660 matches
-
nr. 2064 din 25 august 2016 Toate Articolele Autorului MONOCROMIE De prea mult ocru acest anotimp bolnav se tânguie-n foșnete aspre uscate tot așa cum nisipul foșnește scurgându-se-n oasele mele când prinsă în șuvoiul de lumină precum o gâză-n chihlimbar încă o dată mă prefac strângând a îndărătnicie pleoapele și agățată cu agilitatea unui acrobat de inconsistența unui zâmbet icteric că nu zăresc prin transparenta-i strălucire cum crește întunericul și vine. Referință Bibliografică: MONOCROMIE / Tania Nicolescu : Confluențe Literare
MONOCROMIE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383872_a_385201]
-
poluare, Prin codri ucidem cerbii, Din pofta de vânătoare. Contaminăm atmosfera Și pădurii îi dăm foc, Ne distrugem biosfera, Ce vom pune oare-n loc? Avem inima de gheață, Chiar și zâmbetul pe buze, Când distrugem orice viață, Păsări, animale, gâze. Otrăvim apa-n izvoare Și înnegurăm zenitul, Prea învinși de nepăsare, Singuri ne grăbim sfârșitul! imagine: internet Referință Bibliografică: Învinși de nepăsare / Ștefania Petrov : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2269, Anul VII, 18 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright
ÎNVINŞI DE NEPĂSARE de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 2269 din 18 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383516_a_384845]
-
modelul: Natura o creație sau creatorul - Natura moartă Pământ, apă, aer și foc Mineralogie După viață Geografia Relieful Apele Atmosfera Vulcanii - Natura vie Omul Scopul vieții Orgoliu și fetișism Cunoașterea Conducerea Bogăția Viața de după viață Restul viețuitoarelor Animale și păsări Gâze Microorganisme Flora - Fenomene Anotimpuri Zi / noapte Meteorologia Bineînțeles că modelul nu este exhaustiv. Aș necesita o viață întreagă numai ca să detaliez un plan de acțiune, darmite să dezvolt toate subiectele. Toate, dar absolut toate ființele vii, nu sunt după moarte
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383437_a_384766]
-
Ce păcat că dă ninsoarea, E pustie rău grădina! Unde-i frunza, unde-i floarea? Ce se-ntâmplă-a cui e vina? De ce se-nnegrește zarea? Spuneți-mi, care-i pricina? Cât aș vrea să văd o floare, Ori o gâză care zboară, O lăcustă care sare, Sau pe gard un pui de cioară, Să văd o zambilă-n soare, Să alerg desculț pe-afară! Numai bradu-i plin de ace, E la fel ca astă vară. Așa-ncât nu am ce face
ÎN PRAG DE IARNĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382918_a_384247]
-
Toate Articolele Autorului LILIACUL Îmbrăcat în violet, Cu buchet lângă buchet, Liliacu-i fericit, Știți de ce? A înflorit! Floricelele, grămadă, Se îngrămădesc să vadă Cine vine și se miră, Cine stă și le admiră. Iar parfumul dus de-o pală Cheamă gâzele năvală La polen și la nectar, Fără bani, fără cântar. Liliacu-i fericit! Știți de ce? A înflorit! Bucuros le dă la toate Să își ia pe săturate. Referință Bibliografică: LILIACUL / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2303, Anul VII
LILIACUL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383237_a_384566]
-
este retras într-o meditație adâncă. Câteodată, luni de zile, nu scoate o vorbă; și ani, alteori; comunică, deja, cu alte sfere. Mănâncă, totdeauna, singur, pentru că nu suportă ca umbra vreunui om să-i atingă mâncarea, nici măcar aceea a unei gâze; oricare dintre acestea i-ar încărca hrana cu probleme care nu-i aparțin; cum să primească, așadar, vizitatori? Mai ales că, uneori, Castelanul nici nu vrea să audă: își astupă urechile cu ceară pentru ca nici un zgomot să nu-l tulbure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Copilul, slăbuț, palid, cu păr castaniu cârlionțat, înainte de a se învăța cu rigorile vieții monahale și-ale gramaticii latine (va păstra de-a lungul întregii sale vieți o ușoară aversiune pentru prepozițiile cu cazul ablativî învață să vorbească cu păsările, gâzele și celelalte blânde animale din grădina mănăstirii, asemeni întemeietorului ordinului ce-i veghea creșterea. Urcă, nalt și uscățiv, treptele ierarhice ale ordinului, facându-se repede remarcat prin lucrările sale timpurii, singurele de altfel, modele de demonstrație scolastică lecturabile și astăzi: De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
