KorAP: Find »[drukola/base=gârneț & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...7 8 9 ...11 >

268 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293

adevărata noastră valoare: de translatori ai unor realități halucinante, de călăuze printr-o lume ce se întrevedea, pentru ei, înainte de 1989, ca o câmpie molcomă și uniformă prin gratiile zidurilor care păzeau cu strășnicie paradisul înșelător al realității sovietice. VASILE GÂRNEȚ: Probabil că mulți vor descrie cu o imaginație „provocată” hotelul Oktyabriskaia, la care am fost cazați. E un hotel de stat, „adică al nimănui” (vorba lui Dmitry Golinko-Wolfson), situat în centru, la câțiva pași de bulevardul Nevski - artera centrală a

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
s OK. That's Russian transition! You are former soviet citizen, Vitalie, you understand! Da, înțeleg că nu avem încotro, de aceea, va trebui să luăm partea bună a lucrurilor. A colecționa contraste este una dintre mizele acestei călătorii. VASILE GÂRNEȚ: Am mai fost la Sankt-Petersburg (pe atunci Leningrad) de două ori până acum, dar pe vremea aceea încă nu văzusem, cum se spune, Parisul. Impresia estetică e mai potolită, deși orașul îmi place la fel de mult. Găsim la această oră o

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
de propria lipsă de vigilență și de perspicacitate: plăcerile nocturne nu sunt trecute pe lista oficială a serviciilor prestate la Oktyabriskaia, iar poliția își are partea ei din veniturile „sindicatului subteran” și îți râde în față. 3 iulie, luni VASILE GÂRNEȚ: Renunț să mai merg într-o excursie la Țarskoe Selo, unde am fost în una din vizitele mele anterioare în Leningradul sovietic. Ne plimbăm prin oraș, deși vremea e ușor potrivnică, obligându-ne să ne retragem la adăpost din cauza reprizelor

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
de milioane de oameni. Am râs cu poftă când scriitorul portughez Paulo Teixeira l-a întrebat pe Vasile, rușinat și oarecum depășit de subiect, cine a fost de fapt Krupskaia. Cât de fericiți pot fi unii pe lumea aceasta!... VASILE GÂRNEȚ: Guvernatorul Iakovlev a lipsit de la recepția „spartană” - sobră și cam meschină - oferită de primăria Petersburgului în continuarea excursiei de la Institutul Smolnîi. Un nou prilej să constatăm că noi, scriitorii, am fost „victimele colaterale” în conflictul dintre șeful regiunii și organizatorii

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
originile acestor crime la comandă care se produc în orașul nostru trebuie căutate la Moscova. Acolo se fac «comenzile», se întocmesc «listele de plată» pentru asasini. Petersburgul este un teritoriu unde acestea sunt puse în practică.“ 4 iulie, marți VASILE GÂRNEȚ: Zi de muzeu. De fapt, e ultima zi când mai putem intra la Ermitaj, pentru că mâine luăm trenul spre Moscova. Eu și Vitalie ne oferim să fim „ghizi” pentru Nicolae Prelipceanu și Adrian Popescu. Mergem pe jos, de-a lungul

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
Renunț să mai merg la Muzeul lui Dostoievski, din stradela Kuznechnîi. Mi-e frică să nu găsesc aceeași inscripție-ghilotină. Deși în mare parte ratat, periplul meu „literar-muzeistic” mi-a lăsat totuși senzația că „am văzut”, că „pot depune mărturie”... VASILE GÂRNEȚ: O discuție, „Literatura în căutarea contemporaneității: limbă, tradiție și experiment”, ținută la Centrul Cultural Goethe și moderată de același Dmitry Golinko-Wolfson, o prezență aproape ubicuă. La al treilea vorbitor din partea gazdelor, discuția e „deturnată” și asistăm în continuare la un

