798 matches
-
a concentrat presiunea asupra Turciei, dorind mai mult ca oricând Strâmtorile. În ciuda a ceea ce afirmase la Potsdam, controlul Turciei asupra Strâmtorilor i se părea „nerațional”, el afirmând că „este imposibil să accept o situație în care Turcia ține mâna pe gâtlejul Rusiei”. Lipsa de reacție a Statelor Unite a determinat intensificarea presiunilor sovietice, Turcia fiind acuzată de „cooperarea” cu Germania în timpul războiului. Ba mai mult, circulau chiar și zvonuri care descriau mișcări de trupe sovietice de-a lungul frontierei turcești. Acestea erau
Considerații privind interesele marilor puteri în bazinul Mării Negre la începutul Războiului Rece by Marius-George Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/698_a_2877]
-
atmosfera În bucăți, timusul Își Începe deteriorarea gradată imediat după naștere. Până la maturitate se strânge de la mărimea unei inimi de copil, până la cea a unui mic bob de mazăre. 7. A 7-a chakră, centrul gâtului (Vishuddha), este localizată În gâtlej și ajută la colectarea energiei pranice care ne Înviorează și ne purifică corpurile. Acționează de asemenea ca un culoar de comunicație pentru Conștiință, și coordonează energiile corpului cu energiile capului. 8. A 8-a chakră, Izvorul Visurilor, este actualmente doar
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
se ascunde În tufișurile creierului / hăitașii destinului o alungă”, „maxilarele cerului s-au Încleștat În aluatul luminii”, „șarpele oboselii urcă pe scările Încheieturilor”, „bucla cometelor trece peste fruntea lacului”, „arcul vinelor se Încoardă și zbîrnîie spre inimă săgeata sîngelui”, „ În gîtlejul zărilor vinul amurgului gîlgîie”, „Înșiră pe ața plînsului metaniile ochiului” etc. etc.). „FRANCISCANISM” LIRIC Poemele adunate În același an cu Brățara nopților (și tipărite cu cîteva luni mai Înainte) sub titlul Plante și animale. Terase, constituie, În această etapă a
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Azurul ca un cîntec pe crengile de alamă, Și În torente ochiul pietrelor stînd de veghe, Veți auzi-n legumă clopote minerale, Veți auzi cum aripi cresc În huliții semeni, Și, cioburi, rîsul vostru rămas Între cristale, Vă vor răni gîtlejul și vocile de-asemeni. (Să Întîrzii la acest profil) Același lucru se poate spune și despre alte secvențe ce mărturisesc, cu o intensă vibrație, năzuința unei regăsiri fraterne printre semeni, după ce experiența dramaticei Însingurări s-a consumat, - precum În poemul
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
nou poem, paralel cu poemul-reper, Într-o redundanță semnificativă pentru gradul de implicare a cititorului; un impresionism sui generis, respingînd orice tentație realmente analitică: „Aha! vă văd aici, de la masa mea de scris, imbecili infatuați, scribi prostituați și senili, cu gîtlejul și ochiul bleg Întins să prindeți un răspuns, o «explicație» de atîta vreme cu scîncete și autoflagelări cerută. Nu, nici de data asta nu o veți avea”. Singura „explicație” admisă rămîne poemul Însuși, iar a vorbi despre el Înseamnă a
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
pădurii iraționale, căci pentru a cunoaște trebuie să descinzi în abis. Cartea lui Calvino, prin analogie, nu este doar o sinteză realizată prin decodificarea portretelor Sfinților Gheorghe și Ieronim: "Eroul istoriei este acela care în oraș își îndreaptă lancea către gâtlejul balaurului și în singurătate ține pe lângă el un leu zdravăn, luându-l ca paznic și protector domestic, dar fără să-i ascundă natura de fiară", ci și un compendiu de performanțe ludice și profeții ce țes pe dedesubt poveștile lumii
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
ființa, pătrunzându-i până în fiecare mădular. Răvășit, se îndreptă cu pași mărunți și împiedicați spre tindă. Luă o cană și o scufundă în donița plină cu apă de fântână. Bău pe nerăsuflate, pentru a-și ostoi setea care îi ardea gâtlejul. Se uită apoi spre doagele care dădeau să plesnească. Se gândi că trebuie să-și facă vreme să le dreagă, dar nicidecum într-o zi de sărbătoare. Umplu un ulcior și își turnă apă peste față și corp, spălându-se
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
cărei pierdere devine izvor de tristețe, revine în versurile lui Quasimodo: Suflet bătrân, încărunțit, (...) Și te-ntristezi mai mult de-auzi, iar șuierul / care se depărtează-ncet spre mare / unde Venus alunecă acum spre dimineață: / vântul freamătă-a jale / în gâtlejul rotarului ce suie iar / colina înlunată, agale, / în murmurul măslinilor mauri (Drum la Agrigentum, trad. MB). În versurile sicilianului vorbește Leopardi din Amurg de luna: și căruțașul tânguindu-și jalea / c-un cânt de-alboarea lumii se desparte, / de ea
