363 matches
-
Cînd Soarele era sus, cocoțat pe dealul dinspre Răsărit, atunci se trezea Natașa. Se freca la ochi alene și striga alintată: Băietu', ce-i dai fetei să pape? Surpriză, spunea vesel Dorel. Dar mai întîi băița. Nu, băița după masă, gîngurea gingaș Natașa. Abia după ce servea masa, Natașa făcea băița. Nu-ți speli copila pe spate? Ba da, o spăl pe spate și prin toate părțile. Murea de plăcere copila și Dorel savura munca asta de dimineață prin toți porii. Natașa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
șerban, măritată de câțiva ani și Încă foarte tânără și azi, după doi copii, am văzut-o sărutând, aproa pe amoroasă, mâinile lui taică-său, cochet și frumușel la 58 de ani ai săi, ca unui amant. Mitzura Arghezi se gângurește toată ziua cu taică-său, cu diminutive mângâioase născocite de ei Înde ei, cum i-am auzit adesea șopotind, ca doi tandri logodiți, la telefonul casei mele. Nu este tatăl lor, este „tăticul“ lor. Existența apoi a acelor souteneurs sau
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
talger era brânză de oi și ceapă pentru cei care doreau să se ospăteze cu așa ceva. Se așezară toți la masă în ordinea mărimii, adică Costache, Maria, Emilia, Mihăiță și Gheorghiță. Maricica, care avea doar un an și câteva luni, gângurea pe un pătuț, ea își primise porția pentru dimineața aceea. înainte de a începe mîncarea, toți ascultă în picioare rugăciunea rostită de cei mari, își fac semnul crucii și se așează să mănânce. La terminare mulțumesc Domnului făcându-și semnul sfintei
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
să luptăm cu ei, eu cred că ne-or lăsa în pace; eu i-am cunoscut în ‘917, păreau oameni de treabă și cu frica lui Dumnezeu. îl aveam pe Mihai mititel, îl duceam în covățică la prășit și el gângurea în legea lui iar un soldat rus l-a luat în brațe și l-a sărutat, și-o fi adus aminte de ai lui de acasă. Eu eram fricoasă și am țipat dar rusul mi l-a dat în brațe
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
pentru că exiști. Nu mai vorbesc de polițistul care tea prins că ai depășit viteza regulamentară; în momentul în care vei coborî, ușor, geamul mașinii frumoase în care te afli, el se va transforma din cerber în copilaș neajutorat și va gânguri candid, cerânduți un autograf. Prin urmare, oamenii muncii de la orașe și sate, țărani, intelectuali și de alte naționalități visează toți în secret să apară la televizor. Oamenii simpli acceptă săși pună viața pe tapet, săși spele rufele în public, pentru
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
devinit prototipul, chipul mamei eterne: -Așa era mama în vremea copilăriei , plină de minunății pe cât mi-aduc aminte, să-mi aduc bine aminte , căci brațele ei m-au legănat,când îi sugeam țâța cea dulce și mă alintam la sânu-i gângurind și uitându-mă în ochii ei cu drag. Sânge din sângele ei și carne din carnea ei am împrumutat , și a vorbi de la dânsa am învățat.... -.Alături de mamă, tatăl e o figură deosebită dar mai estompată oscilând între toleranță și
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
de ziua ei de naștere. Era o jucărie monstruoasă dar foarte populară, pe care Sarah și-o dorise la nebunie, dar chestia era atât de grotescă și de prost concepută - pene negre și cărămizii, ochi bulbucați, cioc galben, ascuțit, care gângurea în continuu -, că nici eu, nici Jayne n-am vrut să i-o cumpărăm până când implorările fetei ne-au topit toată rezistența. Cum arătarea fusese epuizată în toate magazinele, am apelat la Kentucky Pete - foarte priceput în a obține lucruri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
un blestem, un blestem în sensul inițial, grecesc al cuvîntului, un blestem diriguitor de destin. Altfel nu-mi pot explica de ce pe la cinci ani și jumătate, pe prundul Ozanei în știoalnele căreia m-am bălăcit toată copilăria, am început să gînguresc poezii, să iubesc rimele și să-mi întăresc credința în cuvîntul civilizator. Am mai spus cu diferite ocazii că mi-i dat să cred în poezie nu ca într-o profesiune ci ca într-un miracol. Un miracol care ți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
lui, avea să se producă în fața microfonului. Micuța Catalina, în vârstă de cinci ani, stârni o scurtă agitație, mânuind după voie microfonul, înainte de a cânta, cu un glas dulce, întretăiat de suspine, O, brad frumos, în germană. Gemenii care, firește, gângureau în limba lui Goethe, își manifestară zgomotos bucuria. Părinții lor se arătară mai rezervați. Spre două dimineața, când oboseala se făcea de-acum simțită, bătăi violente în ușă treziră la cei trei Constantin amintiri, din nefericire, încă proaspete. Inginerul, care
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
de la intrare deschizându-se. Sar amândoi de pe pat. Ea își netezește iute fusta și trage de poalele bluzei, aruncându-i tipului o privire consultativă. E roșie în obraji și jenată. Dar își ia un fățeag inocent și iese pe hol, gângurind cu un glas cât mai dulce: "Daaa... Ați venit, dom' profesor?" "Să trăisi!", se repede și bărbatul, scoțându-și mutra la iveală, afișând cea mai îndatoritoare atitudine. Dar nu-i nimeni. Tanti Cateluța oftează nevricoasă: "S-a dăschis dă la
