780 matches
-
mobile și piane, ca să ridice greutatea mai ușor, fără risc de hernie. Se înhămează rapid, cu mișcări experte și, până să perorez compătimitor, mă ia în brațe ca pe un prunc hipertrofic, lovit de dambla. Mă pomenesc cu nasul în gâtlejul lui și văd o mică apocalipsă organică: vene care se dilată, gata să pocnească și o parcelă de piele care se învinețește amenințător. Brancardierul e, poate, salvarea mea, dar eu sunt, cu siguranță, apoplexia lui. Am ajuns în pat cu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7097_a_8422]
-
colocviu fără milă cu eroarea din mine, / În genunchi, cu fața în lacrimi către templul / Prăbușirii soarelui. Sfinte Dumnezeule, sfinte tare, sfinte fără de moarte, / Ascult sunetele ce mă înconjoară / Născute din mîinile tale, cu pudică / Soartă, căci ele îmi devin gîtlej. /Slujitorii surîsului curăță de pe sabie rugina. Acum din oțel se plămădește o muzică / Sau mai curînd al florilor miez" (Dacă aș rămîne în vidul ce de acum înainte are...). Muzicienii apar în rolul unor consolatoare duhuri sepulcrale: Și iată vin
Un avatar romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7125_a_8450]
-
ceea ce ar putea oferi cuvîntul, într-un miraj al sunetului policrom, într-o feerie a unei primăvăratice prospețimi: "înaltul gînd din început - / Ce de abisul înaripat e susținut / Și de vocile care ne mîngîie și poartă spaima, / Ale curcubeului în gîtlej de copii - / Îmi dă mugurii ce-mi sunt unică haină" (Înaltul gînd din început...). Apogeul aparține departelui indicibil, numai proximitatea se textualizează: "O, jubilează tot ce e departe, / Tot ceea ce apropiat (zare) intră-n carte" (Am urmat cărările cu urme
Un avatar romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7125_a_8450]
-
și al său ilustru detectiv Pepe Carvalho sunt invocați deseori, cu mărturiile pe care le aduc, fragmente din lirica lui Cernuda și a altor poeți mai puțin cunoscuți. Parodia și pastișa răsar de la o pagină la alta, de la celebra sursă "Gâtlej adânc" la note sau informații codificate, de la vârtejul de acte și fișele individuale la pleiada aluziilor culturale. Apogeul îl oferă jocul pluriperspectivist din "Capitolul IX": Răul și Răii sunt văzuți pe rând de personalități reale, de scriitori și de personaje
Răul și Răii lumii by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7486_a_8811]
-
știu că adori poemele al căror sens e obscur/ altfel privirea nu ți-ar fi încruntată/ până și în clipele în care faci amor/ și iertați-mă cu toții voi care acolo sus în balcon/ v-ați așteptat să arunc din gâtlej/ lungi triluri de privighetoare tradițională/ dar gâtlejul meu e răgușit după atâta țipat în pustiu/ asta e situația v-o spun cu deplină sinceritate/ poemele mele au duritatea pământului sărac/ parfumul lor e duhoarea florilor căzute în șanț.” Paleta de
O antologie și jumătate by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5737_a_7062]
-
e obscur/ altfel privirea nu ți-ar fi încruntată/ până și în clipele în care faci amor/ și iertați-mă cu toții voi care acolo sus în balcon/ v-ați așteptat să arunc din gâtlej/ lungi triluri de privighetoare tradițională/ dar gâtlejul meu e răgușit după atâta țipat în pustiu/ asta e situația v-o spun cu deplină sinceritate/ poemele mele au duritatea pământului sărac/ parfumul lor e duhoarea florilor căzute în șanț.” Paleta de posibili cititori e mai largă de atât
O antologie și jumătate by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5737_a_7062]
-