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
care trăiește în locuri diferite. Asta corespunde cazului meu, spune Joe. Care e națiunea ta dacă mi-e îngăduit să întreb? întreba Cetățeanul. Irlanda, zice Bloom. Aici m-am născut. Irlanda. Cetățeanul n-a zis nimic, doar și-a curățat gîtlejul și bucată neagră a scuipat o stridie de la malul roșu drept într-un colț." Bloom disprețuiește forță și discriminarea care făcea ravagii în acele momente în Europa (1914-1918, si nu anul 1904, cînd are loc acțiunea românului). Cred că Bloom
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
care avea să îl facă foarte cunoscut pe un alt Bloom, Harold Bloom, distinsul critic și teoretician literar (vezi BLOOM, HAROLD). Vocea lirică se adresează unui colos în ruine, căruia îi spune la un moment dat tată, și al cărui gâtlej gigantic, poeta, sau personajul care îi servește de purtător de cuvânt poetic, pretinde că îl curăță de nămolul depus timp de trei decenii (Sylvia are și ea 30 de ani). Este colosul numit tată o tradiție patriarhală a cuvântului, poetic
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
ta mă aflu, despre tine vreo grijă ca aceia port, ca carea socoteala întreagă vreo mângâiere a afla să nu-i poată, ales că bine cunosc că nici trupul mieu de stomahul tău a să mistui, nici cornul mieu de gâtlejul tău a să înghiți poate. Așijderea, nici vreo întristare noaă, precum sufletului mi-i fi dat, să ți să pară, de vreme ce din tinerețe și așeși din copilărie cu furtuna a mă giuca și în tot chipul a mă lupta obiciuit
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
o liniște pe care doar disprețul față de moarte i-l poate da (dublat, de fapt, de conștiința propriei invulnerabilități, așa cum rezultă din spusele sale: "bine cunosc că nici trupul mieu de stomahul tău a să mistui, nici cornul mieu de gâtlejul tău a să înghiți poate") este că cel care a devenit un înțelept veritabil este imun la orice lovitură a destinului și este imun, mai ales, în fața morții. Pe înțelept nimic nu-l poate atinge, susține Seneca în De constantia
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
cu atenție întregul episod, ne dăm seama că ambele personaje interpretează o partitură al cărei final îl cam bănuiesc: Inorogul își avertizează direct inamicul: "bine cunosc că nici trupul mieu de stomahul tău a să mistui, nici cornul mieu de gâtlejul tău a să înghiți poate"25. Crocodilul știe și el prea bine acest lucru. L-a știut, de altfel, de la bun început, așa că nu îndestularea pântecului a urmărit el, prin cruțarea Hameleonului, ci un alt avantaj: aceea de a-și
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
o puteam defini. Gardianul n-a mai aprins lanterna; m-a împins în celulă și a tras zăvoarele întunericului peste noi. Brațele celor șase camarazi m-au cuprins cu înspăimântare. Te-au bătut? Nu, am avut vorbitor! Cuvântul murea în gâtlejul fiecăruia, iar brațele lor, până atunci ocrotitoare, gata să se facă părtașe suferințelor trupului meu, se desprindeau căzând paralizate, ca atinse de lepră. Vorbitor?... Auzeam și vedeam în gândul fiecăruia un răspuns de necrezut pentru ființa mea. Numai cei ce
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Tehnica ne era cunoscută nouă din învățătura Sfinților Grigorie Palama, Teodor Studitul și din ce adunase Anghel Papacioc de la călugării cu care venise în contact. Începutul se face prin rostirea șoptită cu gura, apoi devine proprie organului limbii, coborând în gâtlej și numai după aceea în inimă. Rostirea se face fie în ritmul pulsului sacadat: Doamne,/ Iisuse/ Hristoase,/ Fiul/ lui Dumnezeu, și așa mai departe, fie după respirație, la inspirație: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, iar la expirație: miluiește-mă
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
îmi adun gândurile, dar sunt definitiv fulgerat de un blackout. Am uitat tot! Deși niciodată nu citesc însemnările, bag mâna în geantă să le scot. Comoție totală, nici urmă de ele! Geanta absolut goală! Câteva sunete răgușite îmi ies din gâtlej și mă aud vorbind ca un străin despre Boris. Evident că nimic din ce spuneam nu avea legătură cu viziunea mea regizorală. Încerc să mă justific, greșeală absolută. Asistența era din ce în ce mai decepționată de pres tația mea. Murmure nemulțumite se ridicau
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
