506 matches
-
14 iunie 2015 este următoarea: Populația orașului Ștefan Vodă este de 8.700 locuitori. Cea mai mare parte - 81.1% o constituie moldovenii. Minoritățile naționale sunt formate din ruși - 7,7%, ucraineni - 7,1% și restul 2.2% sunt bulgari, găgăuzi, si a. Sistemul de educație din oraș este format din 2 instituții preșcolare, școala primară cu 355 elevi, 2 licee cu 1.120 elevi , o școală profesională cu 454 elevi și 2 grădinițe. În sistemul de ocrotire a sănătății activează
Ștefan Vodă () [Corola-website/Science/299703_a_301032]
-
cu ordinul "Gloria Muncii" și "Ordinul de Onoare". Distincții confesionale: Ordinul "Sf. Vladimir", "Cuv. Serghii Radonejskii", "Sf. knyazi Daniil Moskovskii" Membru titular al Academiei de Stiinte Pedagogice și Sociale (Moskova), Cetățean de onoare al or. Kars (Republică Turcia) și a Găgăuz Yeri (Republică Moldova) Victor Țvircun vorbește limba engleză, rusă și turcă. El este căsătorit și are doi copii.
Victor Țvircun () [Corola-website/Science/311868_a_313197]
-
rus anexează Basarabia astfel că Dunărea devine frontiera între Rusia și Turcia. Cu acest prilej sultanul și țarul fac un schimb de populații: tătarii "nogai" și turcii din Bugeac vin în Dobrogea în locul unui număr echivalent de bulgari și de găgăuzi care se stabilesc în sudul Basarabiei. În perioada Imperiului otoman s-au stabilit pe teritoriul Dobrogei populații turcice (anatolieni, selgiucizi) și, începând cu secolul XVIII, după schisma din Biserica Ortodoxă rusă, adepți ai Bisericii de rit vechi, care se opuneau
Dobrogea () [Corola-website/Science/296624_a_297953]
-
464 ha; suprafața localității - 2644 ha; fondul silvic - 332 ha, drumurile - 35 ha. Conform datelor statistice la 01.01.2006 numărul locuitorilor este de 3500 oameni. Majoritatea absolută a locuitorilor o constituie moldovenii , dar sunt și alte naționalități: ruși, ucraineni, găgăuzi, bulgari, nemți etc. Colonița s-a constituit istoric din satul cu aceiași denumire, precum și din localitățile Grecea de Jos și Ciocana Veche, acestea fiind două seliști mici, apropiate una de alta ce s-au contopit cu Colonița, de altfel, ca
Colonița, Chișinău () [Corola-website/Science/305127_a_306456]
-
Dumitrești (în , în , în ) este un sat reședință de comună în raionul Bolgrad din regiunea Odesa (Ucraina). Are locuitori, preponderent găgăuzi. Satul este situat la o altitudine de 56 metri, în partea de nord-est a raionului Bolgrad. El se află la o distanță de 55 km nord-est de centrul raional Bolgrad și la 22 km de stația de cale ferată Ceadîr-Lunga
Dumitrești, Bolgrad () [Corola-website/Science/318290_a_319619]
-
Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). Pentru a-și consolida stăpânirea asupra Basarabiei, autoritățile țariste au sprijinit începând din anul 1812 stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari și găgăuzi din sudul Dunării, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. Satul Dumitrești a fost fondat în anul 1821 de către coloniștii bulgari și găgăuzi. În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei o
Dumitrești, Bolgrad () [Corola-website/Science/318290_a_319619]
-
au sprijinit începând din anul 1812 stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari și găgăuzi din sudul Dunării, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. Satul Dumitrești a fost fondat în anul 1821 de către coloniștii bulgari și găgăuzi. În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei o fâșie de pământ din sud-vestul Basarabiei (cunoscută sub denumirea de Cahul, Bolgrad și Ismail). Satul Dumitrești s-a aflat pe teritoriul rămas Rusiei. În