din persoana domnului Edward W.A. Pointsman, membru al Colegiului Regal al Medicilor În momentul în care cîinele dispare după rămășițele surpate ale unui perete, chiar în clipa în care vîrful legănător al cozii se face nevăzut, doctorul calcă în gîtlejul alb, căscat, al unui vas de toaletă, pe care, atent doar la prada sa, nu l-a observat. Doctorul se apleacă neajutorat, trăgînd afară vasul din molozul înconjurător, blestemîndu-i pe toți neatenții, ceea ce nu înseamnă că se referă la sine
Thomas Pynchon - Curcubeul gravitației by Rareș Moldovan () [Corola-journal/Journalistic/6251_a_7576]
-
sfâșiat lupii noaptea trecută, cea mai frumoasă vacă, acolo, chiar în fața ocolului. N-au auzit nici măcar un scâncet, că nici câinii n-au lătrat. Se apucă să împroaște cu blesteme cumplite și lupii, și câinii, ca Dumnezeu să le bată gâtlejurile haine. Sînt mulți lupii, sînt mulți, nici atâtica n-au lăsat din vacă! Spre dimineață le-a auzit și urletele, din casă. Se părea că bătrânul s-a înfierbântat în așa măsură povestind - sau era un semnal? - că începuse să
Bánffy Miklós - Lupi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/6053_a_7378]
-
pîinea și midiile, îmi torn un pahar de alb spumos, mă sprijin de bufet pînă ce prăjitorul aruncă afară cina. Un adevărat festin. Deschid conserva de midii și le mănînc bucată cu bucată. Vinul ajută pîinea să-mi alunece pe gîtlej la vale. Totul se termină prea repede, însă sticla de vin și suratele sale, înșirate frumos pe bufet, mă însoțesc pe canapea unde pornesc radioul și privesc cum se sting pe rînd luminile la vecini. E prea devreme să dorm
Madeleine Thien (Canada) - Câini la periferie by Irina Horea () [Corola-journal/Journalistic/6282_a_7607]
-
bine du răvașul pân-la capăt Ia vopsele și pensule. Pe pervazul ferestrei pune darul, Trage perdeaua la o parte, las’ soarele să răzbată. Filei albe încredințează-i taina naturii. Privește sobru, calm. Soarele te va ajuta. Igor TERENTIEV (1892-1937) * * * Strunind Gâtlejul gol, Eu, Ca un monument treaz, Dorm în public. De pe foamea de sus Doamna lume A început Să mă imite. Zboară cu toții după ea Să se igorterentieveze. Eu nu sunt eu-geniu, Ci doar președintele fluizilor. Astăzi în parlament Au fost
Avangarda rusească – jertfa gulagului () [Corola-journal/Journalistic/5156_a_6481]
-
dinții îi scrâșneau în chinul dureroasei străpungeri. Și-a întins brațele cuprinzând întunericul străzii, ca să rețină, să strângă prezența evanescentă ce dădea să-i scape ocolindu-l și ațâțându-l; și strigătul pe care-l strangulase de atâta vreme în gâtlej i-a țâșnit de pe buze. S-a rostogolit din el ca vaierul de disperare al unor osândiți și s-a topit într-un vaiet de exaltată implorare, un strigăt de abandon infam, un strigăt care nu era decât ecoul unei
Portret al artistului la tinerețe () [Corola-journal/Journalistic/5190_a_6515]
-
de hotel mă înăbuș. Privesc orașul de la fereastra camerei mele, lată cît tot peretele. Oamenii își văd liniștiți de treburile lor. Nu vrea să plouă. Simt că aerul se umflă ca un balon. Și corpul meu parcă se umflă, degetele, gîtlejul, limba, tot capul. Merg clătinîn-du-mă, nu-mi simt picioarele. Trebuie să ies. Mă urc în lift aproape bîjbîind. O pornesc pe străzi. Intru mecanic într-un bufet, cer o espanada con verdura, una con carne, și o sticlă de aqua
... și la doi pași, Patagonia by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/6607_a_7932]
-