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
boțită, „eliberarea spiritului rus de canoanele comunismului și ale capitalismului depravat”. Asistența izbucnește în aplauze frenetice. Rusia își caută propria vocație și, pe acest drum presărat cu țepi și „cumpene metafizice”, firește, nu se poate lipsi de oameni providențiali. VASILE GÂRNEȚ: O excursie la Pavlovsk, reședința cochetă, imperială a Țarului Pavel I, asasinat de familie. Intrigi de curte, în stilul epocii. Mergem o oră cu autobuzul. Vedem, astfel, și periferiile Sankt-Petersburgului - construcții de tip sovietic, umile și uniformizante. Ajunși la muzeu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
pe un vaporaș care circulă pe râul Fontanka până spre Neva, dar e foarte scump. În urma noastră, contaminați de același „chef”, renunță și polonezii, probabil din aceleași rațiuni de preț, supraevaluate peste tot în acest oraș. 5 iulie, miercuri VASILE GÂRNEȚ: Micul dejun în stradă, în fața hotelului. În cele trei zile cât am fost cazat aici, am mâncat în trei localuri diferite. Mâncare proastă peste tot. Predăm bagajele. Urcăm în trenul spre Moscova. Nu este garnitura noastră baltică, rămasă la Gara

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
Moscova trebuie să i se pară un autentic moment de triumf personal, cu care se identifică pe bună dreptate. Dar dincolo de asemenea excepții, părem mai curând o ceată dezordonată, târându-și fiecare, ca pe propria cruce, boccelele spre autobuz. VASILE GÂRNEȚ: La intrarea în hotelul Rossia, lângă Piața Roșie, unde vom sta, tinere în costume naționale ne invită la dans. Mai toți refuză, doar scriitorii cehi și Fatos Kongoli, albanezul care a făcut studii de literatură la Moscova, onorează invitația. Printre

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
atitudinile noastre exagerate sunt problema, ci excepția pe care o reprezintă acești tineri sau fațadele occidentalizate ale birourilor și ale magazinelor de lux din capitala rusă pe fundalul... restului copleșitor, scufundat în primitivism, pauperitate, supușenie oarbă și imperialism revanșard. VASILE GÂRNEȚ: Mă întâlnesc cu elvețianca Corinne Desarzens și cu portughezul Paulo Teixeira. Corinne mă salută în rusă, pare mai optimistă decât la Sankt-Petersburg. Are și de ce. Camera de hotel e mai drăguță și, în general, atitudinea gazdelor de la Moscova e alta

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
nostru e o hardughie brejnevistă, monstruos de deșirată (seamănă izbitor cu Octyabriskaia, în care am stat la Petersburg, chiar dacă are camere mai bine întreținute) -, așa încât micul dejun e pe potriva ținutei. Mai ales că e și gratuit. Să fim rezonabili! VASILE GÂRNEȚ: O excursie cu autobuzul prin oraș. Monumentul lui Petru I pe catarg, autor: „celebrul” Zurab Tzereteli - protejatul primarului Lujkov (celovek v kepke, adică „omul cu șapcă”, cum îi spune în batjocură Berezovski, influentul oligarh,). Tzereteli este un sculptor de origine

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
asupra obiceiurilor locului. Noroc că nu merge cu noi la masă. Are măcar buna-cuviință să plece, promițându-ne, totuși, că ne vom mai întâlni în aceste zile. Biata diplomație românească trebuie aerisită ca lumea, mai ales pe direcția Est. VASILE GÂRNEȚ: La hotel, o doamnă de la Radio Vocea Rusiei în limba română insistă să discutăm despre Trenul Literaturii. Are întrebările pregătite, le-a dat, așa, o turnură filozofică, vrea să „tragem concluzii”, să comentăm evenimentul din mai multe unghiuri de vedere