Dumitrești, Bolgrad () [Corola-website/Science/318290_a_319619]
-
la înăbușirea rebeliunii bolșevice. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Dumitrești a făcut parte din componența României, în Plasa Tașlâc (apoi în Plasa Ivăneștii Noi) a județului Cetatea Albă. Pe atunci, majoritatea populației era formată din găgăuzi, existând și comunități mici de români, bulgari și țigani. La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 4.801 locuitori din sat, 4.644 erau găgăuzi (96.73%), 83 români (1.73%), 25 bulgari (0.52%), 8 evrei
Dumitrești, Bolgrad () [Corola-website/Science/318290_a_319619]
-
Noi) a județului Cetatea Albă. Pe atunci, majoritatea populației era formată din găgăuzi, existând și comunități mici de români, bulgari și țigani. La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 4.801 locuitori din sat, 4.644 erau găgăuzi (96.73%), 83 români (1.73%), 25 bulgari (0.52%), 8 evrei și 3 ruși. În perioada interbelică, satul s-a aflat în aria de interes a activiștilor bolșevici din URSS. Mai mulți săteni au fost arestați pentru propagandă bolșevică
Dumitrești, Bolgrad () [Corola-website/Science/318290_a_319619]
-
1954, Regiunea Ismail a fost desființată, iar localitățile componente au fost incluse în Regiunea Odesa. Începând din anul 1991, satul Dumitrești face parte din raionul Bolgrad al regiunii Odesa din cadrul Ucrainei independente. În prezent, satul are 4.806 locuitori, preponderent găgăuzi. Locuitorii satului Dumitrești se ocupă în principal cu agricultura. Se cultivă cereale și viță de vie și se cresc vaci. În localitate a fost înființată și o fermă specializată în producția de lapte. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației comunei
Dumitrești, Bolgrad () [Corola-website/Science/318290_a_319619]
-
Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). Pentru a-și consolida stăpânirea asupra Basarabiei, autoritățile țariste au sprijinit începând de la începutul războiului stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari și găgăuzi din sudul Dunării, precum și a rascolnicilor, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. În satul Sofian-Trubaiovca s-au stabilit coloniști ruși-lipoveni și ucraineni. În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei o
Sofian-Trubaiovca, Ismail () [Corola-website/Science/318393_a_319722]
-
sau 43 (după alte surse ) sate. În 1856, după Tratatul de la Paris, două ținuturi din sudul Basarabiei, Ținutul Cahul și Ținutul Ismail, au fost retrocedate către Principatul Moldovei (din 1861 — România). Acest teritoriu includea orașele Bolgrad, Ismail și Chilia. Coloniștii găgăuzi așezați în jurul orașului Comrat au rămas, totuși, în Imperiul Rus. Un gimnaziu bulgar a fost înființat în Bolgrad la 28 iunie 1858 de către autoritățile moldovenești de sub conducerea caimacamului Nicolae Vogoride, ceea ce a avut un efect pozitiv asupra dezvoltării educației și
Bulgarii din Ucraina () [Corola-website/Science/318288_a_319617]
-
a pionierilor, orchestră de muzică populară, oficiu poștal, centrală telefonică. În domeniul sănătății activau sanatoriu pentru copii, spital, punct medical, farmacie și maternitate. La recensământul din 1989 populația satului întrunea 5173 oameni: inclusiv 3970 moldoveni, 765 ucraineni, 348 ruși, 2 găgăuzi și 3 bulgari, 85 de persoane erau de altă etnie . Primarul satului este Cebotari Valentin (PCRM) care a câștigat alegerile locale din 2011 acumulând 86,62% din numărul de 1884 de alegători care au participat la votare. Ceilalți doi concurenți