spre Indii, dovedind contemporanilor că Pământul e rotund; asta a vrut și Columb, și Magellan. Dar așa au ajuns la noi, pe lângă „bunele“ porumb, cartof, tomată și bostan, ba chiar și tutun - spun eu, Îngălbenit și pe degete și pe gâtlej - „răii“ gândac din Colorado și filoxera care ne-a distrus vechile podgorii, rupându-ne Într’un fel o tradiție de peste 5 milenii... Tot ele, descoperirile geografice, au dus În Australia iepurii și vulpile care au dereglat acel ecosistem care-și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
lui, o mișcare absolut internă, de bibelou, dar unul care nu stă pe etajera cuiva care ar putea fi tentat să-l transforme În motor... „Sâmbătă cu prieteni“, 15 martie 2003, ora 17,49 78. De-a falsificarea. I Cu gâtlejul uscat, ezit Încă În fața sticlei cu suc pe care am apucat să dau banii. Motivul? Am făcut prostia să citesc - așa cum mă Îndeamnă radioul și televiziunea - cu atenție eticheta și am văzut acolo: „acidifiant - acid fosfo 165 ric“. Dar ce
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
n’aș vrea știind că pe voi vă interesează doar avantajul imediat: hrană și ambient, riscând să ajung ostropel, cu blănița guler... Dar, deși știți că Între cele 400 figurează și drojdia care-i dă lui Cristi ceva de mângâiat gâtlejul, iar altora - mai abstinenți - pâine, ignorați mulțime de alte ființe, tot microscopice, dar de care vă depinde viața, ca de pildă bacteriile nitrificante din sol, dar și moartea, adică acelea din țintirim, care eliberează locul pentru altul... Și, revenind la
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
o fundamenteze - ceea ce este cazul aproape întotdeauna -, ea le inventează. Această tendință de a travesti afirmații gratuite în date experimentale ne duce înapoi în timp cu cîteva secole, căci ea caracteriza reflecția antropologică la începuturile sale. Dacă structura anatomică a gîtlejului său nu-i permitea omului de Neanderthal să emită anumite foneme, în schimb nu se contestă că el putea emite altele. Și orice foneme sînt la fel de adecvate pentru a diferenția semnificații. Originea limbajului nu este legată de conformația organelor fonatoare
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
și mai bâlbâit decât Stino. Cum avea obiceiul, la prima oră profesorul l-a întrebat: - C... cum te cheamă, f... f. frumușelul? Cât era el de lung, băiatul s-a sculat în picioare și a început să dea drumul din gâtlej unui „H...H.H...H.”, și sa oprit să respire. Stino s-a făcut verde. - C... cum îndrăznești? Realizând ce se întâmplă, bietul bâlbâit a încercat să se explice: - D... d... dom p... pr... - Iii-eși afffară!!! Nuh, hhhai la dd
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
amintit, totuși, că data trecută când crăticioara de apă era goală, a lătrat și stăpâna i-a adus apă. Așa că, în fața ceaunelului gol, a început să latre. La început mai încet, apoi din ce în ce mai tare, până când așa, ca într-o hipnoză, gâtlejul lui a început să scoată niște urlete aiuritoare. Bunica era în pat, toropită de căldură. Când a văzut că lătratul nu mai contenește, cu baticul căzut pe spate și părul albicios într-o dezordine caricaturală, a pus mâna pe bastonul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
îndoielnică. Jackie cere un pahar de anason și mă întreabă ce vreau. Răspund că "același lucru ca dumneata" și se simte obligat să-mi atragă atenția că e tare. Cu atît mai bine, răspund și băutura îmi arde într-adevăr gîtlejul și răspîndește culori azurii în fața ochilor meu și-n viață. Între timp, Jackie întreabă pe fata de la tejghea dacă știe ceva despre satul pe care-l căutăm. Nemaipomenită, fata aceea desculță, murdară, cu șuvițe unsuroase de păr blond căzîndu-i în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
s-a-ntors spre un agent tînăr, tuns periuță. - Ai ceva despre el? a-ntrebat. Agentul a clătinat din cap și a zîmbit. Și-a ridicat un picior, - Vezi picioru’ ăsta? i-a zis el lui McCarthy. O să ți-l bag drept În gîtlej. - Nu mă-ncurc eu cu marfă, domnu’ Morton, a zis McCarthy, pentru că nu vreau să merg la-nchisoare. - Ce făceai la colțul străzii cu ceilalți drogați? - Doar treceam pe-acolo. Mă Regal-am, domnu’ Morton. (Termenul se referă la berea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Și, uitîndu-mă În ochii lui strălucitori și goi, am văzut că așa era. L-am dus Înapoi la el acasă și-am confiscat ce rămăsese din heroină. Ike Bătrînu’ a apărut și el și i-am turnat lui Bill pe gîtlej zece centimetri de laudanum. După asta s-a oprit din delirul cu „transporturi de M pură, ca lumea” și-a adormit. - Poate-o să moară, a zis Ike Bătrînu’, și or să mi-o pună mie-n cîrcă. - Dacă moare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]