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
au publicat până acum patru sau cinci cărți. O literatură în spiritul vremii. Comunismul și postcomunismul în Est constituie o mină de aur ce trebuie exploatată. Cu unelte noi, postmoderne. Un postmodernism lax, deloc dogmatic, extensiv. 7 iulie, vineri VASILE GÂRNEȚ: Ratez în dimineața acesta o plimbare cu vaporul pe râul Moscova. O fac intenționat, pentru că am mai participat la asemenea plimbări și altă dată. Merg la vernisajul unei expoziții de fotografie, „Europa - casa noastră comună”, la Casa Centrală a Jurnaliștilor

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
fusese singurul care nu s-a atins de șampanie și nici de vodcă! Nu a scos o vorbă și nu și-a dezlipit nici o clipă privirea de mine. Îi era de ajuns să știe că i-am prins mesajul. VASILE GÂRNEȚ: Cocktail la Ambasada Franței la Moscova, oferit de ambasadorul Claude Blanchemaison. Un bun prilej să ne revedem între noi, scriitorii, după aproape două zile petrecute la Moscova. Au reapărut colegii georgieni, pe care nu i-am zărit de la sosire. Ucrainenii

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
nord-irlandez, fapt ce îi face pe cei doi să fie, în general, mult mai circumspecți când vine vorba de manifestele pro-independență ale minorităților. Unde mai pui că ne aflăm în „Rusia neguroasă”, și nu se știe ce mai pățești... VASILE GÂRNEȚ: Manifestul pro-cecen al colegilor ucraineni, cărora li s-au alăturat și georgienii, a stârnit mare agitație printre scriitori la cina oferită de organizatori în sala de banchet de la etajul 13 al hotelului Rossia. Eu și VITALIE CIOBANU semnăm protestul, chiar dacă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
evenimentele din Cecenia, însă lucrurile se vor schimba în timp, voi vedea... Nu mă îndoiesc că vor reuși să le schimbe. Altfel, cheful e plăcut. Lumea s-a grizat destul de tare, mai ales că băutura prisosește... 8 iulie, sâmbătă VASILE GÂRNEȚ: Eschivele sunt bune, dar uneori trucul nu ține. Există, apoi, și curiozitatea legitimă. Mergem, eu și VITALIE CIOBANU, la Ambasada Republicii Moldova, la o întâlnire cu Asociația basarabenilor stabiliți la Moscova. Un drum lung, cu mașina care ne-a luat de la

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
destul de mult garda, renunțând la autocenzură, însă timpul nu ne-a mai permis să înaintăm prea departe pe această cale promițătoare, trebuia să ne alăturăm programului oficial al Literatur Express-ului și să punem punct acestei reuniuni a „pământenilor”. VASILE GÂRNEȚ: Consum și plictis la ceea ce organizatorii au intitulat „Târg literar în Grădina Ermitaj. Numere artistice cu artiști amatori, standuri de carte în limba rusă. Câteva reprize de ploaie au bulversat tot programul. Iuri Lujkov, primarul Moscovei, n-a mai venit

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
poate de rezonabil - ar trebui să mă facă să răsuflu ușurat, dar observ că-i revine imediat pe figură acea lucire metalică, de activistă vigilentă și intratabilă, și nu mai știu cu care dintre cele „două” Svetlane am discutat. VASILE GÂRNEȚ: Miroslav Hule este nemulțumit de „episodul Rusia” de pe traseul Express-ului literar. În primul rând, i se pare că am petrecut foarte mult timp în cele trei orașe Kaliningrad, Sankt-Petersburg, Moscova - tocmai 10 zile, unde nu au existat dialog, comunicare

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
și pe Fatos Kongoli, care pare foarte obosit după timpul petrecut la Moscova. A avut o perioadă plină aici. Poate prea plină. A ieșit prntre primii cu valizele în holul hotelului, dorind să se vadă plecat cât mai repede. VASILE GÂRNEȚ: În Gara Belarusă ne așteaptă o garnitură de tip sovietic, cu vagoane de clasa a doua, miliție pe peron... Călătorim patru în compartiment, înghesuiți în cușetele strâmte: eu, VITALIE CIOBANU, Nicolae Prelipceanu și Adrian Popescu. Aglomerarea aceasta a fost provocată