Tîrnova, Dondușeni () [Corola-website/Science/305160_a_306489]
-
democrat (PDM). La recensământul populației din 2004 în satul Tîrnova au fost înregistrate 4293 persoane: inclusiv 2017 bărbați și 2276 femei. Componența națională este următoare: moldoveni/români - 3497 locuitori, ucraineni - 505 locuitori, ruși - 222 locuitori, romi - 39 locuitori, polonezi, bulgari, găgăuzi. Grădinița Licurici, Albinuța. În 2003 Școala profesională polivalentă a fost reorganizată în Școală profesională . În această instituția se efectua studii la următoarele meserii: tractorist-mașinist în producția agricolă, electrogazosudor-montator, cusător, lăcătuș la repararea automobilelor, tractorist, bucătar, frizer . În 2010 Școala profesională
Tîrnova, Dondușeni () [Corola-website/Science/305160_a_306489]
-
pondere mare a fondului silvic - 9,5% comparativ cu 3-4% caracteristic pentru zona de sud a republicii. Fondul silvic ocupă 806 ha, dintre care pădurile- 637 ha și fâșiile forestiere - 169 ha. După terminarea războiului ruso-turc din 1812, bulgarii și găgăuzii, care locuiau pe teritoriile de dincolo de Prut și Dunăre, au fost colonizați pe teritoriile sudice ocupate de armata rusă. Astfel în anul 1813 s-a înființat localitatea Taraclia, iar în 1817 este încheiată zidirea bisericii cu hramul Sf. Gheorghe. În
Taraclia () [Corola-website/Science/297661_a_298990]
-
Taraclia, iar în 1817 este încheiată zidirea bisericii cu hramul Sf. Gheorghe. În anul 1947 Taraclia devine centru administrativ al raionului cu același nume. În prezent, populația de bază a orașului o constituie bulgarii, dar în oraș de asemenea locuiesc găgăuzi, ucraineni, moldoveni și alte naționalități. În anul 2002 Taraclia s-a înfrățit cu orașul bulgar Nova Zagora și colaborează cu el în domeniul economic și cultural. Structura etnică a orașului conform recensământului populației din 2004: Economia orașului este formată din
Taraclia () [Corola-website/Science/297661_a_298990]
-
II a fost întemeiat orașul Odesa, ca una dintre metropolele Novorusiei. În 1812, este rândul Bugeacului să fie cedat de Turci, imperiului rus : locuitorii români, turci și tătari sunt atunci alungați din zonă spre Dobrogea, de unde au venit în locul lor Găgăuzi și Bulgari. Astăzi, limba română (denumită aici „moldovenească”) nu mai este vorbită decât de cei de români care mai trăiesc încă în această regiune, dar ai căror descendenți trec treptat la limba ucraineană. În 1918, în Basarabia se constituie Republica
Regiunea Odesa () [Corola-website/Science/298923_a_300252]
-
treimi este populația orașului-capitală Odesa. Conform recensământului din 2001, nu exista o limbă vorbită de majoritatea populației, aceasta fiind compusă din vorbitori de ucraineană (%), rusă (%), bulgară (%) și română Pe lîngă ucraineni, ruși și lipoveni, predominanți, un număr important de bulgari, găgăuzi, români și greci trăiesc în această provincie. Bulgarii reprezintă 21%, iar românii circa 13%, fiind majoritari în zona orașului Reni, din Bugeac. Notabilă este evoluția populației din 1989 până în 2004. Astfel procentul ucrainenilor și găgăuzilor a scăzut cu 1-2% în
Regiunea Odesa () [Corola-website/Science/298923_a_300252]
-
un număr important de bulgari, găgăuzi, români și greci trăiesc în această provincie. Bulgarii reprezintă 21%, iar românii circa 13%, fiind majoritari în zona orașului Reni, din Bugeac. Notabilă este evoluția populației din 1989 până în 2004. Astfel procentul ucrainenilor și găgăuzilor a scăzut cu 1-2% în ultimii ani, în timp ce procentul românilor a crescut cu 1-4%.