aceea. Ileana luă bățul oferit fără să spună nimic și porni mai departe, sprijinindu-se în ea. Trecură peste pârâiaș și continuară să urce. Era o zi minunată de vară. Soarele strălucea pe cer aruncându-și razele prin frunzișul des. Gâzele zburau printre firișoarele de praf ce jucau în lumina ce cădea pieziș de sus. Se auzea ciripit de păsărele și foșnetul vântului printre crengi. Căldura încă nu se întețise, era plăcut sub umbra copacilor. Ileana se juca târându-și din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de mine. Se pare că pe unii bărbați genul ăsta de situații Îi face să fabuleze! Insectele care supraviețuiseră până la sfârșitul acestei veri zburau Înnebunite pe sub lampadarele instalate la intervale regulate Între clădiri. Sub unele lampadare se zăreau mii de gâze, sub altele foarte puține. Probabil că asta depindea de numărul femelelor, mă gândeam eu. Simțeam un puternic sentiment de gelozie ascultând-o cum Îmi vorbea despre colegul care Încercase să se dea la ea și nu-mi doream decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Iernii ce ne părăsește plângând cu lacrim-apătoasă. Încet, încet , fire de iarbă răsar timide-n verde crud, iubiri de soare vor să soarbă, când tril de păsărele-aud. Iar mugurii apar pe ramuri să-mbrace pomii, să dea viață. Puhoi de gâze, zeci de neamuri roiesc în calda dimineață. Răsună multă veselie prin munți, păduri sau în oraș. Cârduri de oi în ospeție vin ca să pască pe imaș. Alei prin parc devin iar pline cu-ndrăgostiții mână-n mână, ce doruri vin
RENAȘTERE de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364344_a_365673]
-
dovada vie a faptului că El ne poartă de grijă. „Până și mințile cele mai prozaice și lipsite de sensibilitate nu pot trece fără să observe abundența vieții din jurul lor, chiar dacă ignoră frumusețea ei. Plante și animale, pești și păsări, gâze și fluturi într-o varietate greu de imaginat. Plimbându-mă doar în mica mea grădină, sunt fascinat de fiecare dată de diversitatea formelor și a culorilor frunzelor și petalelor florilor. Dumnezeu parcă S-a jucat la scară planetară cu milioane
„ÎN RĂCOAREA DIMINEŢII” DE PETRU LASCĂU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361245_a_362574]
-
Curcubeie vii pare că au nins Întregind tabloul care-ți dă fi ori. Concertează coruri nevăzute În decorul pregătit de Zână - Partituri de nimeni cunoscute Pentru toamna care e stăpână Radiază cerul aer festival Frunzele au toate nuanțe de vis Gâzele-s pornite în dans nupțial Războiu-ntre îngeri a fost interzis ZVON DE PRIMĂVARĂ Se trezește mapamondul dintr-o lungă hibernare, Un zefir dictează versul odelor nemuritoare. Tânără și solitară într-o zi de primăvară, Muza scrierilor mele a luat chipul
POEME NEWYORKEZE (1) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363766_a_365095]
-
Iacob Publicat în: Ediția nr. 905 din 23 iunie 2013 Toate Articolele Autorului Sânziana ( după o legendă bucovineană) De demult, ne zic străbunii, Cică pe acest pământ Ce era Grădina Lumii Maicii Domnului cel Sfânt, Oameni, vite, păsărime Flori și gâze câte sunt Toate-și petreceau orânda Dată nouă pe pământ. Și cu toții, mic și mare, Tânăr sau bătrân de tot Făceau rugă și-nchinare Către Domnul Savaot. Tot pe-atuncea, ne zic bunii, Într-un loc îndepărtat, Lâng’ o margine de
