ― Se dă în vânt după jeleuri, rade cam la jumate' de kil pe zi, filme cu cowboy și motanul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
va efectua operația anuală de combatere a termitelor, o afacere Încețoșată și otrăvitoare. Termitele roiesc trei nopți În primăvara tropicală; hoarde de insecte se preling din clădiri și se Înfășoară, fuioare, În jurul felinarelor de pe stradă. Să umbli pe stradă printre gîngănii este o adevărată tortură și majoritatea locuitorilor stau În casă În acele zile, În timp ce cisternele primăriei patrulează pe străzi și Împroașcă nori grei de pesticide. Nefericitului prins afară În astfel de momente Îi cad furnici moarte pe după ochelari, În urechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
fost bătaia de cap a orașului timp de zeci de ani, poate un secol, dar azi Wakefield aude un specialist În termite cum Îi explică amicului său, În baia de aburi, că au năpădit termitele de Formosa, o specie nouă. GÎngăniile străine au un apetit vorace, fiind de cincizeci de ori mai distrugătoare decît speciile indigene. Pot consuma În Întregime o clădire de lemn În doar o lună, iar a le ucide este aproape imposibil: trebuie să Închizi casele În niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Viteazul” Boldești-Scăeni - Prahova profesor coordonator Albu Elena Glasul naturii Acum natura-ncepe Cu minunatul glas Din ale sale stepe Să cânte-ncet pe nas. Prin ierburile crude Puternic se aude Sub cerul fără fund Un sunet profund. Sunt gâze și gângănii Ce sar și fac mătănii Și mă-ncântă mereu Trecând prin dreptul meu. Soarele și luna Soarele și luna Se-nalță și apun, Semănând întruna Cu baloane de săpun. Privirea lor distantă Prin negre rămuriști Din când în când arată
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]