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
cada de la baie e curată, ceea ce înseamnă că voi putea face duș fără teama de a mă contamina de „ciupercuțe sovietice”, vorba lui Andrei Bodiu. Camera mea are și o vedere spre râu, amănunt ce îmi mai îndulcește impresiile... VASILE GÂRNEȚ: O întâlnire a scriitorilor din Trenul Literaturii cu „activul cultural” din Minsk are loc într-o sală imensă, unde Lukașenko organizează întâlniri - televizate, în mod obligatoriu - cu persoane din conducerea statului, pe care le moralizează și cărora le trasează sarcini

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
cu libertățile cetățenești. „Și oamenii acceptă acest lucru, nu țin la naționalitatea lor?”... Femeia clipește cu un fel de oboseală: „Suntem prea aproape de ruși, și geografic, și etnic“. Acest gen de resemnare îmi toarnă un frig metalic în oase. VASILE GÂRNEȚ: Am renunțat să merg la Vyazynka. Vreau să mă odihnesc, să mai citesc. Dar, ghinion, nu-mi pot recupera pașaportul de la recepție, unde l-am predat azi-dimineață. O funcționară blondă îmi spune că nu-l găsește și începe să mă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
mă liniștească. Vine și Christiane Lange... Abia peste vreo două ore mi se aduce pașaportul în cameră. Nașiolsia, izvinite za bespokoistvo („S-a găsit, iertați-ne pentru deranj“), îmi spune, zâmbind, femeia de serviciu de pe coridor... 10 iulie, luni VASILE GÂRNEȚ: Notez tot mai puțin în jurnalul meu. Nu mai am entuziasmul și spiritul de observație de la început, iar sejurul - aproape 14 zile - în spațiul ex-sovietic, prea lung pentru câte e de „admirat” aici, mă plictisește. Poate că și faptul că

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
documentare într-un domeniu delicat”, foarte necesară unui scriitor începător... VITALIE CIOBANU: Întâlnire cu un grup de literați locali, la Biblioteca Națională a Belarusului. Suntem câțiva oameni din Tren: estonianul Peter Sauter, armeanul Levon Khechoyan, Thomas Wohlfahrt, Pavel Verner, VASILE GÂRNEȚ și eu. Scriitorii belaruși: Serghei Zakonnikov, Valentina Koutun, Vasili Ghighevici, Gh. Dmitriev, Veaceaslav Adamcik, Leonid de la noi, Alesi Masorenko, Iulia Alesnina, critic. Sper că nu le-am schimonosit prea tare numele, transcriindu-le la repezeală din pliantul-program. Aflu de la gazde

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
pe sens invers. Nu e iluzorie, până la urmă, „independența” în literatură? Cred însă că nu atât poziționarea sa în „tabloul elementelor” literare contează pentru un scriitor, cât această descătușare spirituală, mai ales într-un spațiu coercitiv cum e Rusia. VASILE GÂRNEȚ: Înainte de a trece frontiera în Polonia, am avut o escală la Brest, azi oraș în Belarus, unde ni s-a rezervat o altă (a câta?) întâmpinare cu orchestră. Și o masă frugală în una din sălile gării. După ce ascultăm, răbdători

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
i s-a permis, în ultima clipă, să traverseze frontiera cu noi, în baza unei fotocopii a pașaportului, dar a trebuit să coboare în prima localitate poloneză pentru o verificare mai minuțioasă. Avea să ni se alăture la Varșovia. VASILE GÂRNEȚ: Oboseala călătoriei și o anume repetivitate a evenimentelor îmi sabotează rău cheful de jurnal. Pe „ai noștri” - scriitorii din Trenul Literaturii - îi cunosc destul de bine, surprizele din partea lor vin tot mai greu, iar locurile vizitate, lungul pelerinaj prin câmpia slavă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]