o întrebare nepotrivită. Întrebarea îi răsună în minte, din ce în ce mai sonoră - „Ăsta sînt eu? Ăsta sînt eu?“ -, pînă ce își dădu seama că nu mai stătea în genunchi, ci alerga nebunește către marginea acoperișului, cu lacrimi în ochi, cu strigătul în gîtlej și cu brațele fluturîndu-i în toate direcțiile, de parcă nu erau ale lui. - Ăsta sînt eu? Ăsta sînt EU, EU, EU, EU ! Trebuie că-s eu... dar chiar sînt? Este întrebarea pe care trebuie că și-o pune hoțul în noaptea
La revedere, Columbus by Philip Roth () [Corola-journal/Journalistic/4614_a_5939]
-
a întors. Sub trunchi, în groapa săpată de rădăcinile care arătau acum spre cer, stătea ghemuit un om. Helene a deschis gura, dar n-a putut țipa. Sperietura a fost atât de mare, că nici un sunet nu i-a părăsit gâtlejul. Omul se lăsase în jos, pe spinarea lui încovoiată erau crengi, capul nu i se vedea, îl băgase în pământ, probabil spera ca astfel să dispară, să nu fie văzut. Tremura atât de tare, încât frunzele veștejite ale crengilor cu
Femeia din amiază by Julia Franck () [Corola-journal/Journalistic/5774_a_7099]
-
pietroși, Kabulul se sufocă. Ai zice că, în cer, s-a căscat o răsuflătoare. Rarele adieri de vânt, departe de a răcori sau de a împrospăta aerul rarefiat, se binedispun, ridicând praful în gol ca să roadă ochii și să usuce gâtlejurile” (33)1. Utilizând inspirat tehnicile narative de anticipare a conflictului și pregătire a cititorului, Yasmina Khadra își începe narațiunea cu scena execuției publice prin lapidare a unei femei acuzate de prostituție. Tot cu o execuție a unei femei acuzate de
Dragoste la Kabul by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/5585_a_6910]
-
înghesuiră una în alta: - Călăul! murmurară ele; călăul, blestemat fie el! L-am văzut ieri cum răstignește... - Privește baticul pe care-l poartă; numai sânge! - Este partea lui din hainele celui răstignit; sângele nevinovatului pe capul lui! Luară drumul; dar gâtlejul lor se-astupase acum; nu râdeau. Fiul Mariei trecu mai departe, lăsă în urma lui femeile venite la seceriș, străbătu holdele, apucă viile în jos pe coasta muntelui; văzu un smochin, dădu să se oprească, să rupă o frunză, să o
NIKOS KAZANTZAKIS - Ultima ispită a lui Hristos () [Corola-journal/Journalistic/5626_a_6951]
-
nu mi-e clar e de ce versiunea de azi (având la bază un volum din 2009) are nouă versuri în plus: „M-am pomenit dintr-odată fără cuvinte/ giuvaiere din lumea ce-a fost copilăria mea/ degeaba am scotocit în gâtlejul din care vorbele răpăiau cândva/ între dinții de care se-atingeau foșnind etc.” (p. 49). Au fost, acestea, eliminate de Cenzură? Nu mi se pare probabil, ele fiind, în totului tot, mai puțin scandaloase decât restul? Au fost adăugate de
Grupuri și grupaje by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3291_a_4616]
-
să nu-și ia privirea de la statuie. Spuse că în clipa aceea simțise și teamă și fascinație; teama de a-și întoarce capul și o dorință aprigă so facă. Își aduse aminte că odată, în cheile de la Humahuaca, pe marginea Gâtlejului Diavolului, în vreme ce contempla abisul negru de la picioarele lui, o forță de neînvins îl împinsese brusc să sară pe marginea cealaltă. Iar în momentul acela i se întâmpla ceva asemănător: parcă s-ar fi simțit împins să sară peste o prăpastie
ERNESTO SÁBATO Despre eroi și morminte by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3657_a_4982]
-