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ai dezamorsat-o pe nebună și n-ai plecat urechea la vorbele ei. Uf! "Mă rog, așa să fie. Și atunci să-i tragi un perdaf de să-i meargă fulgii", spune ea pătrunsă. Apoi schimbă imediat tonul și subiectul. Gângurește: "Auzi, Cornele, tu mai stai nițeluș?". Da. Cam un sfert de oră, să-mi verific ce mi-a venit pe e-mail de azi-dimineață. De ce?" "Ca să mă repezi și pe mine cu mașina pân' la Anabela, că eu o am și
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Medicul îi verifică cu gesturi precise nasul și se încruntă, în timp ce-i tamponă sângele ce curgea necontenit. "Duduie Ștefania!" "V-am mai zis, domnu' doctor, spuneți-mi Fani!" "Fani? Bănuiesc, cu igrec...", avu un amuzament secret bărbatul. Da, cu igrec", gânguri fătuca. "Bine. Atunci, duduia Fany, cu igrec, du-l iute pe domnul Mirică la radiologie." Femeia făcu o mutră năpăstuită: "Acuma? La ora asta?". "Da", răspunse medicul trăgând mult aer în piept. "Acum. Și cât mai rapid, te rog. Da
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
pentru a fi pe de-a întregul naturali. "Ăăă... Pardon, mă scuzați! Sunt un pic obosit și mă furaseră gândurile. Așa. Ziceți, doamnă!", spuse el dezlipindu-și privirea de peisaj. "Păi... Dă-mi și mie pachetu', că acuși vin fetele, înțelegi?", gângurise cucoana, fluturând nițeluș din gene. "Imediat, imediat", se conformă domnul Ciucurel. Scoase din genata diplomat o punguță pentru cadouri, și i-o înmână femeii. Aceasta se aplecă, doar atât cât să arate o imagine și mai cuprinzătoare asupra bogăției pieptului
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
pe masă. ă Nu, spuse el, abia mascându-și plăcerea oferită de acesteă mică șaradă. Porfiri apucă din nou scrisoarea și se înclină către femeia neconsolată, ale cărei lamentații nu încetaseră de-a lungul schimbului cu Zamiotov. ă Porfiri Petrovici, gânguri funcționarul șef cu satisfacție. Această femeie dorește să vă vadă pe dumneavoastră. Porfiri ezită înainte de a-i răspunde direct funcționarului, fără să se uite la femeia în lacrimi. ă Nu pot. Nu acuma. A intervenit o problemă urgentă. Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
rămas fără cuvântul care să-l definească. Pe măsură ce copilul creștea, familia se minuna de "savantele" lui realizări. Azi stătea în funduleț, mâine se ridica singur, cu o gură căscată a zâmbet ce le inunda sufletele de iubire. Ceva mai târziu gângurea și se chinuia să comunice cu cei din jur, prin sunete ascuțite și ferme. Luana cumpăra rochițe și fundițe așteptând cu nerăbdare ziua când, mândră, nevoie mare, se va plimba de mânuță cu fetița ei gătită în hăinuțe frumoase, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
punct de pe podea, cum face de obicei când se gândește intens la ceva. la un moment dat, ușa biroului se deschide și intră Jacqueline cu o tavă micuță de argint pe care se află trei păhĂrele. — Cioc, cioc, cioc ? Întrerup ? gângurește ea plină de grație. Focul aruncă sclipiri roșii În lichidul rubiniu din păhĂrele. Nici gând, Îi răspunde Jean-Claude. Tocmai discutam un text. — Am adus niște digestive. Foarte amabil din partea ta, spune Jean-Claude punând textul deoparte. Cred că putem găsi ceva
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
ar fi chestionarul pe vârste și pe etape de dezvoltare a copilului, pot fi de ajutor la evaluarea comportamentului. In cazul în care sunt descoperite următoarele semne evidente ale întârzierii în dezvoltare, copilul trebuie evaluat imediat de un specialist: • nu gângurește, nu arată cu degetul sau nu face alte gesturi până la vârsta de 12 luni • nu spune cuvinte simple până la 16 luni • nu spune spontan propoziții de 2 cuvinte până la vârsta de 24 luni, cu excepția celor pe care le repeta după ce
AUTISMUL ÎNTRE TEORIE ȘI PRACTICĂ by BURGHELEA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/345_a_870]
-
albă regina nopții moartă", echivalentul luna, dar cine ar putea "traduce" în termeni exacți versurile lui Emil Botta Lebedele aurorei dalbe Au trecut prin somnul grădinilor (Eres), sau Pe ramurile tale, arbore noptatic, Văzui al veciilor porumbel singuratic, Ce, drăgăstos gângurind, aștepta (De caelo)? Metaforă este continuând formă sensibilizata a ideii estetice, a unei imagini indefinite (asemănătoare, în acest sens, rădăcinii operei, a "etimonului spiritual" pe care îl susține Spitzer 189) ce "provoacă multe interpretări posibile, cărora nu li se poate
by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
el învață din viața celorlalți să-și tălmăcească sufletul, adaptându-se diferitelor forme ale călătoriei propriei vieți. După lectura antologiei „Unica necesitate", îți simți parcă inima crescând, așteptând o lumină puternică din cealaltă viață, unde se aud - și acolo - porumbeii gângurind, făcân-du-te să înțelegi că trebuie să iubești și mai mult în prima viață.