Regiunea Odesa () [Corola-website/Science/298923_a_300252]
-
pe malul căreia se află localitatea. Recensămintele din prima jumătate a sec. al XIX-lea ne pun la dispoziție următoarele informații despre așezarea de pe râul Lunga: Noul Ceadîr - 46 de familii de țărani; 528 de locuitori, dintre care 484 de găgăuzi și bulgari, iar 44 de locuitori de alte etnii, inclusiv români. Sec. al XX-lea vine cu noi completări documentare la istoria localității: 353 de case, 2.820 de locuitori, ambulatoriu, școală medie, 4 școli primare, industrie casnică, comerț. Ceadîr-Lunga
Ceadîr-Lunga () [Corola-website/Science/297403_a_298732]
-
români. Sec. al XX-lea vine cu noi completări documentare la istoria localității: 353 de case, 2.820 de locuitori, ambulatoriu, școală medie, 4 școli primare, industrie casnică, comerț. Ceadîr-Lunga a dat mai multe personalități remarcabile dintre care Mihail Ciachir, găgăuz, provenit dintr-o dinastie de slujitori religioși, a editat o serie de manuale și cărți didactice, printre care un dicționar moldovenesc și o scurtă prezentare a gramaticii moldovenești. De asemenea, a editat o serie de cărți în limba găgăuză. O
Ceadîr-Lunga () [Corola-website/Science/297403_a_298732]
-
editat o serie de cărți în limba găgăuză. O altă personalitate remarcabilă a fost Mihail Guboglo, savant cu renume mondial în problemele poporului turc. Alte personalități notorii sunt Sava Cusurzus, primul întreprinzător din Ceadîr-Lunga, Stepan Curdimov, primul cântăreț de operă găgăuz și alții. În prezent, orașul Ceadîr-Lunga are relații de înfrățire cu 6 orașe din Belarus, Rusia, Bulgaria și Turcia, cu care colaborează în domeniul cultural și educațional. Structura etnică a orașului conform recensământului populației din 2004: În oraș își desfășoară
Ceadîr-Lunga () [Corola-website/Science/297403_a_298732]
-
Kerci și Enikale din Peninsula Crimeea. Pentru a-și consolida stăpânirea asupra Basarabiei, încă de la începuturile ocupației militare a acestui teritoriu în timpul războiului ruso-turc din 1806-1812, autoritățile țariste ruse au sprijinit stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari, găgăuzi și albanezi din sudul Dunării, aceștia primind terenuri și scutiri de impozite pe 10 ani. Prima comunitate de coloniști albanezi s-a stabilit pe teritoriul actual al Ucrainei la începutul secolului al XIX-lea. Ei proveneau din actualele districte Pogradec
Albanezii din Ucraina () [Corola-website/Science/318308_a_319637]
-
sub ocupația militară rusească). În anul 1811 coloniștii albanezi (așa-numiții arnăuți) ce proveneau din Turcia (din sudul Albaniei de astăzi) au fondat satul Caracurt, aflat astăzi în raionul Bolgrad din regiunea Odesa. Ulterior s-au stabilit acolo și coloniști găgăuzi și bulgari, dar albanezii au continuat să fie majoritari. Între anii 1861-1862, mai mulți săteni au plecat înspre est și au format sate noi de albanezi pe teritoriul raionului Priazov din regiunea Zaporoje: Tuiușki (astăzi Heorhiivka), Geandran (astăzi Hamivka) și
Albanezii din Ucraina () [Corola-website/Science/318308_a_319637]
-
Conform datelor recensământului din anul 2004, populația satului constituie 1240 de oameni, 46.85% fiind bărbați iar 53.15% femei. Structura etnică a populației în cadrul satului arată astfel: 99.19% - moldoveni/români, 0.65% - ucraineni, 0.16% - ruși, 0.00% - găgăuzi, 0.00% - bulgari, 0.00% - evrei, 0.00% - polonezi, 0.00% - țigani, 0.00% - alte etnii. În satul Hristici au fost înregistrate 492 de gospodării casnice la recensământul din anul 2004. Membrii acestor gospodării alcătuiau 1240 de persoane, iar mărimea
Hristici, Soroca () [Corola-website/Science/305245_a_306574]