ochiul: |la nu mă vedea, că era la telefon. Ca și cum aș vorbi de după perete. - Te simte după glas, băzdâganie, las-o baltă, pufni Pârnaie. Piticii vorbesc altfel decât noi, ăștilalți. - Stai să mă cocoț pe taburetul ăsta... - E chestie de gâtlej, taburetul nu folosește. Decât dacă vrei să te spânzuri... - Băga-mi-aș! se dezumflă Chisăliță. Te gândești că nici măcar un acoperiș n-am deasupra capului, să mă agăț în ștreang de-o grindă... Și pentru că se uita în sus și
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
aceea. Vârfurile zimțate sclipeau, fiecare ciob de oglindă, fiecare fund de oală răsturnată ori fărâmă de faianță răsfrângea cu sălbăticie lumina. Părea un munte făcut din cristale albe, cu o energie care urca din pântece și țâșnea ca dintr-un gâtlej retezat. După ce, însă, ochii se obișnuiau cu lumina, ieșeau la iveală tot felul de petice multicolore, unele sclipeau, țevi înfipte pe jumătate, corniere rășchirate, table îndoite, tălpi încă lucioase de fiare de călcat, întoarse către cer ca potcoavele cailor morți
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
lipsită de temei, căci arătarea părea plămădită din funingine, cu părul ca niște ghemotoace negre de câlți, cu ochii negri, scăpărători, cu pomeții trași și tuciurii, sprijinindu- se pe două buze lăbărțate și vinete. Vocea, ca o drujbă îndesată în gâtlej, era pe măsură: - Kalo benga socares? Iadeș, care se ghemuise, făcându-se una cu moșu-su, nu-și putea lua ochii de la înfățișarea aceea despre care puteau spune la repezeală două lucruri: unu, că nu arăta a fantomă de rus
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
îmi indică zona lui inghinală, uite ce-ai făcut iar, mă animalule, mă, nemâncatule, mă șicanează Țeus cu glas hârâit, apoi mă prinde de grumaz și îmi îndreaptă brutal țeasta într-acolo, eu opun rezistență, bărbia i se ridică, tendoanele gâtlejului i se umflă, creștetul capului i se adâncește în cearșaf ca un piron care-și caută culcușul să se înșurubeze, pieptul i se înalță, cât de bine-i cunosc fandarea asta de arc voltaic, mă întorc mașinal în direcția înspre
Jocuri de putere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3345_a_4670]
-
făcut că plouă, și... a plouat cât a plouat, după care, la lăsarea nopții, a urmat o încăierare ca-n filme de crapă și sfadă, tunete, fulgere, cruci, dumnezei, și, în vedetă, un răget sinistru după „ajutor că mor” din gâtlejul nu se știe al căruia dintre ei! Până la urmă, cioclul-șef, om bun, i-a despărțit pe nebuni (că-ncepuseră morții din morminte a da semne de resuscitare!) trăgând o concluzie de nopți mari: „Măăă, nătântocilor, stupizilor, ascultați la mine
Poezie by Calistrat Costin () [Corola-journal/Imaginative/2987_a_4312]
-
dă-n mătasa mă-sii Iepele-nhămate în furouri Străvezii pe amplele popouri, Și le biciuiește cu blîndețe-n Aerul suavei diminețe Pline, printre raze, de mari fluturi Schingiuiți și dînșii, dar cu cnuturi, Chiar de Dumnezeu ce-n cer bolește, În gîtlejul sfînt c-un os de Pește...
Poezie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/3483_a_4808]
-
o interjecție... Sînt nevoit, adeseori, să închid fereastra și să mă retrag în colțul cel mai îndepărtat al încăperii, să nu mai aud: plimbarea devine alai, cei doi fiind acompaniați de un concert de lătrături furioase scuipate din cîte opt-nouă gîtlejuri parcă lovite de rabie ale maidanezilor din zonă care - era dreptul lor, nu-i așa? - își marcaseră teritoriul. E un mini infern sonor, pe diverse voci, de la alto-ul în falset emis de cățelandri răgușiți, cu vocea în schimbare, pînă
Mame (și tați) de... cîini by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/10674_a_11999]