SÂNZIANA de LEONID IACOB în ediţia nr. 905 din 23 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363868_a_365197]
-
și batjocoreau Când din mâna lor hapsână Dumicatul i-l dădeau. Dar se sătura cu atâta Și în gând îi mulțumea Domnului și Maicii Sfinte Pentru hrana ce primea. Iară dumicatul tare Avea grijă să-l împartă Cu-animale, păsări gâze Ce o așteptau în poartă Și cu care prin poiene ’N zi de-odihnă se-ntrecea De cu zori și până seara Când acasă se-nturna. Și, ’nainte de culcare, Rugă iarăși înălța Ca să fie lumea toată Iubitoare precum ea. Da
SÂNZIANA de LEONID IACOB în ediţia nr. 905 din 23 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363868_a_365197]
-
torente își caută calea prin albia săpată de-a lungul secolelor, printre malurile stâncoase, unde arbuști crescuți parcă din granitul dur al muntelui stăteau de veghe, numărând fiecare păstrăv ce sărea din apă la bulboane, grăbit să prindă câte o gâză rătăcită spre flora montană. Călătorul nostru solitar își târa din ce în ce mai greu picioarele obosite de drum și de vreme. Mai avea puțin și ajungea la marginea localității Teșila, un sat ca toate satele de munte, cu oameni duri, învățați cu asprimea
ANA, FIICA MUNŢILOR -ROMAN CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363801_a_365130]
-
și plină de viață este acum tristă și palidă. Într-un deșert care întrece de mii de ori pustiurile Terrei de altădată.. Într-un ocean de pământ ars se află Edenul. Ca prin minune în această oază, printre plante și gâze, se află și un om. Aici, pe fâșia aceasta de verdeață se află împărăția lui Adam, a mea. Rupt de umanitate, sunt condamnat la flagelul amintirilor. Dar, când vei citi aceste rânduri, tu, omule al altui mileniu , gândește-te și
PARTEA MEA DE CER, DRAMĂ DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362830_a_364159]
-
AM ÎNVĂȚAT SĂ FIU ATENTĂ... Autor: Neluța Stăicuț Publicat în: Ediția nr. 1896 din 10 martie 2016 Toate Articolele Autorului Am învățat să fiu atentă... Am învățat să fiu atentă-n viață, La oameni, stele, soare și la pomi. La gâze, flori, fiare dar și ape, La tot ce ne-nconjoară uneori! Când ești observator atent și calm, Când doar privești nu judeci nu jignești, Rămâi uimit câte anume vezi, În drumul tău prin viață și destin! Observi cum oamenii refuză
AM ÎNVĂȚAT SĂ FIU ATENTĂ... de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363406_a_364735]
-
uitării, rămăseseră cu umbreluțele încă deschise, privind una spre cealaltă mirate. Nici ploile, nici plapuma zăpezii nu le clintise podoabele, și tresăreau, din când în când, la auzul frunzelor desprinse târziu din creștetul copacilor zgribuliți. Purtau o conversație șoptită despre gâzele ce nu le mai dezmierdau tulpinile, despre soarele ce le mângâia acum pletele, despre muzica nopților prea lungi. Se aplecau ușor una spre cealaltă, ca într-un tangou. Iar viața lor părea animată acum, parcă dorind să trăiască o primă
DANS LA ASFINȚIT de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363419_a_364748]
-
lumești nu o deranjează sau convinge să renunțe la origine, la puritatea cu care a venit pe lume. Noi suntem aici pentru înălțare, nu pentru seducția celor din jur, suntem aici să creștem în frumos! Suntem egalii florilor și-ai gâzelor, ai păsărilor, ai vântului, ai stelelor și ai întregului univers, ne spune Irina. Fără să vrei înveți să nu mai fii rasist, egoist și singur în trai, vei vedea dintr-o dată că se ridică soarele și luminează întreaga lume, vei
VERSUL POETEI IRINA LUCIA MIHALCA de BEN TODICĂ în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368455_a_369784]