Unica necesitate by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/6444_a_7769]
-
coabitarea unui talent indubitabil (oricine deschide măcar una din cele peste 20 de cărți pe care le-a scris într-un ritm de cavalcadă spăimoasă simte că autorul are darul limbii) cu o stupefiantă dezinhibare morală. E un cinic voios, gîngurind de satisfacție la contemplarea declinului Europei, declin căruia îi îmblînzește urmările prin facile rețete ale fericirii generale. Drama lui Onfray stă în premisele poziției sale. Nimeni nu poate face filozofie declarîndu-se ateu, materialist și hedonist. E ca și cum ți-ai propune
Hapaxul existențial by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6259_a_7584]
-
prin felul în care se exprimă decât prin faptele și gândurile sale. Iată cum arată, de pildă, conversația cvasi-suprarealistă dintre o mamă și țâncul ei de nici doi ani: Ridică o mânuță către ceasul demult ieșit din uzul rațiunii și gângurește astfel: - Ta-ta-ma-ta-ko! Ta-ta-ko! Ko! Iar mama lui îl înțelege și-i răspunde: - Co-co-do? Nu-i, nu-i pui. Ia cu pa-pi, ba-pi. Însă mititelul se rățoiește: - Ko-ko-to! Ko! Ta-ta-ma-ta! Ko! Ko! - Nu-i, nu-i pui, zice mama și din
Taifun epic by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9766_a_11091]
-
analistul scoate din rezer-va-i sarcastică o notă pozitivă, povățuitoare, afirmînd că acest corp de corespondență, "savuros în sine" ar fi și "folositor și sigur pentru toți îndrăgostiții (măcar pentru a vedea că orice geniu îndrăgostit e tot un caraghios care gîngurește vorbe dulci ca orice muritor)". Iarăși, "rezon". Prin retorica d-sale deretorizată, printr-un umor pliat pe tendința circumspecției, pe, totuși, vitalitatea ce însă ocolește rupturile tranșante, singularizarea formală a sfîșierilor, Al.Cistelecan e cel mai de seamă emul prezent
Stil caragialesc (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7910_a_9235]
-
ultimul și cel de pe urmă. Băiatul închide ochii și trage adânc aer în piept. Se încruntă de atâta concentrare. Buzele i se mișcă, dar el nu rostește nici un cuvânt. O pereche de păsări se așază pe ramura de deasupra lor, gângurind împreună, gata să se culce. Pentru prima oară, îi trece prin cap că s-ar putea ca acesta să nu fie doar un copil deștept - există mulți copii deștepți în lume -, ci e și altceva, ceva pentru care, în acest
J.M. Coetzee Copilăria lui Isus by Irina Horea () [Corola-journal/Journalistic/2719_a_4044]
-
-mi spuie?/ Cucul cântă, lumea-i șuie." (Clubul de diamant); "Tânăr sunt, de tine, moarte, nu-mi pasă./ Viața mea e dulce otravă. Amară melasă.// La ce sân io am supt? Ce piept m-a hrănit?/ La ce burticică am gângurit?// Viața mea a curs din mine în afară./ S-a făcut alții./ S-a făcut fiul meu./ S-a făcut o dansatoare din buric./ Cu clipsuri. Barbară./ S-a făcut riduri prin alte femei./ S-a făcut amintire. și uitare
Sex și mistică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9631_a_10956]
-
alte planuri Îmi tot fac planuri cu porumbeii de iarnă. Ce Dumnezeu văd ei? Ăla Negru e mânios pe porumbița albă cu pistrui stacojii În viața lor de noapte de tot neîmplinită Am fumat și ultima țigară în imperiu, ei gânguresc și parcă vor ceva Va veni Dumneaei , iar domniile lor Vor schimba doar locul somnului vineri de aprilie, 99 A trecut o nebună pe-aici și i-au rămas lacrimile: negre Cu trenă lungă. Ce s-o mai mângâi? Am
Timpuri crimordiale by Ioan Moldovan () [Corola-journal/Imaginative/4647_a_5972]