-
susține ea, „Tot Universul înflorește”. Capitolul „Rădăcini” , cuprinzând 20 de poezii, ne întoarce la primele începuturi, în care poeta își asemuiește strămoșii cu brazii și cu stejarii seculari, viguroși, veșnic verzi, protejând între ramurile lor, norodul de viețuitoare, păsări și gâze. Un adevărat „Simbol Nemuritor”. Virginia Vini Popescu afirmă că a cunoscut „Mirosul demnității”: „Miroase-aici a demnitate, / Și nu mă satur de parfum, / Și-mi văd trecutul prin lumină, / Și văd prezentul ca prin fum. Văd fața mamei și-a
O VOCE CONŞTIENTĂ STRIGÂND ÎN PUSTIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368379_a_369708]
-
Toate Articolele Autorului LILIACUL Îmbrăcat în violet, Cu buchet lângă buchet, Liliacu-i fericit ! Știți de ce ? A înflorit ! Floricelele, grămadă, Se îngrămădesc să vadă Cine vine și se miră, Cine stă și le admiră. Iar parfumul dus de-o pală Cheamă gâzele năvală La polen și la nectar Fără bani, fără cântar. Liliacu-i fericit ! Știți de ce ? A înflorit ! Bucuros le dă la toate Să își ia pe săturate. Referință Bibliografică: LILIACUL / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1591, Anul V
LILIACUL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368045_a_369374]
-
dovada vie a faptului că El ne poartă de grijă. „Până și mințile cele mai prozaice și lipsite de sensibilitate nu pot trece fără să observe abundența vieții din jurul lor, chiar dacă ignoră frumusețea ei. Plante și animale, pești și păsări, gâze și fluturi într-o varietate greu de imaginat. Plimbându-mă doar în mica mea grădină, sunt fascinat de fiecare dată de diversitatea formelor și a culorilor frunzelor și petalelor florilor. Dumnezeu parcă S-a jucat la scară planetară cu milioane
UN DEVOTIONAL BIBLIC PENTRU VIATA DE CREDINTA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367263_a_368592]
-
numai Dumnezeu va ști. Uite că se zărește luminișul. Hai să fugim, să ajungem cât mai repede în el. Se luară la întrecere, cine ajunge primul. Luminișul era scăldat de razele soarelui și pustiu. Doar fluturii alergau printre flori și gâzele. Se auzeau păsările cântând printre copaci și din depărtare, sunetul unei tălăngi. Era poate vreo cireadă prin apropiere la păscut. Liniștea era spartă doar de foșnetul fagilor și al molizilor, în adierea molcomă a vântului de amiază. Cum au ajuns
BALUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 191 din 10 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366698_a_368027]
-
desfășoară splendoarea franjurată, cu grația nestăpânită a unei inimi pierdute . Gălbenelele, mici, insistente, se înfig neiertătoare ca niște străjeri puși să pască și să spele picioarele împărătesei pregătită pentru marea confruntare cu simțurile tremurătoare. Ia te uită! Mă urmărește o gâză mignonă, frumoasă și elegantă, cu puful abia ieșit din tremurul nopții. O voi atrage în pliurile unei floricele și tremurând amândoi de încordare o să-i mototolesc platoșa și-i voi morfoli pistilul ei de neegalat până la pierderea oricărui vârtej de
GÂNDIREA UNUI ZBURĂTOR de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366830_a_368159]
-
numai Dumnezeu va ști. Uite că se zărește luminișul. Hai să fugim să ajungem cât mai repede în el. Se luară la întrecere care ajunge primul. Luminișul era scăldat de razele soarelui și pustiu. Doar fluturii alergau printre flori și gâzele. Se auzeau păsările cântând printre copaci și din depărtare sunetul unei tălăngi. Era poate vreo cireadă prin apropiere la păscut. Cum au ajuns în mijlocul poienii, obosită de alergătură, Ana se aruncă la pământ și cum sta pe spate întinse brațele
FIORI CU ZMEURA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366913_a_368242]